Universul, ianuarie 1911 (Anul 29, nr. 1-29)
1911-01-15 / nr. 14
Aim XXIX-No. 14 SAMBATA 15 IANUARIE 1011.—5 ban! In România.—10 ban? In stremfitato Feldator : LUIGI CAZZAVILLAN REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA — 11. Strada Brezoianu 11, Bucuresti — J De pe coasta, de ticxti VEDEREA GENERALA A PRINCIPATULUI MONACO Calendar pe anul 1911 Ortodox Vineri, 14 Iaamite.—Cuv. Pâr uciși Catolic Vineri, 27 Ianuarie.- Ioan Ghirys. Măs. soarelui 7.43. Ap. soarelui 5.14 „UNIVERSUL" are următoarele linii telefonica: Administrația . . ... 6 62 Redacția ....... 128$ Străinătatea........................ 20 56 București, 14 ianuarie. Pentru școala rer« Vedem cu părere de bioo că începe să se împlinească lacuna,, despre care ziceam, într’un număr trecut al ziarului nostru, că s’a putut observa în programele de acțiune viitoare ale partidelor noastre. In desfășurarea programului de guvernământ pe care l-a publicat noul minister sub titlul de „Apel către alegători", este un punct nou, care nu era în acelașș program când de prședinte al consiliului l-a expus, în ziua de 30 Decembrie trecut, la clubul conservator. Acest punct nou glăsuiește astfel: „—La ministerul instrucțiunii publice vom spori lefurile învățătorilor sătești, cari n’au astăzi tic cât 90 tic lei pe lună". . Șevșii0,.că guvernul [UNK] [UNK]trecut alcătuise de asemenea un proect în care se prevedeau sporiri de leafă pentru învățătorii sătești. Atunci se iscaseră oarecari nedumeriri dacă făgăduiala va putea fi împlinită; dar acum se vede că și noul guvern s'a convins că lucrul este posibil, și-i făgăduiește împlinirea. Iar programul schițat de șalăl partidului conservator-democrat acum vr’o două luni la Cameră, se spunea, privitor la Învățământ, că una din reforme va trebui să fie și înființarea învățământului primar superior, nu numai la orașe, dar cu timpul și la sate. Intersul și buna-voința cu care toate partidele privesc problema răspândirii învățământului la sate, sunt astfel dovedite,și trebue să punem și această chestiune printre acelea cari nu vor întâmpina niciodată opoziție, oricare ar fi guvernul din partea căruia s’ar propune soluțiuni de îndreptare și propășire. îmbunătățirea soartei învățătorilor face parte și ea din șirul acestor soluții mî, — și nici un cuvânt de împotrivire nu se va rosti, desigur, în această privință, din partea nimănui. Dar mai sunt și altele, cum de pildă chestiunea localurilor de școală, fără de cari obligația înscrisă în lege, a părinților de ași trimite copiii la școală, rămâne fără putință de împlinire. De câte ori nu s’a mai vorbit de acest lucru, și nu ,s’a arătat cu de amănuntul, ce și cât ar mai fi de făcut, câte jertfe s’ar mai cerc, și cum ele s’ar putea, treptat,, împlini... Iată încă ceva de înscris în programele de acțiune ale partidelor. Se vorbește, de câtva zile, despre un împrumut ce ar fi pe cale de a se face, parte pentru trebuințele armatei, parte pentru sate'căilor ferate. Ar fi vorba de a se împărți vr’o 250 de milioane... Ar fi oare cu neputință, și »’ar fi foarte cu care lucru, să rupă de acolo vr’o 20 30 do milioane și pentru trebuințele învățământului sătesc ? Progrese pe toate căile treime să urmărim; dar mai presus de toate trebui să luăm seama ca ele să fie urmărite in chip bine cumpănit, proporțional și armonic, mână în mână și sprijinindu-se reciproc, pentru că numai astfel vor da toate roadele, în măsura jertfelor cerute ,și făcute. Teatru! Na;iona! din Graiova Mercur! s’a prezintat d-lui C. C. Arion, ministrul instrucției publice,o delegație a Societarilor teatrului naioal din Craiova, compusă din d-niî. I. Anostin, I. Grețu și P. Nicolau. Delegații au rugat pe d. ministru să nu aducă vreo schimbare în direcția teatrului Național din acel oraș menținând pe d. Olteanu, actualul director, D. ministru i-a primit cu multă bunăvoință și a spus că, dacă nu se face politică la acea instituție, d-sa nu are nimic de obiectat și cu actualul director va rămâne la postul său. Solidificarea oxigenului Mare vâlvă a stârnit pe vremuri in cercurile științifice când învățatul Kaoul Vietri a descoperit aparatul producând lichefiarea gazelor. După puțin timp s'a căpătat oxigenul in stare lichidă, învățatul englez sir James Dewar a obținut cel dintâi lichidul albastru închis; acum tot el a trecut al doilea popas solidificând oxigenul. După anumite proceduri de evaporare, el a putut obține cristale de oxigen pur solidificat. Savantul chimist și-a expus deunăzi descoperirea la „Royal Institut“ din Londra. T*> ¹ D-sm abonați, caii cer schimbări de adresă,sunt rugați cu insistență să bine-voiască a trimite administrației, odată cu cererea d-lor și eticheta pe care este imprimată adresa cu care primeau ziarul până atunci, spre a se putea da curs repede cererilor și a nu sa întârzia cu trimiterea ziarului la noua adresă. INSTALARE COMISIUNEI INTERIMARE k CAPITALE! Instalarea comisiunii — Cuvântarea d-lui Al. Mnnuhilovian : Expunerea programului viitoarei activități edilitare.Diverse atribuțiuri ale membrilor comisiunei Erl, după amiăzi, a fost instalată comisiunea interimară a Capitalei. ■ Sala consiliului Comunal era neîncăpătoare pentru mulțimea asistenților. D. Al. Marghiloman, ministrul de interne, care a ținut să facă însuși această instalare, a citit decretul regal prin care se dizolvă, consiliul comunal și se numește actuala comisiune interimară; după aceia membrii comisiunei - afară de d. D. G. Manu, care lipsește din Capitală — au depus cuvenitul jurământ. D. Al. Marghiloman a făcut pe scurt, expunerea programului viitoarei activităței edilitare. .. Am ținut să instalez însumi comisiunea interimară a Capitalei — a spus d-sa — nu numai pentru stima și dragostea ce port celor cari fac parte din această comisiune, dar și spre a arăta grija deosebită ce guvernul are față de interesele capitalei noastre. Nu tăgăduesc că fosta administrație comunală a lucrat cu binevoitoare sârguință și dorința noastră e de a lucra înainte astfel ca orașul București să fie ridicat la înălțimea la care trebuie să se găsească, ,,D. Dobrescu, președintele comisiunei interimare, care prin încrederea cetățenilor, va fi și viitor primar, c animat de cele mai bune intențiuni și făgăduește a lucra fără preget spre binele comunei. ,,Consiliul comunal și comisiunea interimară ce-l precede, vin cu un program de lucrări, menit să dea Capitalei înfățișarea desăvârșită a unui oraș civilizat. Dar, spre a se putea realiza așa cum trebue acest program, trebue păstrată dreaptă cumpănă între centru și periferie; deci, in viitorul consiliu comunal vor fi reprezentate toate cartierele mărginașe, fiecare proporțional cu populațiunea ce are, pentru ca îmbunătățirile ce se vor face să corespundă cerințelor tuturor porților orașului. ,,in acelaș timp, spre a se putea face o bună gospodărie, spre a se putea executa toate lucrările de îmbunătățire necesare e neapărată nevoe de stabilitate; de aceia, planul acestor lucrări va fi stabilit printr’o lege, cu concursul tuturor oamenilor componenți dornici de a contribui la desăvârșirea lui, cu concursul celorlalte partide politice", D. D. Dobrescu, președintele comisiunei interimare, a răspuns d-lui Marghiloman, declarând că va lucra cu toată bunăvoință pentru binele comunei. A mai vorbit de asemeni d. Mih. Besliu.* După instalarea comisiunei interimare, s'a făcut, următoarea repartiție de atribuțiuni: D. D. Dobrescu și D. C. Many, președintele și vice-președintele comisiunei, vor avea pe lâgă administrația bunurilor și poliția comunală, conducerea lucrărilor tehnice; deosebit, d. / .G. Many, casieria și comptabilitatea ; D. /V. A. Papodat, contenciosul ; D. prof. dr. N. Tomescu serviciul sanitar; D. I. Protopopescu-Pakc; Oficiul stărei civile. Comisiunea licitațiunilor se compune din d-nii D. Dobrescu, dr. N. Tomescu, D. G. Manu și V. N. Oi ffhidan. * D. Emanoil Vasilescu a fost numit secretar general al primăriei Capitalei b 8-—C. împotmolirea unui vapor grec la Dunăre — Apa pătrunde un vapor printr’o spărtură pricinuită in lovirea lui de un banc de nisip. — 30 călători, în teiul nopții, in pericol de moarte.— Debarcarea naufragiaților pe malul român. — Ajutorul dat de un vapor român Giurgiu, 13 Ianuarie, a primat viile lor mulțumiri d-lui Azi, la orele 11 și 30, prefectul căpitan Adamescu, rugându-l să fie interpretul sentimentelor lor de recunoștință pe lângă autoritățile române din Vlașca. Vaporul „Elias“ a rămas în acelaș loc. Proprietarul său a intervenit pe lângă d. inginer Gâlcă, să i se dea un vas, ca să-l ducă la reparație. rade Vlașca a fost vestită de administratorul, de plasă Cochinescu, de la Baneasa. ,că în dreptul comunei Gostinu-Vlașca, lângă malul Dunărei, se găsește in potincuit un vapor de parsageri „Ellas“, sub pavilion grec, care astă noapte, pe la orele 2, din cauza întunericului, a dat de un banc de nisip, în dreptul ostrovului „Taban“. Administratorul de plasă, mai anunță că pasagerii sunt pe tărâmul român, că nu sunt victime și cerea intervenția prefecturei spre a se trimite un vapor de salvare. Intervenția autorităților române Imediat d. Gr. Bălănescu, directorul prefecturei, în cunoștiința de aceasta pe d. prefect Lăzărescu, care ceru lămuriri direct notarului din Gostinu. După aceasta, d-sa vesti pe d. inginer Gâlcă,șeful serviciului hidraulic din portul Ramadan, , care dispuse plecarea imediată a vaporului serviciului „Maria“ sub comanda d-lui căpitan G. Adamescu, căruia i’a dat instrucțiuni să îmbarce pe pasageri și să’î transporte acolo unde vor cere dânșii.La orele 12 vaporul „Maria“ plecă cu un personal numeros și pompe de salvare. In acelaș timp d. prefect Lăzărescu, însărcina pe d. Gr. Bălănescu, directorul prefecturei ca în persoană, să se ducă cu automobilul la Tostinu, o comună situată lângă hotarul cu jud. Ilfov, pe malul Dunărei și să ia măsuri ca pasagerii să nu sufere nimic. Cum s’a întâmplat accidental Am Văzut pe d. căpitan G. Adamescu, comandantul vasului „Maria“ care a fost la fața locului și care mi a comunicat următoarele:" Azi dimineață s'a prezintat la serviciul de dragaj d. Gh. Petradis, proprietarul vaporului „Elias“, sub pavilion grec, — care face în timpul iernii curse regulate între Silistra și Vidin, deservind porturile bulgare cu transporturi de mărfuri și pasageri, comunicând că vasul său e în pericol de a se scufunda in dreptul punctului „Taban“ și chiar ia apa pe la pupă (partea dinapoi a vasului). La orele 11 dim. spune d. .Adamescu, am pornit cu pompe și alte instrumente de salvare. La 12 și 30, am sosit la km. 470 al Dunărei, în dreptul comunei Gostinu, unde .,Elina” era scufundat până aproape de covertă și împotmolit în nisip. Pasagerii, treizeci la număr, se aflau pe țărmul român, în dreptul aceleiași comune, iar personalul vaporului „Elias“ refugiat pe ostrovul „Taban“. Eu, continuăd căpitan Adamescu, și personalul de salvare am dat ajutor pasagerilor cari, după ce s’au îmbarcat în bărci, au fost aduși pe bordul vaporului român, pe care îl ancorasem aproape de țărm. Călătorii erau înghețați de frig și unii în stare de amorțire. Intre pasageri se aflau și 6 doamne cu copii mici. Vaporul venia de la Silistra spre Vidin și ajungând la acest punct, din cauza întunericului, vasul s’a isbit de un banc de nisip și cum lovitura a fost puternică, cazanul a plesnit și o mare spărtură se produse la pupă, pe unde apa începu să intre în abundență. O panică de nedescris se produse printre călători cari, la acea oră dormeau, țipete puternice spintecați văzduhul și prin ajutorul unor bărci de salvare, toți fură debarcati pe țărmul român, unde se zăreau luminile din satul Gostinu. De la acea oră și până la ora 1 d. a., adică timp de 10 ore, nefericiții călători au stat în ger, pe marginea Dunărei, nemâncați și îngroziți încă de gândul morții din care a fi scăpat ca prin minune. Doamnele și copiii au fost îmbarcați cei dintâi pe bordul ..Măriei“, apoi bărbații și bagajele,— din cari, în momentul particei, o parte se pierduse. După aceasta, vaporul „Maria“ pe caie 3 îi îmbarcase pe tot.., inclusiv personalul de pe ..Elias“, a acostat în portul Rusciuc, după cererea pasagerilor. Printre aceștia se aflau și căpitanii bulgari Macargief și Begigardoff transferați de la Silistra în garnizoana Rusenik. Din fericire, termină d. căpitan Adamescu, victime omenești n’au fost: Pasagerii cmliniaeci, autorităților române Odată debarcați la Rusenik, pasagerii cari fuseseră salvați de autoritățile române și ail exȘahixo li P. S. Mitropolitul-Primat și c-niî miniștri de Instrucție și lucrări publice . Ni se scrie din satul nou Burdea-Căldăraru (Teleorman), rugându-ne, în numele celor 130 de familii stabilite acolo, să atragem binevoitoarea atențiune a celor în drept asupra stării de părăsire,în care se găsește satul acela. Deși locuitorii au construit cu cheltuiala lor o biserică frumoasă încă din anul 1900, ei n’au nici până astăzi preot și sunt lipsiți de serviciile religioase, căci satul e la depărtare de 8—12 kilometri de alte sate. Sătenii roagă pe I. I. S. Mitropolit Primat să le dea preot. Au cerut de 2—3 ani să li se aprobe facerea unei șosele care să lege satul cu una din comunele învecinate, de preferință ’cu satul de reședință Călimătraru, dar cererea nu s’a luat în seamă. Postul de învățător e plătit cu 60 de lei pe lună și din cauza asta nu pot avea învățător bun și stabil. Locuitorii se roagă să se sporească salariul învățătorului, căci sunt peste 100 copii la școală. MEMORIILE OFIȚERILOR Ziarul „Seara" a publicat, după informațiunea unui militar, că fostul ministru de război și, prin o decizie ministerială, ar fi distrus memoriile vechi ale ofițerilor, ne mailăsând nici o urmă. D. general Crăiniceanu a cerut, atunci ministerului, prin raport, ca acesta să constate că prin decizia ministerială citată, nu s'a dispus de loc distrugerea completă a memoriilor vechi, ci numai a două exemplare nefolositoare de la corpurile de armată, iar al treilea exemplar a rămas in ființă la minister, spre a se putea controla oricând. Ministerul de războia, prin răspunsul său, a constatat și a confirmat cele arătate mai sus, dovedindu-se astfel că informațiunea publicată era neexacta ÎNTINDEREA CIUMEI . ÎN CHINA Paris, 13 ianuarie. La Charbin au murit de ciumă 30 de oameni iar la Figengeau 2776 de oameni". Chinezilor nu le pasă de pustiirile epidemiei, ca și când nimic nu s’ar fi întâmplat. Ciuma a fost adusă la Peking de către negustorii de pește și alte alimente ce se importează din provinciile Nordice. Din cauza epidemiei, moștenitorul tronului Germaniei, prințul Frideric Wilhelm și-a modificat planul călătoriei; el nu mai merge la Peking, ci numai la Sanghai. Londra. 13. — Tribunalul internațional din Tientsin s’a disolvat, deoarece toți judecătorii fug din cauza ciumei. Toți Europenii, care nu sunt reținuți de afaceri în Peking, părăsesc capitala Chinei. ul lui* ILfW Parchetul de Ilfov a fost înștiințat ori că copila Maria Pavel din Merii-Petchi, fiind lăsată singură acasă și apropiinduse prea mult de foc,i s’au aprins hainele căuzându-i leziuni atât de grave încât după o oră a murit. Moarte bănuită Acum câteva zile a fost găsit mort locuitorul Dumitru Gr. Ion din satul Luceanca pendinte de comuna Butimanu. La început s-a crezut că el a avut o moarte naturală. Erî însă, parchetul a fost înștiințat că la mijloc e o crimă, și a delegat pe d. dr. Andrei Ionescu, medicul legist al județului, să facă autopsia cadavrului, iar pe inspectorul plășei respective cu anchetarea cazului. Din Nirzza ( Nizza, 8 Ianuarie. O experiență interesanta Corpul de pompieri din localitat) a făcut azi o experiență spre a se vedea dacă, prin adaptarea conductelor de apă la forța motrice a automobilelor, tuburile pot sau nu să absoarbă apa din canale și să o arunce la o înălțime oarecare. Experiența a fost făcută pe cheul mărei și a dat următorul rezultat. La un automobil de 40 cai putere s-au adaptat trei tuburi de 70 mm. diametru și 40 metri lungime. Tuburile au absorbit apa din râul Paillon asvârlind-o la o înălțime de 45 metri. Această experiență se face pentru a doua oară, cu deplin succes, demonnstrându-se astfelcă forța motrice a unui automobil se poate utiliza și în caz de incendiu. Nonii vizitatori români au mai sosit următorii vizitatori din România : D. Dobrescu, de la Casație, cu d-na, d. Săbăreanu, d-na Drosu, d. I. N. Mironescu cu d-na, d. Kiriazi, d. . general Budișteanu, d. I. Simion Munteanu, d. Dărzeanu, d. și d-na Negulici, familia Triandafil, toți din București; Contele de Roma și familia Anastasiu din Galați; D. Bergher cu d-na, d. Beligrădeanu cu d-na, din Craiova; D. avocat Dimitriu din Giurgiu și d. Jurașcu din Focșani. O scrisoare Primim următoarea scrisoare Stimate d-le Redactor: In stimatul d-v. ziar, cu data de 11 Ianuarie, am citit o „Scrisoare din Rusia“, în care se spune că la ruși se face acuma mare minune și pomană cu surdo-muții, pentru cari au o școală în care se învață bieții nenorociți a vorbi. Vedeți d-voastră, că la ei d’abia acuma s’au aflat mijloacele pentru asemenea nenorociți; iar la noi aceste mijloace sunt aplicate (deși foarte slab), tocmai din 1884, data broșurea mele instructive, pe când eram revizor școlar la Ilfov și aveam la’Pantelimon (pe-atunci) orfelinatul surdo-muților, cu care se făceau neîntrerupte exerciții de articulație (vorbire); prin urmare noi am început cu aproape 30 de ani înaintea rușilor. Broșura mea a fost primită în Focșani de M. S. Regele Carol la 1888 cu ocazia manevrelor, când a văzut și școalele noastre și când a dat ordin să se primească la orfelinat surdomutul Săvulescu, care a scris pe tablă în clasa II-a primară a școalei No. 3 de băeți, unde eram director, cuvintele acestea: M. S. Carol I Regele României, vorba pe cari, după ce le-a scris, le-a pronunțat foarte lămurit. După aceea orfelinatul a fost mutat în Focșani-Astăzi am depus la d-voastră broșura mea, ca dovadă despre cele ce am arătat. Cu toată stima, E. Baican, pensionar INCIDENTUL de la Teatrul Național din Iași — Un nou comunicat al comitetului teatral — Iași, 13 Ianuarie. Ca o completare a comunicatului dat de comitetul teatral și pe care l’am publicat în „Universul“ de azi, comitetul a dat azi următorul nou comunicat: „Artista Francisca Rozan, zice comunicatul, nu a fost angajată la teatrul național din Iași ca evreică, ci ca artistă. Necunoscând amestecul celor cari au provocat scandalul, direcția protestează împotriva acelor Evrei din Iași cari declară chestie națională evreiască în acest caz și boicotează teatrul național. Acest procedeu față de instituție e tot așa de puțin civilizat ca și procedeul acelora cari au întrerupt spectacolul. Porțile teatrului național sunt deschise tuturor românilor și celor cari, trăind în această țară, se socot români; cei cari se pun în calea progresului instituției într’un fel ori altul, se fac grav vinovați față de progresul cultural al țarei noastre”. * Din București a venit știrea că artista Francisca Rozan va fi angajată la teatrul Național din Capitală. sfi de Județ9 D. PANAIT CANTILI prefect de Bacău D. D. G. SABIN prefect de Vâlcea MEMORIUL pensionarilor Statului, fără o3ebire de vederi politice, aprobat în ultima lor întrunire de la 9 ianuarie 1911 Delegațiunea comitetului pensionarilor, compusă din d-nii Gr. C. Mariu, Al. Cantacuzino, Const. Filitis, dr. I. Polizu, Al. Miclescu, dr. Popescu, I. A. Dudescu și dr. Em. Florescu, sa prezintat ieri înainte de amiazî in audiență la d. prim-ministru P. Carp, căruia i-a înmânat petițiunea și memoriul aprobat în adunarea de Duminica trecută a pensionarilor. Iată petițiunea adresată d-lui prim ministru de către delegațiunea pensonarilor: Domnule prim-ministru. Prima îmbunătățire a stărei pensionarilor Statului emanând de la guvernul conservator din 1891, de aceea credem cum că și actualul guvern conservator va pune capăt tristului rezultat la care ne-a adus nesfârșitele modificări ale legei pensiilor de la 1891. Cu această credință vă rugăm respectuos, d-le prim-ministru, si bine-voiți a acorda o deosebită atențiune alăturatului memoriu prin care expunem păsurile clasei noastre. Și, vă rugăm, d-le prim-ministru, să credeți în devotamentul și anticipata recunoștință a întregei noastre clase. Text in memorial. Trecând peste epocele mai depărtate, vom expune situația pensiilor cu începere de la legea din 1891, fiindcă prin acea lege s’a recunoscut în sfârșit că clasa pensionarilor, care fiecare în sfera lui a contribuit la munca Statului spre binele țarei, este demnă de toată solicitudinea Statului. Intr’adevăr, prin legea de la 1891, între altele, s'a decis cum că Statul să vie în ajutorul Casei pensiunilor cu oricâtă subvenție va fi nevoe, și astfel s’a urmat până la 1895. Și nu încape îndoială că legea din 1891 a fost binevoitoare pentru noi pensionarii fiind-că, pe de o parte marea noastră majoritate, n'are alt venit decât modesta pensiune, iar pe de alta în tot timpul serviciului nostru ni s’a făcut rețineri din leafă, pentru a nu servi la timp cuvenita pensiune. Din nenorocire legea de la 1891 fiind neîntrerupt modificată în dauna noastră, am ajuns ca un pensionar din mare, majoritate care de ex. are 250 lei lunar, să primească numai 207 bani 50 fiindcă i se scade ca reținere 14 la sută și ca taxă 3 la sută și că prin urmare i se face lunar o însemnată reducere de lei 42 bani 50 adică el primește mai puțin chiar decât primea neto ca leafă. Aceasta fiind trista situație a pensionarilor’, vom expune mai întâi cazurile cărora se datorește starea de plâns a acestor foști muncitori ai Statului, și apoi ne vom permite de a arăta calea de urmat pentru înlăturarea acestui rău. 1. Casa pensiunilor din an în an este împovorată de consecințele punerea la pensie din oficiu a o sumă de funcționari încă în vigoare și putere de muncă, fapt tot atât de dăunător intereselor serviciilor Statului, cât și împovărător pentru casa pensiilor, probă ultima statistică a ministerului de finanțe. 2. Punerea în sarcina casei pensiilor de serviciu a recompenselor naționale, civile și militare, pensiile viagere și indemnizațiile civile. 3. In interval de 12 ani adică de la 1876 până la 1888 casa pensiunilor n’a fost alimentată cu reținerile de tot felul ce urma să verse ministerul de război ș, conform legei pensiilor. Acestea fiind cauzele principale care au adus reaua stare de lucruri a casei pensiilor și lăsând la o parte diferite alte cauze de o importanță mai mică, treceri la mijloacele pentru îmbunătățirea situației zisei case. 1. Modificarea art. 46 din actuala lege a pensilor și a art. 100 din regulamentul respectiv relativ la pensionarii civili, precum și modificarea dispozițiunei din legea de organizare a armatei în sensul de a nu se mai pune la retragere din oficiu nici militarii decât în urma decizie a unei comisiuni speciale permanente, iar nu după cum s’apot trecut până acum, după bunul plac. 2. Să se treacă în bugetul general al Statului, iară nu d» sarcina casei pensilor, toate pensiile viagere, recompensele naționale, civile și militare și indemnizațiunile civile pentru motivul că conform legei, casa pensiilor, este chemată a plăti numai pensiile de serviciu foștilor funcționari cari prin reținerile ce li s’a făcut din salariul lor ei sunt singurii cari au alimentat fondul propriei lor case. 3. Să se ceară de la ministerul de război a vărsa în casa pensiilor toate sumele ce de la 1878 până la 1888 au rămas nevăresate de acel minister. Terminând cu expunerea cauzelor și remediul răului, dorința noastră este ca în principii să se suprime cu desăvârșiri» orice rețineri și taxe impuse pensiilor. Această dorință este întemeiată pe următoarele considerații: că în diferite alte State nu se face nici o reținere asupra pensiilor; că situația financiară a Statului nostru este înflritoare, precum aceasta a fost recunoscută de actualul guvern; că precum Statul în timp da restriște a impus totdeauna și pensionarilor grele sarcini; tot astfel se cuvine ca și Statul la rândul sau să îndrepteze azi reaua stare în care se găsesc pensionarii; că după cum rezultă din însuși bugetul serviciului casat pensiilor pe exercițiul 1910-1911 fila 10 art. 114, dacă s-ar admite cererea de suprimare a tuturor reținerilor. Statul ar avea a mai suporta un adaos de cheltueli numai de 2.350.000 lei, sumă care față cu starea înfloritoare a finanțelor și cu îmbunătățirea soartei numeroasei clase de cetățeni cari merită solicitudinea întregei țări nu ni se pare însemnată. Totuși, dacă guvernul ar crede că sacrifiul de 2.350.000 lei ar fi prea împovărător pentru țară, pensionarii s’ar resemna deocamdată ca cel puțin să se egaleze reținerile tuturor categoriile de pensiuni, reducânduli-se la 10%, cât pentru taxa de 3% impusă și pensionarilor, nemai având astăzi rațiunea de a fi, întrucât pensiile neputând fi considerate ca legi, fiind fixe, pe nedrept ele mai sunt supuse și la alte dări și prin urmare această taxă asupra pensiilor trebue desființată. In ceea ce privește însă viitorul, pensionarii rămân cu convingere deplină că pe măsură ce casa pensiilor, ar dispune a« un capital mai mare ca cel actual. Statul va scădea treptat reținerile până la definitiva lor desființare. 104 Cele două mame — MASE ROMAN PASIONAL — de TISHIXI R2CHEBOURG PARTEA A CINCEA CEI TREI XXIII Cum marchiza de Neuville căzute cursa ce-i întinsese Jose Bosco — Cu toate acestea, doamnă, iată marea, adevărata piedică despre care vă vorbiam "adineaori. Comitete de Montgarin s’ar teme mai cu seamă să nu fie învinovățit că aleargă după zestre. Se făcu un moment de tăcere, în timpul căruia Jose cerceta fața bătrânei. — Cu toate acestea, reluă ea, cornițele de Montgarin are avere. Știu că a făcut cheltueli nebune, mi-a povestit dânsul micile sale păcate din tinerețe. Dar îi mai rămâne castelul strămoșilor săi, câteva moșii.. vii și hotelul său din Paris. Mi se pare că toate acestea nu sunt de lepădat. Ș’apoi când cineva e frumușel, ca dânsul, are dreptul să fie puțin cam îndrăzneț. — Mărturisesc, doamnă marchiză, că nu l’am sfătuit să fie îndrăzneț. — Pentru ce? — Pentru că și eu găsesc că între dânsul și fata aceea e o mare distanță. — Acest chip de a vedea vă face mare onoare, domnule de Rogas, și d-voastră și vărul d-voastră, vă supuneți unui nobil sentiment. — Doamnă marchiză, răspunse Jose, vărul meu și cu mine suntem gentilomi. — Hei, dragul meu comite, răspunse bătrâna animându-se, aceasta nu e un cuvânt pentru ca astfel de sentimente ca ale d-voastră și ale contelui de Montgarin să nu găsească pe nimeni care să se aprecieze. La dracu, "mi- zicea altădată răposatul tatăl meu, amorul iubitului conte de Montgarin mă interesează, și chiar de acum, vor îicerca să’l ajut. După cum prevăzuse Jose Basce, marchiza cădea în cursa ce ie întinsese. Portughezul tresări de bucurie. Doamnate Neuville reluă: —■ Trebue să cunosc familia al căror nume ați crezut de cuviință să nu mă spuneți, domnule de Rogas. — Văd, doamnă marchizăm că nu trebue să vă ascund nimic. Ei bine, contele de Montgarin iubește pe domnișoara Maximiliana de Coulange. — Maximilians strigă bătrâna sărind în sus. După o scurtă tăcere, ea urmă: 1— îmi reamintesc chipul cu care o privea. Aceasta, nu trebuie să mă surprinză. Ux-Pit...u se întâmple. — Da, din nenorocire, Aici doamnă marchiză, el blestemă astăzi curiozitatea care l'a împins să ia parte la acea serbare la care a văzut pentru prima oară pe domnișoara de Coulange. Sunteți de părerea mea, nu este așa? Nenorocirea sărmanului Ludovic este vădită? — Dați-mî voe, domnule de Rogas, d-voastră vedeți lucrurile într’un fel, eu poate le văd într’alt fel. — Ce voiți să ziceți? — Că nimic nu este de disperat, din potrivă. Ce fel! doamna marchiză crede că ar fi cu putință. — Da, inima Maximilianei este liberă; sunt aproape sigură că ea n’a bătut până acum pentru nimeni. „Vă spuneam adineaori, că oricât de bătrână sunt, poate că vom fi încă bună la ceva. „Am să mă pun la lucru, fără întârziere, în interesul amorezatului nostru, vom întrebuința toată influența ce pot avea în privința aceasta. E de făcut o căsătorie. — Ah! doamnă marchiză, zise Jose, nu știu cum să vă exprim bucuria ce făcurățî să se nască în mine, n'am cuvinte... „Cerințele de Montgarin e scăpat, d-na, da, scăpat, mulțumită d-voastră. — Mă părăsiți? întrebă bătrâna marchiză. — Vă cer voie, mă grăbesc să văd pe Ludovic. „Doamna marchiză 'mi dă voie să-i spun?... — Da, spuneți-i să spere. „Spuneți-i asemenea să vie să mă vază cât mai curând. — Am să-i duc dulcile d-voastră cuvinte, cari au să cază în inima lui ca un balsam. „Ah! doamnă marchiză, cele mai frumoase priveliștii cerul deschideți înaintea lui. Doamna de Neuville, surâzând, ii întinse mâna pe care el își puse buzele, apoi se retrase. Cu toată experiența ei, marchiza de Neuville era prea încrezătoare; de aceea credea ca toate cele ce-i spusese falsul comite de Rogas, precum o adevărată creștină crede în Evanghelie. Și nu fusese o promisiune zadarnică a ceea ce o făcuse lui Jose Bosco, zicându-i că va întrebuința toată influența sa pe lângă Maximiliana și părinții ei în favoarea comitelui de Montgarin. Avem oare trebuință să spunem că comitele Montgarin jucase pe lângă d-na de Neuville, cu un succes strălucit, rolul ce i-i cheiase Jose Bosco. 1‘ortighezul îi spunea și-l repeta necontenit : — Fii îndrăzneț, învață să minți: eu sunt aci, la spatele d-tale, nu te teme de nimic. „Adu-țî aminte de maxima nea : „Când douî oameni sunt împreună, unu este înșelat de celălalt“. Fii înșelătorul iar nu înșelatul!“. Tânărul puse în practică minunat de bine consiliile lui Jose Basco. Și Jose Basco era tare mândru de Ludovic pe care îl cioplise după chipul și asemănarea sa. Școlarul era la înălțimea dascălului sau. Când in aceași zi Jose Bosco află ceea ce se petrecuse între d-na de Neuville și cornitele de Montgarin el nu-și putu stăpâni bucuria. — Dragul meu Ludovic, zise el, dedeși o mare bătălie și o câștigași!... Te salut ca pe un cuceritor ! A doua zi, după convorbirea ce d-na de Neuville avusese cu pretinsul comite de Rogas și pe care o istorisirăm, ea fu surprinsă într’un chip plăcut văzând că intra la dânsa d-ra de Coulange. — Ce zise ea, ești singură și vii să mă vezi, cum se face ?... Pe când își întindea fruntea pe care marchiza puse o sărutare, fata răspunse : — Am eșit cu mama, care m’a însoțit până la poarta d-voastră. Dânsa are să facă o vizită și apoi se întoarce aci. Ași fi putut s’o însoțesc însă am voit mai bine să vin îndată aci, ca să stați mai mult timp cu d-voastră. — Uite, ești încântătoare! zis ® marchiza, sărutând pe fată pe amândoui obrajii. Și pe când fata își lepăda pălăria, marchiza își zicea : — Geniul cel bun al amorezaților a sfătuit-o. — Acum mititica mea, vine de șezi, zise ca arătând fetei jos pe canapeaua de lângă dânsa. Maximiliana șezând jos urmă! TVa urșM^ XXIV Gem află Maximiliana că iubită este