Universul, decembrie 1910 (Anul 28, nr. 330-357)

1910-12-08 / nr. 337

AINUL XXVIII— ho. 337—MIERCURI 8 DECEMBRIE 1910 Fondator: LUIGI CAZZAVILLAN • » E bani In România-10 bani In strainatate CELE DIN URMA ȘTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA SEDUCȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA it. Strada Brezoianu nt. Bucurest [UNK]»! Colosala statuă a regelui Victor Em­anuel al Italiei care se ridică la Roma. (Statua, opera sculptorului Ch­iaradia, cântărește 50 de tone.) Calendar pe anul 1910 Ortodox Marți, 7 Decembrie. — Parintele Am­brosie Ep. Mediolan și Sf. Filotea. Catolic Marți, 20 Decembrie.—Amon. Râs. soarelui 7.40 Ap. soarelui 4.37. liminatír are următorele linii telefonice: Administrația .... . 6. 62 Redacția ....... 12­88 Străinătatea.....................20­ 56 București, 7 Decembrie. Chest»­abseSfesiiisi IU­RAS. Vorbind în două numere tre­­cute despre recensământul știu­torilor de carte din țara noas­tră și constatând progresele fă­cute în cei din urmă zece ani, spuneam că răspândirea instruc­ției elementare ar trebui să meargă mai repede, mai ales la­ sate, unde numărul analfabeți­lor e încă prea mare. In revista „Viitorul satelor“ ce apare la Pitești găsim un ar­ticol in legătură cu această ma­­­re­­ chestiune,­ asupra căreia cre­dem folositor, să atragem atenți­unea celor în drept. E vorbită de chestia absolven­ților ,școalelor rurale. De bine­ de rău, dacă învățăto­­­rul își dă osteneală, în clasa în­tâia se înscrie o parte însemnată din contingentul școlar, dar­­ mulți din copii părăsesc școala de la clasa a treia. Iată ce spu­ne în această privință „Viitorul satelor“ : „Prin tactul său­ și prin pute­rea de a convinge, învățătorul, dacă are local și mobilier sufi­cient, aduce la școală în cel mai rău caz 80—90 din contingentul ce se înscrie din nou. .Și această posibilitate se explică prin fap­tul că săteanul a fost lămurit de Învățător asupra însemnătății , și utilitatea învățăturii pe de o parte, iar pe de altă parte, co­pilul este mic și nu poate aduce servicii casei. Acest lucru se în­tâmplă până în clasa III, când copilul s’a făcut de 10—12 ani, deci poate aduce servicii. Bă­gat la stăpân câștigă mâncare, haine și 50­­00 lei anual. Plăte­ște amenda școlară și îi mai și rămâne. Deci poate să tot con­semneze învățătorul la linioare orizontale­­ și verticale pe cata­log, poate să tot stăruiască el pe toate căile, nu mulți vor fi acei cari să-l asculte, căci omul In lăcomia lui după parale și din cauza obicinuinței de a trăi —pe cât s’ar putea—din munca altuia, crede că e suficientă în­vățătura celor 3 clase și nu se mai vede obligat a întreține pe copilul său­ mai departe în școa­lă. Și atunci, cu ce rămâne în­vățătorul în clasa a­ 4-a și a 5-a? Cu cei cari îl asculta, îl înțeleg și cu cei cari nu vor să se ducă la stăpân. Din aceștia e foarte natural ca nu toți să câștige certificate de absolvire, din cau­za boalei și altor împrejurări. *73) „Ca leac și ca mijloc de pre­venire al acestui lucru, legea dă o amendă întreită stăpânilor. Dar de unde îl iei pe stăpân ? Părinții nu vor să ți-1 spună. Și dacă amendezi pe părinți, două luți nu sunt cu n­eBumiți ; un plu­­tesc, căci are sămbrie destulă, or reclamă pe dirigintele școa­­lei spunând că copilul său e dis­părut și el e amendat pe ne­drept. Apoi ceva mai mult, pă­rinții sunt foarte practici în a­­ceste împrejurări; ei bagă copiii la stăpâni din orașe ori din alte circumscripții școlare, așa că învățătorul n’are de unde să­ î știe nici să-i afle“. Pentru înlăturarea acestui râu, „Viitorul satelor“ cere ca admi­nistrația să controleze pe cei cari țin servitori și servitoare și acolo unde s’ar găsi copii fără atestatul cursului primar ori sub etatea de 14 ani, să-i ia și să-i trimeată la­ vetrele lor iar pe stăpâni să-i dea judecăței. Numita revistă mai cere să se sporească amenda de la cla­sa a treia înainte și să se legi­fereze că nimeni nu are voie să angajeze copii în timpul cursu­rilor școlare, de­cât cu obligația de a-l întreține la școală. In afară de acestea Statul să facă un sacrificiu, odată pentru mult timp, înființând peste tot localuri de școală cu tot ce le trebue, iar copii săraci să fie a­­jutați f­u numai cu cărți, dar și cu haine și mâncare.­­ "ÎSS» С -r-—r- ■ mmm Despre actualele lupte dintre partidele politice Discursurile fruntașilor noștr­i politici cu ocazia ivirea unui al treilea partid, și a presupusei schimbări de guvern sunt mai int­eresante ca de obicei ii. Unii oratori îți impun să te familiarizezi cu ivirea noului partid, alții te silesc să ții sea­mă că administrația prea libe­rală ca și progresul pripit sunt dăunătoare, fiindcă—vorba Ro­mânului—•­ graba strică treaba; iar discursurile oratorilor par­tidului azi la putere te conving că partidul liberal poate fi che­mat și partidul vrednicilor fi­indcă el și-a expus popularita­tea în anume momente grele. Cu toate acestea, mar­e ne este mâhnirea când noi din popor rumegând, cum zice Românul prin scaunul dela cap, vedem că în acele discursuri domnește mai mult grija intereselor par­tidelor politice de­cât gr­ija ne­­mulțumirei care azi există în toate straturile sociale. In adevăr, neexistând de­cât un singur sfânt sentiment pa­triotic care trebue să preocupe pururea pe conducătorii poli­tici, firește că desbinările dintre partide ar trebui să se ivească așa de rar și în așa mod în­cât din ele să nu rezulte o ceartă de interese de partide și de per­soane, ci o discuție care să folo­sească țarei prin găsirea mij­loacelor de a se micșora nemul­țumirea generală. Probă că cugetăm just este că nemulțumiții au ajuns în nu­măr așa de mare că el, pierzân­­du-și sentimentul național, au fondat socialismul internațional iar socialiștii violenți au fondat anarhismul iarăși internațio­nal. Or, aceasta este periculoasa si­tuație în care ne scoatem și ne certăm, in loc de a ne îngriji că principiurile și vederile socialis­te și anarhiste se afirmă și se confirmă din ce in ce mai numjt. A doua probă că cugetăm just este că azi Statele au încetat de a mai urmări pe socialiști și pe anarhiști ca pe niște distrugă­­tori ai sfântului sentiment na­țional și că și mai mult, azi Statele, fie ele monarhice sau republicane,au legiferat un mod de procedare care tolerează e­­xistența socialiștilor și a anar­hiștilor. Apoi istoria contimporană probează cu prisosință că pe măsură ce se înmulțesc parti­dele politice, administrația se lăbărțează, sentimentul interna­țional crește, viața se scumpește și în fine cu toții suntem nemul­țumiți. Prin urmare vom termina cu ce am început și anume că: partidele noastre politice tre­bue să se îngrijească mai mult de nemulțumirea generală de­cât de susceptibilitățile și alte asemenea ale fruntașilor poli­tici. ___________ ___Alea. mminimuM în arest la Ornanți O telegramă din Viena ne-a a­­nunțat că anarh­istul Reichman a fost arestat de autoritățile austri­ace. Luând informații de la direc­ția poliției și siguranței, ni s-au comunicat următoarele amă­nunte : Acum o lună prezidenția po­liției din Berlin a înștiințat di­recția poliției că Reichman a fost arestat în localitate, sub nu­mele fals de Schechner,­ ziarist, fiind descoperit în compania mai multor­­ teroriști anarh­iști. P­entru acest fapt neichman a fost condamnat la o săptămână închisoare. Comunicarea aceasta a făcut-o prezidenția poliției din Berlin în virtutea convenției internațio­nale ce există în această pri­vință, și a întrebat direcția si­guranței dacă este exact că Reichman ar fi supus român. Direcția poliției și siguranței a răspuns că el este supus aus­triac, născut din părinți supuși austriaci și a călătorit cu pașa­port austriac. Este probabil clar că Reich­­man, făcându-și pedeapsa la Berlin, a fos­t predat autorități­lor austriace, care la rîndul lor l-au arestat. DECLARAȚIILE AGENTULUI PROVOCATOR Cernăuți. 6. — Poliția austria­că continuă a face cercetări mi­nuțioase cu privire la trecutul anarh­istului Reichman,ținut în arestul de aici. Au­eșit la iveală lucruri interesante, cari dove­desc că Reichmann e un anar­hist­ericulos amestecat într’o mulțime de afaceri suspecte, în parte cunoscute de public. Asemenea sunt interesante de­­clarațiunile lui Reichmann des­pre trecutul lui aventuros. Reich­mann declară că e zia­rist francez și că a colaborat la mai multe ziare din Paris. Spu­ne că a stat mult timp la Bucu­rești, unde a fost și arestat. De aici a fugit la Paris, unde a stat multă vreme în legătură cu a­­narh­iști. El pretinde a fi pus la cale acolo un complot contra vieței primului-ministru Ion I. Brătianu. Unul din membrii conspirației ar fi fost și Tom­a Dragu­. Izgonit din Paris a fugit la Londra. Poliția austriacă află că Reich­­mann a fost pretutindeni, la București, la Paris și la Lon­dra, un agent provocator­­ fără scrupule. La Londra poliția de acolo era convinsă că Reich­­­mann e spion prusian. Pe de al­tă parte, el a fost izgonit și din Germania. Cernăuți, G.­­ Reichm­ann­ a fost totdeauna disprețuit de so­cietatea românească, ori­unde s’ar fi aflat. Așa la Paris, colo­nia românească l’a somat să plece de acolo, căci era bănuit ca spion. Aceeași soartă a avu­­t’o de altfel la Londra și în Ger­mania, căci a fost isgonit după puțin timp și de acolo. D-nii abonați, cari cer schim­bări d­e adresă, sunt rugați du in­sistență să bine-voiască a trimite administrației, odată cu cererea c-ier și eticheta pe care este im­primată adresa cu care primeau ziarul pana atunci, spre a se pu­­tu se întârzia cu trimiterea zia­rului­­a coea adresă. Neobse­rvarea acestei cereri ne pune în imposibilitate de a servi prompt pe d­ nii abonați. SCRISORI din RUSIA Odessa, 3 Decembrie. SAZONOV Pentru acela care cunoaște, numai din cetite, cadrele parti­dului terorist (1) din Rusia, e clar că membrii lui pot fi îm­părțiți în două grupe deosebite: una, — în care intră cei mai mulți, poate fi numită trecătoa­re; alta —­ în care intră o mică minoritate și care poate fi nu­mită organică. Grupa întâia se deosebește prin aceea că­ motivele care i-au adus luptătorii sunt trecă­toare : spiritul de imitație (în sens îngust, bine înțeles), avân­tul tinereței, simpatii personale, des­il­uzii în viață, etc. Tinerii elevi, crescuți în at­mosfera literaturei rusești, când ajung pe băncile Universității, în avântul tinerețe­, în lipsa de a putea cheltui plusul de ener­gie, în dorul de libertate, se a­­runcă în marea revoluției. Dar avântul trece, micul bur­ghez revine, și, revoluționarii de e­i devin cunoscuții medici și magistrați­­ la Cehov, fără spe­ranțe, fără credință, cu o ră­mășiță de cinste, înecată într’o mare de alcool, iar în cazul u­­nor împrejurări mai fericite de­vin membri ai partidului cons­­tituțional-democrat,. In nuvelele și romanele scrii­torilor ruși puteți găsi zeci de asemenea tipuri, dar mai puteți găsi încă un tip de revoluționar, din desiluzie în viață. In această categorie intră o mulțime destul de pestriță, Înn­­cepând cu umul din foștii șefi ai partidului — actualmente li­teratul Savencov și sfârșind cu fețe bătrâne. Intre aceste două categorii se găsesc zeci de altele, diferite de ele sau nuanțe de-ale lor, în cari mășună eroii lui Arțăbașev. A doua grupă am numit-o organică, pentru că la membrii ei, a face parte dintre revolu­ționari, a lua parte la reorga­~~~i~4-XAiSI ---V ~ ~ « buință organică: frumusețea lor sufletească e prea mare, ca să se împace cu urâtul vieții, care-i înconjoară, respectul pen­tru demnitatea omenească e prea mare ca să se împace cu violențele cari se săvârșesc în jurul lor, credința în viitor e destul de mare ca să-l aducă la eșafod sau în închisorile Sibe­riei. Din această grupă fac parte : Stepniac, cunoscut și la noi da­torită d-lui Gherea—Stepniac și toți prietenii lui: Krapotkin, Jeliabov, Zasulici, Eigner, Mo­rozov și eroul între eroi, Sofia Perovskaia, care în ajunul exe­cuției a cerut să i se trimită un guleraș curat pentru a doua zi, Perovskaia, care a murit cu gândul, că e frumos și bine ,de murit în zori... Din această grupă fac parte multe personagii descrise de Derentali și Surgucev , Musia și Verner din „Povestea celor ș­ap­­te spânzurați“ de Andreev ; din această grupă face parte Sazo­­nov, a cărui sinucidere a făcut obiectul in­terpelarei adresate guvernului în ziua de 29 Noem­­brie.* In ziua de 28 Noembrie, depu­tatul Belousov a primit două telegrame cari îl înștiințară că nou numitul director al închi­soarei din Zerentin a aplicat câtor­va deținuți politici pedep­se corporale. Vre-o ș­ase deți­nuți, între care Sazonovv, au hotărît, în semn de protest, să se sinucidă. Sazonovv s’a otrăvit cu opium. Aceasta e știrea primită de Belousov, acelaș lucru e confir­mat de raportul oficial, unde se mai adaogă motivele pentru care direcorul închisoare­ a re­curs la pedepse corporale , deți­nuții politici ar fi pregătit eva­darea celebrei revoluționare Spiridonova. Opoziția, cum am spus, a a­­nunțat o interpelare în această chestiune și a derut urgența, care se înțelege că a fost res­pinsă : centrul încă nu cunoș­tea părerea premierului. Dar asupra celor ce s’au pe­trecut și se vor petrece în Dumă voi sî reveni; vom­ reveni cu date asupra lui Sazonovo. Azi voi să adăoga numai un fapt cât se poate de caracteris­tic : La închisoarea din Zeren­tin, Sazonovo a fost deputat îm­preună cu Sk­orski în anul 1905. Până atunci ambii autori ai atentatului contra lui Pleh­ve au stat în închisoarea din Schlis­selburg. Ultimele scrisori primite de prietenii din Berlin ai lui Sazo­­nova, anunță că el se simte bine, e sănătos și că în ianuarie va fi eliberat din închisoare. (1) La celelalte partide revoluțio­nare cu atât mai mult, spre a rămânea între depor­tații liberi, și cere să i se tri­mită cărți de fizică. Gândiți-vă ce organizație su­fletească superioară a avut a­­cest om. Peste o lună avea să fie eliberat din închisoare, după ani de chinuri fizice și morale în atmosfera înăbușitoare a în­chisorii, numai peste o lună a­­vea să înceapă o viață nouă, în­tre prieteni, o viață de muncă închinată științei; ei bine, a fost de-ajuns o singură împrejurare ca toată această perspectivă să cadă, să-și piardă valoarea. A fost de ajuns ca tovarăși de-ai lui (nu el) să fie loviți în sentimentul demnitățea de om. * Cititori­i au înțeles desigur de ce n’am amintit de o altă grupă, destul de numeroasă de revolu­ționari, de reprezintanții poli­ției în revoluție, au înțeles că locul lor nu e într’o scrisoare despre Sazonov. _____D­ *_• SERBARE pentru comemorarea abolirei jurământului «more judaico» Brăila. 6 Decembrie. Azi după amiază, la ora 4, comunitatea israelită din loca­litate a organizat o serbare in templul coral, pentru comemo­rarea desființării jurământului „more judaico“.Au asistat mulți evrei din toate orașele din împre­jurimi. D. dr. Ingher, președintele co­munității locale, ține o cuvân­tare prin care comemorează zi­ua de azi și aduce mulțumiri delegaților din București, Iași, și Galați cari au participat, pre­cum și publicului care a ținut să asiste în număr așa de mare. D-rul Niemerouver face un is­toric asupra jurământului și luptei dusă pentru abolirea lui. D-rul Silberstein, promotorul luptei pentru desfințarea aces­tui ju­rământit ovalii Dința­ dusă, și cauzele cari l-au determinat la aceasta și anume că acest ju­rământ este contra prescripției Bibliei. Conchide că prin luptă se poa­te face totul și speră că evreii vor lupta spre a îndrepta multe rele cari îi lovesc. D. Iosef Brociner, din Bucu­rești, arată cât de înjositor era acest jurământ pentru evrei. D. Brociner, din localitate, ci­tește o moțiune prin care toți­­ evreii din Brăila în unanimitate comemorează azi desființarea acelui jurământ. Această funcțiune a fost­ pri­mită cu aplauze. Seara comunitatea­ a dat un banchet, în saloanele Golden­berg, în onoarea delegaților și a luptătorilor pentru abolirea jurământului mare judaico. mimiTATEA de la școala «CLEMENȚA» — Societatea „Ajutorul elevilor săraci“ împarte ajutoare la 700 școlari săraci — Eri, la orele 9 dimineața, sec. „Ajutorul elevilor săraci“ din Capitală a împărțit, cu prilejul sărbătoarea de Sf. Nicolae, aju­toare la 700 școlari săraci. La această solemnitate a cari­tate­ au luat parte d-nii I. Ka­­linderu, administratorul dome­niilor Coroanei, Hagi Teodora­­ki, prim-ajutor de primar, dr. N­. Botescu, ajutor de pri­mar al Capitalei, profesor Gr. Ștefănescu, membru al Acade­miei Române, I. D. Clinceanu, inspector al băncilor populare, cum numeroși institutori, insti­tutoare, părinți de ai elevilor să­raci și un număr foarte mare de fete și băeți de școală. S’au împărțit îmbrăcăminte și încălțăminte la 372 de băeți și 323 fete. D. I. Procopie-Dumitrescu, pri­marul Capitalei și președintele societăței, fiind bolnav, nu a pu­tut asista la această solemnitate care a fost ast­fel prezidată de d. Gr. Ștefănescu, vice-președin­­tele societăței. D. Gr. Ștefănescu a făcut o dare de seamă asupra mersului societăței pe ultimul an. Din această dare de seamă rezultă că societatea posedă astăzi un capitel de 270.000 lei, din care se va construi și localul pr­opriu al societăței. In urmă a vorbit d. I. N­. Clin­ceanu, secretar general al socie­tatei, care, în cuvinte mișcătoa­re și pline de însuflețire față de școlarii silitori dar săraci, a făcut o expunere largă a prin­cipiului calităței cum și a mer­sului acestei societăți. T­. I.Sîn­­ceanu a arătat că societatea a rămas ca și orfană după moar­tea doctorului Severin și a fost un moment când era pe cale să se dizolve. Oratorul aduce elogii și vii mulțumiri persoanelor care au făcut societății diferite de nați­­uni. Exprimă apoi bucuria ce o simt școlarii și părinții lor la primirea, darurilor și cum ele sunt un stimulent puternic pen­tru sârguința micuților școlari. Urează ca d. I. Procopie- Dumitrescu să trăiască mulți ani și fericiți pentru ca societa­tea să adăpostească mai depar­te inca pe școlari sub aripa ei o­­crotitoare. In urmă, s’a distribuit băeților câte o pereche de cisme, o hai­nă și o căciulă, iar fetelor sto­fă de rochie, broboade și ghete. Solemnitatea s’a încheiat la ora 1 d. a., școlarii și părinții lor ducând, în sălașurile mize­riei, amintirea unei zile solem­ne în viața lor. L. Iliescu TE-DEUMUL dela biserica ruseasca Eri fiind onomastica împăra­tului Nicolae al Rusiei și hra­mul bisericei rusești din Capi­tală, s’a oficiat la acea biserică un solmn Te-Deum. Au asistat I. P. S. S. Mitro­politul Primat Athanasie, d. de Giers, ministrul Rusiei, cu per­sonalul legațiunei ruse și al con­sulatului, membrii corpului di­plomatic și d-nii I. I. C. Brătia­nu, președintele consiliului de miniștri, Al. Djuvara, ministru de externe, Al. Constantinescu, ministru de domenii, contra-a­miral Murgescu, I. Lahovari, I. Kalinderu, general Mavrocordat, col. Gratosky, locot.-col. Baran­­ga, din s partea palatului, gene­ral Robescu, maior Berindei, a­­ghiotanți princiari, gen. Zottu, coloneii­ D. Iliescu și Basara­­bescu, personalul legațiunei bul­gare, N. Cantacuzino, Trăsnea- Greceanu, col. Popovici, loc-col. Dragalina, maior Ludovic Mir­­cescu etc. Slujba religioasă s-a terminat la orele 12 și jumătate. A urmat după aceea o recepție la legația rusă. iminiorea etern cercu­l comercial și industrial din Brăila Brăila. 6.­­ Azi, după masă, la ora 3, s’a ținut o întrunire pu­blică la sediul „Cercului comer­cial și industrial“. A prezidat comerciantul Tudor Vasilescu, care dă cuvântul d-lui Grigore Cristescu. Acesta atacă legea cârciumelor și cooperati­velor sătești. D. Andrei Ionescu vorbește des­pre solidaritatea ce trebue să e­­xiste între toate categoriile de comercianți și industriași. D. Ene Găg­iulescu combate pe poli­tician I. D. Virgil Budescu arată că toate clasele sociale se agită spre a-și trimite reprezentanții lor în parlament ca să le apere in­teresele. Arată, cum în străină­tate fiecare clasă socială își are reprezentanții ei în parlament. Continuând, spune că din cauză că comercianții n’au în parla­ment pe reprezentanții lor, s’au făcut legi cari au iubit comer­țul. Expune scopul cercurilor, descrie programul lor care cu­prinde revendicările tuturor cla­selor pentru îndeplinirea cărora își iau angajamentul , lupta și termina făcând apel la solida­ritate. NOLI LOCALURI DE ȘCOALA Casa școalelor a recepționat prin d. I. Fakler, arhitect, lo­calurile de școală din comunele Domnița-Maria, Săloaia, Cor­­mănești, Plopu, Dărmănești, Lunca, Ciugheș, Larga, Onești, Bogdănești, Bogdana, Ceardac, Satul-Nou, Gâșteni și Păncești, din jud. Bacău, toate construite de prefectura acelui județ. Tot d. I. Fakler, împreună cu d. I. Angelescu, inginer-șef al județului Ialomița, a recep­ționat localurile de școală d­in comunele Roseți, Celtina, Satul- Model, Nucetu-Culcați, Plevna, Făcăeni, Feteștii-Noui, Balaciu și Alexeni din jud. Ialomița, construite de prefectura acelui j­udeț.____ __________ Iași, 6 Decembrie. In str. reg. 13 „Ștefan-cel- Mare“ s’a petrecut azi o crimă în împrejurările următoar­e : D. Băcăneț și Mitrofan Sa­vin, din serviciul restaurantu­lui gărei, întâlnindu-se cu frații Constantin și Dumitru Tălma­­ciu, au tăbărât asupra lor și prin lovituri de cuțit i-au rănit foarte grav. Victimele au fost duse la spi­talul Sf. Spiridon. Cauza crimei e încă nestabi­lită. Criminalii susțin că în mo­mentul când au comis crima erau beți. Ei au fost arestați. CfiSfI și LUI VASILE ALECSAMtenb>­­ N­ MORMÂNTUL de lEm. Gârleanu. Acei cari cred că de-asupra sicriului în care zac rămășițele lui Vasile Alexandri, marele nostru poet național, se­ înalță un uriaș monument de marmo­ră de Labrador, un monument care să stăruiască, de-asupra groapei cântărețului senin al câmpiei noastre, ca un semn de admirație al neamului pe care dânsul l-a iubit atâta, aceia se înșeală. Monumente avem de-a­juns în Bucureștii noștri și ne­am deprins atâta cu rele încât parcă am avea tot dreptul să ne întrebăm, mirați, de ce atunci când avem de unde arunca atâ­tea sume însemnate de bani, pentru ca să turnăm în bronz a­­tîtea chipuri neînsemnate, de ce oare de-asupra cenușii marelui­ Vasile Alexandri, stă posomorâtă și aproape clătinându-se în bă­taia vântului șandramaua de scânduri, da, numai o șandrama de scânduri pe care vremea, mai respectoasă decât oamenii, a cruțat-o pe cât a putut. Căci da­că multe necazuri ar f­i lovit pe ilustr­a bătrână care astăzi mai trăește și care a fost soția lui Vasile Alexandri, și dacă mij­loacele nu i-au putut îngădui să facă mai mult decât ceea ce a făcut, mă întreb care e datoria unui neam de cinci milioane de oameni, care e datoria învăță­torilor, a profesorilor, a milita­rilor, și a tuturor acelora cari se fălesc cu un trecut pentru cimentarea căruia nimic n’a fă­cut, care e datoria lor dacă nu aceea de a respecta amintirea marelui om politic și scriitor, a­­mintirea aceluia care a făcut, dimpreună cu alți câți­va uriași ca și el, Unirea, care ne-a spri­jinit interesele în străinătate, care a pus temelia teatrului și în mare parte literaturii de as­tăzi, care a cântat isbânda oște­nilor noștri, care a strâns compa­r cu uo golxiun­­e v*­ " «­* x—îr­fului românesc ? Nu cu o statue aruncată pe piața unui oraș se prea­mărește amintirea unui om mare. De-asupra mormântului lui Alexandri trebuia să se înal­țe până acum monumentul pe­­ care România i-l datorește.... șandramalei aceleia, am văzut, cu adânca mulțumire, că aceea care în viață l-a iubit, îl îngri­jește și după moarte. Păreții de scânduri sunt acoperiți cu văl negru. In mijloc, de­asupra groapei, se -nalță catafalcul, cu bustul poetului, cu câteva co­roane, cu decorația mărci Cruci a „Stelei României“. Printre co­roanele acestea acea a Doamnei Elena, căreia odată poetul îi în­chinase culegerea de poezii po­pulare. Cea din urmă coroană, și singura, e trimisă la 24 Au­gust, când s’a făcut un parastas pentru odihna sufletului celui adormit. In păretele din fund portretul lui Vasile Alexandri, tânăr, în picioare, de jur împre­jur împodobit cu flori, niște pansele, presate de către soția poetului. Fotografia aceasta, rară, am mai văzut-o și la d. Maiorescu, cu o dedicația Pe ceilalți păreți tablouri vechi de familie : Vornicul Alexandri du cei doi fii: poetul și colonelul ; iar într’altul,—poetul cu tatăl mama, surorile și fratele lui. O poezie trimisă, tot acum în ur­mă, doamna Alexandri a înca­drat-o și a pus-o pe catafalc. O iscălește un necunoscut. Un al­bum nou de iscălituri, O înce­pem cu numele nostru. Nu-i fir de colb, nu­ f­ață de paiajen,—o odae îngh­ită zi cu zi, ceas cu ceas, cu o adevărată pietate... ... Stăm o clipă locului, cu su­fletul strâns, mai aruncăm o privire, și mulțumim ilustrei bătrâne care singură ne-a des­chis ușa acestui altar, apoi ne strecurăm pe sub copacii bă­trâni ale căror crengi se pleacă până pe acoperemântul șuirii de «râm­b­ir» ca, și cum ar ocroti-o. Și așa ne depărtăm de acest mormânt care ar trebui să fie locul de pelerinaj al tuturor șco­lilor, al tuturor oamenilor cu fler și de inimă. Situația materială a corpului didactic primar De­oarece s’a întocmit buge­tul ministerului instrucției pu­blice, e interesant să dăm câte­va date asupra situațiunoi ma­teriale a institutorilor, dar mai cu seamă a învățătorilor: învățătorii rurali au 90 lei lu­nar, cei înaintați pe loc, la gra­dul de institutor au 130 lei , a­­jutorii de învățător au 65 lei. Institutorii din orașe mai mici de 30.000 locuitori au 160 lei, cei din orașele mai mari 200 lei. Pentru fiecare din patru ter­mene de câte 5 ani se adaugă o graidație de 10 la sută asupra salariului, începând de la nu­mirea provizorie. Acum zece ani, în 1900—1901 S6 cheltuia pentru școalele ru­rale 5 milioane și jum. și 4 mi­lioane $i jumătate pentru cele urbane ; bugetul pe 1910—1911 este de 8.559.868 lei pentru școa­lele rurale și 4 milioane 737.403 lei pentru cele urbane, adică în total 13.297.271 lei. In afară de salar și grada­ții, membrii corpului didactic, cari desfășoară o activitate su­plimentară, au mai multe în­­demunizări cari le îmbunătățesc simțitor situația materială. Di­rectorii școalelor urbane au dreptul la locuință și încălzit, când nu locuesc în școală au drept la îndemnizare, după mă­rimea orașului, ne ale elevilor pregătiți în par­­școalele de adulți. Diriguiții școalelor rurale au aceleași drepturi; când nu pot locui în școală, ei au o îndem­nizare de 120 lei anual și 15 m. de lemne. O parte din taxele de exame­ne ale elevilor pregătiți în par­ticular revin examinatorilor, în­vățătorii însărcinați cu școala de aplicație de la școalele nor­male au un salariu de 150 lei lunar și când sunt celibatari au întreținerea în internat, învățătorii titulari detașați în or­așe, ca să suplinească pe institutori, primesc 30 la sută din salariul lor propriu­ și 50 la sută din acela al suplinitorului. învățătorii mai au indemniza­ții la lucrări manuale și pentru școalele de adulți. Se prevede în buget 20.000 lei anual, spre a ajuta gospodăria tinerilor căsătoriți. Casa școa­lelor dă premii pentru cei cari organizează cele mai bune co­ruri școlare. SOLEMNITATEA dezumerei jurăm­ântulul la Arse­nalul armatei și bat 8 vânători Alaltăerî și eri s’a făcut so­lemnitatea depunerea jurămân­tului de către recruții de la Ar­senalul de construcții al armatei și la batalionul 6 de vânători. Duminică dimineața recruții de la Arsenalul armatei au fost scoși în curtea cazărmei, unde, —în prezența d-lui locot.-colonel Miere­scu, directorul arsenalului și a ofițerilor, — preotul Ioan Io­nescu de la biserica Spirea-Ve­che a oficiat serviciul divin. Asemenea eră dimineață s’a fă­cut aceeași solemnitate pentru de­punerea jurământului recruților din batalionul 6 vânători, în fa fața d-lui locot.-colonel Manole­­scu-Mladian, comandantul bata­lionului, și a întregului corp ofi­țeresc, tot de către preotul Ione­scu de la biserica Spirea-Veche, care a ținut cuvântări arătând însemnătatea jurământului. Au răspuns d. locot.-colonel Miclescu la arsenal, iar d. locot­­colonel Manolescu-Mladian la batalionul 6 vânători, arătând că o țară numai atunci poate fi fericită când ostașii ei își fac da­toria în conștiință dând asculta­re și supunere șefilor. --«Sf. -- --------------------­Hramuri!© ie­eri Eri, bisericile din Capitală, al căror patron este Sf. mart­­ierarh­ Nicolae și-au serbat hramul. La biserica „Sf. Nicolae Șe­lari”, al cărei ctitor este M. S. Regele, a slujit P. S. arh­iereu Teodosie Ploeșteanu, vicarul Sf. Mitropolit asistat de diaconii și de preoții bisericei. Răspunsurile liturgice le-a dat corul mixt al soc. „­Hora”, dirigiat de maestrul Juarez Mo­vilă, care a cântat întreaga le­targi­e a nemuritorului Ga­vril Muzicescu, precum și întregul concert religios: „Cânta-voi fi Domnului cântare nouă“, com­poziție a harnicului maestru Juarez Movilă, închinată I. P. S. S. Mitropolitului Primat A­­tanasie. A asistat un mare număr de drept, credincioși. La biserica „­Manea Brutaru" a oficiat P. S.S. arh­iereul Mele­­tie Constățeanu,asistat de douî diaconi și de clerul bisericei. Răspunsurile liturgice au­ fost date de corul bisericei, de sub conducerea maestrului Al. Fil­­ioreanu. A fost ele față foarte multă lume, ca și la bisericile Sf. Nicolae-din-Prund, Popa- Tatu, Sf. Niculae-Teiu, Tabacu, Iancu-Nou, etc. Sc. Cele două ma­ ­ MÄßE ROHAN PASIONAI. — de jEMiii micMEnovnGr PARTEA A PATRA XIV ^ Spioana Se sculă, și se plimbă prin casă. După un moment, se opri dinaintea Julietei. — De n’am fi venit noi, acum d-na de Coulange ar fi ucisă... Știi ce te aștepta atunci: eșafo­dul sau munca silnică pe viață.. Ai avut noroc!.. — Iertare! îngână Julieta.... Fie-ți milă de mine!.. Morlot dete din umteri și o privi cu dispreț. — Vom vedea ce va spune marchiza când se va deștepta, zise el. Dar oricare ar fi bună­voința ei, nu poți să scapi din mâna justiției cu care ai o so­coteală veche de regulat.. Nu știu dacă vei fi dusă la jandar­merie, dar nu vei ieși de aici de­cât ca să mergi la închisoare. Sunt agent al poliției și de mult te caut. Nu credeam că te vei găsi la castelul de Coulange. Nenoi’o cita asculta pe Morlot cu groază. Agentul urmă fără milă: — Vei spune judecătorului de instrucțiune, mai întîi ceea ce ai făcut cu copilul ce s-am născut acum optsprezece luni, când e­­rai în serviciul unei curtizane numită d-na de Neve... Morlot nu putu sfârși. Julieta leșinase. XV O nouă durere La șeapte cea sutî dimineața, Morlot rugă pe Francisc să che­me pe guvernanta Maximilia­ne­. — Doamnă, îi zise agentul, te rog să te duci în camera d-nei de Coulange și să aștepți acolo până ce se va deștepta. Atunci îi voi spune că d. Morlot este a­­ci și dorește să-i vorbească. Guvernanta intră în­ camera marchizei, se așeză în față pa­tului și așteptă. Pe la ceasurile opt, marchiza eftă lung, răsuflă mai cu pu­tere, își trecu mâinile pe frunte și, deschizând ochii, privi îm­prejurul ei cu un fel de mirare. —■ Mult am dormit! zise ea. Și ce ciudat somn! Guvernanta­ se sculă și se a­­propie de pat. — Aștept ordinele d-nei mar­chize, zise ea, văzând că stăpâna sa nu vorbește. — Ordinele mele? Ce ordine? — Inlocuesc pe Julieta. — Julieta? E bolnavă? — Nu ,doamnă, dar... —Dar fica mea?... — Guvernanta "d-lui Eugenul « lângă dânsa. — Ah!., dar nu mi-am spus pentru ce înlocuește pe Julieta. — Nu pot să răspund d-nei marchize, însă d. Morlot este a­­ci, așteaptă ca doamna să bine­­voiască a’l primi. — D. Morlot este aici! repetă marchiza. Se aruncă jos din pat și în­tr’o clipă se îmbrăcă și se piep­tănă. — Unde e d. Morlot? întrebă ea... — In anticameră. — Du-te de-I spune că’l aștept. Guvernanta ieși. Ingrijată, fără a ști pentru ce, marchiza nu simțea că e zdrobi­tă. — De ce am dormit astfel?... D. Morlot la castel... Ce se pe­trece? se întrebă ea. Agentul poliției, grav, palid, intră în odaia; marchiza­ îl făcu să șcadă lângă dânsa. — Domnule Morlot, zise ea, mă scuzați. Nu știu de ce am dormit cam târziu. De ce ați ve­nit? Ce aveți să’mi spuneți? — Am să vă spun mai întâi, doamnă, zise Morlot, că am pe­trecut noaptea aici în castel cu un alt agent, și că slujnica d-v. este arestată și va fi dusă astăzi la închisoare. — La închisoare! zise marchi­za, pentru­ ce? Doamne! Ce-a fă­cut?­­r- A comis acum vreo două­zeci de luni un infanticid. — Oh! zise marchiza îngrozi­tă. — Apoi această femeia a in­trat în serviciul d-stră din po­runca d-lui de Perny pentru a vă spiona. — E cu putință? — Vă mirați c’ați dormit pâ­nă acum. Aseară, Julieta v’a dat narcotic. — Intr’o ceașcă de lapte—îmi aduc aminte... Dar pentru ce, pentru ce? — Pentru că un om vroia să intre la d-stră ca să vă fure. — Un om... la mine!.. — Da­, și furtul s’a săvârșit. „Priviți sertarele, sunt încă deschise. Marchiza se repezi dând un ți­păt, văzu numai­de­cât că s’au luat cele două cutii. Fără a zice un cuvânt, ea se întoarse lângă Morlot, care ur­mă: — Erau două hoți: pe când li­nul căuta în iertare, ceialt aș­tepta afară’. Acesta din urmă a putut scăpa din nenorocire luând dânsul cutia cea de ara­mă al cărei capac era lipit cu plumb. — Dar... ceialt? îîntreabă marchiza. — Ceialt, d­omnă. Tani prins. — Este el?... nu e așa? este el? — Da. D-na de Coulange își ascunse capul între mâini. — Oh ! mișelul­ îngână neno­rocita femee. După un moment de tăcere, agentul reluă: — Acum, doamnă, aștept să îmi spuneți ce trebue să fac. — Ceea ce­­ mî-ațî făgăduit, răspunse ea. Insă, doamnă... — Situațiunea este aceeaș... „Veniți cu mine și duceți-mă înaintea prizonierului d-st­ră. Eșiră din odaie. In anti-came­­ră marchiza zări pe Julieta care era păzită de Francisc. — Nenorocite! nenorocite! zi­se d-na de Coulange cu­ întrista­re. Și trecu fără a se­ opri. XVI Prizonierul Când Sosthene zări pe sora sa un fulger de urâ îi trecu prin ochi. Marchiza era adânc mișcată. Ca să nu cadă se rezemă de o masă. Morlot intrase după dânsa și închisese ușa. Jardel aștepta afară. — Domnule Morlot, zise mar­­ch­iza, te rog deșleagă­­. Agentul se apropie de Sosthè­­ne, și îndată scoase un țipăt de bucurie: — Cutia cea de aur, doamnă marchiză, zise el, iată cutia! O luă, o deschise și o dete d-nei de Coulange, adăugând: — Și iată diamantele! Marchiza puse cutia pe masă fără a ridica capul. Morlot în­cepuse să­ deșlege pe Sosthéme­ .Mișelul, odată deslegat, se scu­lă în picioare, privind pe sora sa în față. — N­oț­ zise ea. Sosthene se făcu galben ca ceara. — Dacă avem să ne spunem între noi astfel de lucruri, zias el, ar fi m­ai bine să fim singuri. Cine e acel om?­ ­Va urmai.

Next