Universul, ianuarie 1912 (Anul 30, nr. 1-29)
1912-01-15 / nr. 13
m&m principesa :Wmb Csiss,paApra!tliii ¥ fie!t8 și logodnicul sin, marele duce moștenitor Je pe MetRling-Sîrdili, unii se vor logodi azi la Jerlin Calendar pe anul 1912 Oriodici Sâmbătă 14 Ianuarie.—Părinții uciși in Sinai și Rath. , Catolic Sâmbătă 27 Ianuarie.—Ioan Chrisast. Bis.soarelui 7.43.Apusul soarelui 5.14 „Universul“ are urmatorele linii telefonice Administrația Redacția . . Străinătatea . 6/62 12/88 28/16 AstăZI SAMBATA : TRAT lUMI MTIOSTAL. — «Balul Simalcatului Ziariștilor». TEATRUL LEON POPESCU (Liric)- Compania Lirică Grigoriu.— « Statlettul Cerșetor». TEATRUL MODERN" (Compania Davila). — «Singura cale» "și ♦ Ce știa satul». DE PE CÂMPUL DE RĂZBOI N001 SCRISORI — De la trimisul nostru special — mim tripolis Tripolis, 3 Ianuarie. _ Sosesc tocmai acum diin Ain [Zara unde am plecat călare cu toate că timpul era târât." Stările de acolo deși nu sunt tocmai reje dar nici deosebit de favorabile pentru italieni. Numeroasele cete de arabi, cari la orice prilej atacă trupele italiene desprejlumd moartea precum și vremea diin ce în ce mai nefavorabilă au silit pe italieni să-și retragă iarăși avantpostorite și să le așeze mai în apropiere de linia lor principală. Arabii s’au luat după italienii cari se retrăgea și și acum apar din nou în vecinătatea oazei Ain Zara. Azi dimineață am auzit la o distanță de vre-o 2 km. spre sud-est împușcături cari au ținut mai mult timp. Chiar cei din tabăra italiană erau uimiți, căci știaf că în acele ținuturi ,nu se află trupe italiene. Desigur că este vorba de o trupă italiană de recunoaștere, care a plecat în acea direcțiune. Peând trupele din avantgardă au fost retrase mai aproape, italiejaiii fac cu mare acitivitate șanțuri, forturi, palisade și tranșee. Întregul brau al oazei în sud și est, precum și întregul lanț de zopline până la Ain Zara sunt splîne de forturi și redute, iar în jurul Ain Zarei s’a făcut o linie dublă de fortificațiuni, astfel că italienii se află la adăpostul atacurilor turco-arabe. Ceea ce privește pe dușman, se poate spune că s’a întărit situația sa, care era foarte rea după victoriile italienilor de la 13 și 22 Noembrie. Arabii și turcii îngrămădesc în taberele lor de la Azizia și Ghurian numeroase proviziuni și munițiuni și au înființat și Lazarete după ce au sosit detașamente de la Crucea Roșie din Franța și Germania. Sosesc mereu combatanți din toate părțile și mai cu seamă din fundul Tunisului. De la granița Tunisului și a Egiptului sosesc , zilnic Caravana cu arme, piunițiunî și proviziunî (aceste din urmă chiar și din îndepărtatul Mursuk) și împreună cu acestea mulți ofițeri turci, însoțiți de trupe regulate. Cum pot străbate acești ofițeri și soldați Egiptul și Tunisul, fără ca să fie opriți de autorități, este un mister. Și în vest de Tripolis se adună numeroși arabi. După un zvon, de sigur că foarte exagerat, ar fi acolo vre-o 60.000 de arabi. Pentru a se apăra de un evenual atac din acea parte, italienii ridică întăritori și în vestul orașului Tripolis și se fac pregătiri pentru a întâmpina pe dușman în luptă deschisă. Comandantul armatei italiene are chiar intențiunea ca să reia ofensiva pra la sfârșitul zonei Februarie, când se va schimba timpul iii spre bine. "Ceea ce privește marșul spre interior, pregătirile sunt aproape terminale, dar înaintaTeă depinde de operațiunile dușmanului. Este însă foarte posibil ca arabii și turcii când se vor crede destul de tari, nu vor aștepta ca italienii să-șî termine pregătirile, ci vor da futacul. Dacă vor face aceasta, atunci probabil că atacul se va da din două părți, de la sud spre Ain Zar și de la vest contra localității Gargares. Italienii se așteapă la o asemenea eventualitate. Lucrările din port prevăd construirea unui cheu de 400 metri lungime, și portul va fi împărțit în port comercial și în porți de război. Afară de aceea se va elabora un nou plan al orașului, după care se va înființa un nou cartier european, în afară de zidurile orașului, de la castel, dealupgul țărmului mării până la oază; vechiul oraș va rămâne intact. Școalele care erau închise de la debarcarea italienilor, au fost acum deschise. Se vor pre ia și școli mai superioare. Arabii cred mereu că ei vor fi asupriți și prigoniți de italieni și de aceea se ocupă cu ideea de a emigra. Cu ultimul vapor francez a plecat de aici la Tunis 11 familii arabe de comercianți fruntași. A. Nutschbach. Relnnborarea CöH12«dt#swsii-Administrativ Miniștrii s'au întrunit aseară în consiliu, la ministerul de interne, sub președinția d-l/4 P. Carp. Consiliul a luat in cercetare chestiunea Contenciosului administrativ și s'a hotărât, in principiu, reînființarea lui pe o bază mai largă decât a ființat in trecut. Orice act de guvern va putea fi supus judecăței Contenciosului. Cu această ocaziune, discutându-se asupra înțelesului ce-l poate avea expresiunea act de guvernământ, d-nar miniștrii n'au putut cădea încă de acord și a rămas ca Luni, când se va ține un nou consiliu, să se hotărască care anume acte cad in sfera noțiunei act de guvernământ. Discuțiunea asupra acestui punct a durat o oră și jumătate. La orele 7 și jumătate ședința consiliului s’a terminat. ■'vú-t'" Puternic catar de pământ la Marea Ionică Berlin, 13. — Un comunicat oficial sosit aci din Atena anunță că în insulele din marea Ionică s-a simțit un puternic cutremur de pământ, în care se spune că au perit un mare număr de oameni. Se spune că ar fi până acum 13 morți și răniți. Pagubele cauzate de cutremur se evaluiază la 3 milioane de franci. Populația insulelor e cuprinsă de o mare panică. Locuințele au fost distruse în mare parte. Guvernul a trimes la locul dezastrului un mare număr de corturi și alimente. De asemenea au fost trimese detașamente de soldați care să înlăture dărâmăturile și să mențină ordinea. Cutremurul a fost simțit cu puternice manifestatiuni și in insula Corfu. CAMPANIA mmm lui minimim ÎI Ziarul „Dimineața“ care, în numărul său de la 6 Ianuarie a. c., a căutat, să întunece gloria lui Grigore 1011 și a regretatului general Candiano-Popescu, publicând articolul d-nului locot.-co- Stenescu din Iași și alte rapoarte cari nu lămuresc absolut nimic, iată ce publica în numărul său de la 14 Noembrie 1011, adecă cu mai ipuțin de două luni înainte, despre acelaș Grigore Ion,găsit maturând tăUgarul imprimeriei statului și l'cmin văzut înspăimântat de răcnetul unui copist care ii cerea un pahar cu apă. Grigore Ion are fața trasă, tristă, privirea amărâtă și gestul desgustat. Plânge, și de când i-am apărut in ochi lacrimile, și-a luat de pe piept ,,Steaua României" și ,,Crucea sfântului Gheorghe“. Asta e răsplata eroismului care s’a înscris die-a pururea în istoria României, și care formează orgoliul și pilda noastră întocmai ca și vitejia marilor eroi din vremile trecute". Apoi : ..Suntem siguri că cei can se vor revolta ca și noi de răsplata dată eroismului lui Grigore Ion, se vor gândi să-i dea altă răsplătii. Grigore Ion se simte med voinic și cere să muncească, dar muncă demnă vru ca aceea de la imprimeria Statului unde un copist oarecare, are obrăznicia să insulte pe purtătorul „Stelei Române“ și „Crucea Sfântului Gheorghe“. Mai departe, ,,Dimineața“ povestește atitudinea demnă a lui Grigore Ion față de următoarea propunere a unui general rus. — Vino in Rusia, schimbă uniforma și spune că ești rus. Iți dăm pensie 2000 de ruble pe an și țarul o să te ție ca în palme. — Nu pot; am luat drapelul pentru România. Ca să zică, conchide „Dimineața" în numărul sâu de la 11 Noembrie. „Grigore Ion a săvârșit două fapte mari cari stârnesc în aceeași măsură admirația noastră". Cum se face deci ca „Dimineața“ care vorbea deunăzi cu atâtea elogii bine meritate de Grigore Ion, își schimbă deodată atitudinea, strânge documente (!!!), le publică, spre a ajunge la concluzia că,nimic eu se poate dovedi și că nu se poate ști dacă mormântul lui Grigore a Lucăi care cu 20 de ani după luarea Griviției s’a dat drept cuceritorul steagului, cuprinde oseminele unui erou sau unul impostor“. Sutele de scrisori spre care le-am primit din toată țara — și câte nu o fi primit și „Dimineața — ne arată indignarea cu care a fost primită ieșirea răutăcioasă a „Dimineței". Cine nu știe în țara aceasta că Grigore Ion e acela care a luat steagul la Grivița ? Și copiii de școală știfi acest adevăr istoric, care n’a putut fi răsturnat nici de campania dusă în 1895. Acest lucru e știut și de „Dimineața“ care o spune cu torente de elocvență în articolul său de la 14 Noembrie. Dar, deodată, față de succesul strălucit al subscripției deschise de Universul, zisul ziar își pierde mândria și începe a bate câmpii, în unicul scop de a compromite opera noastră de a îndulci bătrânețele unui adevărat erout național. încercarea aceasta de a ponegri memoria unuia din cei mai glorioși generali ai armatei române și a înfățișa drept un înșelător pe un ilustru veteran, în unicul scop de a zădărnici inițiativa unui alt ziar advers, e o lipsă de scrupule cum nu s’a mai pomenit Î11 nici o presă din lume. Ce strică Grigore Ion, dacă subscripția deschisă de atâta timp, de „Adevĕrul“, pentru monumentul regretatului Panu, nu a dat rezultatul dorit. Și când te gândești, că acea subscripție n’ar fi produs , nici atât, dacă nu s’ar fi găsit o mână de evrei de inimă care să contribuie pentru comemorarea mult valorosului scriitor, și cugetător. Ce vreți sunt ziare al căror glas găsește răsunet în inimi și simt altele cari predică în pustiu.. Din fericire, documentele (1) „Diminețeu“ n’au avut un efect și afară de câteva bănci particulare cari, probabil, sub impresia celor citite în zisul ziar, ne-au înapoiat listele de subsozție goale, toată lumea s’a grăbit a-șî da obolul pentru un act, de datorie și recunoștință . Intr’adevăr, cine era să se ia după d. locot.-colonel Renașcu, care, cum ne-a spus d. locot..-colonel Tarnoschi, face propagandă în piața „Unirii“ din Iași, contra lui Grigore Ion și regretatului general Candiano, oprind pe cunoscuți? Și apoi, cine este domnul locot.-colonel Ion Bernescu, care umple ziarele cu amintirile d-sale de la razboiu, se erijează în mare istoric și răstoarnă Istoria scrisă de M. Sa Regele bazându-se pe povestirile unor camarazi, căci d-sa, cum singur o spune, făcând parte din rezerva generală a diviziei 4-a, nu a luat parte, la atacul de la 30 August 1877? După informațiile precise ce le avem: d.lopot.-colonel Ion Benescu a luat parte la război ca sergent furier. De origină evreu, d-sa abea se botezase în religia creștină, fiind cunoscut până atunci sub numele de sergentul Șloim. Cu tot respectul ce datorăm oricărui veteran, nu ne putem abține de a pune această întrebare : 1— Cum se poate ca un fost sergent furier să discuite cu Vodă Carol în chestia războiului Independenței și a drapelului de la Grivița și, când Vodă afirmă categoric că steagul turcesc a fost cucerit de Grigore Ion, el să susție că nu, că steagul a fost găsit de Grigore a Lucăi. Dar vom reveni. î Mestugeau. HFOZinia de mătăsuri și covoare românești a soc. ,,Stativele“ . La școala profesională „Principesa Elisabeta“ din Capitală, s’a deschis, zilele acestea, o expoziție de cusături și țesături românești, lucrate de orfanele societăței „Stativele“ înființată de d-na Ortensia Bumianu. .Maestre sunt lucrările săvârșite de aceste orfane sub înrâurirea artistică a d-nei Buzâianu, care de mult încă a dus, și prin țări străine, 'faima lucrăi'farii românești, cu acel bogat 'volum da clasătiuri dăruit Măriei Ducese de Baden. Am remarcat în expoziție un admirabil leagăn sub înfățișarea unui ou încondeiabi, cu pânză tură cal din fir de păianjen și cu o plapumă de borangic albastru, ideal de albastru. Covoare, umbrele de borangic cu chenar de mătase, colanuri lucrate cu acul în culori dulci, apoi bluze de , pânză românească albă, sau ivorie cu subțiri albite de mătase — toate impresionează ochiul în chip drăgălaș, uumindu-l cu atâtea măiestrii și frumuseți. Toate laudele ,se cuvin d-neî Buzoianu care pune atâta finețe de gust și o desăvârșită estetică în lucrările de artă națională pe care orfanele „Stativelor“ se execută cu atâta pricepere sub supravegherea neobosită și inteligentă a directoarei lor. - - BICENTENARUL lui erf,»eric-*ci l-mare Portretul împăratului Fredericcel Mare al cărui bicentenar s’a serbat în Germania cu mare pompă MODA încălțămintea de scară devine din ce în ce mai complicată. Nu se mai zice acum că ești bine încălțată cu pantofi de mătase neagră sau în culoarea rochiei. Pantofii aceștia sunt acum încărcați cu perle de sticlă și metal, sau cu suprapuneri de mai multe stofe transparente, sau cu bucle și bijuterii care sunt foarte la modă. Șirul acestor bucle constă în felul cum sunt puse și cum sunt garnisite. Spațiul gol din mijlocul buclei e de obicei fi garnisit cu o bucată de catifea de culoare deschisă. Un tuș mic din dantelă sau tul formează o garnitură în jurul buclei. Unele bucle mențin cocuri făcute din panglică. Pantofii din țesături metalice își păstrează locul în, modă,pentru că sunt, și frumoși și practici. Anul trecut se făceau din brocard auriu și argintiu. Iarna aceasta pantofii din stofă metalică sunt acoperiți cu dantele veritabile, aplicațiuni de Bruxelles pe aur și Chantilly negru pe argint. ■ Buclele se fac foarte , subțiri din ștras pus pe transparent negru și înconjurat de un mic roș de dantelă asortata. Rochiă de catifea roșie garnisită cu ghipiure și dantele de aur cu desene vechi. Tablier de ghipiură, in fața mai scurt, în spate mai lung. Corsagiul e voalat cu muselină de mătase neagră. Centura de mătase ,,ceruse" transparentată de muselină neagră. Modele mai puțin bogate se fac din mătase aurie garnisită, în loc de bucle cu ganguri aurii al căror efect e destul de frumos. Aceeași încălțăminte se face în griș argintiu, forma americană, cu tocuri Ludovic XV. Printre ultimele noutăți sunt și pantofii de seară montanți. Fața pantofului e garnisită cu barete sau broderii fine. Pentru baluri, simt foarte frumoși pantofii de mătase bleu, roz, sau albi, brodați cu perle mici. Bucla se face din stofă la fel, brodată de asemenea cu perle. O altă fantezie foarte reușită e pantoful de mătase neagră decupat în mai multe locuri lăsând să se vadă un dedesupt de culoare vie, bleu, nnchis, verde. Pe deasupra sunt voalați cu tui negru și rebrodați cu perle de sticlă. Bucla destinată acestui model e un nasture mare rotund de stras cu o piatră în mijloc, rubin, safir, smarald, asortat la culoarea pantofului. Pantofii de catifea nu se mai poartă aproape de loc, afară de casă. Forma americană e cea mai preferată. Veturia Cm APELOR MI9ARE. Pe ziua de 13 Ianuarie 1912 Dunărea crește la T.-Severin, Calafat și Giurgiu; în celelalte porturi scade.— IN ROMANIA. — Turnu-Severin 52, Calafat 45, Bechet 20, Tumus-Magurele 47, Giurgiu 304, Oltenița 420, Călărași 279, Cernavoda 290, Gura-Ialomiței 297, Brăila 303, Galați 245, Tulcea 102. 9S5S-«B› CORPURILE EGIUITOARE SENATUL Ședința de la 13 Ianuarie 1913 Se deschide la orele 3 și 15 m., sub președinția d-lui Gh. Gr. Cantacuzino. Pe banca ministerială d. 13. Delavrancea. Se admite recunoașterea d-lui Mihail D. Paligora din Sofia și indigenatul d-lui Moscu S. Nachmias din București. D. P. Misir, raportor, dă citire proiectului de lege pentru aprobarea Convențiunilor elaborate de conferința a doua de pace de la Haga. D-sa spune apoi că aceste convenții s’au încheiat sub diferitele guverne cari s’au succedat. Conferința a doua de pace de la Paga, după cum se știe, s’a ținut din inițiativa Împăratului Iusieî. România a fost reprezentată prin < Al. Beldiman și alți delegați; Aceștia au propus amendamente cari s’au primit și au fost determinante în încheirea acestor convenții, la cari noi am aderat de mulți tetiî. Să sperăm,spune d. Misir,că încă mulți ani nu vom avea nevoie de aplicarea lor. Dar, a guverna este a prevedea. Și mai ales în momentele de față,, suntem datori să căutăm a învesti cu toate formele legale aceste conversiuni. Proiectul se admite cu 47 bile albe. Se admite fără discuție, cu 44 bile albe, proiectul, admis de Cameră, pentru întrebuințarea fondului de rezervă al căilor ferate. Se admit fără discuție proiectele: pentru autorizarea Casei Bisericei de a vinde un teren de pe str. Carol din Capitală, aparținând bisericei Sf. Dumitru de pe acea stradă, Casei de credit a corpului telegrafo-poștal, pentru autorizarea epitropiei bisericii Talpalarî din Iași de a ceda în mod gratuit societățea clerului „Ocrotirea“ terenul pe care se află construită actuala biserică Sf. Ilie. Se aprobă rapoartele comisiunii de petițiuni. Se admit recunoașterile d-lor C. Dimitriu și C. Petrescu din București. , Votul asupra indigenatului d-lui Emanoil Cavaleru din Oltenița e nul. Se admit recunoașterile d-lor Oprea D. Popa Gomaniciu din București și Aurel Chicomban din Sinaia. . Ședința se ridică a orele 4 și 45 m. ig. O. CAMERA Ședința de la 13 ianuarie 1912 Prezidează d. D. Greceanu. Pe banca ministerială d-nii: I. Lahovari, B. Delavrancea, Marghiloman și D. Nenițescu. D. Ion Lahovari depune un proect de lege privitor la modificarea unor articole din legea Casei de economie a corpului telegrafo-poștal. Se votează proectul prin care Eforia spitalelor civile e autorizată să vândă un teren al ei de la Sinaia. D. Vlădescu-OU anunță o interpelare d-lui ministru de interne asupra modului cum au fost întocmite listele electorale din Dobrogea. Cere de asemenea dosarele privitoare la regularea proprietăței în Dobrogea. D. Al. Marghiloman primește ca interpelarea să fie dezvoltată Luni. Se votează un proect de lege prin care epitropia bisericei Pitar Moșu e autorizată să vândă o proprietate a ei. STAREA CULTURALA A IAȘILOR Interpelarea d-lui Miclescu D. N. Miclescu își desvoltă interpelarea adresată d-lui ministru al cultelor cu privire la universitatea din Iași. Oratorul relevează însemnătatea istorică a Iașului. Acest oraș e plin de amintiri ale trecutului nostru. Se pot creia orașe mari nour, dar trebue să păstrăm cu sfințenie, spune d. kuplescu, orașele cu trecut istoric. Partidului conservator îi incumbă mai ales acest sentiment de pietate față de trecutul. Conservatorul nu are și nu trebuie să aibă întotdeauna vederea spre viitor, el trebue să gândească la trecut, trebue să iubească acest trecut, care e izvorul tradiției. Dar este și o datorie de dreptate ca să se dea mai multă atențiune Iașilor. Pe când toate orașele s’au desportat grație condițiilor geografice, afară de București care a avut și avantagiul că era Capitală, Iașii s'a desvoltat pentru că secole a fost și el Capitala Moldovei. Luându-i-se această condițiune de progres, n’a putut decât să regreseze.Trebue dar să i se dea alte mijloace de dezvoltare. Nu se poate contesta că există o problemă: problema Iașilor pe care n’a deslegat-o nici un guvern. Continuând, oratorul relevă lacunele Universităței din Iași. Această Universitate nare nici o bibliotecă : cărțile sunt depuse în subsolul Universitățeî. Dar afară de Universitate, gimnaziul Alexandru cel-Bun este într’o stare deplorabilă: clasele sunt cu totul neigienice. In aceeași stare este și externatul de fete, care e instalat într’un local cu totul impropriu. In definitiv, toate școalele sunt în această stare, deși se pare că s’a lăsat Iașilor ca singur viitor dezvoltarea culturală, să devie un oraș de școli. D-sa recunoaște că d. Arionn’a putut să se ocupe până acum mai de aproape de Iași, id-sa având să se ocupe și să descurce multe lucruri la ministerul d-sale. Oratorul termină, exprimându-șî încrederea că d.Arion,ca bun conservator și ca bun român, va îndeplini doleanțele Iașului. D. Arian declară că, dacă d ar fi fost ministru, se asocia la interpelarea d-lui Miclescu în contra ministrului. Neputând face aceasta, mulțumește d-lui Miclescu pentru că a relevat lucruri atât de drepte. Dragostea tuturor trebue să se îndrepte către Iași, a cărui glorie trecută nu poate scăpa mai ales unui ministru de instrucție care nicăeri nu se simte mai acasă la el decât la Iași. Acest sentiment l’a avut de când era la Iași cu ocazia serbărilor jubilare. Este adevărat că azi Iașul trăește mai mult o viață contemplativă a trecutului. E. Insă văd un viitor de viață culturală pentru Iași, care nemaifiind o capitală politică, va deveni o capitală patriotică și intelectuală. Problema Iașilor există, dar ea trebue să fie pusă în fața tuturor miniștrilor din guvern cari vor da tot concursul. Nevoile Iașilor sunt reale dar nu pot fi satisfăcute toate, deoarece d. Carp, ca un excelent ministru de finanțe, strânge haerele pungei. Pentru observatorul din Iași s’a prevăzut 190 mii lei. Oratorul ar află că și universitatea din București are o mulțime de lipsuri: lipsesc sălile necesare cursurilor. Este adevărat că acum un an s’a dat pentru universitatea din București trei milioane. D. ministru recunoaște starea păcătoasă a școalelor secundare din Iași. Dar această stare este în toată țara. Aceeași stare este și la instrucția primară. Am văzut parlamentele liberale aplaudând pe miniștrii cari spuneau că e de ajuns să avem numai 70 la sută neștiutori de carte. Ei bine, nu știu care e proporția exactă, dar pot constata că atunci când primesc , câte o petițiune prin care ni se cere înființarea unei școli rurale, din 150 iscălituri,de-abia 20—30 sunt iscăliți, ceilalți pun degetul, neștiind carte. D. S. Ștefănescu. — Școala de adulți. D. Arion. — Da, școala de adulți ar fi poate o soluțiune. E cert însă că ne trebuesc azi la țară încă 6000 de școli. Pentru a putea repara neajunsurile învățământului nostru de toate gradele ar trebui să se pue la dispoziția ministerului de instrucție zecimi de milioane. Oricât va afla însă pe banca ministerială un guvern conservator, el va avea în vedere tradițiunea. Partidul conservator nu poate trăi fără tradițiune și nu e oraș care i să reprezinte mai glorios tradițiunea ca lașul (Aplauze). D. Pangrati recunoaște exactitatea celor relevate de d. ministru. D-sa spune însă că această stare se datorașie faptului că s’a înglobat în bugetul ministerului instrucției și cultelor și școalele primare care în toate statele civilizate aparțin de comună. Oratorul insistă asupra stărei în care se găsesc Universitățile. Dacă nu se gândea M. La, nu aveam nici bibliotecă și am fi fost singura țară din lume fără o bibliotecă a universității. La Iași, instrumentele de astronomie stau de 25 ani împachetate. Oratorul constată că spre a obține ceva pentru universitate, a trebuit să se facă răsvrătire, pentru că în țara noastră trebue să te răzvrătești ca să obții ceva. Starea în care se găsesc școlile din Iași nu e mai prejos decât aceea a școalelor din București. Fostul gimnaziu Mihai Viteazul era o grozăvie și a trebuit o revoltă a părinților pentru ca acest liceu să fie mutat. Până ce nu se va pune la dispoziția ministerului de instrucție zeci de milioane, nu avem dreptul să ne plângem nici de numărul analfabeților care e de peste 90 la sută—nici de starea învățământului secundar. Suntem datori să votăm 30—40 milioane pentru instrucție, după cum vor. 44) SfIlARA Fata tatii ROMAN de MORAVURI PARTEA III — Cine să dea la noi bani pe lucruri de artă ? Ai văzut anul trecut la expoziția din Veneția 60 de tablouri, dintre cele mai scumpe, erau reținute pentru Udine, un orășel de la frontierele Italiei și mic numai de o șchioapă. — Păi acolo arta este în sângele poporului, zise Tereuzascu , la noi pentru cine să cumpere tablouri Statul ? •— Lăsați vorba și ai să marcam să mâncăm și să ne odihnim puțin. Știți că diseară mergem la teatru? — Ai dreptate Irmita: Theatre St. Martin, Lojea N. 50, zise Gărbescu. Ce fericire, am s’aud și aici pe Sarah Reinhardt. Am văzut-o la București, acum douăzeci, de ani. — Uf... Te felicit pentru răbdarea ta. Un bucium spart, eu nu pot s’o ascult. Când vorbește îmi astup urechile. — Păi tu... — Păi eu... Eu înțeleg arta și o admir, atunci când artista e în splendoare, dar când vezi artificiu și sforțare... admirația mea se preface în idesgust. Eu zic că de la 50 de ani înainte, femeile ar trebui sa se astâmpere cu totul. Seara, în loc i de a căuta succesul rampei, să stea să își, bea ceaiul, în liniște la gura sobei, apoi să meargă să-șî caute căpătâiul cu vise!.. — Negreșit, Barbute, negreșit și voi,ghigherlii bătrâni s'o porniți la ciute. Exumos vă șadem. — Noi? Noi spre bătrânețe !1» facem mai gingași. — Hei, hei! și nu zici că mai ales artistele cu cât sunt mai bătrâne cu atât mai rău te apucă fel de fel de manii. Sarah, care a lungă ca turnul St. .Jaques, dreaptă și uscată ca un iisebitor, s’a apucat acum să joace Hamlet și Regele Romei. Să poftiți s’o vedeți diseară. Capul lui tata moșu pe umeri da copil. L’Aiglon!... drace, «srace, nebune mai sunt muerila ! — Nebune, nebune, dar vă iau ele banii din buzunar pe sforăiturile lor? încalțe d’ar veni pe la noi, când ’ sunt mai tinere și pot face artă, dar vin căzute, răsuflate, ne suflă punga, râd de noi !...* — La Moulin Rouge, mână birjar! strigă Terenzescu, când se văzu liberat de familia Gărbescu și de Irina, ne mai aducem aminte de tinerețe. Ștrengarule, șopti Barbu, ai rămas tot cum te știu. Biata Irina, ce fată bună !... O să plătești scump nebuniile tale. — Păi, socotești că nu? — Ia seama să nu te afle nevastă-ta; acum știu unde ți se duc banii. Cheltuești mult de tot, vezi să nu dai de fundul pungei. — Hei, prietene ! N’ai văzut-o? Nu face să-ți dai și sufletul? — Nu, căci femeile astea n’au suflet. Eu țin la dragoste sinceră și... — Știu, ții la blidul tău. Ești un prost, stai tot la, paragraful la care te-am lăsat. Păstrezi credință Sofiei. Of! Sfinte Onufrie, îmi faci rău, Bărbucule! — Păstrez, da, cum îmi păstrează și ea mie. — Adică ce fel ? Să vii la Paris și să... ha ! ha ! ha ! bănbat ești, bărbat din veacul ăsta? — Ei, ce vrei ? Am credința că în casele unde intră trădarea și minciuna, curg toate relele, se sguduiesc temeling.... . — Ha, ha, ha, nostim ești tule — Poți să râzi, dar eu tot așa voiü fi, cum am apucat din bătrâni. Toți Covistireștii au fost oameni însemnați pentru cinstea lor. — Ei și ce a ești din asta ? Iubind altă femee nu mai ești cinstit ? — Ba da, să iubești pe care ți-ai ales-o i de soție. Eu in momente de tentațiune îmi aduc aminte că nu trebue să întunec renumele strămoșilor mei. Ș’apoi cu cum va fi femeea ta legitimă, tot nu te caută numai la pungă cum fac acestea. — Lolatte nu este interesată. Mă iubește și nu-mi cere niciodată. Ia ce-i dafi și îi dau mult, căci vreau să fie cea mai luxoasă, cea mai frumoasă. Ce vrei, alt capriciu îxu am. — Atâta îți ajunge. Vorbind astfel, cei doui prieteni sosiră la Moulin Rouge ,pe care o văzuseră din depărtare ; aripele ei de foc sburau prig&af-Agi luminate de electric. Perechi, perechi, tinerii, unii eșafi, alții intrau și se repezeau în mijlocul cancanului, care se rotea cu furie în intrarea principală. Zburau dopurile de la sticlele de șampanie în tavan, picioarele și țipetele în acid. Valuri de dantele și de panglica se vedeau pe dedesubtul rochiilor. Mai aplaudată era jucătoarea care sărea mai sus și-și mlădia corpul ca o șerpoaică. Vorbele cu aluzie, triviale, curgeau ca ploaia; praful se înălța grămădindu-se ca nourii deși. Chipul dănțuitoarelor, din când în când, era luminat de raze electrice. Mirosurile a tot felul de parfumuri, huetul, mistica și chiotele te făcea a te crede în infern. Govibtirescu rămase ca de pământ. Deodată lampioanele se stinseră și prin întonerec se zăriră două arătări luminoase, care l äsau urme castelele "călătoare lume strigând. "* - -■ —— — - -—: In lături, faceți foc, vine regele petrolului și frumoasa româncă, în lături! Lolotte, cocheta Lolotte se auzea din toate părțile și lumina se mărea din ce în ce. Lolotte, încărcată ca o regină, cu pași și sărituri ca de panteră, cu fustele suinese în brâu, intra în cancanul monstru din mijlocul salonului în aplauzele și fluerăturile mulțimei. Lângă ea neamțul îmbrăcat în frac roșu, sărea ca o paiață și dădea la chiote ca un sălbatec. La vederea lor Barbu încremeni, Terenzescu se repezi ca un leu, și făcându-șî loc prin mulțime sări drept în capul lor, smulgându-i» părul, țipând și insultând, cum era mai greu. Neamțul nu știu pe unde s’o ia la sănătoasa. Lolotte se sbărcea în», mâinile lui Tereuzescu, «sare răgea ca un leu rănit. — Te-am scos din’*barpuL, mize rabil-ol Ajuggeai j» ' Berlinului, cerșetoare, de nu eram eu. — Crezi că sunt ca Spulberescu să mă sinucid din pricina ta ? Eu te sugrum, femee, te sugrum m’auzi? Ce era să iasă dinte’un neam de cârciumar decât o ticăloasă ca tine ? Aide mergi d’aicea, mișcă-te, aî să ajungî pe drumuri, batjocora lumii. Fata tatii, Anghelina nebuna, râsul Parisului, ieși; du-te că te sdrobesc ! Angela, cu părul Vâlvoia, fugi printre lume, iar Coviltirescu uimit căzu pe un scaun. Nu-i venea a se încrede auzului : Lolotta, Angela Spulberescu, îi răsunau prin urechi. Cum ? Ea a« tunsă în astfel de stare? — Ți-a plăcut fiara, zise Te«reuzescu, acum fii liniștit, de pecinginea asta o să mă curățefi în curând. ..to (Va urma)