Universul, decembrie 1909 (Anul 27, nr. 330-357)
1909-12-08 / nr. 337
'i 1 ANUL XXVII—No. 33 á—Marți 8 Decembrie 1909. — Maria de Nloîienzollern-Sigmaringen, mama noului rege al Belgiei. — (Vezi explicația). Calendar pe anul 1909 Ortodox Luni, 7 Decembrie. — Păr. Ambrosiu și Sf. Filoteu Catolic Luni, 20 Decembrie. — Amon Răsăritul soarelui 7.51. Anusul 4.37. «Universul» are urmatoarele linii telefonice: Administrația 002 Redacția..................................12 88 Străinătatea............................2050 București, 7 Decembrie. Mami peáprenții. Cititorii noștri își amintesc că d. prim-ministru I. Brătianu, primind la Focșani o delegație a societăței podgorenilor „Centrala“, din Odobești, a cerut președintelui acestei societăți, d. N. Teod. Odobeșteanu, să î înainteze un memoriu asupra plângerilor și cererilor podgorenilor. D. Odobeșteanu a îndeplinit dorința d-lui prim-ministru. Am primit și noi un exemplar al memoriului, pe care-l vom rezuma aci. Autorul memoriului arată că în 1902 producția podgoriei țârei a fost de 15 milioane decalitri și că din an în an—în măsura replantărilor—producția sporește cu aproximativ un milion decalitri. Pe când însă producția vinului crește și va crește necontenit —căci tendința este de a se replanta toate cele 200.000 hectare de terenuri viticole, iar actualmente produc numai 70.000 h. —desfacerea scade. In adevăr din 21.162 localuri de consumațiune câte erau înainte de legea cârciumelor numai într-un an și jumătate de aplicare a acelei legi au dispărut aproape 9000. Scăzînd numărul circiumelor, scade firește consumația — iar producția crește mereu. La un export mare nu ne putem gândi, din cauza tarifului vamal protecționist al diferitelor State, ba unele din acestea, cum e Franța, Turcia și Grecia, năzuesc să ne vîndă ele nouă vinurile lor. „Așadar—zice autorul memoriului—fatal beciurile, pivnițele și magaziile s’or umple cu vinuri nevândute (aceasta pentru podgorenii mari și bogați cari pot să-și permită acest lux) așteptând vremuri, și prețuri mai bune; ot .pentru podgorenii viiei ar fi un dezastru, • că,pe ei neputând aștepta cu vinurile nevîndute, din cauza nevoilor lor, vor fi imediat prada speculanților pieței cu micile lor produse. Și nu treime uitat că din cele 88.000 hectare de vii americane și indigene ce sunt azi încă în ființă, proprietatea mică sau țărănească complează cu 71.000 de hectare“. D. Odobeșteanu arată mai departe „fiscalitatea năprasnică ce lovește vinul cum nu este lovit nici un alt soini de produs al solului românesc“: taxa pentru filoxeră, taxa pe hectar, t axa fondului comunal, taxa delicență cu gros, taxa de licență în detail, taxa proporțională de 20% asupra chiriei stabilimentului de băuturi, taxa de patentă, taxa, verificarea măsurilor, zecimi nesfârșite. Peste toate acestea a mai venit și legea monopolului cârciumelor cu taxa de arendășie și cu condițiunile ce se cer debitantului și localului. Autorul memoriului analizează în parte aceste condițiuni, arătând cât de greu apasă ele asupra comerțului vinurilor. D-sa ajunge la încheerea că legea monopolului cârciumelor în loc să împace toate interesele generale și particulare, cum se aștepta, vatămă toate aceste interese. In numărul viitor vom releva cererile și propunerile podgorenilor cuprinse în acest interesant și documentat memoriu. Masrfa die Hohenzollern Sigmnaringsia, mama 3SOS8ÍOÍ rege al Belgiei — Vezi ilustrația — Mama noului rege al Belgiei. Maria-Luiza de Hohenzollern-Sigmaringen, contesă de Flandra, e sora M. S. Regeln Carol al României în vârstă de 64 ani. Ea are un fui, pe Albert, noul rege, și două fiice : prințesa Neabieta; in vârstă de 1n"ani, măritată in 1896 cu prințul Emanuel d'Orleans; și prințesa Joséüna, in vârstă de 87 íni, măritată in 1894 cu prințu Carol Anton de Sohenzollîorn, fratele Principelui nostru moștenitor. Contesa de Flandra scade iarna într’un palat din str. Régence, Bruxelles, iar vara in castelul des Amerois, în Ardennes. Iwmima Societate'! „Gutenberg“ Eri dimineața membrii -soc. „Gutenberg“, (lin I5ucura?l), au ținut o întrunire în sala Eforiei. Ședința s'a deschis la orele 10 jum. sub președinția d-lui Tache Constantinescu La ordinea zilei era aprobarea raportului comisiunea pentru verificarea cheltuelilor făcute cu ocazia jubileului de 50 ani de la înființarea societăței. D. T. Niculescu, luând cuvintul, aduce grave acuzațiunî vpehiului-comitet, spunând că s’a și comis mari nereguli în administrația fondurilor societatei.. Se aud vii , protestări și ilucrăturî, astfel încât d. Niculescu, e nevoit să părăsească tribuna. D. Ionescu caută și spulbere acuzațiunile aduse de predecesorul său,« ridând că toate cheltuelile făcute de vechiul comitet sunt justificate nr’in dhitanțe in regulă. Majoritatea din sala protestează. La cererea președintelui, d. casier On Ionescu a da mai multe explicații relative la starea în care a găsit ca ,când a fost chemat să administreze fondurile societății. Declară cu operațiuni însemnate erau rău,trecute in registre și că multe lipseai chiar. D. Daniel Oprescu arată modul cum a întrebuințat fondurile ce i se încredințaseră cu ocazia jubileului societății!. D-ni« Nae Georgescu și Marinescu »«râzând vechiul comitet, întreabă ce s’a făcut, cu sumele donate de diferite persoane cu ocazia serbării jubiliare. Arată că cu această ocaziune s'au defructat sume mari de cari vechiiul comitet va avea 'să dea socoteală.Aplauze prelungi la minoritate» mroteste axii'. Jmajoritatea care votarea unui moțiuni prin care că se respingă raportul cutii siunoi 'in verificare. Se nate tui maratiisuuit. La orele I președintele declară întrunirea terminală. Um ÎMW*ățător de JL, VLA.MXTTA Foarte frumos au sărbătorit „cetățenii academici“ pe strălucitul lor Magistru, îmi place să cred că acei cari, pentru altfel de rosturi, voiau să facă o victimă dintr’un erou, vor fi înțeles ei singuri acum ce ofensă ar fi adus cu aceasta, fără să-și dea seamă,omului ales și mândru pe care toți îl admirăm și toți il cinstim. D. Maiorescu privește lumea dela o înălțime, până la care din fumul de tămâe nu ajunge decât mireazma, și, din amestecul glasurilor noastre, nu se lămurește decât imnul curat al proslăvirii.—Nici odată nu s'a coborît din înălțimea aceea. Acolo s’a ridicat cu cel din râzbor al tinereții lui; de acolo ne-a povățuit o jumătate de veac de acolo ne privește și azi, povățuindu-ne încă. Un mare învățător ne-a trimes Dumnezeu în omul acesta, căruia și putere multă și daruri i-a dat pe seama înaltei chemări pentru care T trimes. Venit într’o vreme de îmbolmoseală, de pripă lacomă și de fraze amețitoare—de mari prefaceri în viața noastră, dar și de mari nedumeriri, de foarte multe lucruri poleite,cari vroiai să treacă și izbuteau să treacă drept aur adevărat.— d. Maiorescu aduce, în vălmășagul și duetul acela de bâlnă, privirea care vede, și glasul care face tăcere, pentru a fi ascultat. Privirea care vede dincolo de suprafața lucrurilor și dincolo de vremea lor.—Ciudat trebue să li se fi părut oamenilor de atunci tinărul acela grav, aproape solemn care venea să le strice sărbătoarea, cu vorba lui măsurată, serioasă,—plină de autoritatea pe care o dă adevărul. Ei petreceau așa de frumos, își aveau cântecele, visurile și triumfurile lor destul de zgomotoase,—când cată că apare un „musafir nepoftit“ și le spune cu cel mai sonor și mai limpede glas ce s’a putut auzi vr’odată,că lucrul pe care-1 cred ci sfârșit, nu e de loc sfârșit — că de-abia s’au început, și nu Tail început bine— că spumă-i toată biruința de care se adorm, și minciună toată bucuria lor. Acei cari cutează astăzi să strige unele adevăruri, pe cari de altfel le gândim cu toții, anevoe și-ar putea închipui ce tărie de zeu invulnerabil și trebuia unul om, acum cincizeci de ani, ca să poată spune ceea ce a spus,—și cum a spus —d. Maiorescu lumii de-atunci. Știa el bine ca atitudinea,acea bărbătească,hotărîtă, profund cinstită, numai simpatică și numai comodă nu putea fi. Dar ce-i pasa colul ce poartă o solie, pe care și-o înțelege, de ce se va întâmpla cu el? Și d. Maiorescu este și rămâne, între fruntașii neamului nostru, un exemplu de om care și-a înțeles misiunea. Cu adevărat preot al datoriei. Pe catedră, la tribună, pe banca ministerială, sau la barou, în țoată, viața lui publică, așa de frumoasă și de senină, d. Maiorescu a oficiat. Nu-1 prețuim de ajuns. Nu lipsește perspectiva timpului, și multe altele nu lipsesc pentru aceasta. Dar ai să vezi tu, tinere al vremii noastre de foarte puțină evlavie, ai să vezi ce curată și adâncă evlavie are să se coboare în sufletul tău, și de acolo în vorbele tale, când, peste cirieizeci de ani, vei spune tinerimii de-atunci ‘...Eu am auzit pe Maiorescuu Românul, din firea lui, nu e demonstrativ. Mai ales, dragostea pentru cei de sus, respectul, admirația, la el sunt tăcute, discrete, dintr’un sentiment de cuviință, dintr’un amestec de sfioală și de mândrie... Sărbătoarea cea mare e în inimile noastre. Pentru acest suflet întreg, pentru această minte frumoasă la care toți ne-am luminat, pentru acest judecător senin al vremii lui, noi simțim cu mult mai mult decât ceea ce putem încredința bietelor noastre vorbe. Nu e ceva din sufletul, din tainica putere a omului acestuia în toți cari ne-am apropiat de el? Templu al gândirii românești a fost casa d-lui Maiorescu. Acolo s’au întâlnit, bătrânii cu tinerii —generația care se ducea cântând, cu cea care venea discutând. Acolo și-au citit ramura lor de gânduri Vasile Alendri și Hasdeu, Creangă și Eminescu —, și Caragiale, și Delavrancea, și Coșbuc și cea mai mare bucurie a noastră — mândra pleiadă a celor de curând sosiți. Aproape toți scriitorii acestor din urmă cincizeci de ani, în cari s’a plămădit viața cea nouă a limbii și a literaturii noastre, au primit recunoașterea, îndemnul și povața acestui mare maestru al cugetării și al cuvintului. Cuvîntul domnului Maiorescu — așa de cumpănit, așa de sculptural și de strălucitor ! Cea mai corectă linie, în cea mai curată marmură. Un om puternic a fost și este acest învățător al nostru. Puternic prin liniștea lui, prin marea lui înțelepciune și bunătate, prin stăpânirea deplină a tuturor mișcărilor și mijloacelor lui sufletești, prin siguranța privirii, a gândului și a vorbei totdeauna plină de ’nțeles, totdeauna plină de tact. Ce va fi clocotind în adâncul nevăzut al acestei vieți înțelepte, de o liniște olimpiană, e un lucru care nu ne privește. El nea dat nouă floarea vieții lui — floarea cea luminoasă, care e și podoabă și rod, — partea cea mai bună, care nu se va mai lua de la noi. E o rară fericire pentru un neam când are oameni de aceștia, dar e o fericire și mai aleasă când știe să-i prețuiască. In sărbătoarea solemnă și înălțătoare cu care ați cinstit cele două Universitati pe învățătorul Maiorescu, noi am văzut aovea, ca și cum ar fi răsărit de-odată, tot ce-a semănat, el, zi cu zi, in cincizeci de ani, și am simțit atunci trecând prin sufletele noastre fiorul unui moment, istoric. A fost sărbătoarea unui neam aceea, — sfânta bucurie a tutui neam, care-și deschide inima în fața adevărului. Toate au fost uitate pentru o clipă. Numai învățătorul nostru strălucea acolo într’o lumină ca din altă lume. Bătrâni și tineri s’au privit cu drag—și ochii lor umeziți de lacrimi, de lacrimile fericirii, îșî trimeteau, pe de-asupra grijilor pământești lăsate pământului, aceleași gânduri frumoase, înalte, divine, gânduri de acelea cari nu se rostesc prin cuvinte. Ce va rămânea? Se ’ntreabă totdeauna toți cei dela cari niciodată n’are să rămâe nimic. Un lan frumos de grâu îșî culcă spicele1 de aur sub mângăerea vân‘ tului. Privește-1, semănătorule, și bucură-te din toată inima, că’î rodul muncii și răsplata grijilor tale acolo. — Ce va rămânea?... Fiecare bob de gritji își are soarta lui. In fiecare bob de grâu dorm lanurile nesfârșite ale viitorului. stil ÍIstrator' [Prin poștă) — Editorul operei lui Tolstoi , împărăția Cerului in noi, a fost osândită la un an de fortăreață. — .inginerul t german Fikisrhch Wagner a construit un apropiați.. care.p .și de tipul Biériot și deținut Latham. E un monoplan având o dublă cârmă: «de înălțime, care trebue ' «’asigure aparatului o desăvârșită stabilitate. Kie hing''de 8 metri și larg de 8 , cântărește 300 kgf, are un motor de 24 cai, iar prețul r.'ar fl decât de "0.250 franci. " Cu prilegiul săpăturilor din Pompei,'s’a f ist peste o vilă măreață,perfect de bine conservată și împodobită cu fresce admirabile Ea cuprinde opere de sculptură greacă,și romană, mobile foarte bogate, vase splendide și diferite lădițe pline cu monezi de aur și de argint. In subsol s’au găsit amfore enorme. In tricliniunTresate erau pregătite pentru vre-o 20 de oaspeți. Argintăria, foarte fină, e egală în greutate și frumusețe cu acea a Luvrului din Paris. Vila trebue să fi fost a unui mare bogătaș roman. Guvernul englez a luat măsuri de a construi două vapoare cari vor stabili un record in marina militară a lumei.. Ele vor avea un tonaj de vre-o 27 mii de tone și un echipaj de 1.000 de marinari. —. Președintele Taft ,a făcut Jot o excursiune fără precedent în istoria președinților Statelor Unite. El s-a dus în cartierul Bowery, unul din cele mai sărace ale New Yorkului, la o întrunire de muncitori fără lucru, de nevoiași și de zdrențăroși fără adăpost. Sărmanii oameni, mirați, l-au aclamat. Taft le-a ținut o mică alocuțiune foarte mișcătoare : „Copiii mei, sunt tot atât de surprins, ca și voi, de a mă afla printre d-voastră. Sunt fericit că am venit aci, dacăi aflarea mea printre d-voastră vă poate încredința că nu există o prăpastie mare intre voi și fericiții acestei lumi. Nu desnădăjduiți, nu părăsiți lupta. Vă vine greu să înțelegeți cu eut, cu leafă mare, ca, președinte al Statelor Unite, vă pot compătimi din suflet. Vă asigur că concetățenii voștri nu sunt aceleași lacomi și prigonitori cum sunt zugrăviți, ci că azi, mai mult ca niciodată, toate inimile sunt pline de dorința de a ajuta și de a ușura mizeria voastră.... 5 banii Sn România—10 bani în străinătate REDACȚiA Șl ADMINISTRAȚIA — Ut Strada Brezoiaim SI. BncuregQ « CRONICA ECONOMICA ÎNCURAJAREA INDUSTRIEI NAȚIONALE -C/i istia scutire de taxe vamale pentru imginiie și materiile prime trebuincioase fabricelor înainte de a fi depus in Parlament, proectul de lege pentru încurajarea industriei naționale, de care ne-am ocupat într’unul din articolele noastre trecute, a fost adus în desbaterire Consiliului superior al comerțului. După legea sa organică, acest Consiliu este ținut să-șî dea avizul asupra tuturor cestiunilor comerciale și industriale mai de seamă. Intr’una din ședințele de acum câteva zile, la care a luat parte și d. Emil Costinescu, ministru de finanțe, în calitatea de membru al Consiliului, s'a discutat asupra unuia din foloasele cele mai importante, pe care le acordă proiectul de lege industriilor încurajate: scutirea de taxe vamale pentru mașinele și materiile prime trebuincioase fabricelor. Tricotul prevede scutire de taxe vamale pentru toate mașinile, necesare nu numai primei instalațiuni, dar și transformărilor, completărilor și măririlor ulterioare a acestor instalațiuni industriale, iar in ce privește materiile prime, scutirea urmează să se acorde și materiilor brute, nelucrate de loc, și semifabricatelor, cu condițiunea ca aceste materii prime să nu se afle în țară. * Din dările de seamă ce s’au făcut asupra discuțiunilor urmate în Consiliul superior al comerțului asupra avantajelor de mai sus, am văzut că d. Emil Costinescu, ministru de finanțe, nu este de părere ca aceste foloase să fie acordate întocmai cum au fost prevăzute in proiectul de lege. D-sa a propus ca, în ce privește mașinele, scutirea de taxe vamale să nu se acorde decât pentru mașinele necesare primei în sthlațîuht, iar de la materiile prime să se excludă semifabricatele. Cu un cuvânt, d. ministru de finanțe, autorul tarifului vamal din 1904, aflat astăzi în vigoare, a cerut reducerea unora din avantagiile acordate industriei naționale. Faptul merită să fie relevat, dar și explicat. ’ Prin noul proiect de lege, foloasele de mai sus se acordă și industriilor mari și meseriilor și industriei casnice, pe câtă vreme prin legea acum in vigoare, scutirea le taxe vamale pentru mașini și materii prime nu se poate acorda decât fabricelor cari distuncte.un capital de la 50.000, tei fii sus și cari întrebuințează cel puțin 25 lucrători pe zi. Cu chipul acesta, meseriile și industria casnică se găsesc în afară de legea ocrotirii, și deci1 nedreptățite, ele nu au putința să lupte cu concurența industriei mari. Lucrul atesta a făcut pe d. Emil Costinescu să declare, cu prilejul «lnstțiune» ,generate asupra tarifului vamal din 1904, că d-sa va pune stăruință, ca în noul proiect de lege pentru încurajarea industriei naționale, să dispară orice scutire de taxe vamale, pentru ca astfel să fie deopotrivă de avantagiați și marii și micii industriași. Lucrurile s’au întâmplat însă cu totul altfel; căci prin noul proiect de lege, precum văzurâri, se acordă scutiri de vamă, dar se acordă deopotrivă tuturor categoriilor de industrii. Ceea ce a hotărât fie d. ministru de finanțe să ceară reducerea scutirilor de care am pomenit, nu poate deci să fie nedreptatea , ce se face meseriilor și industriei casnice, ci cu totul altceva. Este dorința pe care o are guvernul de a vedea în țară luând o desvoltare mai mare și industriile de semifabricate, și mai este apoi, credem, considerațiunea că din cauza prea marilor scutiri de vamă, tezaurul pierde anual sume însemnate. Și drept să spunem, noi împărtășim cu totul aceste vederi. Am fi dorit ca legea să nu mai acorde nici un fel de scutire de taxe vamale, așa cum era de părere ,și d. ministru de finanțe în 1904; dar dacă s’a hotărât altfel, apoi cel puțin scutirile să nu mai continue a fi așa de exagerate, căci prin tariful vamal în vigoare industria are o protecțiune îndestulătoare. S'au scutit de taxe vamale, numai în 1907, în virtutea legei pentru încurajarea industriei naționale din 1887 și în virtutea legei minelor, mărfuri în cantitate totală de 66.000 tone. Dacă aceste mărfuri nu ar fi fost scutite, Statul ar fi încasat, din taxe, suma foarte însemnată de aproape 5 milioane lei. Și dacă aceste scutiri s’ar mai repeta de ani încolo numai 10 ani,—in condițiunile actuale — pierderea pentru tezaur ar fi de 50 milioane Își, sacrificiu considerabil, care ar trebui să ne dea de gândit. Chestiunea, scutirea de taxe vamale pentru mașinele și materiile prime necesare industriei, merită, din punctul acesta de vedere, toată atențiunea. Vom uri,rări-o, spre a vedea ce întorsă 11.1:V valira, dupli ce va fi adusă în discuția consiliului de miniștri și a Corpurilor legiuitoare. Neusremislí. laMrea f HaefiQ»arutor comercial» Eri după amiază funcționarii comerciali din București au ținut o întrunire în sala Eforiei. Ședință s-a deschis la orele 3 jumătate sub președinția d-lui Spirea Gheorghiu. D. Teodoru arată că clasa funcționarilor comerciali este clasa cea mai oropsită din societate. Tuberculoza face ravagii enorme în sânul ei din cauză că "acești muncitori, cari o săptămână întreagă lucrează din zori până în noapte, n’au măcar Dumineca liberă spre a se odihni, îndeamnă pe toți să se asocieze din tot sufleeul în lupta aprigă ce s’a întreprins pentru obținerea repausului duminical complet. Termină spunând că acțiunea acelor comercianți, cari sunt contra repausului săptămânal, este o acțiune dușmănoasă, care trebue energic combătută. D. Costescuu,declară că lupta pentru obținerea repausului duminical complet este o chestiune vitală pentru funcționarii comerciali, și de aceea toți sunt datori să lucreze din toată inima spre a ajunge la un rezultat. Blamează pe funcționarii din R.Sărat, cari au reprobat mișcarea tovarășilor lor din București. D. Al. Georgescu spune că funcționarii comerciali sunt cei cari muncesc mai mult. Chestiunea repausului duminical ar fi fost de mult rezolvată, dacă chiar în sânul nostru n’ar exista hurueni otrăvitoare, pe cari suntem datori să le distrugem. In țara noastră am ajuns să nu mai poți obține ceva decât dacă eșt din legalitate. Ei bine dacă lucrurile stau astfel, vom ști și noi să recurgem la măsuri drastice. D. Berman vorbește în același sens. Relevează faptul că funcționarii au dovedit intotdeauna că nu își cunosc interesele, dovadă e numărul restrâns al celor cari participă azi la această întrunire. Au mai vorbit d-ni: Alexandrescu, Zimcovici, Ludvig și Gheorghiu. întrunirea s’a terminat la ora 5 jumătate. Societatea de industrie casnica Societatea de industrie casnică, pe care este vorba s’o înființeze Casa școalelor și despre care am mai vorbit, va avea trei comitete directive, compuse din câte 5 membri, printre cari 3 doamne ori domnișoare majore. In fiecare comitet, adunarea generală va alege pe cele 3 doamne dintre membrii fondatori activi, iar prezidentul va numi pe cei doi domni ai fiecărei secții. Numărul membrilor comitetului va crește după nevoile specializărilor diferitelor ramuri ale produselor casnice. îndatoririle comitetelor vor fi: Secția I va îngriji de țesătoria românească și de, păstrarea comorilor de artă națională și alte ramuri pe lângă industria textilă de orice fel. Secția II va îngriji de sericicultură și apoi de toate ramurile agriculturii menajere, ca și de lucrările de gospodărie de pe lângă atelierul școalei. Secția III se va ocupa cu pregătirea femeei române pentru creșterea copiilor și îngrijirea bolnavilor și răniților. Cele dintâi organizări ale acestei secții vor constitui o filială a „Crucei Roșii“, în una din mănăstirile de maici din județ. La înființarea societatei lucrările acestor sesiuni vor fi declarate de filiale ale societăților , Domnița Maria“, „Țesătoarea" și „Crucea Foșie“, INFOMUL !Piesa. îr 4L acte de d-1 Baron Dej îi vrau cea .(Urmare: Scena I. Actului) ACTULm O tindă în castelul din Suceava. Leițo ție părțile laterale. In fuind două rânduri de stâlpi subțiri susținând o friză. Stilul ogival. Dupe stâlpi se văd coridoare pierzându-se. Pe pereți arme, străchini și oale, șerpare, furci, fuse și ștergare. Intrare prin fund.Alte două intrări, una în dreapta și alta în stânga. In mijloc mai multe scaune, unul ceva mai înalt. SCENA ! Ștefănifii și Doamna Tana Ștefăniță, într’o tunică de catifea ca vișina putredă. Pe șoldul stâng un pumnal. Doamna Tana, îmbrăcată într’un costum închis, cu guler și momențe de dantelă. Doamna Tana Te-aș asculta... Făgăduește-mi că vei izgoni pe contele Irmsky. Ștefăniță Nu-ți făgăduesc... Doamna Tana Ce te leagă de el? Ștefăniță Nimic și multe... Doamna Tana Nu poți fără el... Dimineața, la prânz, la cină, noaptea — o! mai ales noaptea — cu el mereu... Ș’acum, mă prinz că tot la ele duceai... Nu-i eși din vorbă... Și te lauzi că ai voință! Ștefăiniță Vorba lui nu-mii stânjinește voința mea. El nu se amestecă în trebile țării... Fac ce cred, cred în ce fac și vreau și pot orice în Moldova!... Dacă cu ajutorul lui Dumnezeu sunt toate în țara asta, fără ajutorul lui, și numai din voința Domnului, toate se sfărâmă! Tana, nu pot să te schimb din feroce în bărbat... numai atât.... Doamna Tana Nici pe conte din bărbat în ferice... Ștefăniță De unde știi?... III ...Și ce-ți pasă de contele Irmsky ? Doamna Tana Mie ?... Zise și să împărtășesc din puterea ce o au de la legi și da la datini strămoșești.... Și e.U atât îți cer și nu vrei, și nu poți să vrei, căci supt Domnul atot-puternic e un om fără puteri care amestecă puterea cuminte și liniștită cu zvâcnirile copilărești! Ștefănilă Mă faci să raz, Tana.... Doamna Ter t Și tu pe alții... ștefăniță ■ * Pe cine? Doamna Tana Pe boeri! Ștefăniță Pentru mojici, boeri... pentru Domn, una... (Se uită la romina! și se joacă cu el). Doamna Tand La ce te uiți? Ștefănilă Citesc o hotărîre... Doamna Tana Trecută or viitoare? ștefănilă Ce-mi pasă de trecut... Ce-a fost nu mai este.. „ Doamna Tana ■ Da, da. ce-a fost nu mai este!... Alexandru cel Bun care aîntocmit Moldova de jos și până sus, Ștefan cel Mare care mișcă tocmirea lui Alexandru însuflețind-o cu sufletul lui, biruind și întinzând stăpânirea ei peste sate, orașe și cetăți... dorm somnul de voci în criptele mănăstirilor... A îi fost, nu mai sunt... Oase, țărână, pujterie, trecut! Ștefăniță, uitându-se la pumnal — Da, da... Doamna Tana La ce te uiți ? Ștefăniță Citesc cronica țării... Oh! începutul a fost greu !... Doamna Tana, uitându-se țintă la ștefăniță. Am auzit că bietul Cătălin pândea pe o muche îngustă înainte d’a se prăpădi... Ștefaniță, tresărind Da...El și-a fost ales locul... Doamna Tana ...Că de la măria ta se zărea la el și de la el la visuria ta... Ștefăniță Așa e... Doamna Tana Ei, cum se prăvăli în prăpastie cel mai viteaz din ostașii țării ? Ștefăniță Nu știți... Doamna Tana Nu'l vedeai ? Ștefăniță Bada... Doamna Tana Numai văzut când... Ștefăniță, făcând semnul rostogolire!. Nu ! Doamna Tana Păcat ! Ștefăniță Păcat... Doamna Tana Era înaltă stânca ? Ștefăniță, prins de vorbit puncte ca un copil O ! înaltă ! Doamna Tana Era adâncă prăpastia? . Ștefăniță O! adâncă... Doamna Tana, repede Și cum s’a prăvălit ? Ștefăniță Așa ! (arată cu dreapta rest«* golirea). — Doamna Tana, izbucnind Da ? Ștefaniță, deșteptându-se Ce ? Doamna Tana Nimic... Și s’a găsit și un om ucis, îmbrăcat în haine de vânător, aproape de locul unde pândeai, măria ta... Ștefanița Se zice... Doamna Tana Un ungur, un tâlhar și pra lni 250 de galbeni... Ștefăniță Se zice... Doamna Tana Cum, se zice?... Toți mi-au spus... Ștefăniță Ei da, așa e ! Doamna Tana De unde atâțea bani la nn ora de teapa lui ? O comoară pentru un sărman... Și cum de și-a luat comoara la vânătoare ? Ștefăniță, perzând răbdarea Eu știu ? Doamna Tana Era ucis de curând... 1 ștefăniță De unde știi ? Doamna Toma '' Sângele abia se închegase..» Și măria ta erai acolo cu Moghilă, cu Mogârdicî și cu Contele Irmsky de peste un ceas..» Cum de mu’ai auzit nimic? Ștefăniță, izbucnind Ce vrei să zici ?... Că pe Cătălin Ta... Doamna Tana Ana!... bărbatul Oamî... unchiul măriei tale.... cel mai bun vânător... cel mai mândru ostaș... căpitanul copiilor de casă... Onu!... ștefăniță, iritat Atunci ? (Se strâmbă epileptic) Ahipitore !... Doctrina Tana Ce ți pasă de trecut ! Ce a fost numai Osie ! Ștefaniță Teme-te de mânia Doamului ca de urgia lui Dumnezeu ! Doamna Tana Nu mă tem de Domn, căci nu mă tem de om! Ștefăniță scos din fire, trage pumnalul Uf! Tana! (Tana se desface la piept). Să ne împăcăm, Tana.. Doamna Tana Contele Irmsky, peste graniță... —ștefăniță, repede și necăjit Niciodată, mă ’nțelegî ?...Niciodată Iese prin stânga). Doamna Tana, emoționată Cu asemenea domni se duc popoarele de râpă ! (S’acoperă fața. Cade pe scaunul cel mai ’nalt). (Va urina) ri!s» alm boeril ■—» ■ 11 ■ nMnwnmoaKA -m * Ceastitnirea eolaimităței albaneze din Capitală Albanezii din Capitală s’au întrunit ei î d. a. spre a pune bazele unei comunități. Întrunirea s’a ținut în sala băilor Floriei și a fost prezidată de d. Tom*. Ciami, iar ca secretar a funcționat d. V. Zografi. Se dă mai întâiă celira proectulu de statut, din care reiese că scopul comunității, pe lângă clădirea unei biserici, și înființarea unei școale în care să se predea în limba albaneză. Se procedează apoi la alegerea membrilor eforiei. Au fost aleși d-ni C : Cr. Zappa, Eraclie Dure, Toma Ciami, Andrei I. Horea, V. V. Tarpo, V. Zografi, T. Cantili, N. N. Cociu, N. Ionescu, Gh. Țicu și P. Vangheie. Ca censor au fost aleși d-nii I. Mexici A. Eftimiu. Se deschide o listă de subscripție pentru mărirea de cărți liturgice la limba albaneză și în câteva minute »’au strâns aproape două mii lei. Ia apoi cuvântul arhimandritul Haralambie Gealamini și mulțumește celor prezenți pentru patriotismul «»1 arată populația albaneză și dorește ca comunitatea din București să prospereze mereu. La orele 5 întrunirea s’a sfârșit. IV. REGELE ORIEI mare roman sensational de GASTON LENOUM IX Onora de afaceri — Cum asta? — Ți-ași cere o reprezentație a Martirilor pentru săraci! Catacombelor!... — O ! perfect! Ne-am înțeles! Făgăduit! strigă artista. .. serată pentru săracii • Catacombelor. Iată ceva la care o să asiste tot Parisul. Canei iscălim contractul ? — Puteți trece mâine pe la biroul meu, doamnă, zise d. Morțimart. — Nu! replică 11. C., nu ! Arisa se deranjeze d. Mortimart Iți vom face un contract prietenesc, d-tale, doamnă, și d-șoarei Muna ,și-l vom semna vesel! Tin prietenul meu contele de Teramo Girgenti... ...Dar,apropos de acest scump conte, continua ÎL G. scoțându-și portofoliul și întorcânduse de partea lui Filibert Wat, trebuie să-ți dau ce ți-o dator, căci avem socotelile noastre, Teramo și cu minei... Și Regele Catacombelor dădu ginerelui prezidentului consiliului un cec de douăzeci și cinci de mii de franci. — T.n Iohnson ! zise el. E bancherul'«l-tale ini sd pare. —.Tocmai," răspunse Filibert. — 13 și al meu ! Ce potrivire! " — Cartuș are un bancher! extelamă Marcela Ferand." ■ — Cartuș' a murit, pe roată, zise Sinnamari, cu glasul siniștrii. .— Christ a murit pe cruce ! zice Ti. C. grav. Curioasă apropiere, domnule... — Ol d-le . mocitor imperial, tâlharii cei buni și cei răi își dădeau mâna pe Golgota. — Nu mai e Golgota, numai o cruce, nu mai e Christ, răspunse . Sinnamari din ce în ce mai rece, dar sunt oameni cari se pun afară din lege și pe cari legea îi pedepsește. Desjardies a comis, inarmându-se contra unui om fără apărare, o crimă mai puțin mare dacât d-ta, domnule, care te înarmezi contra legii, și i se taie capul!... — Nu! replică U. C.... nul... nu i se va tăia capul.. — Nu cred un cuvânt, din povestea, d-tale a ajutoarelor călăului “capturați, domnule... Și chiar" admițând că e "adevărat, aceasta nu ar face "să întârzie supliciul; călăul îșî va face datoria singură... — Baé dacă Desjardies e nevinovat 1 strigă. 'Marcela’. Furând... — Dar dacii, e vinovat?... răspunse Sinnamari, și judecătorii au răspuns la întrebarea aceststa! Toată lumea se întoarse spre Tî . C.... — Dacă e vinovat,am să-l redau eșafodului!, zise R. C.... Asta vă miră?... Eu nu sunt revolutionar!... Nu sunt, anarhist... Sunt un burghez care-și face afacerile...și pe ale altora!... Nu mă gândesc să răstorn societatea! să-i schimb forma, «le sus până jos!... Nu mă gândesc nici să-i grăbesc • transformarea către un ideal de progres, asupra cărora filosofii n’au ajuns a se înțelege. Eșafodul există... atât mai rău sau atât mai bine! asta nu mă privește... Geeace roli privește, este ca el să nu slujască in a tăia capul unuia din clienții mei, dacă ellentul acesta are norocul să fie nevinovat!... L'ar fi asigurat contra tuturor nedreptăților rezultând din reaua voință a puterilor publice, cari se mișcă într’un cadru social pe care nu-mi permit, sau discul. Ceea ce ,cer tuturor administrațiilor, fie ea administrația pedepsei cu moartea sau a debitelor de tutun, este ca ele să dea clienților mei maximul de justiție la care au dreptul în starea actuală a societății !... Ei bine! înainte de a i se tăia capul, clientul meu Desjardies avea dreptul să i se asculte fata, ce se pretinde a fi descoperit un fapt nou capabil de a modifica, părerea ce se făcuse asupra crimei de la parchetul Senei!... Ea n’a fost ascultată!... „ — Chiar de-ar fi fost ascultată ! strigă Sinnamari, mai poate fi ascultată acum când nimic n'ar putea opri opera justiției?... E prea târziul... Chiar dacă eu însumi ași vrea sa spun acum călăului. .. Oprește !“ !-ași putea, căci glasul ar rămâne fără efect!... Aceasta e legea ! * " — Legea, d-le, răspunse Regele Catacombelor, nu se împotrivea, la ascultarea d-rei Desjardies, până nu era prea târziu... Nu ți se pare ciudat, extraordinar, neexplicabil, d-le procuror imperial, ca d-ra Desjardies, dela condamnarea tatălui ei. ..să nu fi putut vorbi nici măcar cu avocatul acestuia ?... — Cum se poate ? strigă Marcela Ferand. — S’ar părea, că se poate, urmă R. G., a cărui voce tremura de o generoasă indignare. S’ar părea, pentru că e așa !... O e o poveste ciudată povestea Desjardies... și care poate nu e atât de simplă pe cum s’a părut.. Neputând vorbi cu avocatul Destaiot, d-șoara Desjardies s’a dus la ministrul justiției, care i-a răspuns ca mi putea face nimic pentru ea, in lipsa d-lui Destaiot... D-ra Desjardies încercă să, strecoare o notiță în ziare, dar acestea o lăsară să înțeleagă că, luând apărarea lui Desjardies In acest moment ar fi fost să mărturisească cum că s-au comis neorândueli la căile ferate otomane... — Nu mai avea de făcut decât un lucru, zise Sinnamari care se ridicase, nu mai avea decât să se adreseze d-tale... — Ceea ce a și făcut... Sinnamari isbuculi într’un hohot de râs groaznic. Mâna îi era întinsă către fereastra a cărei perdea era ridicată... Toți ochii se îndreptară într'acolo. —■ Uita-te! continuă Sinnamari. Ii recunoști? Sunt acolo! Sunt la postul lor ajutoarele călăului... gata să facă pe Desjardies să’și ia pedeapsa, dreapta lui pedeapsă.... O 1 rege de carton!.... Și capul tatălui va cădea înainte de a fi fost ascultată fiica-sa Sinnamari tot mai râdea, când R. C. se ridică cu fruntea luminată și cu ochii plinî «le schintelit strigă: — Să vină d-ra Desjardies ! X „Te -oi trezi din morți“ Călăul și ajutoarele lui intraseră în închisoare. De cum treceai poarta Mareî-Roquete, te găseai într’un gang mare care adăpostea în dreapta, postul militar. Era o cameră care conținea de obicei o mică trupă de douăzeci și două de soldați, comandați de un sergent. Dincolo de gang, te găseai în curtea de onoare, sau curtea administrației. Curtea aceasta era împresurată de bucătării, la stânga, de magazii, la dreapta și, în fund, de clădirile administrației. Toată închisoarea se compunea din trei corpuri de clădire, împresurate «de două drumuri de rond, independente. Planul închisoarei acesteia fusese atât de bine stabilit, încât dacă, în istoria Mabeî-Roquete, se vorbește de câteva încercări de evadare, nu s’ar putea spune că una singură, până în momentul e ne ocupă, ar fi isbutit. In tot cazul, administrația n’o spune. Va muna, 14) '«• ■' I ..