Universul, septembrie 1910 (Anul 28, nr. 239-268)

1910-09-19 / nr. 257

Castelul din Pau (Franța), în care s-a născut mareșalul Ber­­nadotte, întem­eetorul actualei dinastii din Suedia. Calendar pe anul 1910 Ortodox Sâmbătă, 18 Septembrie. — Cuviosul Eumeniu. Catolic .Sâmbătă, 1 Octombrie.—Priscus. •Râs. soarelui 6.14: Ap. soarelui 5.58 *,Universul“ are urmă­toarele linii telefonice: 'Administrația...................6­ 1 Redacția.............................12| Străinătatea . . 20| București, 18 Septembrie. tr­rebuin­țele armatei "Am primit era la redacție o­­ broșură cuprinzând un articol ‘’extras din „Revista infanteriei“ , intitulat „Curente contra tre­buințelor militare“.­­ Autorul articolului se ocupă de unele manifestări nesănătoa­se ce s’au ivit cu prilejul con­centrărilor și al manevrelor. Ne-am ocupat și noi la timp de aceste manifestări, căutând a lumina opiniunea publică a­­­­supra adevăratei stări a lucru­rilor și asupra intereselor supe­rioare ale țării, cărora trebuie să li se supuie interesele parti­culare; cu toate astea credem folositor a aduce la cunoștința cititorilor constatările și refle­­xiunile din articolul „Revistei infanteriei“, chestiunea fiind de mare însemnătate. Autorul pornește de la consta­tarea că din toate curentele ce se pot naște în sânul unei so­cietăți, cel mai periculos este curentul contra trebuințelor armatei, căci e contra siguran­ței țării. Până acum un asemenea cu­rent nu a prins la noi—zice au­torul—și e de sperat că nici nu va prinde. Bugetul războiului a mers crescând, pregătirea armatei a mers și merge necon­tenit în raport cu cerințele mo­derne și cu interesele României, armata a dat dovadă în nenu­mărate rânduri de o mentalita­te sănătoasă și de o disciplina puternică. S’au ivit însă unele manifes­tări ce trebuesc combătute e­­nergic. „ „Aceste manifestări—zice au­torul articolului—constau mai întâi din miile de cereri indivi­duale, pentru scutiri de concen­trare, prin petițiuni sau scrisori de intervenire. Aceste cereri, până anul tre­cut, dadeau de lucru biurourilor militare, mai mult decât întrea­ga administrație curentă a ar­matei. In ultimul timp, stat-ma­­j­or­ul general a luat măsuri să se pună capăt acestei stări de lucruri, fixând în mod perma­nent, cari anume funcționari sunt absolut necesari serviciului Statului și cari trebuiesc să fie scutiți de concentrare. Totuși, în ajunul concentrărilor, se văd încă svârcoliri disperate pentru scutire din partea celor cari s’au obicinuit a se sustrage de la această datorie către țară. Pâ­nă ce educația va ajunge să fa­că pe fiecare individ a-și cunoa­ște drepturile și datoriile și a nu se abate de la ele, sub nici un motiv,—până atunci, arma­ta are datoria a lucra așa, ca să iasă din mintea celor ce in­tervin, ideia că ar putea obține, prin bunăvoința noastră, scu­tiri de la o datorie pe care tre­buie să o facem toți, fără deo­sebire de rang și de poziție. Cei cari caută a se sustrage de la această datorie făptuesc un a­tentat la siguranța și reputa­ți­unea țarei. O altă manifestare este inter­­venirea prin presă pentru con­tramandarea concentrărilor și manevrelor, pe motiv că lip­sesc brațele cum s’a întâmplat astă primăvară, cu concentrările sau pe motiv că lipsesc vagoa­nele, cum­ s’a întâmplat toamna aceasta cu manevrele. In lupta pentru existență, sen­timentele unor anumiți oameni se modifică atât de mult, în­cât ei cer să se subordoneze mersul tuturor instituțiilor Statului, in­tereselor lor personale, făcând abstracție dacă prin aceasta s’ar vătăma interesele generale“. Vom arăta în numărul viitor concluziunea articolului. Uf­ ACORD între români și maghiari — Prin fir telegrafic —­­Budapesta, 16. — Ziarul roma­ne­sc „Drapelul“, din Lugoj, o­cupându-se de tratativele pen­tru stabilirea unei înțelegeri în­tre români și maghiari, spune că cei dintâi nu cer alta de­cât să-și poată înfăptui ideile, lor de politica naționala, în ținuturile în care ei sunt în majoritate și fără ca prin aceasta să pricinu­iască vre­un râu celor de alt neam. De asemenea, românii nu se gândesc un singur moment să aducă vre-o știrbire unităței Sta­tului ungar. Arad. 16. — .,Tribuna“ nu dă nici o importanță combinațiilor de tot felul publicate de ziare cu privire la o înțelegere între ro­mâni și maghiari, pentru că ele sunt lipsite de orice bază, atâta vreme cât negocierile nu au fost începute în mod oficial. DIN GARA DE NORD Din ancheta făcută de d. comi­sar Iliescu reese că lucrătorul Ion Sovorca, zis Pahonțu, locuia în comuna Militari împreună cu soția și cu trei copilași. Eri di­mineață plecând la lucru și tre­buind să cumpere cărți de școa­lă unei fetițe, i-a spus acesteia să-l aștepte în gară la orele 12, când se va înapoia cu trenul de lucrători de la atelier. Copila a făcut întocmai și du­­cându-se cu tatăl ei în calea Gri­­viței, acesta i-a­­ cumpărat cărți­le necesare și apoi s-au înapoiat la ora 1, ca să se ducă la atelier. In momentul sosirei lor în dreptul trenului de lucrători, mașina se puse în mișcare. Lucrătorul Pahonțu a sărit a­­tunci pe o scară a vagonului și voind să ia și copila ca să o du­că acasă în cătunul Grivița a a­­lunecat sub roate. Tis. Lui Chavez O ! uriaș ce vână ieri Zburat ca un vultur în spațiu, Tot mai în sus, mai cu nesațiîi, Dormi somnul veșniciei tăceri!... O ! vis tulburător de gânduri! Nu-țî ajungeau nici cer, nici ape Și trupu-­i azi, ce bine 'ncape în patru țintuite scânduri! Pe locul unde ai căzut Un monument or să-ți ridice, Locul fatal ca să indice Acelor ce te-au, cunoscut. Și șoapta vr'unei adieri, Va spune blând celor de sus C'avea, acel care s’a dus. Doar douăzeci de primăveri... X. 13. Ștefaniu D­eclarațiile ambasadorului Turciei în Paria, î­n chisîrimea isu­­prummtului Paris. 16. — Primind pe un redactor al ziarului „Echo de Paris“, Naum­­pașa, ambasado­rul de aci al Turciei, a confir­mat autenticitatea declarațiuni­­lor, în chestiunea împrumutului atribuite de „Daily Telegraph“ lui Djavid bey, ministrul de fi­nanțe otoman. Cu acest prilej­ ambasadorul a ținut să protesteze contra ști­rilor tendențioase dintr-o anu­mită presă, în ce privește rela­­țiunile dintre țara sa și Franța. Nu e adevărat că Poarta ar fi căutat cu tot dinadinsul să boi­coteze șantierele navale și in­dustria franceză, în­ general. Naum pașa a invocat mai multe dovezi în sprijinul afirmațiunei sale. Așa, a prezentat interlocuto­rului sau o notă primită acum câtva timp din Constantinopol, prin care i se da instrucțiuni ca, față de atitudinea provocatoare a Greciei, să cumpere de urgen­ță un vas de rasboiu de un to­naj minim de 15.000 tone. Turcia ar fi fericită să găseas­că acest bastiment în Franța, dar spre marea ei părere de rău, i s’a răspuns din partea guver­nului că ministerul de marină nu’i poate ceda vasul dorit. Cât despre tratativele pentru contractarea împrumutului, nu e exact că acestea ar fi definitiv rupte. Turcia speră să ajungă curând la o înțelegere cu Fran­ța, dând ca garanție veniturile anuale de 23 milioane ale portu­lui Constantinopol. In chestiunea favorizării in­dustriei franceze, Naum­pașa a arătat că Poarta a făcut aces­tuia o comandă de canoniere și hanuri de munte. Apoi, au în­­checat ambasadorul, întreprin­deri franceze au obținut conce­sia construirii mai multor șo­sele și poduri. Paris. 16. — „Le Temps“, o­­­cupându-se din nou de chestia împrumutului Turciei, contestă că Franța ar fi animată de sen­timente ostile Porței. Această nare de­cât să facă propuneri serioase și acceptabile și numai decât se va convinge, că­ guver­nul republicei nu susține nici un anumit grup financiar, ci apără numai interesele economi­ce ale­­ țarei. In­ge privește pe sir Ernest Cassel, bancherul englez, care de atâtea ori și-a anunțat sosi­rea la Paris, se află și în acest moment la Londra. Probabil — spune „Lie Temps“ — că dânsul a fost avizat, că guvernul fran­cez nu înțelege să discute îm­prumutul prin alți intermediari decât ambasadorul republicei la Constantinopol și acel al Tur­ciei la Paris. Paris. 16. — Se telegrafiază din Constantinopol : Guvernul otoman a comunicat celui fran­cez că va comanda mai multe torpiloare la șantierele din Fran­ța dacă împrumutul turc­ se va încheia pe piața franceză. In caz contrariu, Turcia va face a­­ceastă comandă în altă țară. Paris. ÎS. — Ziarele condam­nă cu asprime tonul înțepat la adresa Franței al declarațiuni­­lor făcute de ministrul de finan­­țe al Turciei. ___ m­m KósiA CIUMA LA ODESSA Berlin, 16 (telegramă din O­­desa).­­ De câteva zile nu s’a mai înregistrat nici un caz nou de ciumă. In schimb au fost gă­site foarte multe cadavre de gusgari ciumați. Serviciul sanitar, în aplicarea măsurilor profilactice, are mult de luptat cu reaua voința mu­nicipalitate­ reacționare. SPORIREA MARINEI Petersburg. 16. — Budgetul ministerului de marină pe 1­911 e de aproape 113 milioane ruble, cu un spor de aproximativ 24 milioane față de budgetul pe 1910. 30 milioane sunt destinate șan­tierelor navale și arsenalurilor, iar 28 milioane ruble pentru construirea de cuirasate. Resultate^ școalelor de notari — După două ani de muncă — Convorbire cu d. P. Ștefanescu, directorul școalei d­e notari din Curtea-de-Argeș Au trecut două ani de la înfi­ințarea școalelor de notari, de la cari se așteptau rezultate ex­celente. Cum au funcționat a­­ceste școale, ce rezultate au dat, aduc ele vre­un folos real? Tot atâtea, întrebări interesante. Am căutat să vorbesc cu unul din­tre directorii acestor școale și am găsit pe d. P. Ștefănescu, directorul școalei de notari din Curtea-de-Argeș, care în con­vorbirea ce am avut cu d-sa, mi-a­ făcut rezumatul fidel al ac­tivității acestor școale și în spe­cial al școalei ce conduce. — In cei două ani de la înfi­ințarea acestor instituții au funcționat patru școale, îmi spune d-sa,la Târgu-Jiu,Curtea­­de­ Argeș, Panciu și Târgu- Neamț. Rezultatele ce le-am obținut sunt aproape și ale celorlalte trei școli, după cât știu. — Cum v’ați recrutat elevii? —■. In mare parte s’au prezen­tat dintre actualii notari, apoi tineri între 21 și 30 ani cu câte patru clase primare, după ce-șî isprăviseră serviciul militar. Am avut și elevi cu 4—6 clase se­cundare, ba și patru bacalau­reați. — Câți se înscriu la începu­tul­­ anului ? — Cinci­zeci până la ș­ase­­zeci, dar cei slabi la carte fug din primele luni. Astfel în pri­mul an am avut numai 45 ab­solvenți. In anul II s’au înscris 50, dar au rămas 30 și nu au­ fost­ admiși la examen de­cât 27. Cu modul acesta se face o selec­­țiune strictă, care nu poate să prezinte decât numai avantaje. La 1 Octombrie va începe exa­menul. — Câți absolvenți ați scos până acum ? — In anul întâi am avut deja cele 4 școli vre-o 200 absolvenți, cari au și fost numiți notari în mod definitiv, căci după cum știți, toți notarii de acum sunt numiți provizoriu, rămânând să fie numiți definitiv numai după ce au absolvit școala. După examenul anului al doi­lea, vom mai da vre-o 120—150 absolvenți. Astfel vor fi în to­tal vre-o 350 notari cari au­ ab­solvit școala și cari sunt con­știenți de datoriile ce le au. — Sunteți mulțumiți de elevii d-v. ? . — După cum v’am spus, după ce se face selecțiunea­, rămân numai cei cari a fi în adevăr, dragostea și răbdarea a­e înveți* •—mai ales că numărul cursuri­lor e mare și e nevoe ca numai­ lui r’m­­­an să le învețe pe toate. Se depune deci o muncă neîn­treruptă. Ceea ce mă bucură pe mine fi­nul, este­ faptul că cei cari sunt simpli țărani se deosebesc mult prin munca și inteligența lor, pe cei cari au clase secundare. Am văzut cu satisfacție cum unii dintre țărani cu patru clase pri­mare rurale, au trecut înaintea bacalaureaților chiar. Aceasta e o mândrie pentru noi. — Ce cursuri se predau? — Oh! destule! Numai în ceea­ce privește dreptul avem : drep­tul constituțional, administra­tiv, penal, civil, procedura pe­nală și civilă, apoi finanțe, sta­tistică, contabilitate și peste 50 legi speciale. Pentru a putea să-l fac să se folosească de cele 50 legi spe­ciale, am rezumat, toate aceste legi, apoi am insistat asupra dispozițiunilor ce privesc în special pe notari. Afară de aceste cursuri pe cari le predau cu, elevii au pro­fesori speciali pentru medicina umană, veterinară, pentru lim­ba română, poștă și telegraf, a­­gricultură teoretică și aplicată­, avem 10 pogoane pe care le cul­tivăm sistematic și, în sfârșit,un curs special de legile judecăto­rești, predat­ de judecătorul de ocol. •— Și pot elevii să învețe toate aceste în timp așa de scurt? — E drept că e greu, dar cei cari au curajul să rămână în școala își fac datoria pe deplin. Ar fi fost însă nevoie să se mai adauge încă un an de studiu, astfel s’ar mai ușura și sarcina noastră și munca lor. Avem și examene particulare ce se țin în Iunie. Cei cari se prezintă însă la aceste examene sunt cu totul nepregătiți. Vă pu­teți închipui cât șt­ notarii cari vin să dea examen în particu­lar, când din 50, câți s’au pre­zentat la școala noastră în Iunie trecut, au reușit doar 7. Aceasta, îi va hotăra pe toți să vie la școală. Sunt fenomenale răs­punsurile pe cari le-au dat la examenul particular notarii cari funcționează de ani de zile. Unii ne-au spus de pildă că în­tre alte atribuții, notarul are și pe acelea de a instrumenta cri­me, de a opera descinderi, etc. Un altul la proba scrisă a în­cheiat un proces-verbal, prin ca­re constata că un câine al unui țăran îl mușcase, cerând tot el darea în judecată a țăranului. Vă puteți închipui cum își pri­cep notarii actuali atribuțiunile lor, ce încurcături fac ei în co­mună. In loc să lumineze pe ță­ran cu privire la legile la cari acesta trebuie să se supună, îl încurcă mai mult. Inchipuiți-vă un notar, care nu cunoaște legea tocmelilor a­­gr­icole și care e agent al pute­rei executive, cum este indicat să fie. Acum, mai­ ales, când pri­marului i s’a lăsat numai gos­podăria comunei, notarul este reprezentantul puterei executi­ve, el aduce legile la îndeplini­re și până la sosirea inspecto­rului el este mijlocitorul dintre proprietar și țăran. Vă puteți închipui câtă însemnătate are un notar în comuna sa și deci, când acest notar nu cu­noaște legile, e o adevărată ca­lamitate pentru locuitori. Iată pentru ce ne bucură atât de mult rezultatele ce le obținem cu școalele ce le condu­cem. D. prim-ministru Brătianu a și ținut ca primele diplome ale absolvenților acestor școli să fie iscălite de d-sa. E drept că ni s’au dat sfaturi și am fost ajutați în misiunea noastră cea grea și de d. Luca Ionescu, președintele consiliului administrativ. Scrierea d-sale apoi, intitu­lată „Comentarul legei pentru organizarea comunelor rurale și administrația plășilor din 1908“ ne va servi în rezumat pentru cursurile noastre.­Pot să adaug, sfârșește d. Ște­fănescu, că avem în prezent o bi­bliotecă de câteva sute de­ volu­me, o cantină pe care am­ înfiin­țat-o anul acesta și care pe lân­gă că procură elevilor o mâncare și igienică, ne-a dat și o economie de 900 lei, pe care am întrebuin­țat-o pentru bibliotecă­ și în sfîr­­șit am făcut escursiuni, anul tre­cut la ferma Studina, anul aces­ta la Sibiu, de pe urma cărora elevii au profitat­ mult. In câțiva ani de zile vom far­ce deci astfel ca numărul notar­­ilor conștienți de menirea lor să sporească cu mult, ceea ce nu poate fi de­cât foarte folositor pentru buna­ stare a populațiu­­nei noastre rurale, de care ne au­ CTCsăm cu toții atât de mult. ** I-am urat d-lui Petre Ștefă­­n­escu tot succesul ce-i merită munca ce depune și i-am mul­țumit pentru interesantele ar­­mănuinte ce mi-a procurat Victor Anestin. Peninsula Kalosaréi — Prin fir telegrafic — GRECIA VIITORUL MINISTRU DE EXTERNE Atena. 16. — In cercurile bine informate se vorbește de proba­­bila numire a d-lui Gryparis, ac­tualmente ministru al țărei la Constantinopol, ca ministru de externe. MANDATELE CRETANILOR Atena. 16. — Comisiunea de validare, cu 25 contra 2 voturi, a decis că nu are să se pronunțe asupra cazului deputaților cro­tani Michelidachis, Kondoros și Papamostras, întru­cât aceștia au renunțat la mandatele lor în­că înainte de întrunirea aduna­re!. TURCIA REFORMA CURȚII MARȚIALE Viena, 16 (telegramă din Sa­lonic). — Ministrul de război a întocmit un proect de reorgani­zare a Curților marțiale. Aces­tea vor fi compuse de un număr de judecători militari — desem­nați de ministru — egal cu acela al consilierilor­ civili. Pe lângă fiecare Curte va­ funcționa un procuror ales dintre magistrații de carieră și o comisie specială pentru instruirea prevențiilor. ARCHIMANDRIT GREC IN OCNA Viena, 16 (telegramă din Sa­lonic). — Valiul a cerut mitro­politului grec al vilaetului să caterisească pe archimandritul Alexandru, condamnat de Cur­tea marțială la 8 ani muncă sil­nică. CHESTIA DARDANELELOR Constantinopol. 16.—Se asigu­ră că Rusia va face Porțeî o nouă propunere în chestiunea Darda­­nelelor. HOLERA în STREINATATE — Prin fir telegrafic — AUSTRIA Viena. 16. — Negustorii ex­portatori de legume au cerut ministrului de comerț să inter­­vie pe lângă guvernul din Paris să revoace prohibirea impor­tului de legume din Austria­, de vreme ce exporturile din Odes­sa nu sunt lovite de o măsură la fel. Viena. 16. — Ministrul de in­terne a luat dispoziția ca toți călătorii din Ungaria și Rusia să fie examinați de medici în stațiunile de cale ferată, și, la nevoie, reținuți și supuși la o carantină de 5 zile. Budapesta. 16. — La Baia a murit azi de holeră țăranul Iu­­lius Sefer. La Pacs nu s’a înregistrat azi nici un caz nou ; în schimb au murit 2 bolnavi vechi. In împrejurimile Neutrei a murit azi o femee, prezintând simptomele holerei; asta s’a îm­bolnăvit. Budapesta. 16. — De cinci zile nu s’a mai constatat aci nici un caz nou de holeră. Din Dombó­vár se semnalează un caz sus­pect. Budapesta. 16. — Ministerul de interne a fost vestit că un caz suspect e semnalat în Puzta Zabolcs (comitatul Feher) ; un caz la Koervestopa (comitatul Bihor) ; un caz la Rozahegy (co­mitatul Liptó) ; un caz și un de­ces la Nagymaros și 2­ cazuri și un deces la Mohacs. Examenul bacteriofogic a dovedit că hole­ra s’a declarat și la Dunaszek­­sec.­­ TURCIA Constantinopol, 16. — Ele s’au constatat aci 15 cazuri de hole­ră și 5 decese; un soldat din­­tr’un batalion de recifi a murit cu simptomele holerei. BULGARIA Sofia. 16. — Călătorii venind din Constantinopole se vor supu­ne la Lubine la o carantină de 5 zile , iar călătorii din Expresul Orient, cari trec prin Bulgaria, vor fi scutiți de carantină. CROAȚIA Agram, 16. — Până acum s’au constatat aci 12 cazuri de holeră. ITALIA Roma, 16. — In ultimele 24 ore nu s’a semnalat nici un caz nou de holeră în Capitală. In provincia Foggia nu e nici un caz nou dar s’au constatat 3 de­cese. Printre holericii din pro­vincia Bari s’au mai constatat 3 decese. La Neapole s’au consta­tat 15 cazuri nouă și 14 decese. La Farra, 3 cazuri nouă și 2 de­cese ; la Regina 2 cazuri și 1 de­ces. MORAVIA Brunn, 16. — Un deces prici­nuit de holeră a fost constatat la Witowitz. UNGARIA PATRIARCHUL SOLICITA GRAȚIEREA CONDAMNAȚI­­LOR GRECI Constantinopol, 16. —Patriar­­h­­ul ecumenic va înainta zilele acestea Porțeî o petiție, prin ca­re va solicita grațierea mai mul­tor greci condamnați de Curtea marțială. ÎNTOARCEREA MARELUI VIZIR Constantinopol, 16. — Marele vizir Hakki-pașa s’a întors din străinătate. MITROPOLIT GREC ARESTAT Constantinopol, 16. — După o depeșe sosită la Patriarhatul oe­­cumenic, mitropolitul grec din Bitolia ar fi fost arestat de către autoritățile otomane și nu a fost pus în libertate de­cât după o detențiune de 16 ore. Se asigură de asemenea că mai mulți greci au fost arestați. DECIMAREA UNEI BANDE BULGARE Salonic. 16. — Un detașament militar urmărind pe șeful de bandă Apostol, a întâlnit lângă Tekkeli, la 11 kilometri de Salo­nic, o mică bandă bulgară. O luptă s-a încins : doi bulgari au fost omorâți, doi răniți și doi făcuți prizonieri. Din partea turcilor a fost un soldat rănit mortal și un altul mai ușor. SERBIA AGENȚIE COMERCIALA SAR­EA LA BUDAPESTA Belgrad, 16. — Fostul consul general al Serbiei la Budapesta va fi numit agent comercial în localitate. CONTRA FEDERAȚIEI BALCA­NICE Belgrad, 16.—„Trgoviski Glas­­nik“ se pronunță contra proec­­tului unei federații balcanice sub heghemonia Turciei, idee și naivă și de nerealizat. Interesul Serbiei e să închee o alianță cu Bulgaria. REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA ti. Strada Brezoianu 11, BueureșO — SERVICIUL TELEGRAFIC &l ziarului M î­niversal« DIN STREINATATE DELEGATUL BULGAR LA JU­BILEUL UNIVERSITATEI DIN IAȘI Sofia. 16. — Universitatea a delegat pe profesorul Agura spre a o reprezenta la jubileul de 50 de ani al Universităței din Iași. GRAV INCIDENT ITALO-AUS­­TRIAC Roma. 16. — Ziarele se ocupă de un grav incident petrecut la granița despre Austria. Jan­darmi austriaci au dat jos dra­pelul italian fixat pe vârful unui munte care aparține Italiei. Pre­sa cere cu stăruință guvernului să ceară satisfacție pentru a­­ceastă ofensă adusă suveranită­ți Statului. ABDICAREA KEDIVULUI Constantinopol. 16. — Se vor­bește cu insistență de apropiata abdicare a kedivului Egiptului care se va stabili pentru totdea­una la Constantinopol. Până la majoratul prințului moștenitor, care se află în An­glia, se va institui o regență. UN PREOT MODERNIST SE LEAP­ADA DE CATOLICISM Milano, 16. — Preotul Turilli, din Termo, caterisit pentru idei­le sale moderniste, a făcut cu­noscut arh­iepiscopului că se leapădă de credința catolică. FUNERALIILE LUI CHAVEZ Milano, 16 (telegramă din Do­­modossola). — Corpul lui Cha­vez a fost transportat azi după amiazi la gară. Carul funebru era acoperit de coroane trimise din toate părțile lumei. Coșciugul era urmat de fra­tele și logodnica nefericitului a­­viator, de consiliul comunal în corpore și de o mulțime imensă. URCARE DE SCONT Londra. 16. — Banca Angliei a ridicat scontul la 4%. Bruxelles. 16. — Banca din Bruxelles a ridicat scontul la 4 jum.­­. UN BALON DIN AMERICA IN EUROPA Londra, 16 (telegramă din New-York). — Wellmann face ultimile pregătiri pentru călăto­ria sa aeriană peste ocean și speră să ajungă cu balonul în 5 zile de la New­ York la Londra. LOCK-OUT IN GERMANIA Rottbus. 16.—Grevele muncito­rilor din Forst neluând sfârșit până acum, toate firmele care fac parte din sindicatul patro­nilor industriei postavului din Lausitz au concediat pe lucră­torii lor cu începere de la 5 Oc­tombrie (st. n). CALATORIA UNUI DIRIJABIL MILITAR ITALIAN Arezzo. 16. — Balonul militar italian cu cârmă, care se ducea din Bracciano la Veneția, a fost nevoit să se oprească aci, de­oa­rece o frânghie s-a încurcat în cârmă. După o mică reparație balonul și-a reluat drumul spre Veneția. (A. R.) VIZITA PRIMARULUI VIENEI LA BUDAPESTA Viena. 16. — Primarul Neuma­­yer va pleca la Budapesta pro­babil mâine, cel mai târziu Luni. Ajutorul de primar STterham­­mer a explicat unui gazetar, că această vizită nu nesocotește testamentul politic al lui Lueger, de­oarece acesta nu ținea să fie în războiu veșnic cu Ungaria, ci numai să apere interesele par­ticulare ale Austriei. EPILOGUL ARDEREI HOTELU­LUI GARRERSEE Viena. 16. — Vizitatorii cari s’au aflat la otelul alpin Carrer­­see acum câteva luni, când acel otel a ars, cer direcției otelului despăgubiri în valoare de 130.000 coroane. Procesul se va judeca la 2 Noembrie st. nov. SPIONUL HELM Londra. 16. — Locotenentul german Helm, arestat sub învi­nuirea de spionaj, a fost pus în libertate pe o cauțiune de 2.000 lire (50.000 lei). REGELE SAXONIEI LA O VA­­NATOARE DE LEI Berlin, 16 (telegramă din Dres­­da). —Regele va pleca la primă­vară în Sudan, unde timp de 2 luni va face o vânătoare de lei și elefanți. DELEGAȚIUNILE AUSTRO­­UNG­ARE Viena. 16. — „Wiener Zei­tug“ publică astăzi rescriptul imperial pentru convocarea de­­legațiunilor parlamentare pe ziua de 12 Octombrie (st. n.). AEHRENTHAL IN ITALIA Roma, 16. — Contele de Aeh­­renthal va dejuna mâine la mar­chizul di San Guiliano , iar poi­mâine se va duce la Racconigi, unde regele va da în onoarea lui un prânz de gală. Seara se va întoarce la Turin. Rom­a, 16 (telegramă din Tu­rin). — Contele Aehrenthal a so­sit la 8 seara și a tras la otelul „Europa“, unde a conferit cil mardiusul di San Guilano. DECES Paris. 16. — Profesorul de ne­urologie, D. Raymond, a murit în vârstă de 66 ani. O AFACERE DE SPIONAJ LA BIARRITZ —Paris, 16. — (Telegramă din Biaritz). — Poliția a arestat aci pe secretarul aeronautului Mo­dena, un german care își zice Wickelmann. El e bănuit ca spion. In numărul de Duminică „UNIVERSUL“ incepe a publica oois­ său foileton Sels­gtenă nume MARE ROMAN PASIONAL de unul din cei mai ce­­lebri romancieri ai vremei noastre. Ce le umm umane pasionează, sgudue, e­­în­cționează, înduioșează, ca ori­ce cap de operă a cugetării omenești. Cele două mame va apare în foileton­e si incepere de Himalaiei? în „UNIVERSUL“ Convenția înreo - română Voci din presa bulgară Ziarul „Den“ scrie: „Izolarea Bulgariei este opera genialei politici a regelui Fer­dinand, care pe față se lăuda că politica externă este opera sa și că lui i se datoresc succe­sele obținute. Regele Ferdinand este acela care a spus că el este plămânul prin care respiră Bul­garia. In ce privește faptul că Bulgaria a fost strânsă azi în­­tr’un cerc de fier, și cei mai lingușitori vor recunoaște că re­gele Ferdinand este acela care după atâtea călătorii misterioa­se și după atâta zgomot despre succesele sale, a lăsat ca potriv­nicii noștri să ne înghesuiască din toate părțile“. In acelaș sens scrie și „Kam­­bana“, care zice : „Politica per­sonală a regelui Ferdinand în a­­facerile externe a dat cel mai mare faliment. Din această po­litică noi până azi n’am văzut cel­ mai mic rezultat real. Suc­cesele lui Ferdinand priveau nu­mai la situația sa personală și interesele dinastiei sale. Este vreme ca să dăm politicei noas­tre externe, o directivă care în primul rând să fie folositoare intereselor noastre naționale, fără privire la situația lui Fer­dinand“. Numitul ziar e de părere că Bulgariei nu-i mai rămâne al­tă cale de­cât de a intra și ea în tripla alianță. Ziarul „Dnevnic“ reproducă în întregime articolul publicat în „L’Indépendance Belge“ de către deputatul belgian Georges Lorand, despre care am vorbit la timp. Ziarul „Preporeț“, organul o­­ficios al guvernului bulgar, în ultimul sau număr se ocupă și el de presupusa convenție turco­­română. „Preporeț“ zice că pen­tru guvernul bulgar această convenție întru­cât a fost formal desmințită din partea României și Turciei — nu există. Dar tot așa — zice „Preporeț“ — nu este întemeiată și știrea cealaltă despre o alianță între Bulgaria și Grecia. „Noi— zice ziarul în chestia —suntem împotriva­ oricărei a­­lianțe dintre Statele balcanice împotriva altor State, pentru că suntem amb­ii păcei. Acei cari cred că prin alianțe ca a­­ceea dintre România și Turcia se va putea menține pacea, sa înșală. Noi credem că o aseme­nea alianță nu numai că nu poate să contribue la menține­rea păcei, dar din potrivă poate să pericliteze pacea“. înțelegerea "secreta a Twoisl cis Austria și­­ Germania Roma. 16. — O revistă milita­­ră denunță existența unei înțele­geri secrete între Turcia de-o­­parte, Austro-Ungaria și Germa­nia de alta. Pe baza acestui pact, Turcia a fost obligată să-și întărească flota de război­, spre a putea da concurs la nevoie escadrelor aus­triacă și germană. Revista adaugă și amănuntul că Germania și Austria vor fur­­niza Turciei cadrele necesare na­rilor vase de războiu. 108) Claudia cea frumoasă sau Milionara cerșetoare (Le Trésor de Cabriole) de CLAIRE DE NESTLE XLVIII TISTET VAUNE LONGUE Claudia nu știa. Cabriole ceru să vie Tistet să-l vadă și el. Tistet, deși se schimbase mult fu recunoscut pe loc de cei doi prieteni. — Cum merge cu sănătatea? îl întrebă Tistet pe Cabriole. Apoi adresându-se Claudiei îi spuse: — D-nă, vreau să vă vorbesc ceva. — Spune, dragul meu... nu am decrete pentru cei de față. p ■— N’ai uitat muntele nostru și Gourgo Negro? — Bine înțeles că nu. Tistet scoase un pachet mic și începu să-l desfacă. Cei de față îl priviră cu curio­­sitate. Apăru un obiect strălucitor. — Recunoști acest obiect? — Punga mea, pe care am pierdut-o în Gourgo-Negro. Mai e vorbă? Și-i veniră lacrămile în ochi. Dar cum ai găsit-o? Tister spuse cum și-a luat cu­rajul în dinți și într’o frumoasă zi de vară se scoborâse în pră­pastie. Găsise repede punga. O ascunse apoi, de frică să nu i-o ia părinții. Mai târziu, pietrele prețioase le vându, dar punga o păstra. — Ce fericire! exclamă Clau­dia.... aci sunt cele mai scumpe suveniruri ale copilăriei mele­, amintiri de la mamă. Tistet, îți mulțumesc și îți voi da ce ți-am promis.­­André, pus în curent de pro­misiunea ei, spuse: — Tinere, vei avea o sumă în­doită. Iți voi­ da adresa mea. De­o­camdată să bei ceva. Tistet, se emoționase, mulțu­mea mereu. Condus de Cesca se duse în sala de mâncare. Peste câteva minute se au­zea râsul fetei și exclamările va­sele ale tânărului. Claudia voi să desfacă punga, dar nu putu, cheia se pierduse. André încercă el o cheie mică ce o purta ca breloc. Punga se deschise. — Oh! dă-mi-o repede, spuse Claudia. Ea scoase un fel de ghirlandă de scoici roșii, înșirate pe o sâr­mă. Mai erau apoi niște semințe de cocotieri, niște pietre mici frumoase din Martinica. Cabriole privi cu atenție. Obrajii îi se colorară. — Ah!... dar am mai văzut eu așa ceva. — Tu ? spuse Claudia surprin­să — Da. — Ceia ce am mai prețios însă, adăugă ea, e asta. Și scoase o șuviță de păr bun și fin, apoi o lamă de porfir, care avea niște pete roșii în for­mă de inimi. Cabriole scoase un țipăt. — Oh ! piatra rubinei! strigă el. Claudia nu-l auzea, era prea preocupată. Ea mai scoase o fo­tografie de copilaș, a ei și a unei femei tinere și frumoase. — Oh! mama!... mama! Să­rută fotografia. O arată apoi lui André și lui Cabriole. Acesta sări în sus... — Ma...ma ta... dar atunci... tu... Claudia... ești... fica... mea... a mea. O apucă în brațe și suspinând mereu, repeta : — Fica mea!... a Isabelei!... Oh! Doamnei Abia acum să aflu! Claudia se desfăcu din brațele lui. Era cu totul turburată, cum era de altfel și André. Ei îl priviră pe Cabriole cu tristețe. Acesta înțelese pe loc. Ei îl credeau nebun. — Ah ! credeți că sunt nebun... stați... stați... am dovada... co­moara mea. Și scoase repede punga lui cea roșie. Un cuțit... foarfeci... spuse ei. André îi dete cuțitașul lui. Cabriole tăiă punga și scoase obiecte perfect la fel cu ale Cla­udiei, cum și cele două foto­grafii. — Vezi!... strigă victorios sal­timbancul. — Văd, dar nu înțeleg... Dar e adevărat... tu, tu ești tatăl meu iubit. — Citește ! spuse Cabriole. Și întinse Claudiei două scrisori, una de patru pagini, alta de câ­teva linii. Claudia citi cu André,­­ Orfelin la vârsta de cinci ani, Cabriole, al cărui nume adevă­rat era Robert Fortier, fusese crescut de o familie de bravi cul­tivatori din împrejurimile ora­șului Orleans, învăța la școală, era foarte inteligent, dar se entuziasmase de călătorii îndepărtate, de a­­venturi. Părinții adoptivi îi muriseră și repede, fără să lase vre­un tes­tament. Niște rude îndepărtate isgoniră pe bietul Robert, care se duse pe jos la Havre, unde fu angajat ca „mousse“ pe un vapor ce pleca spre New­ York. Câștigă simpatiile tuturor; în urmă naviga pe toate oceanele. Peste 7 ani se afla în Antile. Avea un angajament pe comp­­tul unui armator din Saint-Pi­erre, care avea o flotilă de va­poare de plăcere între Martinica și Santa Lucia. Santa Lucia e una dintre cele mai frumoase insule din Antile și Martinicheziî făceau dese că­lătorii de plăcere în această in­sulă. Intr’o Duminică, Isabel Sainte- Lb­ert, care sosise în Martinica, la Saint-Pierre de un an, făcu și ea o călătorie de plăcere pe unul din acele vapoare, la San­ta Lucia. Bărbatul ei, ocupat, nu făcea parte dintre­­ excursio­niști, dar ea era întovărășită de mai multe prietene. Robert Fortier, adică Cabriole, era cârmaci pe acel vapor. Isabela îl remarcă și se simți atrasă spre el. Bine­înțeles, pe atunc­i Cabri­ole nu era o paiață, ca acum. Isabel avea încă imaginația vie, romantică. Vaporașul percă din Saint-Pi­­erre pe un timp foarte frumos. Două ore mai târziu, se iscă o furtună, așa cum e de obicei­ în acele regiuni tropicale. Marea ridica pretutindeni va­l­luri furioase. Isabel se refugiase în cabina ei. Nici nu și-a dat seama cum, la un moment dat, fu ridicată, dusă pe punte și aruncată în­tr’o șalupă.. Un om o urmă când își reveni în fire, căci leșinase, se văzu pe malul mărei, sub liane înflorite. Lângă ea, Robert Fortier, ma­­telotul francez, care o scăpase. Șalupa îi adusese pe o mică insulă parfumată de flori. Era un mic paradis. Aci, Robert și Isabel cunoscu­­ră în adevăr ce e iubirea. Insula nu avea decât câteva zeci de locuitori simpli. Câteva zile, ei nu-și mai adu­­seră aminte de lume, se iubise în mijlocul bogatei naturi, în­conjurați de parfumul bogatei naturi. Isabel fu apucată însă de re­­mușcări. In fond era cinstită. Ea așteptă primul vapor ce trecea și făcură împreună sem­nale. Vaporul îi luă pe amândoi și-î readuse la Saint-Pierre. In ajunul plecărei, ei se aflau pe malul mărei, pe o colină pli­nă de măreți baobabi și palmi­eri. (Va urma)

Next