Universul, noiembrie 1913 (Anul 31, nr. 301-330)
1913-11-26 / nr. 326
Lector IOSIf DOCTORUL C. I. famei! ‘Profesor de Clinica boalelor nervoase și mentale la Facultatea de medicină din Iași. S’a mutat în str. Anastasie Vanu 8 lași). Consultatiuni.de la 6—7 seara 1921 ELENORAGIA și SIFILISUL ONANIA Și NEPUTINȚĂ BOALE DE FEMEI ȘI PIELE Consultă și marijrsm or. mmwws Autorul „Vieles și Secretelor Sexuals‘Orele 11—12 și 4-n Str. Olari 7. 1932 m LECUESC Boabele Lumești La Policlinica SALATATE A N. M. 1 STAMATOFOL București, Str. General Fiorescu 9 (în aripa dreaptă a spitalului Bolțea) Notați bine adresa: Nu intrați până ce nu citiți pe firmă „SANATATEA“ Dr. Stamatopol, căci unde nu a scris un nume de medic acolo bolnavii sunt tratați de persoane fără diplomă de doctor. 1937 |IM|i pi 11 mmm I no ■mum nr—•‘LW-*"*-IM*”te MM Fanfra bolnavi Clonica M. Maria Str. Lipscani 20.— Telefon 46131 Consultațiuni și tratamente cu medici specialiști din București. Infecțiuni, pansamente, operațiuni, analize medicale, etc. 1062 Dr. MEȚIANU Docent la Facultatea de medicină Specialist pentru boli și operațiuni de bias, Gât și Urechi Bucureși, Galea feriei 11 Telefon 33/74 1063 Hr.FOCȘANER Fost intern al Naternităței din Oresrta Specializat la Berlin și Paris în Boale de Temei, faceri și operațiuni && MUTAT în Str. Sărindar 6, Et. 1 Cons. 2-4 și 6-7. Tel. 49/11 1964 í Policlinica JÚfí ,Grivica 107, Matache Măcelarul ^Consultațiii pen nitaia COAIELE > Tratamentul special al BOABELOR IîUMEȘTI . <in fiecare zi data 8—12 și 2—9< > Un leu consultatiunea \ ^CABINET DENTAR MODERN. VLacrări solide in arar, cai» > drac și platină 1559. Se recomandă: Sanatoriul . naturalist Modern grigore ^texandresca pentru prevenirea și vindecarea Tuberculozei pus sub direcțiunea d-lui Dr. I. MITULESCU, fost colaborator la Institutul Koch din Berlin specialist în boab de piept. București, Calea .Șerban-Vodă 20S Acest Sanatoriu, situat într’un parc întins (de 25 mii m. p.) la marginea orașului, pe o înălțime de 30 metri deasupra Capitalei, are instalațiunile cele mai perfecționate pentru Instalațiuni de ozon, și medicamente, sistem Reichenchal, pentru băi de soare, electrice, și pentru aplicarea sistematică a electricității, hidrotherapie, băi de aer, după sistema Brehmer și Juekh. Posedă etuve pentru desînfectarea sistematică a camerilor, obiectelor și a tacâmurilor, laborator special pentru analize de spate, rime și sânge, cinematograf, verande, comfort modern, îngrijire medicală foarte conștiincioasă, supraalimentație rațională (6 mese pe zi). Rezultatele obținute în acest Sanatoriu, prin tratamentul higieno-dietetic și specific, făcut după sisteme germană,sunt foarte bune: 95 la sută vindecări clinice in stadiul 1: 47 la sută la începutul stadiului al II-lea. Pensiune și tratament 10 lei pe zi, afară de cazuri excepționale, înscrierile se primesc la d. dr. Mitulescu, directorul Sanatoriului, str. Covaci 19, etajul I. 1781 Dr.GL Constantinescu Fost monitor la clinica de bonui urinare Necker din Paris TRATAMENTUL BOALELOR — fESHT-O-raiWARS —St. Scaune No. 60. Telefon 39/44 — (lângă strada Clemenței). — Consult. 4 jum.—7 p. m. IBM Dr. 1. W. Steiner DENTIST Sir. Franklin S bis vis-a-vis de Atenei 1841 m mm B-dul Principele Mircea No. 2 (Colț cu strada Isvor) Fost medic al Spitalelor Eforiei Boale interne și boale de copii Consultam G 8 p. m. Telefon. 45/9 1543 DOCTOR IN ÎDTILD triUM medicina fini Un RUNR DENTIST Strada Sărindar ,p. 14 Fost asistent la clinica de perfecțiune dentară din Berlin Tratamentul cel mai prompt și conștiincios. Lucrări de artă în aur și porțelan 1483 Doctor Skupiewski SPECIALIST pentru BOALE de Femsil Facsil și Operațiuni - Strada Corăbiei, No. 11 — Consult. 1—3 pe n. 31 Dp. ERACLIE STERIAN Acheiu medic al Eforiei Spinalelor Ghile SPECIALIST In BOALELE SIFILITICE și INTERNE Consult, de la 10-12 si 5-7 22, Str. Bibescu- Vodă, Teief: 25-70 1861 Dr. LEONE FRIEDMANN , Membru al Soc. de Dermatologie și SifiligrafieJ ’din Paris, Vindeca radical Coasele díe ..piele, par,sifilis și venericei o îndreptarea nasurilor diformate,* / îngrijirea fetei 1 STRABA CAMPÎREANO 2î Intrarea prin Valter Mărăcineanu (CONS. 8-19.um.,3—8. pvig la*. Ii. Mayersolen Laureat al facultăței de medicină din Paris Elev al profesorului Sebileau Specialist pentru Scale și Operațiuni de Nas, cât și Urechi și-a reluat consultațiunile Calea Moșilor, 97,colț cu strada Sfinților’!. Consultațiuni 2—6 p. m • Telefon 3/88. ’ , 1034 h. s. mmmm Dala Facultatea de medicină din Paris Beate Oentro-Urinare și venerice — CONSULTAȚIUNE 3—6 — 5, Str. Tudor Vladimirescu 1295 AääMzat En El pentru SIFILIS Tratamentul boalelor vehiebigs Oesior GALIMIR 1294 Sír UitmuiiC! 8 Tu. Sifilisul tratament radical prin Injecții 60b BOALE URINARE Nr* A. Reichstadt Specialist din Paris Strada Sfinților No 17 etaj l-iu Consult. 8-12; 2-7. 945 DOAMNA DOCTOR Specialist pentru operațiuni și Boale de V € HE Medic șef al spitalului special pentru boale de ochi „Câmmneanca“ FOCȘANI Str. Brăilei No. 1 Consultalmni 3-5 p. m. 1689 p. rusesc:" AVOCAT 17, Strada Luminei, 17 Consuli", 8—10 a. m. și 6—7 p. m. 1801. Dr. EICHEN BASM DEMIST S’A MUTAT în Strada Rotari, 20 sl. mmm specialist în boale și operațiuni de NAS, GAT și URECHI S’A. MXJTAT Calea Victoriei 36,— Telli 16 Consuli —" n. m. 918 stem my.m — AVOCAT — S’a. Strada Casa de Depuneri PALATUL AGRICOLA Consult, dela 9—1Ph și 4—6. gr. 1.1. Stilul OCULIST S ’A. ’T^75 Str. Dionisie 94 Statuia Lahovari Consultațiuni 3-5 d. a. 1931 INSTITUTUL DE D.WS SCHMIDT Strada Corabia O ®(Lăngă grădina Episcopiei) Zilnic^ curs de dansuri moderne. Gorisnoridența Piața Birasîi 41 bis ______ __________ _ 1934 , utours’ lipZHliiWS x AULINA MANCIU Calea Victoriei No. 30 vis-a-vis de Poliție, în Basagiul Macca, face cunoscut clientelei sale că a adus mode în cele mai noui și specialitate în pălării de Doliu. 1478 E@îal Frascati le llÂMal de la Aprilie 1914, amatorii a se adresa zilnic între orele 10—12 dimineața, strada Manea Brutaru 15. 1778. ORTOPEDIE ELECTRICITATE, MASA] niurcun. ttuuuMwi.n.*., insGRIJIREA BEȚEI factile nervosa# și lrtera © CI SÎRBESiparii de pe obraz, tratează: petele roșii di nafPM,pistia, negii, petele și punctele negre, bubele, urmele de arsură,r £mp, tot-tscărimea de pe corp, sbârciturile, paralizii, neurastenia. ■ Strada Soarelui î*p. 8 (prin Covaci). Consum 11—12 a. m. și 2—9 p. m.—Telefon’25/77 •* EBano!tsia ® î3eBEaEa Bo ®!!iO<iR«aB«a““® s ® ®»*® ®!ÎBS,3i!S ® B ® ®“,,!®,,',B ®*,ÎB ® tt*i‘ DE SCHIT Aduce la cunoștința celor interesați ca vinde tot materialul clădire! din Str. Lipscani, colț cu Str. Karagioeorghievici. Informațiunile se vor lua de Ba dl Architect MAUSSCH, Strada Schitul Măgureani No. 33. igeo si închiriat IN TOTAL SAU IN PARTE cu începere dela SîS Aprilie 1914 apartamentele ocupate actualmente de către THE BAITI OF RQUIMAIVIA LTD. 3n etaja I al imobilului din str lipscani . Aceste1 apartamente se compun din 29 camere spațioase și s’as* putea amenaja potrivit trebuințe lor amatorilor. * 1793 Aceste apartamente s'ar potrivi bine pentru o casă de bancă, orice altă administrație sau birouri. Pentru orice informatiuni a se adresa 8a clubi EFRAIM, TAUBMAIV & CÓ, stattia Lipscani Xo. 94. Dr A. C. (Mareea SPECIALIZAT LA BERLIN în dentistica și Boabe de gură .Consult, dela 9-12, 2-8 t% Sir. 1.13.Ifădsiț· li (Sf. Gheorghe). 1873 MARJI, 26 NOEMBRIE 1913 Greutăți in organizarea statului albanez Lipsea. Noembrie. Diplomația, ciocnirea de interese a statelor cari luptă să domine cu puterea lor economică sau politică în Balcani, ne-a dat în timpul din urmă statul albanez. Abia stabilesc, conferința internațională și cea londoneză, granițele acestei țări nouă, abia se hotărăște în persoana prințului de Wied monarchia care să conducă noua și ciudata organizațiune, și probleme de ordin intern se ridică. pentru acest stat, a căror bună rezolvare va pune _ pe _ prințul german în cea mai fericită lumină de organizator. Sarcina ofițerului apusean e una dintre cele mai grele întrucât poporul, limba, credința și țara albaneză sunt de o deosebită alcătuire. Greutățile, de ordin cultural în special, ni le expune azi cunoscutul filolog de profesor Gustav Weigand, conducătorul institutului de limbă românească din Lipsca, într'o interesantă conferință, însoțită de proccțiuni, asupra Albaniei. După ce ne actualizează greutățile prin cari s’a trecut până la stabilirea graniței politice a Albaniei nouă, se ocupă de așezarea etnică a poporului și constată că înspre Nord albanezii, cari formează un procent precumpănitor în masa etnică, sunt lăsați peste graniță, prin urmare sârbilor. In Sudest elementul albanez se amestecă cu cel bulgar, pe noul teritoriu sârbesc, și chiar prin mai multe insule îl pătrunde pe acesta. Epirul grecesc are elementul albanez reprezentat printr-un număr de proprietari albanezi, anteposturile graniței limbistice, cari chiar politicește nu vor face greutăți țărei grecești. Trecând la limba albaneză, ne-o pune alături de cea latină și greacă, ca făcând parte din același trunchiu indo-german. Albaneza, ca orice limbă vie, s-a lăsat influențată de limba elementelor cu care poporul acesta tracic a venit în atingere așa că azi găsim o mulțime de dialecte pe un teritoriu relativ mic. Albanezii au azi o țară, dar n’au o limbă scrisă, un dialect cultivat și întrebuințat, ca limbă oficială în conducerea Statului. Iată prin urmare o problemă în noul Stat, o greutate a cărei învingere prezintă deosebită importanță culturală. In primul plan stau azi două dialecte : cel de sud cultivat de un boer băștinaș, vorbit de poporul de acolo, și dialectul din Elbasan studiat de ef. profesor Weigand, care a dat la iveală și o gramatică, poate prima gramatică albaneză. Care din aceste dialecte va învinge? care va fi ales de guvernul albanez ca limbă oficială ? e încă problematic. Diriguitorii Albaniei vor trebui să hotărască și cum acest popor va scrie, ce fel de caractere va întrebuința, pentru că azi în Albania există nu numai alfabetele latin, grec, turc și cirilic, dar chiar creațiuni alfabetice pe cari un boet sau altul vrea să le răspândească. Cum se va rezolvi chestiunea religioasă în Albania? Problemă cât se poate de grea mai ales într’o țară orientală, necultivată, unde concepția religioasă stă încă puternic înaintea ideei de naționalitate. In Albania sunt catolici, mahomedani, ortodoxi. Ce calendar vor avea ? Cum își vor aranja sărbătorile în acest calendar ortodoxii, caldavi sărbători foarte multe și mahomedanii, credincioși fanatici, cari cu nici un preț nu dau îndărăt Cum se va disciplina poporul albanez care prin naștere nu poate să sufere mustrare mai aspră pe care să nu o răzbune cu moartea chiar ? Cum o să trateze noul prinț poporul care altfel știe să trăiască decât în apus ? Trecând de la problemele culturale la chestiunile economice ne izbește în primul rând starea financiară a acestei țări, factorul principal care hotărăște dezvoltarea națională. Albania e o țară muntoasă, o țară fără drumuri, o țară fără începuturi industriale, fără viitor agricol, o țară absolut săracă. Crearea șoselelor, începerea unei activități economice, ridicarea culturală a poporului cere de la început credite extraordinarele mari cari imediat vor fi epuizate pentru a mișca puțin țara și poporul albanez de la nivelul scăzut la care se găsesc. Pe lângă aceste greutăți de organizare se mai adaugă prințului german și sarcina de a-și păzi țara contra aventurierilor plecați în apuscari după ce și-au însușit puțină cultură occideentală vin cu pretenții grozave în noua lor patrie, cer demnități deosebite, dar nu țintesc decât înălțarea lor prin hasard, himeră care poate îi ii gonise de acasă. Cunoaște prințul, dar nu clar de tot: greutățile ce-l așteaptă. El va lupta în mijlocul lor și va avea pe lângă bucuria progresului și aceea de a domni peste un popor viteaz, un popor devotat care și în timpurile noastre și acum o sută de ani a dat dovadă de calități nobile. Gherea N. Netta. BANCHETUL in onoarea mărilor congresului viticultorilor Sâmbătă, seara la orele. 3, a avut loc în vastul salon al „Restaurantului Modern" bănicile lui membrilor congresului viticultorilor la care au asistat între alții d-nii C. C. Arion, Take Ionescu, Dissescu, D. Zamfirescu, Iarca, Ciurcu, Const. Mille, Costaforu, Mănolescu, Radian, Baicoianu, Iurașcu, Murgușanu, secretarul general al ministerului de finanțe, Nicoreanu, C. N. Lahovary, gen. Macridescu, V. Maxes, Dim. Brătianu, Baranga, D. Constantinescu, Romniceanu, Nicol Roșescu, N. Șerban, I. Davilla, Posescu, Fotescu-Buzău, Gh. Nicoleanu, Ionașcu, deputat, etc. După menitul orginal-național servit de restaurantul „Modern“, vinuri naturale de la pepiniera statului, d. Ciurcu a citit scrisorile d-lor Ioan Kalinderu, Procopiu, președintele sindicatului ziariștilor. Mircea Al. Bădărău și a d-lui BragadirUj cari din forță majoră n’au putut asista la acest banchet. Cel dintâi ia cuvântul d. C. C. Avion, președintele congresului, care ridică paharul în sănătatea celui mai mare pod gorean și muncitor din țară, a M. S. Regelui și a Dinastiei, care și-a pus tot sufletul și toate capacitățile sale în serviciul propășirea țării românești. D. C. Iarca, președintele federației agricole a viticultorilor, închină în sănătatea celor trei reprezentanți ai guvernului, care, după cum spune d-sa, s-au scoborât și au venit în mijlocul podgorenilor, și în care sunt depuse toate speranțele podgorenilor. Când putem vedea în mijlocul nostru pe acești d-ni î, miniștri putem fi siguri că dreapta cauză a podgorenilor e câștigată. O. Take Ionescu închină în sănătatea congresiștilor și în special în sănătatea organizatorilor congresiștilor, căci numai prin organizație puternică și solidaritate, ceea ce înseamnă putere, putem făuri un viitor glorios țării noastre. D. Take Ionescu accentuiază că miniștrii de față nu stad scoborât venind în mijlocul podgorenilor ci s'au ridicat. D. Ciurcu ridică paharul în sănătatea d-lui C. C. Arion, președintele congresului, urându-î vârsta lui Matusalem în eternă tinerețe și să fie în tot timpul ministru al domeniilor. Implinindu-se acest desiderat, podgorenilor le va merge bine, asigurându-se speranțele în viitor și umplându-le inima cu speranțe în viitorul lor. Dorește ca vorbele părintelui Mihalache, rostite la Ateneu, să se împlinească și d. C. C. Arion să se bdcture de o veșnică tinerețe. D. C. C. Avion răspunde d-lui Ciurcu, spunând că dacă o gândire francă și cu suflet leal îl poate întineri pe cornensent, atunci se bucură, că sufletul d-sale e leal și gândirea e francă. Eu — spune d-sa — nu vreau să fiu bătrân niciodată. D. Ciurcu îmi dorește o viață mai lungă decât a lui Matusalem, dar ce voi face eu, dacă nu vă voi avea și pe d-voastra. E greu să fiu etern ministru, căci zilele miniștrilor sunt numărate. Aceasta—spune d. Avion—nu vrea să fie o aluzie la actualul guvern, ci numai o teorie generală. Cât timp voi fi ministru, și sper să mai fiu, îmi voi face datoria către țară și concetățeni, sprijinind producțiile țării și in special producțiile viticultorilor. Congresul acesta are o mare însemnătate. Dv. ați plantat vița, acum O udăm și să dea D-zeu ca mâine să dea roade. Vă asigur că nu veți culege mii de stafide, ci vin strămoșesc, vinul adevărat românesc. Au un mare rol în această direcție ministrul sănătății publice și ministrul instrucțiunii. Unul trebue să apere sănătatea, dând protecția cuvenită strugurilor, iar celălalt cultivând spiritul de muncă și combătând spiritul de falsificațiune. Rea în sănătatea d-lui Ciurcu și a tuturor celor cari sunt de față. Părintele Mihalache din Drăgășani spune că odinioară vinul se bea la mesele bogaților și săracilor. Azi vinul românesc nu se mai bea din cauza falsificatorilor. Bea în,sănătatea guvernului și în special a bătrânului filosof, Titu Maiorescu. I. dr. Cosma, vorbește în numele podgorenilor din Prahova, aducând elogii și închinând în sănătatea d-lui Iarca. I. Iarca mulțumește d-lui Cosma pentru elogiile ce i-le aduce și accentuează că nu ar fi putut face nimic în favorul podgorenilor, dacă nu i-ar fi avut ca sprijin. D. Dinu Brătianu vorbește despre desvoltarea agriculturii și în special a viticulturii. D. Nae Seceleanu închină în sănătatea membrilor guvernului, cari sunt de față și a podgorenilor. D. Duiliu Zamfirescu închină 'n sănătatea d-n Constantinescu, fost ministru de domenii. D. Oroșeanuu din R.Sărat închină în sănătatea presei române, fără care doleanțele viticultorilor nu ar fi putut fi cunoscute și satisfăcute. Părintele Mihalache din Drăgășani închină de asemeni în sănătatea presei. Au mai vorbit d-nii: $t. Graur, deputat, AL Constantinescu, fost ministru și N. T. Odobeșteanu, deputați, care a închinat in sănătatea d-lui Al. Marghiloman. D. C. Mille vorbește apoi in numele presei. Presa — spune d-sa — ca și podgorenii servesc un fel de arsenic, ucigător pentru cei răi și sănătos pentru cei buni. O închină în sănătatea podgorenilor. Iau cuvântul apoi d-nii . N Sdvcanu, vrând ca dorințele podgorenilor să fie realizate, d. Mișu Filipescu, care închină în sănătatea d-lui Ionel Brătianu. Apoi d. Iarca răspunde d-lui Cosma. Mai vorbesc d. V. Ma’reș, închinând în sănătatea d-or Take Ionescu și C. C. Arion. D. Disescu, ministru instracțiunei publice, care accentuează că are aceleași gânduri pe cari le-a exprimat d. Take Ionescu. Podgorenii spune d-sa — sunt de obicei în deal, și deci noi nu ne-am scoborât la ei, ci ne-am ridicat la ei. D-sa ca reprezentant al unei activități politice și sociale se asociază la toasturile rostite până acum, adăugând două mari idei. Întâi să ajungem la realizarea marei idei ,că „vinul se poate face și din struguri“. Cu cât omul e mai în vârstă, cu atât, poate aduce în serviciul binelui public o experiență mai folositoare, îmi place să mă asemăn cu vinul. In tinerețe eram și eu ea vinul tânăr și aveam tendința de a sparge vasul, azi sunt mai liniștit în urma îndelungatelor experiențe ce le-am fiscu. A doua idee, este ideea mea și vă rog să o primiți . Este ideea realizării asigurării mutuale. Ca adevărați patrioți trebue să luăm măsuri să asigurăm existența micilor proprietari, a acestor vrednici muncitori, reprezentanți vrednici ai celei mai de seamă mișcări. Rea în sănătatea mieilor podgoreni și a acelor prezenți. Seria toasturilor o închee d. Nicoleanu și d. general dr. Oenolog Maeridescu-In tot cursul banchetului asistența a fost delectată de orchestra bine condusă la d-lui Iordăchescu. Liviu Nasta i *** i& chestia evreiască Domnule Director. Rugându-vă să binevoiți a publica rândurile de față, împlinesc o dorință a d-lui N. Ior*ga, exprimată printr'o scrisoare adresată Ligei Culturale: Nu știu, nici nu voi controla, dacă ziarele au redat exact întreruperile mele de la Congresul Ligei Culturale. Important este să se știe că la Academia Română d. N. Iorga a zis despre viitorul chestiune evreești următoarele cuvinte, la care o întrerupere a mea a făcut aluzie și pe care le citez chiar după scrisoarea d-lui N. Iorga: „Nu la Academie se pot da so.,luții practice, neapărat controversate, problemelor la ordinea „zilei, îndrăznesc a spune nu„mai atât, încheind această „prezentare de fapte, că, față de „textul fixat de o Constituantă. ..și capabil de a fi modificați,dacă ar fi cazul, numai de o ...altă constituantă, o singură „modalitate se poate introduce: „aceea care nu va lăsa hazardului sau interesului personal „selecționarea elementelor evreiești cari pot aspira cu încredere la onoarea cetățeniei românești, nu statul național român, „dând precăderea acelora cari „ar merita desigur s'o aibă, dar „cari au fost, umori, poate tocmai de aceea,, lăsați la o parte”’. (Anal. Acad. Rom. XXXVI pag. 205). Publicând cuvintele d-lui Iorga a constat, ca și la congresul Ligei, că pentru d-sa poate veni „cazul”” de a se „modifica” constituția și în vederea unei „selecționări” a elementelor evreești cari „ar merita desigur să o aibă” ! Pentru a călăuzi, țara, d. N. Iorga este, după părerea mea, dator să spună tot și anume: 1) Care sunt categoriile care „desigur” merită selecționarea, și dacă 2! D-sa le va propune, îe va susține, ori numai le va primi? Liga, oprindu-se la art. 7, nu se ocupă cu aceste chestiuni. Primiți vă rog, asigurarea deosebitei mele stime. G. Bogdan-Buică Secretar general al Ligei Culturale ---------------------------- CRONICA DRAMATICA Teatrul Național GRINGOIRE, comedie întrun act de Banville, tradusă de d-nii D. Anghei și St. O. losif. GEORGE DAYRIX, comedie în 3 acte de Moliere, tradusă, de. d. A. de lurz. Aducerea lui Gringoire pe scena Teatrului Național mi-a adus aminte de întâia reprezentare a acestei piese jucată cu ocazia deschiderea Cazinoului din Constanța de către artiștii teatrului Modernn pe atunci sub direcția d-lui AL Davila. Nu putea să fie o alegere mai fericită pentru acel cadru unde eleganța și fastul se uneau cu feeria decorului, unde foșnetul rochiilor de mătase se îngâna cu foșnetul valurilor, și unde poezia piesei lui Banviilie se îmbina cu poezia mărci veșnic frământate ca și sufletul shuciumat al bietului poet Gringoire. , „ Căci din sufletul cântărețului din vremea lui Ludovic al XI-lea, Banville a făcut simbolul etern al poetului, care îndură și suferă toate mizeriile și greutățile vieței și care are de îndeplinit pe pământ o sfântă și înaltă misiune, acea de a strânge în sufletul lui toate suferințele, toate durerile celor slabi și asupriți și a se scoate apoi ca un supremi strigăt de revoltă, aruncat ca un blestem împotriva asupritorilor. Și cu toate acestea, pe acest cântăreț pribeag care luptă în contra nedreptăților strigătoare, care se jertfește pentru alții, care rabdă de foame și de frig, societatea îl desprețuește și îl găsim adeseori murind prin spitale ca Verlaine și Camoens și ca atarea alții din toate țările și din toate vremurile. Gringoire, e unul dintre aceștia, un biet boem veșnic flămând, slab și sdrențeros, care se hrănește numai cu stele și cu iluzii, dar care are enormul păcat de a purta în suflet diamantul ascuns al geniului. Alungat și batjocorit de oameni și neînțeles de nimeni, bietul Gringoire rătăcește într’o zi pe sub ferestrele casei lui Simon Fournier, un negustor bogat, pe a cărui fată o iubește, și unde este găzduit din întâmplare regele Franței, Ludovic XL împotriva căruia poetul scrisese faimoasa „Baladă a spânzuraților”, care umbla acum din gură în gură. Regele dorind să cunoască pe acest poet, de poruncă să fie adus în fața sa, iar Olivier-le-Daim, bărbierul regelui, usturat de o baladă a lui Gringoire, găsind acum ocazia prielnică de răzbunare, silește pe flămândul poet, în groaza tuturor, să spuie tocmai satira, îndreptată împotriva lui Ludovic XI. Poetul ezită la început, însă prânzul copios, ce i se oferă după spunerea faimoaselor versuri, ii ispitește atâta, încât, el care nu mâncase niciodată în așa chip, nu mai poate resista foamei ce-l chinuește, și le spune cu rizicul ce a fi chiar spânzurat. Intr’adevăr regele îl condamnă la spânzurătoare lăsându-l întâi să prânzească și după acest ospăț, întâiul și cel din urmă din viața lui Gringoire, poetul devine optimist și își exprimă dorința de a mai vedea odată pe frumoasa Loisa, fica lui Jupan Fournier. Regele insă care are în fond o inimă bună și care știe să aprecieze un suflet distins, ghicește dragostea lui Gringoire pentru Loisa și vrea să se convingă dacă frumusețile sufletului poate întuneca toate celelalte defecte ale unui om și propune lui Gringoire iertarea cu condiția de a se face iubit, de Loisa. Este o scenă de o frumusețe înălțătoare Când Gringoire își desvăluește în fața Loisei comorile sufletului sau bogat, când evoacă înaintea gingașei copile simțitoare, suferințele sărmanilor iobagă, durerile celor asupriți și nedreptățiți și, când arată chemarea divină a poetului care exprimă la un moment dat aspirațiile mulțimei. El, care a fost, desprețuit, luat în râs ori compătimit de femei, înduioșează inima Loisei, care înțelege situația tristă a nefericitului poet și care sfârșește prin a-l iubi. Comedia lui Banville e o bijuterie în care se unește incomparabile frumuseți poetice cu mari calități teatrale. Prin strălucita montare, ce s’a făcut acestei piese, prin pitorescul decorului și al costumelor și prin interpretarea minunată, s'a contribuit la un succes desăvârșit-D. I. Manolescu, a făcut dîn rolul lui Gringoire, cea mai expresivă creațiune a d-sale. Nu cunosc rol, care să se fi potrivit mai bine cu firea artistului, ca acest Gringoire, pe care n -a redat cât mai omenesc posibil d. Manolescu. Mai ales versurile au fost spuse atât de cald și de nuanțat încât au smuls aplauze la scenă deschisa. Maestrul Nottara, ne-a redat lapidar și cu preciziunea-i caracteristică înfățișarea lui Ludovic al XI-lea, isbutind să ni-l arate și ca om și ca monarh. D. I. Petrescu, printr’un joc superior și simpatic, a caracterizat firea, de burghez naiv și bun al lui Simon Fournier. Rolul intrigantului Olivier-le- Dalm, a fost redat în chip plastic de dl G. Storin. D-na E. Atanasescu, ne-a redat o Lcisă cuminte și sentimentală , iar d-na Sonia a jucat corect rolul Nicoleî Andry. Cu George Bandin, însemnăm în stagiunea aceasta a doua piesă de Molieré jucata pe scena Teatrului Național. George Bandin e o piesă de adulter în care marele clasic a pus atâtea observații juste și atâta adevăr, decât jucată acum, ni se pare banală, comparând-o cu piesele moderne ale teatrului francez. Aceasta este o simplă aparență în fond, căci toți autorii de comedii moderne s’au inspirat din teatrul concentrat a lui Moliere, din comoara aceea de observații eterne, pe care atâția alții le utilizează, le transforma Și mai ales le diluează. In George Bandin, Mailère, ne arată suferințele unui țăran îmbogățit însurat cu o fată de neam mare, care-i pune coarne, și când bietul om o învinuește de a-l fi înșelat cu un filihson de origină aristocratică, neînbutind să stabilească flagrantul delict din pricina vicleniilor soției sale, a dojenit aspru de socrii săi, nobili scăpătați, și toate relele se sparg tot în capul bietului om. Observații juste și adânci, caractere bine ridiculizate, scene strânse și teatral legate, teatru concentrat, acestea formează calitățile principale ale comediei lui Molière. Interpretarea acestei piese s’a făcut in condițiuni bune, artiștii silindu-se să i’ed’ea prețiozitatea ridiculă și caracteristică, apanajul eroilor clasicului dramaturg. Cu rolul lui George Dancin, și-a făcut intrarea pe scena Teatrului Național, d. Nicolescu Buzău, care a câștigat publicul printr-un joc comic și simpatic. D-ra M. Filotti, a purtat cu multă mlădiere pe scenă silueta elegantă a Angelicăi. D-na Cinsky excelează în interpretarea rolurilor din piesele lui Moliere. Iar d-ra Alexandrescu, d-nii G. Carussy, M. Vârgolici, G. Ciprian și N. Săvulescu au alcătuit un bun ansamblu. Mircea Dem. Rădulesc« •‹£ ji ‹î«-- ROMANIA și societatea geografică din Paris La societatea geografică din Paris, în ședința de la 24 Noembrie, doctorul Robert Millaud a făcut o comunicare asupra originei și fizionomiei actuală a României. Intemeindu-se pe lucrările d-îuî A. D Xenopol, Histoire de Roumains de la Dacic Trajan 1898 și Les Roumains 1909, cele 8 lecții de la College de France, d. Millaud expune geneza poporului român și adânca înrâurire a spiritului și culturei franceze în România. După aceea, trece la analiza puterilor de producție ale României în agricultură, păduri și mine, mai ales la bogăția petroliferă a țării. Vorbește apoi de moravuri bazându-și expunerea pe Alexandri, Elena Văcărescu și Jules Brun și sfârșind prin următoarea concluzie: „O fuziune a popoarelor balcanice dacă s‘ar îndeplini, nu s‘ar putea realiza fără a fi în folosul României. Germenele de naționalitate lăsat de veteranii legiunilor romane nu a arătat el în ceasurile, cele mai turburi și in cursul veacurilor toată a lui vitalitate? Datele antropologice nu au stabilit ele cu siguranță că elementele sârbe sau bulgare care trec Dunărea, ca și acele maghiare când trec Carpații se topesc îndată în rasa românească. Față cu aceste constatări, închee doctorul Millaud, nu trebue oare ca să dorim, noi latinii, ca supremația în Balcani să vină in partea românilor poporul cel mai blând, cel mai cult din toate popoarele balcanice și cel mai apropiat de noi prin comunitatea ideilor. Președintele societății geografice, d. Lallemand, felicită pe conferențiar de a fi descris așa de bine România, enclavă, latină care s’a împotrivit cu vitejie timp de veacuri năvălirii turcești și la, pătrunderea sclavilor, a ungurilor și a bulgarilor. -OSO- 0 GLUMA PE ZI Un țăran se duce, la, primăria satului său, să-și scoată un pașaport pentru târgul de la Nijninovgorod, din Rusia. Primarul începe să scrie actul, dar, ajungând la numele localității care îi se părea grozav și nu nemorește cum să-i scrie, se scarpină în cap și apoi, jignit în demnitatea lui de primar nedomnit, îi zice administratului său: — Ia ascultă, dragă, de ce adică nu te-ai duce într’alt loc decât acela care zise și? Fortii tras’eului „DUNIVERSO VALTER SCOTT 1 VILIIMOJR CAP. II Înfățișarea ciudată a acestei cavalcade ațâță nu numai curiozitatea lesne de aprins a lui Wamba, ci chiar și pe a tovarășului său mai temperat. Recunoscu îndată în călugăr pe starițul schitului din Jourvaulx, vestit prin împrejurimi ca mare iubitor de vânătoare, de ospoite și—dacă zvonul nu era mincinos — și de alte plăceri și mai nepotrivite cu legămintele vieții Călugărești. Cu toate acestea, ideile care circulau asupra purtării clerului, atât cel le mir cât și cel monastic, erau așa de tolerante pe atunci, că starețul Aymer se bucura de o reputațiune nepătată. Dacă se scula cel din urmă de la masă, dacă-și petrecea limpil mai mult la vânătoare decât la biserică , dacă se -ntorcea în schit când se lumina de ziuă, prin portița din dos, după ce-și petrecuse noaptea cântând astfel de cântece decât psalmii; toți se mărgineau să dea din umeri, obișnuiți fiind cu astfel, de neregularități pe care toți le săvârșeau. Persoana, deci și caracterul egumenului Avmer erau clar bine cunoscute de argații saxoni, cari îl salutară cu respect și primiră în schimb un „Benedictk", o sfântă binecuvântare. Aerul ciudat al tovarășului său și al escortei sale ațâța mai ales luarea aminte și mirarea lui Gurth și a lui Wamba. Abia luară seama la vorbele Măritului, când întrebă dacă nu era prin vecinătate vreo casă în care să se poată adăposti, într’atăta erau uimiți de atitudinea pe jumătate militară, pe jumătate monastică, a străinului cu fața arsă de soare și de îmbrăcămintea celor doi ecuteri orientali precum și de armele ce purtau. Este probabil de asemenea ca și limba în care li se făcuse întrebarea să fi sunat rău la urechile lor saxone, deși nu le va fi fost cu totul neînțeleasă. — Vă întreb, băețî, zise călugărul ridicând glasul și vorbindu-le în graiul nou, amestecat cu vorbe franțuzești și saxone, pe care c-i întrebuințau saxonii și normanzii când voiau să fie înțeleși; vă întreb dacă e pe aci prin apropiere vreun om cum se cade, care, pentru dragostea lui D-zeu și a sfintei biserici, să vrea să dea, pentru astă seară, ospitalitate și ceva de mâncare la doi buni și umiliți creștini și escortei lor ? Vorbea astfel c’un ton poruncitor, care nu se potrivea de loc cu expresiunile blajine pe care le întrebuințase. — Doi buni și umiliți creștinii repetă Wamba în gând. Oricât era el de nebun, sinția totuși că asemenea reflecțiuni nu trebuia să le facă cu glas tare. După ce exclamă astfel în interiorul lui, ridică ochii asupra starețului și-î răspunse : — Dacă respectabilii domni doresc să găsească o gazdă bună, este, la câteva mile de aici, schitul din Prinxworth, unde calitatea lor le va asigura o primire bună. Dacă preferă să-și treacă o parte din seară în rugăciuni, pot să apuce pe poteca aceasta, care o va duce la pustnicia din Copmanhurst, unde vor găsi pe un evlavios eremit carele va da, desigur, adăpost în peștera sa ,și se va închina alăturea cu stăpânul, celui din cer. — Dragul meu, îi zise starețul clătinând din cap la auzul celor două propuneri, dacă zăngănitul neîncetat al clopoțeilor de la scufa ta nu ți-ar fi amețit mintea, ai ști că clericul cicum non decimat, adică ai ști că obrazele bisericești nu cer ospitalitate unora dintre dânșii, el preferă să o caute la mireni, ca să le dea prilejul să facă lucru plăcut lui Dumnezeu primind și cinstind pe servitorii săi. — E adevărat, zise Wamba, că, deși nu sunt măgar, am totuși onoarea să port clopoței ca și catârul cuvioșiei voastre. Cu toate acestea, mi se pare că dragostea sfintei lot«a~«ci și a slujitorilor ei ar putea foarte bine să se îndeplinească mai întâii pentru ei și între ei. • — Lasă la o parte obrăzniciile, caraghiosUie, — li zise tovarășul starițului, tăindu-i vorba cu un ton mândru — și spune dacă poți, care e drumul la... Cum se numește franklinul d-taie, părinte Aymer? — Cedric, răspunse călugărul, Cedric saxonul. — El, haide băute, zise adresându-se lui Wamba, însoțind cuvântul cu arătarea unei monede de argint spune-ne care e drumul la Cedric saxonul. Tu trebue să-l știi, și e o datorie să arăți drumul călătorului rătăcit chiar atunci când n‘ar fi de rangul nostru. .. Așa e, sfințite părinte, capul sarazin al prea respectabilului d-voastre tovarăș mi-a speriat într’atâta pe al meu, că mi-a eșit drumul ăsta din minte. Și nu știu dacă-1 voia găsi chiar eu însumi astă seară. — Lasă, lasă, zise călugărul, știfi eu că tu poți să ni-1 spui, dacă-i vrea. Venerabilul frate pe care-1 vezi și-a trecut toată viața luptându-se cu sarazinii pentru dezrobirea pământului sfânt. Face parte din rânduiala cavalerilor templieri, de care vei fi auzit vorbindu-se, și este jumătate călugăr și jumătate oștean. — Dacă e numai pe jumătate călugăr, zise bufonul, n‘ar trebui să fie cu totul lipsit de judecată în privința acelora pe cari ii întâlnește in cale, nici chiar atunci când aceștia nu s'ar prea grăbi să răspundă la întrebări care nu-î privesc. — Te întinzi cu limbuția, ,a zise starițul, dar ți-o iert cu condițiunea ca să ne arăți drumul care duce la casa lui Cedric. — Apoi dacă e așa, răspunse Wamba, uite, apucați prin aleea asta și duceți-vă înainte până ce veți ajunge la un loc nată. O veți vedea trântită pe pământ lângă piedestalul ei, singur rămas la locul lui. De acolo, s-o luați pe drumul de la stânga, căci la Crucea râsturnată se încrucișează patru drumuri. Vă doresc să ajungeți până nu vă apucă furtuna care ne amenință. Starițul aruncă o monetă, iar călăreții, dând pinteni cailor, porniră cu graba călătorilor doritori să sosească la adăpost mai înainte de furtună. — Meargă ei înainte pe drumul ce tu mii,oprește li s-ai arătat, zise Gurth tovarășului sau îndată ce tropăitul cailor nu se mai auzi, și vor fi foarte norocoși dacă vor ajunge în noaptea asta la Rotherwood. — Așa e. Pot însă să ajungă la Sheffield și le va fi tot una. Sunt prea bun vânător ca să arat copoiului urma iepurelui când nu vreau să-l prindă. i’a urmat'