Universul, ianuarie 1910 (Anul 28, nr. 1-29)
1910-01-14 / nr. 12
ANUL XXVIII—No. 12—Jour 14 lamiarie 41910. Fondator : LUIGI CAZZA,VTLLAN Împăratul Wilhelm fii, al Germaniei, care împlinește mâine vârsta de 51 an! Calendar pe anul 1910 Ortodox Mercur!, 13 ianuarie.—Martirul Evteil și Stratonie: Catolic Mercur!, 26 Ianuarie. — Percarp. Răsăritul soarelui 7.43. Apusul 5.14 .—" " "" [Universul» are următoarele linii telefonice : Administrata 662 Redacția........................ . 12/88 Străinătatea.........................2056 București, 13 Ianuarie SINDICALISMUL AGRICOL Franța a fost una din țările cele dintâi în care au luat naștere sindicatele agricole, și ea este și astăzi în fruntea țărilor în care această mișcare a ajuns la o dezvoltare mai mare, și ca număr de asociațiunî și ca roade pe cari le-a dat și continuă să& le dea—spre cel mai mare folos obștesc. Irttr’o dare de seamă asupra «unei cărți apărute nu de mult la Paris și dând numeroase și amănunțite date despre sindi,cățele‘ agricole și opera lor“, se arată dezvoltarea aceasta rodnică de a fi dat drept pildă, mai ales pentru țările agricole. Asociațiuni agricole au existat în Franța de mult, încă de pe la începutul veacului trecut, — dar sindicatele în forma lor actuală datează numai de vre-o douăzeci și cinci de ani. Vechile asociațiuni, — spune autorul studiului pomenit mai sus, — aveau drept scop îmbunătățirea, pe deo parte, a plugăriei cu toate ramurile ei, iar pe de alta înlăturarea greutăților de tot felul cari se opuneau intereselor agricultorilor. Deja un timp însă, s-a văzut că nici acest fel de asociații nu mai corespundeau nevoilor mereu crescânde ale cultivatorilor și s’a căutat o cale mai practică pentru ajungerea la rezultate mai bune. Cultivatorii, mari și mici, aveau nevoi comune de întâmpinat. Agricultura intrând într’o fază de dezvoltare mai rațională, își înmulțise cerințele, lipsa brațelor devenise mai simțită, raporturile dintre capitală și muncă se tulburase, năzuința câștigului pe căi piezișe părea a prinde rădăcini, iar pentru îndreptarea unor astfel de stări de lucruri trebuia să intervină un nou regulator, care să împace, să îndrumeze și să împlinească cerințele, ținând echilibrul între toți factorii economici și sociali. Acest regulator s’a găsit în sindicate. Mai întâi înjghebate de lucrătorii agricoli, apoi de proprietarii și arendașii mici și mijlocii, sindicatele s’au întins repede și în clasa marilor proprietari. De unde la început aveau caracter separatist, fiecare clasă căutând să-și apere nevoile și interesele ei, mai târziu s-a ajuns la formațiunea fericită a sindicatelor mixte, a căror caracterizare este următoarea : Aceste sindicate trebuie să regulamenteze condițiunile muncii, să împace neînțelegerile ce se pot isca între patroni și lucrători, printr-un consiliu în care delegații lucrătorilor să aibă tot atâta influență ca și delegații patronilor; mai trebuie să se garanteze contra lipsei muncitorii asociați; în sfârșit trebuie să se organizeze în folosul lor și a familiilor lor, instituții de ajutoare, de prevedere, de educațiune, etc. Numai cu o astfel de organizare se asigură starea tuturor elementelor rurale : pe de o parte proprietarul sau arendașul—poate fi sigur de brațele necesare pe moșia sa, pe de altă parte muncitorul știe că nu va fi înlăturat și înlocuit cu lucrători străini. Nu putem intra aicea în amănunțirea mai de aproape a organizărei acestor sindicate, dar cele ce am reprodus și vom mai reproduce și cu alte prilejuri, din dările de seamă asupra funcționării lor, vor învedera în deajuns și foloasele ce dau, și îndrumarea ce rezultă din toate aceste exemple și pentru mișcarea sindicalistă agrară de la noi. »na organizare A STUDENȚIMEI ROMÂNE Centre universitare și cercuri studențești .-Societatea generalăi a studențîior.-Ce zice noul statut.- Activitatea centrului ieșan lațe. 12.Ianuarii?. Comitetul central studențesc din Iași, ales luna trecută de către întreaga studențime ieșană, lucrează la constituirea centrului studențesc Iași, conform statutului votat în congres. După acest statut, studenții români de pretutindeni, — din țară și de peste hotare—fac parte dintr-o singură societate care se numește: Societatea generală a studenților români. Această societate generală se subîmparte în Centre universitare, pe Universități și în cercuri studențești județene pe județe. Un centru universitar cuprinde pe toți studenții români înscriși într-o Universitate, iar un cerc studențesc județean cuprinde pe toți studenții români cari locuesc în cuprinsul unui județ. Până acum s’au declarat constituite, prin însuși statutul votat, centrul univ. București și centrul univ. Iași. De asemeni s’au constituit o sumă de cercuri județene: craiovean, putnean, botoșănean, sucevean, etc. * Centrele, ca și cercurile, se conduc după acelaș statut — care le impune aceeași organizație și activitate. Cercurile din Moldova depind de Centrul universitar Iași [UNK] — iar cele din Dobrogea, Muntenia și Oltenia de Centrul universitar București. Conform acestui statut — se organizează Centrul universitar ieșan, care și-a închiriat un local, în strada Lăpușneanu, înzestrându-l cu mobilierul necesar. Spre a mări vechea bibliotecă studențească și spre a pune la îndemâna studenților cele mai multe dintre revistele și ziarele ce apar, comitetul central studențesc a trimis apeluri autorilor și directorilor diferitelor foi ce apar în țară și peste hotare. * In curând se va face inaugurarea noului local și a nouei societăți din Iași. La această inaugurare, ni se spune, că vor fi invitați toți d-nii profesori universitari și toate autoritățile locale. Miereaa«. 5 ban hi România — 10 bani to străinătate CELE DIN URMĂ STIRI DIM LUMEA ÎNTREAGĂ «EDACTIftul AOffosilSTRATA 4*. Strada BriszcoU»u 41- BucureeQ *» REFORME SOCIALE BEOLEml A wircei Reducerea și limitarea zilei de muncă în industrie.—Zece ore de lucru In noul proect de lege, relativ la reglementarea muncei,pe care d. Orleanu, ministrul industriei și comerțului, îl va depune zilele acestea. în Parlament, se găsește o dispozițiune de cea mai mare însemnătate, anume : reducerea și limitarea duratei muncei în stabilimentele industriale la 10 ore pe zi. Este vorba aci de muncitorii bărbați adulți. Pentru minori și femei, durata și condițiunile de muncă au fost stabilite mai dinainte printr-o lege din 1900, alcătuită de d. T. Lahovari. După această lege, copiii de ambele sexe, ca să poată fi admiși să lucreze în așezămintele industriale, trebue să aibă vârsta de 12 ani înpliniți, să fie terminat cursul primar. Pentru copiii cari au deja 12—15 ani, durata zilei de muncă a fost fixată la 8 ore în timp de 24 ore, iar pentru femeile mai mari de 15 ani, la zece ore. Copiii și femeile trebue apoi să aibă o zi întreagă de repaos pe săptămână, iar lucrul de noapte este interzis băștilor mai mici de 15 ani și femeilor mai mici de 17 ani. Din cele de mai sus rezultă că dacă legiuitorul nostru s’a gândit să reglementeze durata mimeei pentru minori și femei, apoi , până acum nu s’a făcut încă nimic pentru muncitorii bărbați adulți. Și tocmai această lacună și-a propus d. Orleanu să o înlăture prin proectul său de lege mai sus menționat. * In țările streine din Occident, revendicările muncitorilor în ce privește ziua de muncă se pot rezuma în următorul refren al uni cântec englezesc vechii: Opt ore de muncă, Opt ore de recreație, Opt ore de somn, Opt șilingi pe zi. Legitimitatea limitarei și reducereaa zilei de lucru a fost încă de multă vreme recunoscută în țările mari industriale, cu toată opunerea economiștilor din școala clasică, care susțin principiul că muncitorii adulți majori trebue să fie liberi spre a-și regula ei singuri întrebuințarea timpului și a muncei lor și că ei sunt cei mai buni judecători ai propiilor lor interese. Dar muncitorul. In afară, de viața lui profesională, mai are și alte datorii de îndeplinit: datorii de familie, datorii civile și datorii intelectuale, îndeplinirea lor reclamă timp, firește, și timpul acesta, trebue să le fie acordat, fiindcă este și în interesul lor și mai ales în interesul progresului națiunilor. Cu toate că dreptul acesta, le-a fost recunoscut, nicăerî în Statele europene nu s’a ajuns la ziua de opt ore de muncă, așa cum o cer muncitorii. In Anglia, durata este de 9 ore și luni. in cursul săptămânei și do 6 ore Sâmbăta. In Franța, variază între 1,0 și 11 ore. In Austria, Norvegia, Elveția, Rusia și Spania, ziua de lucru a fost fixată la 11 ore. La noi, prin proiectul de lege al d-lui Orleanu, durata a fost fixată, precum am spus, la 10 ore. Dacă proiectul acesta va deveni lege, țara noastră",, se va găsi printre statele cele mai înaintate sub acest raport. « Obiecțiunea cea mai serioasă pe care unii economiști o aduc în contra reducerii zilei de munca, este că ea provoacă o scădere a producțiunei și a salariilor. Alții contestă această obiecțiune și susțin că „muncitorii mai puțin surmenați, având un timp mai mare de recreație spre a se desvolta intelectualicește, moralicește și fizicește, produc mai mult și dacă produc mai mult nu-e nici un motiv ca salariile lor să scadă“. In legătură cu această reformă, care la noi în țară completează legea asupra muncei minorilor și femeilor în așezămintele industriale, mai se află încă și reforma repaosului duminical complet. Un proect de lege a fost întocmit, in scopul acesta și după toate probabilitățile va fi depus și el în curând în Corpurile legiuitoare. Când aceste două proecte de legi vor fi votate, vom avea atunci o reglementare completă în ce privește limitarea duratei muncei în stabilimentele noastre industriale, fapt care în alte părți s’a realizat mai de mult. G. dristodoresen. AA. II REGALE PRINCIPELE ȘI PRINCIPESA ROMÂNIEI Recipitusea de la terațiunea română Cu prilejul ședereî R A. N. R.. Principelui și Principesei României la Berlin, ministrul României și doamna Beldiman au dat în onoarea Lor o mare serată în noul local al regațiunei noastre. In ajun A. S. R. Principele Ferdinand fusese învestit în mod solemn de către Maiestatea Sa împăratul cu colanul Vulturului Negru, în calitatea sa de membru al Casei de Hohenzollern. Au luat parte la serată de asemenea : A. S Principele Carol de Hohenzollern, fratele Principelui nostru Moștenitor, A. S. S. Principele ereditar de Hohenlohe - Langenburg, vicepreședinte al Reichstagului, cumnatul A. S. R. Principesei Maria, Principele și Principesa Wilhelm de Wied, Principele de Schoenburg-Waldenburg. Invitații erau primiți de d-na Beldiman ajutată de principesa Barbu Știrbey care se află în vizită la Berlin. Printre personalitățile mai marcante din diplomație, lumea politică și militară, se aflau: ambasadorii Austro-Ungariei, Franței, Italiei, Turciei, Statelor Unite, Japoniei și mai toți miniștrii plenipotențiari pe lângă Curtea din Berlin precum și atașații militari și navali. Curtea era reprezentată prin contesa Brokedorff, d-șoara de Gersdorff, dame de onoare ale M. S. împărătesei, introducătorul ambasadorilor d-nul von den Knesebeck, marele ecuter baron de Reischach, șeful cabinetului militar al M. S. împăratului, general baron de Lynker, mareșalul Curiei și contesa Zalitz, contele Hütten-Szapsky, exsad.de Wedel,fostul ministru al casei regale, contele și contesa Harrach, etc. Mai erast : ministrul afacerilor streine și baroana von Lebeen, ministrul de räzboi, generalul de Heeringen cu d-na, ministrul justiției Beseler, secretarul de Stat al poștelor Kraetice. Ex. Sade Körner, directorul diviziunei comerciale a ministerului afacerilor streine, consilierii intimi ai acestui departament, baronul de Gresinger, dr. Zahn, dr. Zimmerman, Ex. Sa von ílachs, directorul diviziei centrale din ministerul de räzboiu, Ex. Sa general von Bülow, comandantul corpului 3 de armată, comandanții și delegațiile primului regiment de artilerie a gărzei și a regimentului al 2-lea de dragon a gărzei, maiorul de Massow, atașat militar german în București, ofițerii români făcând stagiul în Berlin sau prin împrejurimi, d-na și d. de Schwabach consul general al Angliei, d-na și d. Friedländer consul general al Olandei, consulul nostru general din Munich von Günther, consulul nostru general din Colonia Langen, pictorii bine cunoscuți Alfred Schwartz și profesorul Julius Kraut, d. și d-na P. Missir, membrii coloniei române din Berlin, atașatul nostru militar și secretarii legațiunei. După ce au ținut cerc, A. A. U. R. au trecut în sala cea mare unde a avut loc un frumos concert dat de vestita societate corală „Berliner Liedertafel“ și de mai mulți artiști cunoscuți printre cari d-ra Irene de Bremerberg, d-na Lilli von Roy- Höhnen etc. După supen a urmat un dans improvizat pe care A. S. R. Principesa Maria a binevoit a-l deschide cu d. baron von Schocp. Gttresp. márián Willi WnWlTJJ a. Bánlroa d!n sér. Traíaes Muncitorul lesei Grabia, în vârstă de 43 ani, se întorcea dri dimineață acasă, in.str. Traian No. 71, după ce chefuise toată noaptea. In apropierea casei sale i-au ieșit înainte câțiva derbedei, cari i au luat la bătae, lăsându-i lungii pe trotuar, apoi au dispărut. Un trecător a anunțat societatea de salvare, care cu o ambulanță a transportat pe șosef la spitalul Comisa. URAGANUL Minoriam Anamie și mbmtmam Livorno, 8 Ianuarie. De câteva zile furtunile din Oceanul Atlantic s-au transformat în adevărate uragane. Câteva vase mari, nu au sosit la destinații încă și se cred pierdute. Din New-York se telegrafiază că giganticul trans-atlantic Lusitania, cel mai mare vapor din lume, a sosit acolo cu o întârziere de trei zile. In protestul de mare depus la tribunal, comandantul Lusitaniei istorisește lucruri ne maiauzite; se spune că de data aceasta a trecut cea mai grea furtună. Luni seara, uraganul era în toată puterea. Un munte întreg de apă se năpusti cu furie asupra uriașului vapor acoperindu-l pentru câteva clipe cu desăvârșire. Afară rămăsese numai coșurile și catargele. Apoi avalanșa se retrase spre a face loc la alta mult mai mare, care sfărâmă tot ce găsi pe covertă și strică cincisprezece ferestre de sub punte. Ferestrele erai de cristal gros și pe dinăuntru prevăzute cu capace de fier strânse în șurubur. Apa începu să năvălească înăuntru și in acelaș timp se stinse peste tot lumina electrică. Primul ofițer, căpitanul de cursă lungă Mak Hell care se afla de serviciu pe comandă, fu luat de valuri și isbit cu putere de traverse. Deși rănit la cap, fără să-și piardă curagiul, alergă la cârmă. Roata însă fu sfărâmată în mâinele timonierului de furia apei care inundă toată camera nautică. Ofițerul Mak Hell se agăță atunci de telegraful mașinei și fiind jumătate în apă, puse toată forța înapoi, guvernând mașinele. Mergând înapoi pe culmea avalanșei de apă, împreună cu scurgerea ei, reuși să fie puțin la adăpost uriașul vapor care se ridica deasupra undei furioase plin de spumă. După o jumătate de oră se făcu reparațiile necesare și porniră iaru. Manevra ofițerului Mak Hell, un lup de mare experimentat, a fost bine aplicată, și fiecare tur de elice era dat la locul lui. Pericolul prin care a trecut vaporul a fost destul de serios, căci în timp cât a ținut uraganul, echipagiul era gata de a lăsa bărcile de salvare la apă. Magazia de bagaje și biutourile de poștie erai pline de apă. Pe bord se aflau afară de echipagiu: 298 pasageri de cla I-a, 250 de a II-a și 916 de a III-a. Naufragiile din Mediterana Se crede că uraganul din liceanul Atlantic traversând Africa de Nord-Vest și îndreptânduse spre N. N.E., e acelaș care a făcut numeroase ravagii în Mediterana. Corabia „Unione" care a plecat la 10 Ianuarie st. n.,din Malta cu destinație la Follonico, apucată de teribila furtună, cu toată lupta eroică a echipagiului, a naufragiat pe coasta „Marrema-Toscana“ în ziua de 18 ianuarie st. n. Carabinierii de la Pratica di Mare, alergaseră pe țărm fără a putea da vreun ajutor. Câțiva din echipaj, jumătate gol, răniți la cap, mâini și picioare, cu pielea zdrelită și însângerată de lovituri, istoviți de putere, putură să ajungă până la țărm agățați de lemnele rupte din corabie. Căpitanul corăbiei „Unione“, comandantul Rossario Fredo Azzopardi, în vîrstă de 62 ani, cu toate că e cel mai rănit, fiind transportat la spital la Roma, spunea că n’are altă durere decât acea că a pierdut o parte din echipagiul sau în valuri. Alte noufrăgit Noaptea de 4 și 5 Ianuarie st. v. a fost teribilă pentru marinari. Nu era un vânt tare și regulat, ci o tempestă. Jucând între Sud și Sud Vest, vântul se schimba când mai tare când mai cu furie și în puterea lui, alte rafale întuneca văzduhul cu iuțeala lor. Valurile nu erau acelea pe cari de obiceii le face Libeccio, (cum numesc italienii vântul de S.V.) cu unde mari și cu coame regulate. Marea părea că fierbe într’un cazan imens și pale mari de apă clocoteau sfărîmîndu-se între ele. Valierele de mare cabotaj, construite în lemn sau chiar în fier, au o rezistență limitată și vai de acelea cari s’au găsit în raza nopților furtunoase de 4 și 5 ianuarie. Așadar corabia „Francesco Salvini“, din compartimentul maritim Palermo, comandată de căpitanul Pedatella,fu aruncată de furtună pe stâncile de lângă digul Medicen din Livorno cu atâta forță încât tot fundul fu prefăcut în bucățele. După o luptă uriașă cu valurile, echipagiul împreună cu căpitanul, se salvară înotând, pe când frumoasa corabie se ducea la fund. Din Piombrino se telegrafiază că două mari corăbii, „Carmelo di Paolo“ și „Nuova Petoro“, au naufragiat aproape de coastă. Poștalele engleze, care leagă Livorno cu America, și celelalte vase de pasageri italiene și franceze, au trebuit să suspende plecarea. Insula Elba și tot arhipelagul Toscan, au rămas izolate de continent, căci uraganul a rupt cablul submarin, în general furtuna a bîntuit în tot vestul Mediteranei, însă centrul uraganului a fost în marea Tirreenă. Din cauza valurilor mari care au inundat portul nou, digul din Livorno a suferit mari avarii. Corabia de fer „Silverstreamo“ ce era acostată la cheiul de grîne fu apucată cu furie de un vîrtej, care îi rupse legăturile de la mal și fu împinsă cu viteză peste vaporul „Modcenisio“ făcându-l avarii. De asemenea vapoarele „Pro Patria,“ și „Rafaele“, »«feriră grave avarii. Afară de ravagiile din mare, furtuna deslănțuită pe coastă, a făcut numeroase victime și avarii. In momentul când scrii, vântul se menține și tinde a se întări. • — Din Farai (insulele Azore), se telegrafiază că corabia portugheză „Fortuna“, a fost găsită și remorcată cu puntea ruptă. Nouă oameni din echipaj ce lucrau în arboradă au pierit în valuri. Ca urmare la ceea ce am expediat em. Din cauza timpului cu vânt dela SW, nava goeletă ..Guido Celeste“ din compartimentul Palermo, bilancela ..Grasia di Dio“ din Spezia și Saffo din Viareggio, barendeskia ..Sant El Moli din Savona și brigandista goeleta ..Maria Assunta in Cielo“ din Viareggio, au naufragiat pe coasta dela Vada. Echipajele cu mare greutate, epuizate de forțe s-au putut salva agățate de sfărămăsimi. Po și Washington, două mari vapoare ale Navigației generale italiene ce au plecat Miercuri din Genova cu destinația pentru Massua și Odessa cu esdală la Livorno, n'au sosit încă. Se crede a fi adăpostite prin vreun golf al Coastei sau Gorsicei. C. T. SOTII Târail sportivă școlară a elevilor «ie Din inițiativa d-lui G. Nicolau, profesor de scrimă, împreună cu un grup de mai mulți elevi de la liceul Mihai Vicazul, s’a înființat, o societate sportivă între elevii de licee. Titlul societăței este Tinerimea sportivă școlară, soc. e pusă sub președinția de onoare a d-lui Bogdan-Duică, director al liceului Mihai Viteazul. Intr’o adunare generală s’a ales comitatul, care se compune din mai mulți elevi din clasele VIII-a și VII, iar președinte activ a fost ales dl. G. Nicolau. Scopul societăței este, pe lângă fortificarea corpului prin cultură fizică, dezvoltarea gustului de Sporturi și deci obișnuirea elevilor de a-și petrece timpul liber în practicarea diverselor sporturi și jocuri, în fine pregătirea elevilor de liceu care doresc a intra în școlile militare. .Exercițiile care se predau sunt: scrimă, box, bastonadă, tragere în țintă cu pistolul și danturi naționale. Ele se fac parte la societatea de arme și gimnastică, parte la liceul Mihai Viteazul. imMHNHI «■! « IUI ...........— îiseii GREVA dela FABRICA SCHUBERT —CoiufötaíreB dela «lam&isia Mimeitoare»— Lucrătorii greviști dela fabrica de țesătorie Schubert țin zilnic «insfătuire asupra situațiuneî lor. Ere au ținut o mică consfătuire de propagandă. Lucrătorii greviști se vor constitui in curând intr’un sindicat al țesătorilor, care se va afilia la Comisiunea generală a sindicatelor. Greva durează de trei săptămâni; lucrătorii primesc zilnic ajutoare de la organizațiile sindicale. Sâmbătă—o nouă comisiune de greviști se va prezenta la direcțiunea fabricei, fiind invitată spre a primi un ultim cuvânt pentru încetarea grevei. Am stat de vorbă cu acești lucrători ori, și ei mi-au declarat că fabrica nu lucrează acum. Sunt chemați totuși lucratori de alte meserii, găsiți pe stradă, dar cari nu pot facă față cerințelor fabricei, necunoscând țesătoria. A fost văzut chiar un tăietor de lemne chemat să ia de lucru în aceasta fabrică, după cum îmî spunea unul din lucrătorii greviști. L. I. Asiprania și pensiile muncitorilor . Dăm mai jos părțile principale din proectul de lege al d-ln ministru al industriei, părți privitoare la asigurarea și pensiile muncitorilor : Accidente Accidentele întâmplate prin făptui muncei, sau cu oeaziunea muncei, muncitorilor, impiegaților, ucenicilor chiar nesalariațî, întrebuințați în industrii dau dreptul, în folosul victimei sau a reprezentanților ei, la o îndemnitate în sarcina șefului întreprindereî. Nici o forță majoră nici greșal a salariatului nu scapă pe patron de răspundiere. Numai dorii -victimei descarcă pe patron de această răspundere. Legea mi se aplică celor ce au un salar mai mare de 2*f1 0 reT pe an, chiar când salarul e plătit zilnic. Patronul este obligat să asigure contra accidentelor muncitorii ce-l întrebuințează pentru o sumă egală cu un a m îe ori salarini zilnie al muncitoruliT, sumă pe care moștenitorii sau muncitorul o vor lua în caz de moarte sau invaliditate perrhipensa saă timporară după normele ce se indică mai jos : a) In caz când accidentul a dat naștere finei incapacități peronam« îe și absolute, ca și în caz de moarte, uzmneitâruî safî'• moșt cu Horiî sfii vor lua suma întreagâ.b) Când îiccident,uul a dat naștere unei incapacitate permanente dar parțiale de muncă, atunci cuantumul despagubirei se va fixa în primă instanță de judecătorul de ocol al locului unde e situata fabricii. c) In caz când incapacitatea e temporară, asiguratul are dreptul la cheltuelile de medic, medicamente, cum și la o indemnizație zilnică egală, cu jumătatea salariului până la însănătoșire. Patronul care și-a asigurat ,muncitorii, este descărcat de orice răspundere față de muncitorul victima unui accident, afară, de cazul când i se impută dorii. Calculul salariului pentru cei cari aveau salar, cum sunt ucenicii, nu va putea fi evaluat la mai puțin do 1 leu pe zi, pentru salariați se va avea in vedere mijlocia alocațiilor cu muncitorul a avut în stabilimentele unde a lucrat timp de un an înaintea accidentului. Pentru timpul în care nu a lucrat, i se va socoti alocația ce muncitorii de felul său au avut în acel timp. Până când Statul va lua asupra și aceste asigurări muncitorul în discuția drepturilor lui ce patronul sau asigurare va fi reprezentat prin avocatul Statului din localitate. Despăgubirile nu pot fi cedate și nici urmărite. Asigurări contra invalidităței și bătrânețe! Sunt asigurați contra invalidității și bătrânețe!, tot ace! cari sunt ocupații cu salar sau leafă, platibile fie cu ziua. Uau» sau cu anul în industrie emit comerț ca muncitori și meseriași. Străinii care locuesc temporar în țară nu sunt supuși la obligația asigurării ca și funcționarii, muncitorii, meseriașii care se bucură de dreptul de pensiune pentru bătrânețe sau invaliditate. De asemenea nu sunt supuși prezentei legi cei cari au ea leafă un salar mai mare decât 2500 lei pe an. ContrifcTîțiunea pentru asigurare Contribuția de asigurare trebue să fie egală cu 2 jumătate la suta din salariul muncitorului. Această obligație începe de la virata de 6 ani. Fabricantul va contribui cu 1 la sută din salariul persoanei ce are în serviciu. Statul va contribui și el cu o sumă ce se va fixa in fiecare an prin budget. Dreptul în pensie Dreptul în pensie naște la vârsta de 11.» ani. Dacă asiguratul oferă garanții reale că nu va risipi suma ce i se cuvine, ea i se va încredinta. In caz contrar asiguratul va avea facultatea sau de a încasa veniturile capitalului la care are dreptul sau de a plasa suma în o rentă viagera. Dacă asigurații devine invalid ș, lucrul este legal constatat, atunci oricare ar fi vârstei ce are dreptul la pensie. Dacă muncitorul moare înainte de a-și regulat dreptul la pensie,moștenitorii au dreptul să ceară casei ca coruptul să fie închis de casa de retragere și să îi se remită sumele.. Această avere formează la moartea muncitorului, un patrimoniu distinct la care moștenitorii vin fără ca prin aceasta să i‘io. obligă !! a î accepta restul succesiune! sau a îi plăti datoriile. Saaoțiaîu șj coiapeüatä înfrângerea oricarei dispoziții a acestei legi se pedepsște cu amenda de la 5—500 leî. Amenda se transformă în caz de insolvabilitate în închisoare. Refuzul parmiuiu de a lăsa pe inspectorii industriali, sanitar sau orice alt delegat al guvernului să-și îndeplinească sarcinete cele sunnt date prin lege ca și divulgarea din partea oricare persoane întrebuințate într’un stabiliment industrial a secretului fabrica fiicei acelui stabiliment, se vor pedepsi cu închisoare de la o lună la 2 ani. Dacă patronul refuză să satisfacă ordinele autorităților relativ la condițiunile în care trebue să fie atelierele și pe muncitor, refuzul atrage închiderea fabricii. Toate lîOÎT îtelegerile, cererile de daune, în fine toate acțiunile isporite din lege, ca și orice infracțiune la prezenta lege se vor judeca de judele de ocol de urgență, în prima instanță și fără opoziție. Termenele de judecată vor fi cel mult de 5 zile, în caz de cereri de neplata salariului, termenul va fi de 24 de ore, execuția provizorie se poate acorda înn toate chestiunile isvorâte din lege. In toate materiile prevăzute prin prezenta legii, procedura va fi gratuită. Nici un fel de timbre, înregistrare, proporțională sau de portărei nu se vor percepe. CA.MJEIR.Ji — Ședința de la 13 ianuarie — Ședința se deschide la orele 2 jumătate. Prezidează d. Missir. Pe banca ministerială d-nii Toma Stelian, Baret și Ferechide. Prezenți 92 d-nn deputați. Se fac formalitățile obișnuite. D. ministru de interne depune un proiect de lege pentru alimentarea cu apă a orașelor Iași și Roman. I). ministru de domenii depune un proiect de lege pentru crearea unui fond sau serviciul zootehnic destinat înființărei de depozite pentru îmbunătățirea rasei animalelor și un proiect de lege pentru furnizarea lemnelor la instituțiile Statului. Se repetă votul rămas nul asupra legei prin care se înființează un dispensariu în comuna Rociu și se votează cu unanimitate de 87 voturi. Interpelarea d-lp. Ion Lahovari D. Ion Lahovari își dezvoltă interpelarea privitoare la taxa pentru guarzii comunali și la efectele legei fabricării luminărilor de ceară. Oratorul spune că aceste două legi sunt două sarcini grele asupra țăranilor. Se percepe o taxă de 8—10 lei de fiecare individ și această taxă în loc să fie o răscumpărare facultativă pentru aceia cari nu vor să facă strajă, este oarecum obligatorie, iar taxa a fost introdusă pe cale de regulament iar nu prin lege specială. In mai puțin de trei ani s’a impus țăranilor dări noi de peste 40 milioane,, pentru diferite ministere. Oratorul arată cum Statul a profitat de un an mai bun agricol pentru a strânge decât pe țăran. Numai din amenzile școlare, de unde în mod normal se încasau 20.000 lei pe an, anul trecut s’a încasat 120.000 lei. Și când asta? Când hrana vitelor s’a scumpit cu 700 în sută. In București s’a amenințat cu revoluție. Oratorul spune că legea înlesnește monopolul în favoarea unor fabricanți mari și lovește în industria casnică de la țară, căci țăranii nu mai pot fabrica luminările din cauza greutăților impuse de lege. Oratorul arată cum această lege impune amenzi enorme pentru țărani și citează cazul unui țăran în care s’a găsit 100 grame de luminări de ceară cu parafină și cesarină și au fost confiscate, iar țăranul a fost condamnat la 1000 lei amendă. Pe evreul Leff, după ce dă faliment de 250.000 lei și fuge la Monaco, tribunalul îl condamnă la 1500 lei amendă, iar pe țăran la care se găsește 10 luminări falsificate îl condamnă în 1000 lei amendă. Iată ilegalitățile cari revoltă conștiințele. Un țăran la care se găsește o luminare falsificată e condamnat la sute și mii de lei, iar un Guttmam care dă țăranilor hrană stricată, e pus în libertate de Curte și i se înlesnește astfel scăparea prin fugă. Oratorul spune că legea luminărilor favorizează monopolul. D-sa cere ca legea să nu se aplice și în comunele rurale și să se reducă amenzile, iar dacă se vor găsi în comerț luminări falsificate să se pedepsească fabricantul, nu comun cantul. D. Fleva, care anunțase asocierea d-sale la interpelare, cere cuvântul. D. Ferechide declară că regulamentul se opune la aceasta. D. Fleva anunță atunci o interpelare identică cu aceea a d-lui Ion Lahovari cu privire la straja comunală. D. Spiru Haret, răspunzând d-lui Lahovari, spune că d-sa a luat din contra măsuri ca să se aplice cu cât mai multă blândețe legea amenzilor școlare. In ori ce caz e mai bine ca țăranul să plătească amenda decât să nu-și trimeată copiii la școală. D. Haret recunoaște că, legea are lacune și neajunsuri între cari mărimea amenzilor. Pentru aceasta, spune d. Haret, a și pregătit un proiect de lege modificatoare a legei fabricațiunei luminărilor de ceară. D. Lahovari a fost însă nedrept, căci în, doi ani de când ființează legea nu s’au aplicat decât 481 lei amenzi în toată țara, ceea ce LEGELE CRIME! Stare rămasa senzațional de " GASTOLF.1ÎOUX PARTEA"a doua Căsuța din strada Sălciilor v nde cititorul face cunoștința d-rsl Liliana d’Anjou, și unde tt-ra Liliana d’Anjou face cu saoștința contelui de Teramo-Girgenti Teramo-Girgenti chiar făcuse sensa vizitiului sau ca să se apropie de trotuar. Liliana nu se putu reține de a nu admira cei doi murgi de la echipagiul contelui. — .Dacă ar fi șic, zise dânsa, mi i-ai face cadou... — Nu îndrăzneam să ție ofer d-ră, zise Teramo Girgenti. Echipagiul este al d-taie și pe «deasupra și vizitiul... „Frânge-Gât! de acum înainte aparții d-nei Vizitiul se înclină după capră și contele deschise chiar el ușa cupeului. Din trăsură e și Philibert, pe care contele îl uitase și care abia se mai liniștise. Bancherul voi să prezinte pe Liliana contelui, dar acesta declară că lucru se făcuse, apoi ajutând-o să se urce în cupeu, se sui și el cu ea, de pe semnalul de plecare, lăsând pe trotuar pe Philibert cu buza umflată. — Marcela Ferando să fie furioasă! zise râzând Liliana! Nu face nimic ! îmi voi lua și altă dată lecția mea!.. Și unde mă duci d-le... d-le!.. — Conte de Teramo Girgenti... — Frumos nume! — Frumoasă femee! Și contele privi pe Liliana. VI Spre freca! Deși nu am descris frumusețea d-rei Liliana d’Anjou, decât foarte nedefinit, reamintind că era de o blândețe irezistibilă și ciudat de fatală, cititorul voi cunoaște acestă frumusețe. Când am pătruns in odaia misterioasă a lui Robert Pascal, am avut ocazia de a descrie, amănunțit un portret de femee, care făcea, cu o oglindă, găteala acelor pereți posomorâți. Regăseai la d-ra Liliana d'Anjou, într’un chip foarte isbitor, desenul acelui chip de persoană blondă. Curtezana noastră avea aceiaș culoare blondă de păr și ochii negri, cu pleoape de catifea, dar aceea ce n’avea portretul, era acea melancolie funestă, acel aer de tristeță, acel aspect de egoism obrasnic și liniștit, acel dispreț de toți, poate și de ea însăși, imprimat pe fruntea Lilianei, pe care vaia nu se mai citea prima nevinovăție. Liliana părea mlădioasă ca o liană, al cărei nume purta. Talia ei era o minune și mersul et alta. Se văzuse Parisiena pe cari nimic nu-o mai mira, autorezându-se de Liliana îndată ce o zăriseră, stând trântită pe pernele mei ale trăsurei, alții cari o văzuseră umblând se inebunise. Inmlădierea mijlocului, armonia picioarelor când se mișcau, grațiozitatea corpului de zână, tot în ea concura a aprinde patima în inimele cele mai reci. Ea, abia de observa toate aceste. Că era iubită, că bărbații se ruinau pentru dînsa, de s’ar fi omorît chiar pentru ea, puțin îi păsa, și cu toate acestea, nimeni, după ce s'ar fi apropiat de ea, nu zicea că e rea. Era mai mult o femee de temut decât o femee rea. Era indiferentă. Liliana nu era rea, dar bărbații, pe cari destinul Îi azvârlea în calea ei, o plictiseau. Contele de Teramo Girgenti însă, cu care făcu cunoștință, nu o plictisea de joc. Avusese o manieră ciudată de a-î sfărâma trăsura, și de a repara paguba, care nu era ca la toata lumea. Galanteria lui la perfecție, și pârul său cei albii plăceau. Bătrânii îi plăceau, căci avea cu cine vorbi. Acesta avea avantagiul asupra celorlalți, că o mai și intriga. Manierele bătrânului gentilom erau așa de ciudate... așa de îngrijitoare și de dulce autoritate, că nu putuse resista plăcerea de a se găsi singură cu el în cupeu. Lucru ciudat,, presimțire neînțeleasă, i se părea că acest strein avea să-i spună ceva, și că amândoi chiar aveau a-și spune ceva!... Ce? nu știe!... Era o singură sensație!... dar foarte curioasă. Contele o privi acum foarte serios, dar așa de serios, că ea nu pute a se opri de a nu-i zâmbi, cu unul din acele zâmbete ale ei, cari făcuse atâți nenorociți!... — Dar în sfârșit, ci-ne, ce vrei de la mine? — Nimic, răspunse Teramo, nu vreau decât onoarea de a te lăsa la poarta d-tale, d-nă. — Dar nu știu unda stai !... — Crezi?- răspunsu’liniștit contele. Când ma vei cunoaște mai bine, d-nă, o să vezi că știi! tot. . — Prea ești pretențios! Și cu atât mai pretențios cu cât te prind dintr’odată, întoarcem spatele, casei mele. — Adevărat? — Vizitiul d-tale ne duce în strada Moscovei, și eu stau... — In cartierul Câmpiilor Elisee... Dar, nu e plăcut d-nă, să iei câte odată drumul școlarilor? Când te voi lăsa la poarta d-tală, cine îmi spune că te voi mai revedea... și te voi mai revedea vreodată?... Și prea gust farmecul convorbirii cu d-ta. Trăsura se opri în colțul stradei Moscova, colț cu strada St. Petersburg. — Dar nu am ajuns strigă râzând Liliana. Știu ce este, zise ,contele deschizând ușa cupeului. Dă-mi voie, doamnă, să spun două cuvinte acelui om... Contele , se u dete jos, și Liliana îi văzu îndreptându-se spre poarta unei clădiri mari, și vorbind unui portar. Acesta dispăru, și se reîntoarse imediat ținând o colivie în mână in care se afla un papagal. Contele aduse colivia, o dete vizitiului și se sui în cupeu lângă Liliana. — Cumpăra șî papagalul acesta, întrebă Liliana mirată. — Da, vizitiul meu știe că ador papagali, de acea a oprit trăsura, era încredințat că voi avea mare plăcere să mă în torc acasă cu această adorabilă pasăre. — Ești un tip ! Cupeul urmându-și drumul, ajunse până în colțul bulevardului Batignolles și acolo iar se opri. — Ce, iar mai cumperi un papagal? întrebă Tiliana mirată. — Dar nu locuești aici ? întrebă contele arătând balconul prințului cal. — Vezi, d-le, răspunse curtezana. Locuiam aci acum 18 luni. Vezi că nu am fost bine informat? — Pestanei, zise Tessine Girgenti cu un calm suprem, care aparține numai spiritelor superioare sau imbecililor, pe atunci făceai fericirea d-lui de Saint- Roy avocatul general al Cur ței de casație. — Și cs-ți pasă d-tale, răspunse ea înțepată.— Ce-mi pasă? Nimic, scumpă d-nă, crede-mă, și nici d-tale nu-ți pasă... Nu am asvârlit acest amănunt în conversația noastră decât pentru a-ți dovedi că sunt poate mai bine informat de cum îți închipuești. — Dar mi-am dovedit că ești și mai prost crescut, decât nu au aerul. Trăsura pornise în goană. De data asta făcuse un ocol, și suia bulevardul Clichy... — Dar unde tot merge cupeul ăsta? întrebă Liliana mai supărată. (Fa urma).