Universul, octombrie 1911 (Anul 29, nr. 269-299)

1911-10-14 / nr. 282

Calendar pe anul 1911 Ortodox ifwfi, 13 Octaiatere. — MM. G*rp fi R»î»a. CotoHo Swa, 26 Octombrie. — E variat: ăs.soareki 16.44. Apusul soarelu. 5.14 UNIVERSUL are următorele linii telefonice Administrat*» . . . . . 6/62 Redacți»...................... . 12/88 Străinătatea ...... 20/56 spectacolele: zilei «rom. TEAT EI UI­­TMATIOrVAJ: — Matineu : Ovidiu ; Seara : Cometa ți Scânteia. TEATRUL MA CHRIV (Compania Davila). — Fetița, București, 18 octombrie 1911. Alte fete ale chestiunii SCUMPIRII TRAIULUI In chestia scumpirii traiului se mai poate întoarce foaia și pe altă parte. Este ceea ce face publicistul francez Urbain Go­­hier în „Le Journal“, după ce trece în revistă tot ce se spune despre cauzele scumpirii în deo­sebi a alimentelor, și seria de remedii ce se propun: — Un mij­loc ar mai fi și o împărțeală mai rațională a trebuințelor noastre. Câte din aceste trebuințe, un adevăr, se întreabă publicistul francez, nu sunt oare închipuite, dobândite prin pervertirea sim­țurilor, prin lipsă de ocupațiuni mai serioase, prin imitare mai­muțărească, ș’așa mai departe... Cum nu i s’a întâmplat să fie so­licitat de bieții oameni cari „n’au mâncat de trei zile“, și cari toate acestea miroseau a al­cool sau a tutun? Adesea li se întâmplă și altora să semene cu niște necesitașî ca aceștia. In clasa muncitorească, ce e­­­conomii nu s’ar putea face asu­pra acestor două articole: alcoo­lul și tutunul! S’a stabilit de multă vreme, cu cifre absolut indiscutabile, că lucrătorii de mine de la Anzin ar fi acționarii de căpetenie și stăpânii minelor, că muncitorii metalurgiști de la Creusot ar fi acționarii și stăpâ­nii stabilimentului, dacă ar fi economisit ca să cumpere titluri numai atâta cât au risipit ca să se otrăvească... Nici o nevoie de coborâre în stradă cu săbii, puști și pistoale, ca să se dea minele lucrătorilor, uzinele mun­citorilor, ar fi de ajuns ca prole­tariatul să înceteze de a se otrăvi. Burghezii de asemenea—taceia dar­ se resimt de scumpirea tra­iului,—ar putea să-și facă exa­menul conștiinței și examenul bugetului lor; să suprime nu­mai cheltuelile fără rost, chel­­tuelile stricătoare; vor simți o mare ușurare,—ziaristul francez adaogă, desigur cu o oarecare exagerare : — se vor găsi aproa­pe bogați. Apoi nu trebue să se uite că e un mijloc în­totdeauna sigur de a face să scadă prețul unei mărfi oarecare, este să-I restrângi cumpărarea. Aci nu e vorba de obiectele de prima și neapărat zilnica trebuință, — dar sunt și alte articole de a căror scumpete se plânge lumea. Așa,—cităm ia­ră? din articolul d-lui Urbain Gohier,—„nici­odată berarii din München n’ar fi crezut că mün­­chenezii s’ar putea lipsi de bere; au încercat, de aceea, să urce cu câteva centime prețul litrului; tot orașul s’a apucat să bea apă; puternicele fabrici de bere au trebuit să capituleze... Oare noi­­ n’am putea trăi, o săptămână sau două, de pildă, fără zahăr?“ (­Fiindcă e vorba acuma, și în Franța, de scumpirea zahărului aproape ca la noi). Fără a adopta toate aceste ve­deri și raționamente cuvânt de cuvânt, trebue totuși să recu­noaștem că conțin și ele o bună parte de judecată sănătoasă și de sfaturi cuminți. Cheltuelile de prisos, sau chiar vătămătoa­re, contribuiesc și ele mult la îngreunarea traiului,­iar pe de altă parte consumatorul nu știe în­deaj­uns să răspundă și el, cu mijloacele cari îi stau la înde­mână, la unele scumpiri nejusti­ficate... Acestea sunt două fețe ale chestiunii, cărora fără doar și poate ar trebui să li se dea, și la noi ca pretutindeni, ceva mai multă atențiune. ACORDUL FRANCO-GERMAN Paris, 12. — . Matin­­ e infor­mat că guvernul francez cerce­tează acum amănunțit toate ac­tele oficiale relative la compen­sația teritorială din Congo, ce Franța o va da Germaniei. După studierea acestor acte, d. Com­bon va avea încă o întrevedere cu d. I­­derlen Waechter, în care se vor discuta ultimele formalități. ,,Matin“ spune, că acordul în­tre cele două state este acum de­finitiv hotărât. Paris. 12. — Din Madrid se te­­legrafiază aci, că încheierea a­­cordului franco-german a produs în Spania mare senzație. Spa­niolii l-au primit cu mare indig­nare. Ziarele spaniole, spun că Spa­nia, drept protestare, nu va re­trage trupele sale din Larache și Elksar. TRAGICA MOARTE A UNUI ȘEF DE TREN Câmpina, 12 Octombrie. Astă-noapte, la orele 10.40 a fost adus în agonie la spitalul di­n localitate, șeful trenului No. 725, anume Goleș Ion, de fel din București, având craniul fractu­rat deasupra ochiului drept. După informațiile date de per­sonalul trenului, se zice că nu­mitul, fiind epileptic, în timpul când a plecat din gara Băicoi spre Câmpina, a fost cuprins de o criză a acelei boale și in că­dere s’a lovit de platforma vago­nului, cauzându-și fractura cra­niului. După două ore, nenorocitul a murit. S’a avizat parchetul și fami­lia numitului. Războiul italo-turc INTERVENȚIA PENTRU PAGE A ANGLIEI, FRANȚEI ȘI RUSIEI ■ INTERVENȚIA Italia respinge suveranitatea Turciei în Tri­polis Roma, 12. —Ziarul „Tribuna" a publicat o scrisoare trimisă de un personagiu străin al că­rui nume se ține secret și care sfătuește pe guvernul italian să mențină, cel puțin în mod pro­vizoriu, suveranitatea nominală a sultanului asupra Tripolita­­niei, după cum au făcut și An­glia in Egipt si Franța in Tuni­sia. Făcând comentarii asupra a­­cestei scrisori, „Tribuna" decla­ră că Italia nu poate să pri­mească o asemenea situație, de­oarece opiniunea italiană s’a a­­rătat destul de clar in contra a­­cestei idei și guvernul de la Ro­ma nu are nici un motiv să nu țină socoteală de această părere a poporului italian. Iar in ceea ce privește exem­plul dat de Anglia în Egipt și de Franța in Tunisia, el nu se potrivește cu ce poate face Ita­lia in­ Tripolitania, de­oarece e această diferență esențială că suveranii nominali ai Egiptului și Tunisiei rezidează în țările res­pective unde sunt ca niște osta­tici în mdinele guvernelor Fran­ței și al Angliei, pe când suve­ranul nominal pe care Italia ar trebui să-l recunoască rezidea­­ză în afară, se bizuește pe o ar­mată puternică, și mai are un­­ guvern și o diplomație asupra cărora Italia nu ar putea să exer­cite nici un control. Pe de altă parte, acest suve­ran e șeful Islamului și această suveranitate spirituală autono­mă ar pricinui complicațiuni ne­mărginite în această țară dacă ar rămâne sub suzeranitatea Turciei. Apoi Tripolitania ar tre­bui să trimeată deputați la Con­­stantinopol, ceea ce ar fi încă o altă cauză de complicațiuni. Prin urmare, în loc de a ră­mâne în pericolul de a vedea re­­deschizându-se chestiunea a­­ceasta în întregime și poate în­­tr'un moment foarte favorabil Turciei și cu amenințări nouă pentru pacea europeană, e mult mai bine să se rezolve situația actuală dintr-un mod absolut de­finitiv. Angliei, Franței și Rusiei în interesul păcei Londra. 12. — Ziarul „Daily Chronicle" află că Anglia, Fran­ța și Rusia au început o acțiune in interesul păcei stăruind pe lângă Italia ca să încheie pace, recunoscând suveranitatea Tur­ciei asupra Tripolitaniei. Con­form acestei soluțiuni, Turcia va mai primi de la aceste state un împrumut de 50 milioane lire sterline. SERVITORUL UNUI CONSUL GERMAN ÎMPUȘCAT Paris, 12. — Agenția „Havas“ află din Tripolis că servitorul in­digen al consulului Germaniei de acolo a fost împușcat ieri de vara ce a omorât cu o lovitură de cu­țit pe un soldat italian. Mob­ilitarsa îvreiai Berlin. 12. — Ziarului „Berli­ner Tageblatt“ i se telegrafiază din Constantinopol. Turcia con­tinuă cu mobilizările. Guvernul turcesc consideră situația din Balcani ca foarte gravă. Cu toate asigurările guvernului din Sofia că Bulgaria nu mobilizează, Turcia nu poate avea încredere în intențiunile Bulgariei, căci dacă partidul războiului va veni în putere, pacea este serios amenin­țată. PLECAREA ITALIENILOR DIN­­­ANIN­A Constantinopol. 12.—Valiul din Ianina a telegrafiat­ că toți itali­enii care locuiesc acolo au plecat, afară de consulul italian și de câteva alte persoane care au ră­mas. ATENTAT CONTRA UNUI NE­GUSTOR ITALIAN Cairo. 12. — Un atentat cu bomba a fost comis contra unui negustor italian din Heliopolis. Italianul a scăpat cu viața dar explozia a distrus in parte pră­vălia lui. -- V' v- - Femeile sári ® formând corpuri de voluntare Viena. 12. — Telegramă din Belgrad. Femeile sârbe din Cru­­șevaț și Cragujevaț au format bel corpuri de voluntare in vederea unui viitor răsboiă. Ele au cerut ministerului da războiă să le pu­nă în dispoziție 10 mii de puști și să le bișnuță ofițeri și sub­ofi­­țeri care să facă instrucția nou­lui corp de armată. POLIȚE­K 40.000 declarate in fals la Galați Galați, 12 Octombrie. S’a vorbit la timp­ de faptul că bancherul Silberstein din lo­calitate, trimetând astă-vară pe contabil­ul sau, Gustav Haimo­­vici, să încaseze de la banca „Dal Torso“ 30 mii lei. Haim­o­­vici a declarat că, pe când se în­torcea cu banii la biuroul patro­nului său, lângă biserica „Sf. Voivozi-Mitoc“ a fost atacat de niște indivizi cari i-au luat ba­nii. Pentru aceasta Haimovicî a fost licențiat din serviciu, de­pus și în urmă liberat pe cau­țiune. Azi, o nouă afacere sensațio­­nală s’a ivit între Haimovicî și frații Silberstein. Socrul lui Haimovicî a protes­tat polițe în valoare de 40 mii lei, subscrise de tânărul Boldi Silberstein, fratele fostului pa­tron al lui Haimovicî. Frații Silberstein au declarat în fals aceste polițe și în acelaș timp, au făcut parchetului o re­­clamație, prin care arată urmă­toarele : In timpul când Haimovici se afla în serviciul casei Silber­stein, în dese rânduri împrumu­ta pe tânărul Poîdi cu sum­e mici de bani, în schimbul cărora îl lua polițe în alb. Frații Slberstein susțin că po­lițele protestate azi și cari se ridică la 40 mii lei nu sunt de­cât polițele a căror valoare nu se ridică de­cât la câteva sute de lei și pe care Haimovici, de acord cu socrul său, le-a ma­jorat. """CÎTnTA^TÂZT""TM“ VESELIA Ansnatul mitropolitului grec EMILIANOS AL GREBENEI Constantinopol, 12 Octombrie. O telegramă oficială a valiului din Bitolia, An­ Munif Bey aduce știrea că mitropolitul Grebenei, Emilianos, diaconul sau și ser­vitorul, au fost găsiti omorâți în localitatea Pigaditza, situată intre satele grecești Gridadis și Sinhodo, la o depărtare de pa­tru ceasuri de orașul Grebena. Omorul s-a săvârșit în niște îm­prejurări foarte groaznice. Asa­sinii au rămas până în prezent necunoscuți. Există numai măr­turia unui cioban grec, care spu­ne că asasinii erau în număr de 4 și purta­u obișnuita fustane­lă a hoților greci din Tesalia. Despre mobilul crimei sunt mai multe versiuni dintre cari cea mai verosimilă pentru cunoscă­torii stării de lucruri din partea locului este, că asasinii erau briganzi ordinari și au comis crima, pentru bani. Bănuiala grecilor, însă este alta și anu­me , că triplul omor este opera unei bande turco-românești. A­­ceastă aserțiune grecească se întemeiază tocmai pe faptul, că atât mitropolitul Emilianos cât și predecesorii I. P. S. Sale nu s’au dat înlături de La nici un mijloc, licit sau ilicit, pentru distrugerea a tot ce-i românesc în acele părți. De pildă , din or­dinul Mitropoliei din Grebena s’a incendiat biserica catedrală cu hramul Sf. Maria, școala co­munală, 152 de case românești, din Avdela. S’au omorât much­­iarul român și trei­­ fruntași ai comunității tot din Avdela în cele mai tragice împrejurări. Muchtarul a fost omorât chiar de mâna sacrilegă a Mitropoli­tului Sparanghelos. S’au ars ca­sele fruntașilor români din Pe­­rivole și școala comunală din Băeasa; s’au omorât peste zece membrii ai comunității din Tur­cia; s’a atentat chiar în orașul Grebena asupra vieței români­lor făcând uz de bombe cu di­namită și altele, cari toate la­o­­laltă constitue un atentat la existența elementului românesc. Toate aceste crime susmt pen­tru greci o dovadă d­e rezbumare a românilor împotriva lor și trag concluzia, că triplul omor de astăzi nu po­ate fi de­cât ope­ra acestei răzbunări. Noi am protestat în­totdeauna împotri­va acestor insimmațiuni, cu atât mai vârtos cu cât noi nu ne-am servit de asemenea mijloace bar­bare atunci când ne găsisam în cea mai posibilă legitimă apă­rare ne cum astăzi, când, exis­tența noastră ca naționalitate distinctă este garantată de toate legile organice ale statului oto­man. Nu domnilor greci. Noi am dezaprobat mijloacele banditești carii au rănit adânc sentimentul omenesc al lumei civilizate și suntem cel dintâi cari regretăm moartea tragică a mitropoliitului Emilianos, Eparh­ia Grebenei, fiind li­mitrofă cu Tesalia, este infestată de tot felul de boli, în deosebi astăzi, când Grecia mobilizează și într’un război , eventual își întemeiază succesul în lupta de guerilă (cleftopolemos). Se știe că Tesalia este sediul comitete­lor revoluționare grecești, bine constituite și solid organizate. Autoritățile turcești au inter­zis Mitropolitului Emilianos­cu­­t­reerarea eparhiei în împreju­rările de neliniște, însă, I. P. S. Sa conformându-se ordinelor formale sosite din Fanar, a con­siderat ca nule și neavenite or­dinele guvernului­­ otoman. Ein Duminică s’a oficiat Un parastas la biserica patrianehiei, de către însuși patriarhul loa­ch­im al III și toți mi­tropoli­ții prezenți în Con­stantin­opol. Dis­cursul patriarh­ului a fost cu un caracter politic și revoluționar. Iată în rezumat acest discurs: ,,Moartea tragică a Mitropoli­tului Emilianos pe de o parte ne-a­ întristat, iar pe de alta ne-a bucurat. Ne-a întristat, pentru­­că am peirdut un soldat devotat ideei noastre, ne-a bucurat, că ne-a dat cu prisosință dovada, că există printre noi soldați, cari să apere chiar cu riscul vie­ței interesele superioare ale cre­dinței și ale neamului. „De aceea vă bine­cuvintez cu această cruce, care aparține în veci neuitatului patriarh Grigo­­rie al V-lea, care, ca și Emilia­nos a suferit de asemenea moar­te de martir. Grigore Folie din Coritza și Emilianos sunt cei trei martiri, cari ne vor călăuzi din viitor pentru a ne apăra nea­mul". Printre asistenți am remarcat pe d. Alexandropulois, însărc­ia­­tul cu afacerile Legației Grecești împreună cu tot personalul. Ma­nifestanții au fost mai tot­ su­puși greci și strigau răzbunare ! răzbunare! Erl patriarh­al însoțit și de piatra membri­ ai consiliului mixt a remis în persoană un tacric d­e protestare în chestia mitropo­litului Grebeneî precum și a ce­lorlalte chestii pendinte a Subli­mei Porți. Atât marele vizir Said Pașa cât și ministrul justiției, Harry Bey, a asigurat pe pa­triarh­, că deja­ guvernu­l a luat măsurile necesare pentru găsi­rea asasinilor și pedepsirea lor cu ultima asprime. Tot­uri deputații greci Busio și Vanivakas au depus pe biu­roul Camerei un takrir (inter­pelare) întrebând pe ministrul de interne ce măsuri a luat îm­potriva asasinilor mitropolitu­lui. In același timp alți doi de­putați greci, Emanoilides, vice­președinte, și Neilis secretar au depus și ei un tabrir în aceeași chestie. Aceștia fac parte din partidul de „Unire și Progres“, iar ceilalți sunt ultra-naționa­­liști și în solda legației grecești. Atâ­t presa guvernamentală cât și cea independentă din Gre­cia, comentând omorul Mitropo­litului Emilianos, sfătuește pe patriarh­ul Joachim al III-lea­­ să declare Marea Biserică orto­doxă în starea de persecuțiune și să procedeze imediat la închi­dere­a tuturor bisericilor! Fruntașii legitimi ai elemen­tului românesc din Turcia, se­natorul Batzaria și deputatul dr. Mișea au și înfierat insinua­­țiunile paneleniștilor făcute cu ocazia omorului lui Emilianos la adresa românilor. Dacă liniștea lasă mult de do­rit în Macedonia aceasta se da­­torește în bună parte politicei banditești inaugurată și conti­nuată de Partiarchat și Exar­­hhat de conivență cu Atena și Sofia. Eminentul bărbat de Stat, d. B. stu­rdza, vorbind­ într’un cerc de diplomați în Berlin a carac­terizat cu următoarele cuvinte politica Greciei și a Bulgariei: „La Sofia, la Atena și la Fa­nar s’au înființat trei facultăți de ucigași, de unde se recrutea­ză toate bandele menite ca să permanentizeze anarhia în Tur­cia“. Omorurile de oli și cele de as­tăzi dovedesc exactitatea afir­­mațiunii fostului prim-ministru român D. Sturdza- Peretai ” ..■•wnimicsyíSíSSESEj ... i -■ BARUL M. 8. REGELUI Iași; 12 Octombrie. Rectorul Universitatei din Iași a primit azi din partea admi­nistrației­­ Curței Regale, recipisa Casei de depuneri cu No. 19920, arătând consemnarea făcută de Casa Regală,­ pe numele Univer­sitatei ieșene, a sumei de 300 mii lei în­scrisuri urbane București. Odată cu bonurile depinse, ad­ministrația Curței regale a îna­intat și o petiție Casei de depu­neri în următorul cuprins: „Cupoanele semestriale se vor remite la scadențe în mâna rec­torului spre a se întrebuința va­loarea lor, conform hotărârii Se­natului universitar, pentru tipă­rirea tezelor și mai ales pentru ajutorarea studenților săraci, dar numai acelora cari ’și fac studiile la Universitatea din Iași". Universitatea a decis să expri­me suveranului printr’o delega­ție specială de profesori mulțu­miri pentru donație. Delegația va cere în acest scop zilele acestea o audiență la palat. a » misterios DIN STRADII SF. NICOUE­TEI Un tânăr găsit injlung­at cu două lovituri de cu­­țit.­—Crimă sau sinucidere — Ezi d. a., pe la orele 4, un bă­iat anume Petre C. Siliște, din­­ serviciul prăvăliei­­ului Tom­a Rădulescu, din str. Maica Dom­nului No. 5, aflându-se pe linia ferată București-Oltenița, în dreptul cantonului cu No. 9, a găsit pe un tânăr, care, plin de sânge, alerga, ținându-se cu mâinile de piept. Băiatul în chestiune a ținut să întrebe pe cel care fugea, ce are, da­r acesta nu i-a răspuns nimic, ci fugind încă câți­va pași a că­zut grămadă cu fața la pământ. Vre-o d­o­uă-trei femei care a­­sistaseră și ele la acest specta­col s’au dus în grabă la, cel care căzuse și ele văzând că acesta er­a înjunghiat și că se simtea să-și dea sufletul, au alergat die au adus lumânări pe cari le-au înțepenit în mâna muribundu­lui. Intre acestea un locatar din Împrejurimi a dat fuga până la secție și a înștiințat pe d. comi­sar Frânculeacu, care, venind la locul unde se găsea muribundu-l­ea ridicat și cu o căruță l-a dus la s­pitalul Colentina. Acolo însă necunoscutul a în­cetat din viață mai înainte de a putea rosti un singur cuvânt. La spitalul Colentina . Examinând cadavrul, d. comi­sar Frânculescu a observat că ar avea două răni, una­­ la gât și alta în piept. Fără a pierde vremea, d-sa se duse la telefon și înștiința poli­ția de cele petrecute în raionul circumscripției sale și astfel pes­te câteva minute se aflau La spi­talul Go­lentin­a, d-nii N. Popp, inspectorul șef al siguranței Ca­pitalei, D. Dumitrescu, inspec­torul culo­arei respective, d. co­misar Vrânceanu și agentul Schina. Am urmat trăsura poli­țiștilor, astfel că am putut să asist încă de la primele cercetări făcute. Cadavrul este al unui tânăr, care nu avea mai mult de 19—20 ani. Era îmbrăcat cu cămașă, un ilic albastru și d'asupra o bluză albă, cum poartă calfele de bărbieri și, mai bine, se po­trivește cu uniforma impusă de primărie pentru vânzătorii am­bulanți de miel. Pantalonii era­u­ de culoare neagră. Pe el se ob­serva pete ve­chi de sânge, o­ri de o culoare roșie închisă. Un șorț alb dinainte era îmbibat cu sânge, cum tot plin de sânge era și brâu­l. Nici un semn­ par­ticular la cadavru. Părul capu­lui era tuns mic și d­e curând, iar mustața de abi­a îi răsărise­ și era de o culoare galbenă cas­tanie. In picioare, mortul avea ciorapi de lână gris și ghete ne­gre. D. comisar Frâncul­ascu a de­clarat șefilor săi că făcând per­cheziție cadavrului, nu a găsit a­supra lui de­cât­ o batistă roșie cu vărgi albe, la colțul căreia se afla înecată suma de 4 lei și 60 bani. Mort de curând, figura nu i se schimbase câtuși de puțin, cu­ toate acestea cât am stat la spital nimeni nu se găsise care să recunoască acel cadavru. Și n’au fost puțini acei cari l-au văzut. După cum spunea chiar comisarul Frânculescu, la locul unde fusese găsit muri­bundul se adunase peste o mie de oameni și toată lumea aceea urmase cătușa cu care a fost dus­ rănitul la spital, atrăgând diu­pă sine­­ o altă puzderie de lu­me de prin mahalalele pe unde a trecut căruța. La locul unde s’a găsit muri­bundul Pornind de la spital, am plecat spre locul unde s’a găsit zăcând muribundul. Acest loc aparține direcțiunea căilor ferate. Acolo, chiar la capătul stradei Sf. Ni­­co­lae Tei, adică mai bine unde această stradă este întretăiată de Linia ferată București-Olteni­­ța, în dosul casei cu No. 95 a lui Du­mitru Iordache, pe niște gu­­noiu, am găsit o băltoacă de sânge, chiar lângă gardul de pe marginea liniei ferate. Comisarul Frânculescu ținu să ne arate că nu acolo fusese gă­sit muribundul și ducându-ne o distanță de peste 100 metri, ne-a arătat iarăși un loc plin de sânge și de acolo ne-a arătat un loc, la vre-o zece metri de­părtare, unde muribundul că­zuse și d­e unde nu s’a mai putut ridica singur. Intre locul întâia și al doilea, pe un morman de pietriș situat chiar în fața cantonului cu No. 9, s’a găsit un cuțit plin și el de sânge, cuțit din acelea cari ser­vesc la desprinderea pieilor de pe miei și berbeci, mare de vre-o 25 centimetri cu lama de 15 cen­timetri și plăselele de lemn ne­gru de vre-o 10 centimetri lun­gime. La locul al III-lea, unde s’a găsit cadavrul, nu s’a putut ve­dea de­cât o pată mică de sânge. Crimă sau sinucidere ? Am privit mirați cu toții câți ne aflam acolo, întrebându-ne cu privirea fie­care dacă necu­noscutul tânăr a fost omorât sau s’a sinucis și cum amândo­uă aceste presupuneri puteau fi făcute, greutatea lămurirea a­­cestui mister era și mai mare. Intre acestea a sosit și­­ pro­curor Niculescu-Bolintin care, fiind pus repede în cunoștință cu tot ce se găsise până atunci, a urmărit cu atențiune investi­gațiile pentru găsirea vre­unui indiciu. Lăsând pe polițiști să sitea ul­timele inform­ați­uni reprezentan­tului parchetului, am început personal să caut vre­un iadiiciu și pe un gard care se înălță chiar lângă locul I, unde sân­gele se afla mai în abundență, am găsit niște semne curioase. Așa, pe grinda gardului am gă­sit o urmă cafenie roșcată care avea forma podului palmar și, tot în acea direcțiune, pe margi­nea de sus a scândurilor, niște urme identice cari semănau­ a fi urme de degete. Am arătat a­­colo urme d-lui inspector Dumi­­trescu și fiindcă d-sa găsise că culoarea lor nu corespundea cu acea a sângelui, am luat cu o hârtie sânge de jos și am făcut alte două pete pe gard. După câteva minu­te, sângele uscându-se și petale acestea au căpătat aceeași culoare cafenie roșcată. Am adus atunci la cunoștința d-lui procuror Nicu­lescu-Bolin­­tin existența acelor pete și d-sa a dat ordin ca scândurile să fie tăiate în dreptul petelor și el­e să fie trimise la analiză. Tot în timpul cercetărilor de em­, se credea la început că sângele găsit în­­ locul I provenea de la niște pasări tăiate, căci era în adevăr cu greu de admis că tânărul înjunghiat a putut să străbată o distanță atât de ma­re, după ce a avut o pierdere așa de mare de sânge, fără ca pe tot drumul făcut de el să mai lase urme de sânge, de­cât la tocurile celelalte două, unde a căzut în urmă. Misterul acesta a fost lămurit însă repede prin depoziția făcu­tă de băiatul Petre C. Siliște, ca­re a declarat că văzuse pe rănit alergând din direcția primei băl­toace de sânge spre celelalte d­ouă urme de sânge și care a spus că cel înjunghiat, în tim­pul când a trecut pe lângă el, ținea la piept șortul alb strâns grămadă în amândouă mâinile. Dar cum această lămurire a băiatului Petre Siliște nu prea clarifică mult misterul, rămână c­a lumină completă să se facă atunci când se va stabilii iden­titatea mortului, când se va pu­tea­ ști ce a făcut el în cursul zi­lei de ori și numai în caz când petele găsite pe gard a­­r fi de sânge, numai atunci se poate preciza că acel nenorocit—necu­noscut până când scriem aces­te rânduri—a fost omorât de un altul, care a fugit peste gard, lăsând imprimate acele urme. Până atunci însă, totul e mai*­ter. AL. Tissescu íTAMmA­m.

Next