Universul, ianuarie 1911 (Anul 29, nr. 1-29)

1911-01-15 / nr. 14

Aim XXIX-No. 14­ SAM­BATA 15 IANUARIE 1011.—5 ban! In România.—10 ban? In strem­fitato Feldator : LUIGI CAZZAVILLAN REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA — 11. Strada Brezoianu 11, Bucuresti — J De pe coasta, de ticxti­ VEDEREA GENERALA A PRINCIPATULUI MONACO Calendar pe anul 1911 Ortodox Vineri, 14 Iaamite.—Cuv. Pâr­ uciși Catolic Vineri, 27 Ianuarie.- Ioan Ghirys. Măs. soarelui 7.43. Ap. soarelui 5.14 „UNIVERSUL" are următoa­­rele linii telefonica: Administrația . . ... 6 62 Redacția ....... 12­8$ Străinătatea........................ 20 56 București, 14 ianuarie. Pentru școala rer« Vedem cu părere de bio­o că începe să se împlinească lacu­na,, despre care ziceam, într’un număr trecut al ziarului nostru, că s’a putut observa în progra­mele de acțiune viitoare ale partidelor noastre. In desfășu­rarea programului de guvernă­mânt pe care l-a publicat noul minister sub titlul de „Apel că­tre alegători", este un punct nou, care nu era în acelașș pro­gram când de prședinte al con­siliului l-a expus, în ziua de 30 Decembrie trecut, la clubul conservator. Acest punct nou­ glăsuiește astfel: „—La ministe­rul instrucțiunii publice vom spori lefurile învățătorilor să­tești, cari n’au­ astă­zi tic cât 90 tic lei pe lună". . Șevșii0,.că guvernul­ [UNK] [UNK]­trecut al­cătuise de asemenea un proect în care se prevedeau sporiri de leafă pentru învățătorii sătești. Atunci se iscaseră oarecari ne­dumeriri dacă făgădui­ala va putea fi împlinită; dar acum se vede că și noul guvern s'a convins că lucrul este posibil, și-i făgăduiește împlinirea. Iar programul schițat d­e șa­lăl partidului conservator-de­mocrat acum vr’o două luni la Cameră, se spunea, privitor la Învățământ, că una din refor­me va trebui să fie și înființa­rea învățământului primar su­perior, nu numai la orașe, dar cu timpul și la sate. Intersul și bun­a-voinț­a cu care toate partidele privesc pro­blema răspândirii învățământu­lui la sate, sunt astfel dovedite,­­­­și trebue să punem și această chestiune printre acelea cari nu vor întâmpina niciodată opozi­ție, oricare ar fi guvernul din partea căruia s’ar prop­­une so­­luț­iuni de îndreptare și propă­șire. îmbunătățirea soartei învă­țătorilor face parte și ea din și­rul acestor soluții mî, — și nici un­ cuvânt de împotrivire nu se va rosti, de­sigur, în această privință, din partea nimănui. Dar mai sunt și altele, cum de pildă chestiunea localurilor de școală, fără de cari obliga­ția înscrisă în lege, a părin­ților de a­și trimite copiii la școală, rămâne fără putință de împlinire. De câte ori nu s’a mai vorbit de acest lucru, și nu ,s’a arătat cu de amănuntul, ce și cât ar mai fi de făcut, câte jertfe s’ar mai cerc, și cum ele s’ar putea, treptat,, împlini... Iată încă ceva de înscris­ în pro­gramele de acțiune ale partide­lor. Se vorbește, de câtva zile, des­pre un împrumut ce ar fi pe cale de a se face, parte pentru tre­buințele armatei­, parte pentru sate'căilor ferate. Ar fi vorba de a se împărți vr’o 250 de milioa­ne... Ar fi oare cu­ neputință, și »’ar fi foarte cu care lucru, să rupă de acolo vr’o 20 30 do milioane și pentru trebuințele învățământului sătesc ? Progrese pe toate căile treime să urmărim; dar mai presus de toate trebui să luăm seama ca ele să fie urmărite in chip bine cumpănit, proporțional și ar­monic, mână în mână și spriji­­nindu-se reciproc, pentru că nu­mai astfel vor da toate roadele, în măsura jertfelor cerute ,și fă­cute. Teatru! Na;iona! din Graiova Mercur! s’a prezintat d-lui C. C. Arion, ministrul instrucției publice,o delegație a Societarilor teatrului na­ioal din Craiova, compusă din d-niî. I. Anostin, I. Grețu și P. Nicolau. Delegații au rugat pe d. mi­nistru să nu aducă vre­o schim­bare în direcția teatrului Națio­nal din acel oraș menținând pe d. Oltean­u, actualul director, D. ministru i-a primit cu mul­tă bună­voință și a spus că, da­că nu se face politică la acea in­stit­uție, d-sa nu are nimic de o­­biectat și cu actualul director va rămân­e la postul să­u­. Solidificarea oxigenului Mare vâlvă a stârnit pe vre­muri in cercurile științifice când învățatul K­aoul Vietri a desco­perit aparatul producând­ liche­­fiarea gazelor. După puțin timp s'a căpătat oxigenul in stare li­chidă, învățatul englez sir James Dewar a obținut cel dintâi li­chidul albastru închis; acum tot el a trecut al doilea popas solidificând oxigenul. După anumite proceduri de evaporare, el a putut obține cristale de oxigen pur solidifi­cat. Savantul chimist și-a expus deunăzi descoperirea la „Royal Institut“ din Londra. T*> ¹ D-sm abonați, caii cer schim­bări de adresă,sunt rugați cu in­­sistență să bine-voiască a trimite administrației, odată cu cererea d-lor și eticheta pe care este im­­primată adresa cu care primeau ziarul până atunci, spre a se pu­­tea da curs repede cererilor și a nu sa întârzia cu trimiterea zia­rului la noua adresă. INSTALARE COMISIUNEI INTERIMARE k CAPITALE! Instalarea comisiunii — Cuvântarea d-lui Al. Mnnuhi­­lovian : Expunerea programului viitoarei activități e­­dilitare.­Diverse atri­buți­uri­ ale membrilor com­isi­unei Erl, după amiăzi, a fost insta­lată comisiunea interimară a Capitalei. ■ Sala consiliului Comunal era neîncăpătoare pentru mulțimea asistenților. D. Al. Marghiloman, minis­trul d­e interne, care a ținut să facă însuși această instalare, a citit decretul regal prin care se dizolvă, consiliul comunal și se numește actuala comisiu­ne in­te­­rimară; după aceia membrii comisiunei­­ - afară de d. D. G. Manu, care lipsește din Capita­lă — au­ depus cuvenitul jură­mânt. D. Al. Marghiloman a făcut pe scurt,­­ expunerea programu­lui viitoarei activit­ăței edilitare. .. Am ținut să­ instalez însu­mi comisiunea interimară a Ca­pitalei — a spus d-sa — nu nu­mai pentru stima și dragostea ce port celor cari fac parte din această comisiune, dar și spre a arăta grija deosebită ce guver­nul are față de interesele capi­talei noastre. Nu tăgăduesc că fosta administrație comunală a lucrat cu binevoitoare sârguin­­ță și dorința noastră e de a lu­cra înainte astfel ca orașul Bu­curești să fie ridicat la înălți­mea la care trebuie să se gă­sească, ,,D. Dobrescu, președintele comisiunei interimare, care prin încrederea cetățenilor, va fi și­ viitor primar, c animat de cele mai bune intențiuni și făgădueș­­te a lucra fără preget spre bi­nele comunei. ,,Consiliul comunal și comisiu­­nea interimară ce-­l precede, vin cu un program de lucrări, me­nit să dea Capitalei înfățișarea desăvârșită a unui oraș civilizat. Dar, spre a se putea realiza așa cum trebue acest program, tre­bue păstrată dreaptă cumpănă între centru și periferie; deci, in viitorul consiliu comunal vor fi reprezentate toate cartierele mărginașe, fiecare proporțional cu populațiunea ce are, pentru ca îmbunătățirile ce se vor face să corespundă cerințelor tutu­ror porților orașului. ,,in acelaș timp, spre a se putea face o bună gospodărie, spre a se putea executa toate lucrările de îmbunătățire necesare e nea­părată nevoe de stabilitate; de aceia, planul acestor lucrări va fi stabilit printr’o lege, cu con­cursul tuturor oamenilor compo­nenți dornici de a contribui la desăvârșirea lui, cu concursul celorlalte partide politice", D. D. Dobrescu, președintele comisiunei interimare, a răs­puns d-lui Marghiloman, decla­rând că va lucra cu toată bună­voință pentru binele comunei. A mai vorbit de asemeni d. Mih. Besliu.* După instalarea comisiunei interimare, s'a făcut, următoa­rea repartiție de atribuțiuni: D. D. Dobrescu și D. C. Many, președintele și vice-președintele comisiunei, vor avea pe lâgă ad­ministrația bunurilor și poliția comunală, conducerea lucrări­lor teh­nice; deosebit, d. /­ .G. M­any, casieria și comptabilita­­tea ; D. /V. A. Papodat, contencio­sul ; D. prof. dr. N. Tomescu ser­viciul sanitar; D. I. Protopop­es­cu-Pakc; Ofi­ciul stărei civile. Comisiunea licit­ațiunilor se compune din d-nii D. Dobrescu, dr. N. Tomescu, D. G. Manu și V. N. Oi ffhidan. * D. Emanoil Vasilescu a fost numit secretar general al pri­măriei Capitalei­ b 8-—C. împotmolirea unui vapor grec la Dunăre — Apa pătrunde un vapor printr’o spărtură pricinuită in lovirea lui de un banc de nisip. — 30 călători, în teiul nopții, in­­ pericol de moarte.— Debarcarea naufragiaților pe malul român. — Ajutorul dat de un vapor român Giurgiu, 13 Ianuarie, a primat viile lor mulțumiri d-lui Azi, la orele 11 și 30, prefectu­l căpitan Adamescu, rugându-l să fie i­nterpretul sentimentelor lor de recunoștință pe lângă au­toritățile române din Vlașca. Vaporul „Elias“ a rămas în acelaș loc. Proprietarul său a intervenit pe lângă d. inginer Gâlcă, să i se dea un vas, ca să-l ducă la reparație. ra­de Vlașca a fost vestită de administratorul, de plasă Cochi­­ne­scu, de­ la Baneas­a. ,că în dreptul comun­ei­­ Gostinu-Vlaș­­ca­, lângă malul Dunărei, se­ gă­sește in potincuit un vapor de par­­s­ageri „Ellas“, su­b pavilion grec, care astă noapte, pe la o­­rele 2, din cauza întunericului, a dat de un banc de nisip, în dreptul ostrovului „Taban“. Administratorul de plasă, mai anunță că pasagerii sunt pe tă­râmul român, că nu sunt vic­time și cerea intervenția prefec­turei spre a se trimite un vapor de salvare. Intervenția autorităților române Imediat d. Gr. Bălănescu, di­rectorul prefecturei, în cunoști­­ința d­e aceasta pe d. prefect Lă­­zărescu, care ceru lămuriri di­­­rect notarului din Gostinu. După aceasta, d-sa vesti pe d. inginer Gâlcă,­­șef­ul serviciului hidra­u­­lic din portul Ramadan, , care dispuse plecarea imediată a va­porului serviciului „Maria“ sub comanda d-lui căpitan G. Ada­­mescu, căruia i’a dat instrucți­uni să îmbarce pe pasageri și să’î transporte acolo unde vor cere dânșii.­­La orele 12 vaporul „Maria“ plecă cu un personal numeros și pompe de salvare. In acelaș timp d. prefect Lă­­zărescu, însărcina pe d. Gr. Bă­­lănescu, directorul prefecturei ca în persoană, să se ducă cu au­­­tomobilul la­­ Tostinu, o comună situată lângă hotarul cu jud. Ilfov, pe malul Dunărei și să ia măsuri ca pasagerii să nu su­fere nimic. Cum s’a întâmplat accidental Am Văzut pe d. căpitan G. A­­damescu, comandantul vasului „Maria“ care a fost la fața lo­cului și care mi a comunicat ur­mătoarele:" Azi dimineață s'a prezintat la serviciul de dragaj d. Gh. Pe­trad­is, proprietarul vaporului „Elias“, sub pavilion grec, — care face în timpul iernii curse regulate între Silistra și Vid­in, deservind porturile bulgare cu transporturi de mărfuri și pa­sageri,­­ comunicând că vasul său e în pericol de a se scufun­­­da in dreptul punctului „Ta­­­ban“ și chiar ia apa pe la pupă (partea dinapoi a vasului). La orele 11 dim. spune d. .Adames­­cu, am pornit cu pompe și alte instrumente de salvare. La 12 și 30, am sosit la km. 470 al Dunărei, în dreptul co­munei Gostinu, unde .,Elina” era scufundat până aproape de covertă și împotmolit în nisip. Pasagerii, trei­zeci la număr, se aflau pe țărmul român, în dreptul aceleiași comune, iar personalul vaporului „Elias“ re­fugiat pe ostrovul „Taban“. Eu, continuă­d căpitan Ada­­mescu, și personalul de salvare am dat ajutor pasagerilor cari, după­ ce s’au­ îmbarcat în bărci, au fost aduși pe bordul vaporu­lui român, pe care îl ancorasem aproape de țărm. Călătorii erau­ înghețați de frig și unii în stare de amorțire. Intre pasageri se aflau­ și 6 doamne cu copii mici. Vaporul venia d­e la Silistra spre Vidin și ajungând la acest punct, din cauza întunericului, vasul s’a isbit de un banc de nisip și cum lovitura a fost puternică, caza­nul a plesnit și o mare spărtură se produse la pupă, pe unde apa începu să intre în abundență. O panică de nedescris se produse printre călători cari, la acea oră dormeau­­, țipete puternice spin­tecați văzduhul și prin ajutorul unor bărci de salvare, toți fură­ debarcati pe țărmul român, un­de se zăreau­ luminile din satul Gostinu. De la acea oră și până la ora 1 d. a., adică timp de 10 ore, nefericiții călători au­ stat în ger, pe marginea Dunărei, nemâncați și îngroziți încă de gândul morții din care a fi scăpat ca prin minune. Doamnele și copiii au fost îm­barcați cei dintâi pe bordul ..Măriei“, apoi bărbații și baga­jele,— di­n cari, în momentul particei, o parte se pierduse. După aceasta, vaporul „Maria“ pe caie 3 îi îmbarcase pe tot.., in­clusiv personalul de pe ..Elias“, a acostat în portul Rusciuc, du­pă cererea pasagerilor. Printre aceștia se aflau­ și căpitanii bul­gari Macargief și Begigardoff transferați de la­ Silistra în gar­nizoana Rusenik. Din fericire, termină d. căpitan Adamescu, victime omenești n’au fost: Pasagerii cmliniaeci, autorități­lor rom­âne Odată debarcați la Rusenik, pasagerii cari fuseseră salvați de autoritățile române și­ ail ex­Șahixo li P. S. Mitropolitul-Primat și c­-niî miniștri de Instrucție și lucrări publice . Ni se scrie din satul nou Bur­­dea-Căldăraru (Teleorman), ru­­gându-ne, în numele celor 130 de familii stabilite acolo, să a­­tragem binevoitoarea atențiune a celor în drept asupra stării de părăsire,în care se găsește satul acela. Deși locuitorii au construit cu cheltuiala lor o biserică fru­moasă încă din anul 1900, ei n’au nici până astăzi preot și sunt lipsiți de serviciile religi­oase, căci satul e la depărtare de 8—12 kilometri de alte sate. Sătenii roagă pe I. I­. S. Mi­tropolit Primat să le dea preot. Au­ cerut de 2—3 ani să li se aprobe facerea unei șosele care să lege satul cu una din comu­­­­nele învecinate, de preferință ’cu satul de reședință Călimă­­traru, dar cererea nu s’a luat în­­ seamă. Postul de învățător e plătit cu 60 de lei pe lună și din cauza asta nu pot avea învățător bun și stabil. Locuitorii se roagă să se sporească salariul învățăto­rului, căci sunt peste 100 copii la școală. MEMORIILE OFIȚERILOR Ziarul „Seara" a publicat, după informațiunea unui mili­tar, că fostul ministru de răz­boi și, prin o decizie ministerială, ar fi distrus memoriile vechi ale ofițerilor, ne mai­lăsând nici o urmă. D. general Crăiniceanu a ce­rut, atunci minis­terului, prin ra­port, ca acesta să constate că­­ prin decizia ministerială citată, nu s'a dispus de loc distrugerea completă a memoriilor vechi, ci num­a­i a două exemplare nefolo­sitoare de la corpurile de ar­mată, iar al treilea exemplar a rămas in ființă la minister, spre a se putea controla ori­când. Ministerul de războia,­ prin răspunsul său­, a constatat și a confirmat cele arătate mai sus, dovedindu-se astfel­ că informa­­țiunea publicată era neexacta ÎNTINDEREA CIUMEI . ÎN CHINA Paris, 13 ianuarie. La Charbin au murit de ciu­mă 30 de oameni iar la Figen­­geau 2776 de oameni". Chinezilor nu le pasă de pustiirile epide­miei, ca și când nimic nu s’ar fi întâmplat. Ciuma a fost adusă la Peking de către negustorii de pește și alte alimente ce se importează din provinciile Nordice. Din cauza epidemiei, moște­nitorul tronului Germaniei, prințul Frideric­ Wilhelm și-a modificat planul călătoriei; el nu mai merge la Peking, ci nu­mai la Sanghai. Londra. 13. — Tribunalul in­ternațional din Tien­tsin s’a di­­solvat, de­oarece toți judecătorii fug din cauza ciumei. Toți Eu­ropenii, care nu sunt reținuți de afaceri în Peking, părăsesc ca­pitala Chinei. ul lui* ILfW Parchetul de Ilfov a fost în­științat ori că copila Maria Pa­vel din Merii-Petchi, fiind lăsa­tă singură acasă și apropiindu­­se prea mult de foc,i s’au aprins hainele căuzându-i leziuni atât de grave încât după o oră a murit. Moarte bănuită Acum câteva zile a fost găsit mort locuitorul Dumitru Gr. Ion din satul Luceanca pendin­te de comuna Butimanu. La început s-a crezut că el a avut o moarte naturală. Erî însă, parchetul a fost înștiințat că la mijloc e o crimă, și a de­legat pe d. dr. Andrei Ionescu, medicul legist al județului, să facă autopsia cadavrului, iar pe inspectorul plășei respective cu anchetarea cazului. Din Nirzza ( Nizza, 8 Ianuarie. O experiență interesanta Corpul de pompieri din loca­­litat) a făcut azi o experiență spre a se vedea dacă, prin adap­tarea conductelor de apă la for­ța motrice a automobilelor, tu­burile pot sau nu să absoarbă apa din canale și să o arunce la o înălțime oarecare. Experiența a­ fost făcută pe cheul mărei și a dat următorul rezultat. La un automobil de 40 cai pu­tere s-au adaptat trei tuburi de 70 m­m. diametru și 40 metri lungime. Tuburile au absorbit apa din râul Paillon asvârlind-o la o înălțime de­­ 45 metri. Această experiență se face pentru a doua oară, cu deplin succes, demonnstrându-se astfel­­că forța motrice a unui auto­mobil se poate utiliza și în caz de incendiu. Nonii vizitatori români au mai sosit următorii vizita­tori din România : D. Dobrescu, de la Casație, cu d-na, d. Săbăreanu, d-na Drosu, d. I. N. Mironescu cu d-na, d. Kiriazi, d. . general Budișteanu, d. I. Simion Munteanu, d. Dăr­zeanu, d. și d-na Negulici, fa­milia Triandafil, toți din Bucu­rești; Contele de Roma și familia Anastasiu din Galați; D. Bergher cu d-na, d. Beli­­grădeanu cu d-na, din Craiova; D. avocat Dimitriu din Giur­giu și d. Jurașcu din Focșani. O scrisoare Primim următoarea scrisoare Stimate d-le Redactor: In stimatul d-v. ziar, cu data de 11 Ianuarie, am citit o „Scri­soare din Rusia“, în care se spune că la ruși se face acuma mare minune și po­mană cu surdo-muții, pentru cari au o școală în care se în­vață bieții nenorociți a vorbi. Vedeți d-voastră, că la ei d’abia acuma s’au aflat mijloacele pen­tru asemenea nenorociți; iar la noi aceste mijloace sunt aplicate (deși foarte slab), tocmai din 1884, data broșurea mele instruc­tive, pe când eram revizor șco­lar la Ilfov și aveam la’Pante­­limon (pe-atunci) orfelinatul sur­­do-muților, cu care se făceau­ neîntrerupte exerciții de articu­­lați­e (vorbire); prin urmare noi am început cu aproape 30 de ani înaintea rușilor. Broșura mea a fost primită în Focșani de M. S. Regele Ca­rol la 1888 cu ocazia manevre­lor, când a văzut și școalele noas­­tre și când a dat ordin să se primească la orfelinat surdo­mutul Săvulescu, care a scris pe tablă în clasa II-a primară a școalei No. 3 de băeți, unde eram director, cuvintele acestea: M. S. Carol I Regele României, vor­ba pe cari, după ce le-a scris, le-a pronunțat foarte lămurit. După aceea orfelinatul a fost mutat în Focșani-Astă­zi am depus la d-voastră broșura mea, ca dovadă despre cele ce am arătat. Cu toată stima, E. Baican, pensionar INCIDENTUL de la Teatrul Național din Iași — Un nou comunicat al comite­tului teatral — Iași, 13 Ianuarie. Ca o completare a comunica­tului dat de comitetul teatral și pe care l’am publicat în „Uni­versul“ de azi, comitetul a dat azi următorul nou comunicat: „Artista Francisca Rozan, zice comunicatul, nu a fost an­gajată la teatrul național din Iași ca evreică, ci ca artistă. Necunoscând amestecul celor cari au provocat scandalul, di­recția protestează împotriva acelor Evrei din Iași cari decla­ră chestie națională evreiască în acest caz și boicotează tea­trul național. Acest procedeu față de insti­tuție e tot așa de puțin civilizat ca și procedeul acelora cari au întrerupt spectacolul. Porțile teatrului național sunt deschise tuturor românilor și celor cari, trăind în această ța­ră, se socot români; cei cari se pun în calea progresului insti­tuției într’un fel ori altul, se fac grav vinovați față de pro­gresul cultural al țarei noas­tre”. * Din București a venit știrea că artista Francisca Rozan va fi angajată la teatrul Național din Capitală. sfi de Județ9 D. PAN­A­IT CA­NT­ILI prefect de Bacău D. D. G. SABIN prefect de Vâlcea MEMORIUL pensionarilor Statului, fără o3ebire de vederi politice, apro­bat în ultima lor întrunire de la 9 ianuarie 1911 Delegațiunea comitetului pen­sionarilor, compusă din d-nii Gr. C. Mariu, Al. Cantacuzino, Const. Filitis, dr. I. Polizu, Al. Miclescu, dr. Popescu, I. A. Du­­descu și dr. Em. Florescu, s­a prezintat ieri înainte de amiazî in audiență la d. prim-ministru P. Carp, căruia i-a înmânat pe­­tițiunea și memoriul aprobat în adunarea de Duminica trecută a pensionarilor. Iată petițiunea adresată d-lui prim ministru de către delega­­țiunea pensonarilor: Domnule prim-ministru. Prima îmbunătățire a stărei pensionarilor Statului emanând de la guvernul conservator din 1891, de aceea credem cum că și actualul guvern conservator va pune capăt tristului rezultat la care ne-a adus nesfârșitele mo­dificări ale legei pensiilor de la 1891. Cu această credință vă ru­găm respectuos, d-le­­ prim-mi­nistru, s­i bine-voiți a acorda o deosebită atențiune alăturatului memoriu prin care expunem pă­surile clasei noastre. Și, vă rugăm, d-le prim-mi­­nistru­, să credeți în devotamen­tul și anticipata recunoștință a întregei noastre clase. Text in memorial. Trecând peste epocele mai de­părtate, vom expune situația pensiilor cu începere de la le­gea din 1891, fiindcă prin­ acea lege s’a recunoscut în sfârșit că clasa pensionarilor, care fie­care în sfera lui a contribuit la munca Statului spre binele ța­rei, este demnă de toată solici­tudinea Statului. Intr’adevăr, prin legea de la 1891, între altele, s'a decis cum că Statul să vie în ajutorul Ca­sei pensiunilor cu ori­­câtă sub­venție va fi nevoe, și astfel s’a urmat până la 1895. Și nu încape îndoială că le­gea din 1891 a fost bine­voitoare pentru noi pensionarii fiind-că, pe de o parte marea noastră ma­joritate, n'are alt venit de­cât modesta pensiune, iar pe de alta în tot timpul serviciului nostru ni s’a făcut rețineri din leafă, pentru a nu servi la timp cu­venita pensiune. Din nenorocire legea de la 1891 fiind neîntrerupt m­odifi­cată în dauna noastră, am a­­juns ca un pensionar din mare­, majoritate care de ex. are 250 lei lunar, să primească numai 207 bani 50 fiind­că i se scade ca reținere 14 la sută și ca taxă 3 la sută și că prin urmare i se face lunar o însemnată redu­cere de lei 42 bani 50 adică el primește mai puțin chiar de­cât primea neto ca leafă. Aceasta fiind trista situație a pensionarilor’, vom expune mai întâi cazurile cărora se da­­torește starea de plâns a acestor foști muncitori ai Statului, și apoi ne vom permite de a arăta calea de urmat pentru înlătura­rea acestui rău. 1. Casa pensiunilor din an în an este îm­povorată de consecin­țele punerea la pensie din oficiu a o sumă de funcționari încă în vigoare și putere de muncă, fapt tot atât de dăunător interese­lor serviciilor Statului, cât și împovărător pentru casa pen­siilor, probă ultima statistică a ministerului de finanțe. 2. Punerea în sarcina casei pensiilor de serviciu a recom­penselor naționale, civile și mi­litare, pensiile viagere și indem­nizațiile civile. 3. In interval de 12 ani adică de la 1876 până la 1888 casa pen­siunilor n’a fost alimentată cu reținerile de tot felul ce urma să verse ministerul de război ș­, conform legei pensiilor. Acestea fiind cauzele princi­pale care au adus reaua stare de lucruri a casei pensiilor și lă­sând la o parte diferite alte cau­ze de o importanță mai mică, treceri la mijloacele pentru îm­bunătățirea situației zisei case. 1. Modificarea art. 46 din ac­tuala lege a pensilor și a art. 100 din regulamentul respectiv relativ la pensionarii civili, pre­cum și modificarea dispozițiunei din legea de organizare a arma­tei în sensul de a nu se mai pune la retragere din oficiu nici militarii decât în urma decizie a unei comisiuni speciale perma­nente, iar nu după cum s’a­pot trecut până acum, după bunul plac. 2. Să se treacă în bugetul ge­neral al Statului, iară nu d» sarcina casei pensilor, toate pensiile viagere, recompensele naționale, civile și militare și in­­demnizațiunile civile pentru mo­tivul că conform legei, casa pen­siilor, este chemată a plăti nu­mai pensiile de serviciu foștilor funcționari cari prin reținerile ce li s’a făcut din salariul lor ei sunt singurii cari au alimen­tat fondul propriei lor case. 3. Să se ceară de la ministerul de război a vărsa în casa pen­siilor toate sumele ce de la 1878 până la 1888 au răm­as nevăre­sate de acel minister. Terminând cu expunerea cau­zelor și remediul răului, dorin­ța noastră este ca în principii­ să se suprime cu desăvârșiri» ori­ce rețineri și taxe impuse pensiilor. Această dorință este întemeia­­­tă pe următoarele considerații: că în diferite alte State nu se face nici o reținere asupra pen­siilor; că situația financiară a Sta­­tului nostru este înflritoare, precum aceasta a fost recunos­cută de actualul guvern; că precum Statul în timp da restriște a impus totdeauna și pensionarilor grele sarcini; tot astfel se cuvine ca și Statul la rândul sau să îndrepteze azi reaua stare în care se găsesc pensionarii; că după cum rezultă din în­suși bugetul serviciului casat pensiilor pe exercițiul 1910-1911 fila 10 art. 114, dacă s-ar admi­te cererea de suprimare a tutu­ror reținerilor. Statul ar avea a mai suporta un adaos de chel­­tueli numai de 2.350.000 lei, su­mă care față cu starea înflori­toare a finanțelor și cu îmbună­tățirea soartei numeroasei cla­se de cetățeni cari merită solici­tudinea întregei țări nu ni se pare însemnată. Totuși, dacă guvernul ar crede că sacrifiul de 2.350.000 lei ar fi prea împovărător pen­tru țară, pensionarii s’ar re­semna deocamdată ca cel puțin să se egaleze reținerile tuturor categoriile de pensiuni, redu­­cânduli-se la 10%, cât pentru taxa de 3% impusă și pensio­narilor, nemai având astăzi ra­țiunea de a fi, întru­cât pensii­le neputând fi considerate ca legi, fiind fixe, pe nedrept ele mai sunt supuse și la alte dări și prin urmare această taxă a­­supra pensiilor trebue desfiin­țată. In ceea ce privește însă viito­rul, pensionarii rămân cu con­vingere deplină că pe măsură ce casa pensiilor, ar dispune a« un capital mai mare ca cel ac­tual. Statul va scădea treptat reținerile până la definitiva lor desființare. 104­ Cele două mame — MASE ROMAN PASIONAL — de TISHIXI R2CHEBOURG PARTEA A CIN­CE­A CEI TREI XXIII Cum marchiza de Neuville căzu­te cursa ce-i întinsese Jose Bosco — Cu toate acestea, doamnă, iată marea, adevărata piedică despre care vă vorbiam "adinea­ori. Comitete de Montgarin s’ar teme mai cu seamă să nu fie în­vinovățit că aleargă după zestre. Se făcu un moment de tăcere, în timpul căruia Jose cerceta fața bătrânei. — Cu toate acestea, reluă ea, cornițele de Montgarin are ave­re. Știu că a făcut cheltueli ne­bune, mi-a povestit dânsul mici­le sale păcate din tinerețe. Dar îi mai rămâne castelul strămo­șilor săi, câteva m­oșii.. vii și ho­telul său din Paris. Mi se pare că toate acestea nu sunt de le­pădat. Ș’apoi când cineva e fru­mușel, ca dânsul, are dreptul să fie puțin cam îndrăzneț. — Mărturisesc, doamnă mar­chiză, că nu l’am sfătuit să fie îndrăzneț. — Pentru ce? — Pentru că și eu găsesc că între dânsul și fata aceea e o mare distanță. — Acest chip de a vedea vă face mare onoare, domnule de Rogas, și d-voastră și vărul d-voastră, vă supuneți unui no­bil sentiment. — Doamnă marchiză, răspun­se Jose, vărul meu și cu mine suntem gentilomi. — Hei, dragul meu comite, răspunse bătrâna animându-se, aceasta nu e un cuvânt pentru ca astfel de sentimente ca ale d-voastră și ale contelui de Montgarin să nu găsească pe nimeni care să se aprecieze. La dracu, "mi- zicea altă­dată ră­posatul tatăl meu, amorul iubi­tului conte de Montgarin mă in­teresează, și chiar de acum, vor îi­cerca să’l ajut. După cum prevăzuse Jose Basce, marchiza cădea în cursa ce i­e întinsese. Portughezul tresări de bucu­rie. Doamna­­te Neuville reluă: —■ Trebue să cunosc familia al căror nume ați crezut de cuviin­ță să nu mă spuneți, domnule de Rogas. — Văd, doamnă marchizăm că nu trebue să vă ascund nimic. Ei bine, contele de Montgarin iubește pe domnișoara Maximi­liana de Coulange. — Maximilians­ strigă bătrâ­na sărind în sus. După o scurtă tăcere, ea ur­mă: 1— îmi reamintesc chipul cu care o privea. Aceasta, nu trebuie să mă surprinză. Ux-Pit...­­u se întâmple. — Da, din nenorocire, Aici doamnă marchiză, el blestemă astăzi curiozitatea care l'a îm­pins să ia parte la acea serbare la care a văzut pentru prima oară pe domnișoara de Cou­lange. Sunteți de părerea mea, nu este așa? Nenorocirea săr­manului Ludovic este vădită? — Dați-mî voe, domnule de Rogas, d-voastră vedeți lucru­rile într’un fel, eu­ poate le văd într’alt fel. — Ce voiți să ziceți? — Că nimic nu este de dispe­rat, din potrivă. Ce fel! doamna marchiză crede că ar fi cu putință. — Da, inima Maximilianei este liberă; sunt aproape sigură că ea n’a bătut până acum pen­tru nimeni. „Vă spuneam adineaori, că ori­cât de bătrână sunt, poate că vom­ fi încă bună la ceva. „Am să mă pun la lucru, fă­ră întârziere, în interesul amo­­rezatului nostru, vom­ întrebu­ința toată influența ce­ pot avea în privința aceasta. E de făcut o căsătorie. — Ah! doamnă marchiză, zise Jose, nu știu cum să vă exprim bucuria ce făcurățî să se nas­că în mine, n'am cuvinte... „Cerințele de Montgarin e scă­pat, d-na, da, scăpat, mulțumită d-voastră. — Mă părăsiți? întrebă bă­trâna marchiză. — Vă cer voie, mă grăbesc să văd pe Ludovic. „Doamna marchiză 'mi dă voie să-i spun?... — Da, spuneți-i să spere. „Spuneți-­i asemenea să vie să mă vază cât m­ai curând. — Am să-i duc dulcile d-voas­tră cuvinte, cari au să cază în inima lui ca un balsam. „Ah! doamnă marchiză, cele mai frumoase priveliștii cerul deschideți înaintea lui. Doamna de Neuville, surâ­zând, ii întinse mâna pe care el își puse buzele, apoi se re­trase. Cu toată experiența ei, mar­chiza de Neuville era prea încre­zătoare; de aceea credea ca toa­te cele ce-i spusese falsul comite de Rogas, precum o adevărată creștină crede în Evanghelie. Și nu fusese o promisiune za­darnică a ceea ce o făcuse lui Jose Bosco, zicându-i că va în­trebuința toată influența sa pe lângă Maximiliana și părinții ei în favoarea comitelui de Mont­­garin. Avem oare trebuință să spu­nem că com­itele Montgarin ju­case pe lângă d-na de Neuville, cu un succes strălucit, rolul ce i-i cheiase Jose Bosco. 1‘ortighezul îi spunea și-l re­peta necontenit : — Fii îndrăzneț, învață să minți: eu sunt aci, la spatele d-tale,­ nu te teme de nimic. „Adu-țî aminte de maxima­­ nea : „Când douî oameni sunt împreună, unu este înșelat de celălalt“. Fii înșelătorul iar nu înșelatul!“. Tânărul puse în practică mi­nunat de bine consiliile lui Jose Basco. Și Jose Basco era tare mân­dru de Ludovic pe care îl cio­plise după chipul și asemăna­rea sa. Școlarul era la înălțimea das­călului sau. Când in aceași zi Jose Bosco află ceea ce se petrecuse între d-na de Neuville și cornitele de Montgarin el nu-și putu stăpâni bucuria. — Dragul meu Ludovic, zise el, dedeș­i o mare bătălie și o câș­tigași!... Te salut ca pe un cu­ceritor ! A doua zi, după convorbirea ce d-na de Neuville avusese cu pre­tinsul comite de Rogas și pe care o istorisirăm, ea fu surprinsă într’un chip plăcut văzând că intra la dânsa d-ra de Coulange. — Ce­­ zise ea, ești singură și vii să mă vezi, cum se face ?... Pe când își întindea fruntea pe care marchiza puse o sărutare, fata răspunse : — Am eșit cu mama, care m’a însoțit până la poarta d-voas­tră. Dânsa are să facă o vizită și apoi se întoarce aci. Ași fi pu­tut s’o însoțesc însă am voit mai bine să vin îndată aci, ca să stați mai mult timp cu d-voastră. — Uite, ești încântătoare! zis ® marchiza, sărutând pe fată pe amândoui obrajii. Și pe când fata își lepăda pă­lăria, marchiza își zicea : — Geniul cel bun al amoreza­­ților a sfătuit-o. — Acum mititica mea, vine de șezi, zise ca arătând fetei jos pe canapeaua de lângă dânsa. Maximiliana șezând jos urmă! TVa urșM^ XXIV Gem află Maximiliana că iubită este

Next