Universul, decembrie 1910 (Anul 28, nr. 330-357)

1910-12-04 / nr. 333

ANUL XXVIII—No. 333.—SAMBATA 4 DECEMBRIE 1010 — Fondator: LUIGI CA.ZZA.VTLLAH 5 TianTtn Romania—to t>»tfîTn sTfRWarat# CELE DIN URMA STIRI DÎN LUMEA ÎNTREAGA REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA * t1. Strada Brezoianu 11, Baisarego Strada Cornet, din orașul Angr­rs. Inundată complect Calendar pe anul 1910 Ortodox­­ Vineri, 3 Decambrie. — Profetul So­fty,un Catolic Vineri, 16 Decembrie.— Busebia Râsa soarelui 7.46. Ap. soarelui 4.36 „UNIVERSUL“ are Turnătoa­rele linii telefonice: Administrația....................6­62 Redacția ....... 12[88 Străinătatea......................... 20156 București, 3 Decembrie. Știutori și neștiutori _01EZ­CA.JITM Am publicat datele statistice principale ale ultimului recen­sământ al știutorilor de carte din țară. Din desvoltările și ex­plicările asupra acestor date, datorite d-lui prof. G. Arghires­­cu, relevăm pentru astăzi com­parația ce d-sa face între rezul­tatele recensământului acestuia și acele ale recensământului ge­neral al populației, de acum zece ani. Din această comparație reiese că s’au făcut următoarele pro­grese:—La populația totală, pro­porția știutorilor de carte a fost în 1899 de 22 la sută; în 1909 s'a urcat la 39.4 la sută; creșterea deci este de peste 17 la sută. Dacă luăm numai populația urbană, ajungem dela 49.4 la sută în 1899, la 73.7 la sută in 1909, deci o creștere cu 24.3 la sută în zece ani. La populația rurală, de la 15.2 la sută in 1899, numărul știuto­rilor de carte s’a urcat în 1909 la 34.7 la sută, va să zică mai mult cu 19.5 la sută. Această creștere a știutorilor de carte, care pentru populația rurală trece de îndoit, este ex­plicată,—observă d. G. Arghires­­cnu, —prin sacrificiile și sforțările făcute pentru întinderea și pro­pășirea învățământului primar la ultimii zece ani, când organi­zarea lui actuală a intrat defini­tiv în regimul ei normal. La 1899 recensământul se făcea imediat după punerea în aplicare a aces­tei organizări, înainte ca ea să fi putut să-și dea roadele la cari ne puteam aștepta. Această creștere poate să re­­îmbărbăteze pe toți neîncrezăto­rii în propășirea acestui învă­țământ. In acești zece ani s’a realizat un progres egal cu cel realizat în răspândirea culturii p­opulare în tot restul timpului , când ființează învățământul la noi. In fine progresul constatat este de natură să risipească acea atmosferă de descurajare pro­dusă de datele constatate mai nainte și cari se perpetuau­ în toate statisticele străine și se pu­­teau specula cu intențiuni rău­voitoare. Descreșterea neștiutorilor de­ carte a fost realizată în acești zece ani în măsură aproape e­­gală în mai toate județele, însă nu s’au putut șterge diferințele prea marcate ca situație cultu­rală a poporului, pe cari la pre­zentăm­ diferitele județe și acum zece ani. Linia care ar repre­zintă procentele­­ pe județe, con­sulate în acest recensământ, ar fi aproape"parti fii" cu" aceea care ar reprezenta" procentele, constatate acum zece ani. De dorit ar fi ca pr­ogresele să fie mai mari, mai repezi în județele mai înapoiate, ca să se ajungă la un procent cât se poa­te egal al știutorilor de carte în toată țara. Mai sunt și alte constatări și observații pe cari le face d. prof. Arghirescu, și asupra cărora vom mai atrage luarea aminte a cititorilor noștri. 69) INSESMAR­ pentru transportul făinei Galați. 2 Decembrie. Direcția S. M. R., voind să facă un tarif combinat pentru transportul făinei și a derivate­lor sale, din interiorul țarei pâ­nă la Rotterdam, prin Galați, Brăila și Constanța, a cerut și a­­vizul Camerei de comerț în a­­ceastă privință. Camera de comerț, luând ca­zul în discuție, a cerut ca la primul rând să se favorizeze pe cât posibil prin acest tarif­ mo­rarii de prin porturi, pentru motivul că aceștia aducând grâul din interiorul țârei și în special dela Botoșani, suportă cheltueli mari și cu transpor­tul. Camera a mai cerut ca S. M. R. să înființeze o linie mariti­mă direct cu Anglia ; să se ai­bă în vedere o diferență de na­­vlu pentru morarii din interior și cei din porturi; și să se dea posibiltatea morarilor din por­turi ca iarna să facă transpor­turi când Dunărea e înghețată, prin Constanța. C@TA APELOR SAMARES LA ROȘIA VIA — Pe ziua de 2 Decembrie — Dunărea crește la Galați; e sta­ționară la Z Tulcea; în celelalte por­turi crește. Apele au următoarele cote și centimetri, în raport cu etiagiul: T -Severin 437, Calafat 424, Be­chet 418, T.­Măgurele 380, Giurgiu 457, Oltenița 472, Călărași 425, Cernavoda 462, Gura-Ialomiței 479 Galați 385, Tulcea 242. ,t* * 1 Seracul militar al ab­solvenților c­îsmoaiara de comerț Eri s’a împărțit la Senat un preset de lege din inițiativă parlamentară, prin care se acor­dă absolvenților școalelor ele­mentare de comerț, c­ursurile de seară și de Duminecă, dreptul de a face serviciul militar cu termen redus. Proiectul e însoțit de urmă­toarea expunere de motive: Prin actuala organizare a școlilor comerciale pe lângă șco­lile comerciale inferioare s'au Înființat cursuri de seară și de Duminecă, cu o durată de 3 ani. Ministerul instrucțiunei publi­ce, pentru ca tineretul să fie a­­tras spre comerț­, încă din anul 1904 a făcut un regulament al cursurilor de seară și de Dumi­necă, unde prin ani 12 tinerilor cari au­ absolvit le reduce servi­ciul militar la un an. Acest re­gulament s-a publicat în „Moni­torul Oficial“ cu decretul No. 2.424 din 24 iulie 1904 și a fost confirmat și de ministerul de război și prin ordinul dat divi­ziilor, No. 12.034 din 12 Octom­brie 1907. Prin o nouă decizie însă cu No. 8.347 din 13 Iulie 1909 ministerul de război ni re­­voacă regulamentul cursurilor de seară și Duminecă precum și decretul regal din 1901. Având în vedere că prin a­­ceastă măsură se atinge un drept al elevilor cari s’au în­scris și au urmat cursurile de la școlile comerciale pe temeiul a­­vatariului ce-l da decretul re­gal și regulamentul din 1904. Având în vedere că, prin acor­darea serviciului militar redus ministerul de instrucție s’a gân­dit la îndrumarea tineretului spre comerț; Având în vedere că ministerul de instrucție avea dreptul să fa­că regulamentul din 1904 pe te­meiul chiar al legii de recruta­re, care prin art. 23, al. a, zice că se va acorda serviciul mili­tar redus și la ,,acele școli în­ființate de județe și comune, cari vor fi recunoscute de mi­niștrii respectivi ca echivalente cu școlile superioare ale Statu­lui“. Având în vedere că prin regu­lamentul legii de recrutare din 10 Decembrie 1905 se acordă ser­viciul militar redus la 74 școli străine, și nu din cele superioa­re, ca cea de comerț din Haleb­i (Grecia), la școli județene, ca, cea din­ Lausanne, St. Galle, etc. Pentru a nu se mai continua, anomalia, ca școli streine, ca cea evangelică din Capitală, să se bucure de serviciul militar redus, pe când „școlile noastre, in acelaașî condițiun.î. s&.-ti» !»>­­site d­e acest drept. Având în vedere că modifica­rea legii de recrutare poate în­târzia, și pentru a curma tul­­burarea produsă în școlile co­merciale inferioare. Pentru a nu se mai da inter­pretare greșită art.­­ 23 din le­gea de recrutare, „subsemnații propunem următorul aliniat: 1. Vor face serviciul militar redus și tinerii absolvenți al cursului de seară și Duminică de pe lângă școlile comerciale elementare din ț ară. * Proectul de lege e semnat de următorii d-nii senatori : 1. De­­metrescu-Agraru, G. G. Bur­­ghelea, Ion Igiroșianu, Dimitrie I. Popescu, Nica N. Madgearu, C. Iene­scu, C. Ciochină. ALEGEREA pentru comitetul bursei din Capitală ■'Éri, înainte de amiazi, făcân­­du-se alegerea de membri în lo­curile vacante din comitetul bur­sei, au fost aleși cu unanimi­tate de voturi . D-nii Al. Lucăsievici și D. Manu din partea corporației bursei și d-nii M. Blank și D. Carp din partea societăților, cari au titlurile cotate la bursă. Astăzi, vor fi aleși membrii din partea mijlocitorilor oficiali, N ÖUI“ € *HE lAfT la examenul de stagiari La examenul oral pentru posturile de magistrați stagiari de judecătorii de ocoale au fost chemați : Pentru Joi, 9 cor. ora 8dim., d-niî. Alexandras«:« C., I. Alexandrașcu,­ D. V. Anghel, T. J. Axente, M. Buje­­nil­ă, M. D. Chiuriescu, G. A. Chris­­todorescu și G. Clodeanu. Pentru Vineri 10 cor., d-nii : G. Golaescu, I. Gr. Condeescu, Toma Constantinescu, Traian Constanti­­nescu, M. I. Dimitriu, P. A. Dinescu, T. I. Dobrescu și­ I. Dobrotescu. Pentru Sâmbătă i1 cor., d-nii. V. Drag­u, N. G. Drosescu, Albert Dumitrescu, I. P. Dum­itrescu, D. Florescu, N. V. Gavrilescu, Gr. Gheorghiu și P. N. Gheorghiu. Examenele sa vor ține în sala Curței ca juri din Palatul Justiției din București. DJLre TURCIA Triumful cabinetului HAKI PAȘA Constantinopol, 29 Noembrie.­După o discuție de patru-cinci zile s’a citit, în sfârșit, sentința în afacerea cabinetului Haki- Pașa, încăpând de Sâmbătă, 20 c., până Joi, 25 c., s’au perindat la tribuna Camerei peste 25 de ora­tori, cei mai de seamă ai opozi­ției, fiecare căutând, după cum era natural, să atace guvernul și comitetul „Unire și Progres" care dictează guvernului. Unii au­ atacat politica internă, alții Cea externă. Armeanul Vartakes și bulga­r--------- | J’KiIUI Virtu­ UJLj »UlgUrii UOJIUWJV1 socialiști în Parlamentul oto­man, au apărat cu multă căl­dură chestia poporului de jos și clasa uvrieră. Ei au­ căutat mai mult să arate guvernului ce mă­suri trebue să ia față de țără­nime și de uvrieri de­cât­ să cri­tice măsurile luate de guvern până acum, de­oare­ce, după eî, guvernul nici n’a luat în seamă până acum nevoile acestor clase. Deputații bulgari au scos un relief suferințele poporului bul­gar din Macedonia, torturile la care a fost supus și atacă guver­nul pe această temă. Albanezii descriu pe larg revoluția din Al­bania și spun că singur guver­nul este de vină în această ne­norocită chestie. De asemenea deputații greci și sârbi își spun fie­care păsurile lor și arată că nu pot să aibă încredere într’un ast­­fel de guvern. Joi, la prânz, opoziția își sfîr­­­șise oratorii de frunte. De­­i toți deputații din opoziție ar fi dorit să spue și ei câte ceva, Ca­mera însă, având în vedere pe de o parte că o să se repete me­­­reu aceleași lucruri, iar pe de alta că­ sărbătorile Bairamului se apropie și ținea cu tot dinadin­sul ca această discuție să se ter­mine înainte de Duminică, 28 c., Camera, zic, a decis să nu se permită nici unui deputat din opoziție să mai ceară cuvîn­­tul în această chestie și să lase pe Marele-Vizir să răspunsă o­­poziției. Zis și făcut. Joi, d. a., Haki-Pașa începe discursul-răs­­pun­s, intri» cuvîntare magistrală, de aproape 5 ore și jum., cu o întrerupere numai de o jumă­tate de ceas, Marele­ Vizir cu carnetul de note în mână, urfile notase timp de cinci zile tot ce s’a spus de opoziție, și cu un teanc de documente oficiale lân­gă el, spulberă rînd pe rîn­d toa­te acuzațiunile aduse de opozi­ție. Cere în urmă un vot de în­credere DeșîîWl fo­­șetKfÎțF-­ majoritățea s’a luat decizia ca oratorii majorităței să nu vor­bească, totuși Halil-bey, șeful și leaderul partidului, crede nece­sar să răspundă și el opoziției în numele majorităței și cere să se rezerve ziua de Sâmbătă, 27 e., majorităței. Camera apro­bă cererea lui Halil-bey. Sâm­bătă, ziua decisivă, vorbește nu­mai Halil-bey când într-un dis­curs de peste două ore scoate în relief: 1) merit­.'a Marelui­ Vizir Haki-Pașa­, ca fost profesor și autor înainte de Constituție și meritele lui ca om de Stat și di­plomat mare după Constituție ; 2) mărite servicii aduse de comi­tetul „Unire și Progres" acestei­­ țări. Spune că nu e adevărat că guvernul e condus de comitet ci de majoritatea parlamentară, care face parte din comitet. Vorbește apoi pe larg de toate chestiunile interne și externe. Găsește suficiente explicațiunile Marelui­ Vizir și cere să se vo­teze închiderea discuției. Came­ra aplaudă furtunos. Câți­va deputați din opoziție cearcă să se urce la tribună ca să mai vorbească. Se produce în Ca­meră un adevărat vacarm care silește pe deputații din opoziție să se resemneze. Se pune la vot închiderea discuției și se pri­mește cu majoritate. . Se dă citire a două ordine de zi. Unul din partea deputatului de Z­azistap, Ferid­efendi, care cere un vot de blam pentru guvern, este respins. Celalt, prezintă­ de Halil­ bey, șeful partidului, sună așa: Camera găsind guvernul demn de a sa încredere, trece la ordinea zilei. Acest ordin de zi se votează prin ridicarea mânei. Haki-Pașa cere să se voteze cu scrutin nominal. Se procede la votul prin apel nominal. Ime­diat toți deputații au început­ să defileze pe dinaintea tribunei o­­ra­torice, unde erau depuse ur­nele penin: buletine. Cei pentru, pimeau buletin alb, roș cei contra. La deschiderea urnelor s’a văzut că cabinetul întrunise 123 voturi pentru și 63 contra. Au votat contra: 1) toți deputa­ții greci afară de Aristide Pașa, fostul ministru al agriculturei, Traian Nali intrat de curând în rândurile partidului „Unire și Progres”, Mihailidis și Savopu­los. 2) Toți deputații bulgari a­­fară de Panee Doreff care ace parte din comitet. 3) Deputații a­­me și sârbi și 4) mulți depu­tați cari s’au despărțit de co­mitet. Cu tot votul de încredere dat cabinetului Haki-Pașa, o rema­niere parțială însă este necesară și sigură. Două,sunt căile pentru aceas­tă remaniere. Ori că guvernul va­ demisiona și în acelaș timp Suveranul va însărcina pe Halit Pașa cu formarea noului cabi­net cu elemente noui, ori că ma­­iun­bcuVtt, va în­tcipon­a in­ Câinid­a pe miniștrii neagregați. Această a doua soluție va fi, după câte am aflat, pusă în aplicare. Mi­niștrii vizați sunt: 1) Emralah Efendi, ministrul instrucțiunei publice. Intr’adevăr, în timpurile din urmă s’a dus o campanie straș­nică contra acestui departament și mai ales contra titularului, de toată presa locală, fie guverna­­­mentală fie opoziționistă. 2)­­ Mavrocordato Efendi, mi­nistrul agriculturei, minelor și pădurilor. 3) Serif Ali Haidar, ministrul fundațiunilor pioase. Opoziția se va sili din răsputeri ca să scoată din cabinet pe Talaat Bey, ministrul de interne și pe Halagian, ministrul lucrărilor publice, însă toate încercările­ lor vor fi zadarnice. Mai ales Ta­laat Bey se bucură de mari sim­patii și deși s’ar putea să­­ se recunoască o mică incapacita­te pentru conducerea unui mi­nister ca cel de interne, mai a­les în Turcia, totuși nu trebue să uităm că marele vizir ușurea­ză prea­ mult greaua sarcină a lui Talaat Bey. Nu se cunosc până acuma per­soanele chemate a înlocui pe miniștrii siliți a se retrage. Perotul. •w» —.—arm sfisc-m —----------­ BI­­BUSIA DÎN DUMA Petersburg, 2.— Duma a as­cultat interpelarea adresată mi­nisterului de interne cu privire la actul ilegal săvârșit de un a­­gent al poliției secrete din Yeka­­terinoslav care a depus materii explozibile în locuința unui lu­crător, în timpul lipsei acestuia de acasă, fapt ce a avut ca ur­mare condamnarea a doi lucră­tori la muncă silnică. Duma a adoptat un ordin de zi veștejind provocările agenți­lor gugmani totutpr fi orice mă s’ar manifesta ele, fie că se fac într’un interes individual al agenților, fie că se fac în intere­sul r$ü înțeles al politicei impe­riului. DECLARAȚIILE MINISTRULUI DE EXTERNE SASANOV Paris. 2. — Ministrul de ex­­terne al Rusiei, Sasanov, a de­clarat Corespondentului din Pe­tersburg al ziarului „Le Matin“ că n’are nimic, de adăugat la de­clarațiile făcute după întreve­derea de la Potsdam. In convor­birile avute cu d-nii Bethmann- Hollweg și Kiderlen-Waechter, s’a stab­ilit că Rusia și Germa­nia sunt mulțumite cu actuala constelație politică. Aceasta n’o împedică pe Rusia să cultive a­­lianța sa cu Franța și relați­u­­nile amicale cu Anglia. GRAȚIEREA LUI LOPUSCHIN Petersburg, 2. — Țarul a gra­țiat pe Lopușkin fostul director al poliției secrete, care fusese condamnat la deportă b­une pe 5 ani în Siberia, în urma destăi­nuirilor fostului agent Burzew. Doi hoți incendiatori arestați în Capitală, Poliția de siguranță a Capita­lei a arestat ori pe Ioan Mari­nescu, zis Ciașescu, zis Fuga­rii, în etate de 21 ani, de fel din Malureni-Bodiceni (Argeș), și Ion Mihăilescu, zis Nică, de 20 ani, tot din acea comună, cari se ocupau în Capitală cu salahoria pe la binale și vin­deau fructe. Acești doui indivizi s’au dus în luna Septembrie în comuna lor natală și, ascunzându-se în pădure, au dat foc noaptea u­­nui șopron de fân al lui Nico­­lae Iconomu din satul Bohari, din vecinătate. La vederea flă­cărilor, toți sătenii au eșit din casele lor ca să stingă focul și cei doui indivizi, profitând de acest fapt, au intrat în casa lui Gheorghe Tudor, om cu stare în Bohari și i au furat o ladă în care acesta avea adunate mai multe mii de lei în aur,argint și hârtii. Cei doi hoți reușiseră să sca­pe atunci de urmărire și au ve­nit în București, unde, spre ne­norocul lor, d. comisar Vrân­­ceanu i-a arestat. GAVERN 1 — Ședința dela 2 Decembrie — Desbaterile încep la orele 2 și 35 m. Prezidează d. C. Cociaș. Pe banca ministerială d-ni I. L Brătianu, Morturi, Orleanu și Haret. Se citește și se aprobă suma-D. Vrabie sau. Am cerut cu­vântul în chestie personală cu d. Fleva, cu ocazia dezbaterilor Mesagiului. D. președinte. Ați lipsit și s’a scos din ordinea de zi. După discuția pe articole a legei sani­tare, vă voi da cuvântul. LEGEA SANITARA Se pune la vot luarea in con­siderație a proiectului de lege sanitară și se admite cu 68 de bile albe pentru și 6 contra. Se începe discuția pe articole. La art. 1, aliniatul g, d. dr. Țurcanovici spune că o sumă de indivizi fără nici un soiü de cunoștințe medicale înființează stabilimente medicale exploa­tând pe cei creduli, la adăpost de prevederile legei. Propune un amendament în sensul ca inspectorii sanitari să poată inspecta și institutele medicale private. Amendamentul se admite. Art. 2 și 3 se votează fără­ mo­dificări. La art. 4, d. Arh. Gheorghiu depune un amendament semnat de 7 d-nn deputați, prin care se cere să se prevadă că din consi­liul sanitar superior fac parte și profesorii de bacteriologie de la facultatea din Iași. D. dr. Țurcanovici depune alt amendament în sensul ca la al. 3 din acest articol să fie men­ținută prima lui redactare. Tot la acest articol, la alinia­tul 9. d. Țurcanovici depune un amendament în sensul ca servi­ciul sanitar să se poată pronun­ța și asupra greșelilor farmace­utice. D. Mârzescu spune că a depus un amendament semnat de toți deputații din Iași prin care se cere ca și facultatea din Iași să fie reprezintată în consiliul su­perior sanitar; d-sa cere să se ție seamă de acest amendament. Se suspendă ședința pentru ca comitetul delegaților să ia înțelegere asupra amendamen­telor propuse la acest articol. Ședința se redeschide. D. președinte comunică cum că nu s’a admis decât amenda­mentul privitor la constituirea­ consiliului superior sanitar din care să facă parte și membrii facultăței din Iași. Art. 5, 6, 7 și 8 se votează fără modificări. La art. 9 al. I se admite un a­­mendament al guvernului, pro­pus de d. Arh. Gheorghiu, prin care se prevede că din comisia farmaceutică poate face parte un membru al facultăței din Bucu­rești sau din Iași. Tot la acest­ articol d. dr. C. Anghelescu propune un amen­dament în sensul ca din comisi­­unea farmaceutică să poată fa­ce parte și 3 farmaciști proprie­tari. Amendamentul se respinge. La art. 10, d. Arh. Gheorghiu propune un amendament în sen­sul ca nu prefectul, ci inspectorii sanitari de regiuni să prezideze consiliile de igienă. D. I. Lah­vari observă că nu­ e bine să se prevadă ca ședințele comitetelor de igienă, la a doua convocare, să nu se poată tine de­cât cu majoritatea membri­lor plus unul. Mai observă că nu este bine să se facă apelabile de către particulari deciziile consiliilor de igienă. D. dr. V. Anghelescu spune că art. 10 prevede amenzi pen­tru membrii comitetelor de igi­enă cari nu ar lua parte la șe­dințe, așa că nu găsește nece­sară o prevedere specială, cum propune d. Lah­ovari. D. ministru Morțun spune că e necesar ca deciziile consiliilor de igienă să fie apelabile pen­tru ca astfel ministerul de in­terne să exercite un control asu­pra lor . D. raportor spune că d. La­­hovari are perfectă dreptate în ce privește dispozițiunea ca șe­dințele consiliilor de igienă să se poată ține chiar fără majori­tate plus unul și roagă pe d. Lahovari să propună un amen­dament în această privință. D. ministru Morțun propune un amendament, în chestia ape­­lărei deciziilor consiliilor de i­­gienă, în sensul ca punerea în aplicare a deciziilor acestor consilii să fie supusă aprobării ministerului de interne. In acest mod ministerul va e­­xercita un control asupra de­ciziilor consiliilor­ de igienă fă­ră a le face apelabile. Amendamentul se admite. D. Z. Lahovari propune un amendament în sensul ca ședin­țele consiliilor de igienă să se poată ține, după a doua convo­care, cu orice număr de membri. Amendamentul se admite. D. T. Frumușanu. D-le mini­stru, d. Lahovari a pus stăpâ­nire pe majoritate (râsete). Art. 10 se votează nemodifi­cat. La art. 11 d. Lahovari observă că nu este bine să se prevadă ca din comisiunile de judecată că facă parte, și medicii veterinari, când vor fi trimiși în judecată atari mediei. Pusă la vot, cererea de modi­­care a d-lui Lahovari se respin­ge­ Art. 11, 12, 13 și 14 se votează fără modificări. La art. 15. d. ministru al lu­crărilor publice cere să se men­­ție redactarea ministerului de interne în sensul ca inspectorii veterinari să poată fi recoman­dați aci cu o practică de cel pu­țin 5 ani. Se admite. Art. 16 și 17 se votează nemo­dificate. La art. 18 d. Țurcanovici cere ca mutările disciplinare să nu se facă de cât cu consimțimân­­tul celor supuși pedepsei. Propune un amendament în acest sens. Amendamentul se respinge. Art. 19, 20, 21, 22, 23 și 24 se votează nemodificăte. La art. 25 d. Țurcanovici pro­pune un amendament care se admite, în sensul ca acei can­didați ai examenelor de capa­citate, care au căzut la primele două probe să fie respinși. Art. 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32 și 33 se votează nemodificate. La art. 34 d, Răutu cere să se prevadă și un medic de regiune la Botoșani întru cât s’a prevă­zut și pentru Focșani un astfel de post. D. ministru Morțun cere să se șteargă și Focșanii și să se res­pingă propunerea d-lui Răutu. Se admite: Se votează fără discuție art. 35 și cele următoare până la 43, unde d. ministru Morțun cere să se prevadă că declarațiunile de i­­ri de boli contagioase să se poată face medicilor la orice oră. La acelaș articol,­ d. I. Laho­vari spune că nu se poate cere bolnavului să facă declarație când e bolnav de o boală molip­sitoare, când în cele mai multe cazuri diagnosticul precis al u­­nei boli se cunoaște abia după 2 —3 zile. Camera ne mai­fiind In nu­măr, ședința se ridică la ora 5, ministru Brătianu, care ne da­­clara la Cameră pentru o exten­siune a votului, dar in acelaș timp susținea că alegerile par­țiale n’au nici o importanță. Ce valoare dă atunci d-sa votului? In ce privește politica exter­nă, trebue să se lămurească ce este cu svonul alianței cu Tur­cia. Dacă e adevărat, cum e po­sibil ca astfel de legături s­ă se facă fără aprobarea Parla­mentului ? Sunt unele chestiuni naționale, cum ar fi aceea a ge­­nirei unor copii de școală cu jandarmii. Vrem să știm ce ra­porturi avem cu Statul în ches­tiune. O bună politică externă trebue să fie lagtă de chestiunea parlamentară. D. Missir a criticat actualul sistem parlamentar zicând că se face o politică de vorbe. Așa ar fi, dacă vorba ar fi o flecărie. Pentru mine însă, spune orato­rii ce private constituirea partidelor, suntem nici o adună­tură, cum zicea d. Carp ? Nu e vorba de o disidență cum au­ mai fost altele, ci e vorba de trium­ful unei doctrine politice. Să nu se creadă că numai cei de pe banca ministerială pot aduce servicii țarei. Poți servi țara din opoziție, cum de multe ori n’o servești chiar fi­ind pe banca ministerială. Eu­ am obținut modificarea lege­­minelor, fără a participa la via­ța politică. Cine a dus lupta în afacerea Ghenadie, a cărei ade­vărată rezolvare a dat-o Take Ionescu? Credeți că d-stră sin­guri ați potolit răscoalele din 1907 ? Suntem datori să luptăm fără ca prin aceasta să se poată spune că ne pierdem vremea cu certurile. De câte­va luni re­alitatea faptelor e în discordan­ță cu aparența lor.. Mesagiul vorbește de sfârșitul legislatu­rei, răspunsul M. S. Regelui la adresa Camerei regretă sfârși­tul legislaturei, adică anunță plecarea guvernului. Ce se as­­cunde aci? (Ilaritate). D. prim-ministru spunea odată că are un rol prepoderent în chestiunea succesiune!. De­si­gur, căci e răspunzător de decre­tul ce se face pentru succesor. E vorba de responsabilitatea po­litică în fața Parlamentului și d. prim-ministru trebue să se explice asupra succesiune!. Suc­cesiunea e deschisă. Nu­ e vorba, s’au întâmplat cazuri când unii bolnavi s’au sculat de pe patul morții, dar astea sunt cazuri rare. Ce ne spune d. prim-mi­nistru în discursul d-sale de la Cameră? întâi, a vorbit de tă­ria și de însuflețirea partidului, nu a guvernului, — deci guvern nu va mai fi. A recomandat suc­cesorilor să nu se atingă de le­gea agrară. Suntem o țară cu sistem par­lamentar și din acest punct de vedere e ciudată situația. Ce e boala de acum, când în alte si­tuații critice guvernul, trebuia să se retragă și nu s’a retras. Căci nu poate merge așa: tu te faci că mă omorî, eu mă fac mort. (Ilaritate). Conflict între cele două Ca­mere nu­ în conflict între Rege și guvern nu­ î. Dacă succesiunea nu-e deschisă încă, de ce spuneți în toate părțile că vă retrageți? Suntem în fața sau în ajunul u­­nei revoluțiuni? De­sigur că nu. A fost o încercare de revo­luție în timpul vacanței, dar n’a reușit. Poate atunci e la mijloc incapacitatea guvernu­lui de a legifera. Dar și-a­re­ D. C. G. Dissescu zid, vorba e verbul, e logosul, a mijlocul de expunere a fapte­lor. ,y- SECATUL Ședința de la 2 Decembrie Ședința se deschide la orele 2 și 45 m., sub prezidenția d lui general Budișteanu. Pe banca ministerială d-nii: Toma Stelian, AS Djuvara și general Crăiniceanu, D. Burghele depune un pro­iect de lege din inițiativă parla­mentară pentru construirea u­­nei linii Rădăuți-Darabani-Bur­­dujeni-Dorohoi. DISCUȚIA MESAGIULUI Discursul d-lul C. Disssaen Oratorul spune că situația po­litică nu-i anormală, după cum s’a spus, ci e normală. Simt li­nii cari vor s’o facă anormală spre a i se da o soluție anor­mală. In discuția Mesagiului se exa­gerează idee­a. De aceea se pro­duc, în aceste discuțiuni, toți neofiții. Mai presus de discur­suri și de idee sunt faptele. Și adevăratul program ar trebui să fie soluțiunea chestiunilor politice ce s’au ridicat de câți­va ani încoace. Or cât mă unesc cu sentimen­tele exprimate față de Coroană, totuși nu mă voi ascunde după deget ca să spun că prerogati­vele Coroanei nu trebuesc dis­cutate. In chestiunea agrară se pune întrebarea dacă e suficientă so­­luțiunea islazurilor. Și răspunsul e că, înainte de a se da pământ pentru vite, tre­ime să se dea pentru oameni. Trebue să se revizuiască regi­mul proprietății rurale. In chestia electorală sunt în discordanță cu declarațiile d-lui Gels două mume — MASS ROMAN PASIONAL,­­ de E3/1XX. MICIXEEOVRG PARTEA A TREIA VII ÎNAPOIAȚI COMLUL — Fac ceea ce mi-am spus: — Nu înțeleg. — Vino p’aici să vorbim. — N’am vreme, trenul nu stă­­ decât cinci minute. — N’ai decât să’l lași să ple­ce. Vom pleca împreună cu tre­nul de la ș­ase ceasuri. Eșiră din gară. — Vorbește acum, zise Morlot, suntem singuri. — Iată: individul pe care mi-ai spus să-l caut, se numește Ju­les Vincent și șade în strada Saint-Sauveur. Alaltă era și e­l i-am urmărit. N’a ieșit in aceste două zile, decât la ș­ase cea­suri seara. S’a dus afară din Paris, spre Gentilly, și a intrat într’un fel de han singuratic, unde au venit în urmă alți in­divizi de soiul lui. Mă culcasem într’un loc vecin unde iarba era mai înaltă și mai deasă. Au fă­cut chef în casă până aproape de mijlocul nopței. Atunci au plecat doar câte două. I-am­ nu­­mara­t, erau șasesprezece. Am urmărit pe omul nostru care s’a întors în strada Saint-Sauveur la două și jumătate. — Asta s’a petrecut alaltăeri. Dar eri? întrebă Morlot. — Eri și-am bătut joc de mi­ne. S’au mai adunat în casă. Am așteptat afară. Dar toți au plecat pe o ușă din dos. M’am întors la Paris și m’am dus să mă plimb în strada Saint-Sau­­veur. La ș­ase ceasuri diminea­ța zării pe Jules Vincent care se întorcea. Se vede că luase parte la vreo expedițiune noctu­r­nă, căci hainele lui erau pline de praf și ghetele lui acoperite cu un fel de pământ galben. „Trebuie să fie și el obosit, mă gândii, și se va duce să se culce. Aș face bine să mă duc". Mu­ream de somn. Cu toate acestea, rămăsei la postul meu. La opt ceasuri un cupeu se opri dinain­tea otelului unde șade omul nos­tru. Din cupeu se cobora un domn bine și frumos la chip. El avea un pachet la subțioară. Intră în oțel și ieși după un sfert de ceas, însoțit de Jules Vincent, care era îmbrăcat și el ca un coconaș. — Oh ! oh ! zise Morlot. —• Cei doi indivizi se suită în cupeu și cel dintâi strigă vizitiu­lui: La gara Strasburg! Trăsu­ra plecă. Uitasem oboseala­. — Bravo, Járdai! Vom face ceva cu tine ! — Căutam o birjă și ajunsei la gară tocmai când indivizii noș­tri își luau­ bilete pentru Noget- l’Art­arid, îmi părea bine că nu mergeau departe, căcii n’aveam­ decât treizeci de franci în buzu­nar. Luai și eu un bilet de clasa întâia. Și iată-mă. Oamenii noș­tri își iau dejunul acum. —­ Trebuie să-l văd, zise Mor­lot, — lată­l, răspunse Jardel. Morlot înăbuși un țipăt de mi­rare. In domnul care însoțea pe Ju­les Vincent, recunoscu pe Sos­­thane de Perny. VIII Cei doni agenți Până în momentul când, la cimitir, cumnatul sau îi bate mâna, Sosthène fusese foarte îngrijat. Cuvintele aproape bine­voitoare ale marchizului îl li­niștiră: — Mama n’a spus nimic, se gândi el, nimeni nu știe ce s’a petrecut. Departe d’a se căi, Sosthene nu se mai gândi decât la proiec­tele sale de răzbunare. A doua zi, după înmormânta­re el primi dala 9 liota imii­­toarea scrisoare : „Am sosit la castelul de Cou­­lange, doamna marchiză este foarte tristă și pare a suferi mult. Insă nu cred că sufere numai din moartea mamei sale. Nu voește a se despărți de cuti­oara cea de aramă, care conține manuscrisul despre care v’am vorbit. Ea a scos-o din ascunz­zătoarea ei și a dus-o la Coulan­­ge”. — Bine a făcut, se gândi Sost­­hène. înainte de toate, el voia să pună mâna pe manuscris. După trei zile, și primi o nouă scrisoare de la Julieta. „Așteptăm mâine dimineață pe cornițele de Sisteme, un prie­ten al marchizului, zicea spioa­­na. El nu va rămâne aici decât trei sau patru zile. D. marchiz, însoțit de Finnin, va pleca cu dânsul ca să facă o călătorie de vre-o cinsprezece zile în Mia­­ză-zi. „Acum două­ zile, marchisul și­­ marc­hisa au vorbit mult timp împreună. Au vorbit de d-tră; din nenorocire Finnin, care par­­e a se teme de mine, nu m’a lăsat să ’i ascult“. — O asemenea ocaziune nu se va prestata poate nici odată, își zise Sosthene, nu trebuie să o scap. Se gândi de atunci cum ar pu­tea să se introducă pe furiș în castelul de Coulange și să fure cutia cea cu manuscrisul. Ii tre­buia un tovăraș, alese pe Des Grolles sau Jules Vincent. Amândoi eșeau de la bufetul găre î­și vorbeau încet când îi zări Morlot. — Ce însemnează? se gândi a­­gentul. Ce caută acești doi oa­meni aici? Cum să cunoști? De­sigur, au un plan. Când doi tâlhari se întrunesc, nu poate fi vorbă de­cât de o faptă rea. Sosthène și Des Grolles apuca­seră drumul ce duce la Coulan­ge. Oare, își zise Morlot, ar vrea să reînoiască aici scena care s’a petrecut la d-na de Penny? Să vedem. Și, întorcându-se spre Jardel: -- Bine ai făcut că m’ai oprit aici, îi zise el. Mi se pare c’o să avem de lucru. —- Ce este de făcut? — Mai întâi trebuie să urmăm pe acești două oameni. — Și apoi? — Apoi vom vedea ce fac și vom lucra în consecință. — Par­că nm ști unde merg. — Cred că știu. Ai arme ? — Da, am revolverul meu­. — Bine. Cu ast­fel de oameni trebue să ne păzim. Să plecăm, îndată ce vom ajunge la răscru­cea drumului, nu ne mai cu­noaștem. — Am înțeles. — O să mergi înainte, cu vre­o einzect de pași departe de mine. — Bine. — Sunt aproape sigur că a­­cești doi oameni se vor despărți. Nu te îngriji decât de Jules Vin­cent; eu mă însărcinez cu celalt. —- Unde ne vom întâlni? — Unde se vor întâlni el.­­ Du­pă două Ceasuri,­­ Sos­the­ui și Des Grolles, care nu știa și că sunt urm­ați, ajunseră pe margi­nea Mamei, lângă parcul caste­lului de Coulange. Acolo, precum o prevăzuse Morlot, se despărțiră. Pe când Des Grolles se îndrepta repede spre castel, urmând marginea gârlei, d. de Perny se întoarse înapoi ca și când ar fi avut de gând să se ducă la satul Loches. In drum, el întâlni pe Jardel, dar nu băgă de seamă. Cât pentru Morlot, el se opri­se pe o movilă de unde putea să urmeze fără să fi fost văzut toa­te mișcările lui Sosthène. Acesta merse până la o pădure care învecinează gârla și se a­șeză la piciorul unui frasin. — O să rămânem mult aci să gândi agentul; putem să ne o­­dihuim, dar poate aș fi inchiA mai bine să urmăresc pe celalfc. (Va urma).

Next