Universul, ianuarie 1914 (Anul 32, nr. 1-29)

1914-01-28 / nr. 26

I Atitudinea conducătorilor par­tidului conservator față de pro­blema noilor împroprietăriri ță­rănești se aseamănă cu aceea accentuată în întrunirea de mai deunăzi a marilor proprietari. Se recunoaște necesitatea îm­proprietăririlor, însă se consi­deră principiul exproprierii ca primejdios și inadmisibil, să se dea din pământul disponibil și din acela care va fi de vânzare de bună-voie. La ministerul de finanțe s-a făcut constatarea că astfel de vânzări de bună-voie se fac anual, în timpul din ur­mă, în medie de 150 de mii de hectare pe an, de ce n‘ar cum­păra Statul aceste pământuri pentru a le revinde țăranilor? Dar și altfel, proprietarii ar fi gata a vinde de bună-voia lor terenurile ce ar mai fi de lipsă "pentru completarea întinderilor necesare noilor împroprietăriri, deci nici o trebuință nu ar fi de modificarea Constituției pentru înscrierea exproprierii obliga­torii, sau­ silite. De­sigur că la aceasta se va răspunde, de cealaltă parte, că a datoria Statului să caute și să impuie garanții cum că necesi­tatea, recunoscută de toată lu­mea, a noilor împroprietăriri va fi și satisfăcută cu adevărat. Promisiunile, în această pri­vință, nu pot să valoreze; dacă ele vor fi împlinite cu adevărat, atât mai bine; dar e nevoie de o asigurare pozitivă că nu vor fi retrase sau ocolite. Oricum, înțelegerea cu pri­vire la soluționarea acestei pro­bleme nu ne apare tocmai așa de grea; un scrupul de princi­­piu poate fi respectat, și cu toa­te acestea să se ajungă la rea­liza­rea scopului urmărit. Mai greu­ au să meargă lu­crurile cu cealaltă reformă pro­iectată, aceea a modificărei sistemului electoral. In această privință, conducătorii partidu­lui conservator nu se arată dis­puși spre nici o concesiune; ei stăruiesc în părerea că păturile noastre populare nu au încă pregătirea necesară pentru ca să li se dea pe mână influența a­­supra ocârmuirii afacerilor pu­blice. Astăzi, corpul nostru e­­lectoral nu numără mai mult de 82.000 glasuri, după reforma colegiului unic ar fi să numere 700.000.... Aceasta poate să fie o socoteală cam sumară și nu tocmai exactă, —■ dar nu e de tăgăduit că poate să facă im­presie asupra actualelor colegii electorale și­­ să le dispună pen­tru o reformă mai puțin radi­cală. In definitiv, nu este tocmai exact a se spune că actualele colegii ar fi cu totul înecate și menite dispariției în m­assa nou­lui corp electoral; căci dacă vo­turile vor fi cu atâta sau cu a­­tâta mai multe, influența înțe­legerii și a experienței politice nu va fi prin aceasta înlăturată; — ci cu atât mai multă vioi­ciune va dobândi viața publi­că, cu cât vor fi mai mulți cei de convins ca să meargă într’o direcțiune sau alta. Priceperea și talentul vor răs­­fi in totdeauna, — și acesta este lucrul care importă cu deo­sebire. Dacă autoritatea lor se va răziua pe câ­t mai m­ulte glasuri, va fi cu atât mai bine. Deci nu avem să ne temem de nici o lărgire a participării la îndrumarea și controlul aface­rilor publice, — și această con­vingere trebuie să triumfe și la noi, după cum ea a triumfat în cele mai multe din țările lumii. 3 gurești, 21 tarjam. In jurul proiectelor d­­e reforme l­alpa JLarei? 1­8 Boeriî și țăranii față în sat. - Libertate și proprietate de profesorul IM. 1 VASILESCU •de la Universitatea din Bucur­ești Cu toate că boeri­î înșiși re­cunosc nedreptatea făcută țăra­nilor, g reaua lor stare,­;­4- im­posibilitatea de a mai continua sub un atare regim, el luptă din răsputeri pentru păstrarea drepturilor și privilegiilor lor. Cel mai aprig între ei, era ma­rele latifundiar Lens. Ene Cojocaru­ îi închise gura cu o replică, care era o înfio­rătoare oglindă a unei stări de lucruri ce, încet, încet, pe ne­simțite se întocmise în țara a­­c­ea­sta . „Așa și doar de isnoavă îmi dau părerea printr’această hâr­tie —­ ceti el, patima locuitori­lor ce-l înjugase la un jug greu de fier, cu care ne înju­gase robia Regulamentului, răspuns d­aű înaintea președin­ției voastre, patima robiei Re­gulamentului, că ne îngrădise pe fiecare locuitor în proprieta­tea fiește căruia, proprietar ca intr -o cetate de zid cu porțile de fer, de nu mai avem noi pe unde să mai eșim, că deși fugiam în altă parte, nu aveam loc de-a fi scăpați pe acolo, măcar că ne lăsăm ,munca, casele, pometurile și viile, munca părinților noștri și a noastră, ca să fim scăpați tăi acelea și să ne lase să ne hrănim und­e eram fugiți; și în ceasul ce ne afla, trimetea is­­prăvnicia și veniau și arendașii cu­ gonaci și ne luau legați și ne aduceau iarăși la urmă, întoc­mai ca pe niște robi, închizân­­du-ne prin beciurile și prin co­șarele dumnealor, pe vreme de iarnă, fără nici un foc acolo, a­­run­când și apă pe noi ca să de­gerăm, ca cu patima acelora să sparte și pe ceilalți; că mulți dintre înșii au rămas și betegi, de nu se pot h­răni nici astăzi, iar pe alții îi băgați prin cotețe și se pisau pe dânșii în­tocmai ca pe niște ramatori, nesocotin­­du-i că sunt și aceia omenire și zidirea lui Dumnezeu. De ce zic dumnealor că nu a fost robi­re, că­ noi robire o cunoaștem, a­­ceastă patimă ce am pătimit-o“. In ședința din 1­ August se Începu discuțiunea asupra 'sitin­dere­ de pământ ce urma să se dea sătenilor. Cu această ocaziune, inimosul Ceaușescu, delegat al proprieta­rilor, declară încă odată: „Eu vă dați petecul de loc pen­tru casă și nam­estii și hrana vitelor voastre... Eu vă dau a­­ceea c­e ați avut până la 1812, semnele islazului ce l'ați avut până la Regulament se cunosc încă­ urmele vitelor ce au­ căl­cat acel pământ, nu s'au­­ șters încă, mergea moșia 4 ceasuri de lung și cât mergea un ceas era pământul vostru, satul era 100 sau 300 case, în care unii din voi au avut un pogon de loc, alții mai mult, alții mai puțin“. (P. 1100). In fine, boerii s’au deprins cu ideiu împroprietărire!, dar și a­­tunci, — ca și acum, — ci ridi­cară aceeași obiecțiune: cu ce vor plini țăranii pământul, căci făcându-se socoteala, și îm­proprietărind numai 300.000 de familii pe 3.600.000 pogoane și nesocotind pogonul decât 2 gal­beni, — tot se urcă despăgubi­rea la 7.200.000 galbeni sau la 86,950.000 lei noul? Toți deputații țărani răspun­seră într'un glas, că ei răspund întreaga sumă deodată. Și mirându-se boerul Laho­­vary de unde o să scoată țăra­nii­ atât bănet, preotul Ne­agu îi răspunse cu aceste admirabile cuvinte mișcătoare: „Domnilor proprietari! ce vă e frică așa de tare că nu vom avea bani să plătim­­ aceste po­goane? Duhovnicește vă întreb: adus-ați bani cu corăbiile? cu trăsurile sau cu orice alt mij­loc de peste graniță? Au nu prin brațele noastre, lucrând pămân­tul și prin rodul eșit dintr'însul ați venit banii în țară? Așa, din brațele noastre iese un izvor de aur și de argint. Cum îndrăznit­ să ziceți că­­ statul n’are bani la Visterie ca să plătească acel pă­mânt? De ce nu gândiți că noi suntem Statul și noi suntem și Visteria? Domnilor, noi ne pu­tem asemăna cu Statul ca cum ar fi un căpitan ce-și ia steagul sau spre a merge la răsboiu; și când va­­ veni vre­mea de a se lovi, toți soldații să facă înapoi, și vrăjmașii să vie și să­ ia steagul, după cum vă închipuiți dumneavoastră. Domnilor, pe noi să ne ferească Dumnezeu de a face .așa. Noi, dacă Sfatul nostru e sărac, noi vom face un pas mai înainte ; vom adăuga­ sudorile noastre, pe cele trecute în zadar; vom înoi puterile noastre și vom fa­ce să izvorască aur și argint din brațele noastre. Să nu socotim­ dumneavoastră că 300.000 de lo­cuitori nu vor fi în stare a vă plăti acel pământ. Dacă Statul nu va avea putere, iată noi îi dăm putere; și nu vom lăsa ase rușina Statul nostru de națiile vecine“. Cu admirabile cuvinte! Cu a­­dâncă pătrundere de Caracterul Statului, de Rolul lui, de Pute­rea lui: Statul este mulțimea, — și mulțimea în România au fost in­­totdeauna Țăranii. -------------* * *------------­ Accidental mortal din Gării de Nord Alaltă seară, pe la orele 6 și 20, un accident, cu urmări mortale, s’a întâmplat in gara de Nord, la rampa de mică viteză, in ur­mătoarele împrejurări: u­n muncitor cu ziua, al că­rui nume nu se cunoaște încă­ în vârstă ca de 19—20 ani, pe când împinge­a, împreună cu­­ alți două lucrători, un vagon ci lemne ce urma să fie descărcat a lo­t tamponat de un alt vagon ce­­­<nea din urmă împins fiind de alți muncitori. Tampoanele celor două va­goane i-au zdrobit pieptul, omo­­rindu-l pe loc. De la gara de Nord s-a avizat imediat circ. 2 de periferie. D. comisar Mărculescu a venit la fața locului și după ce a făcut ancheta a avizat parchetul. S-a dispus transportarea ca­davrului la institutul medico­legal., In­ jurul expropriere! propirietăței mari Principiul expropriere! este el de natură anarhică? Da și nu. Da, dacă exproprierea nu, este condiționată de limită și timp și de o despăgubire pentru i­­mmobillul­­ propu­iat, con­­sideratăi fiind ca o confiscare. Nu, dacă exproprierea, atinge numai o parte din imobil și se plătește pentru acea parte o des­păgubire, — ce s’ar fixa de că­tre o comisiune instituită ad­-hoc. Prin exproprierea unei por­țiuni din fiecare proprietate fun­ciară până la un maximum sta­bilit, se împiedică pe viitor for­marea latifundiilor — cari sunt mai mult o povară pentru po­sesorii lor, din cauza enorme­lor cheltueli de administrație ce le pricinuește o cultură exten­sivă, agravată prin scrm­erea brațelor — se menține proprie­­tatea mare, pe care se poate face o cultură intensivă mai ra­țională și mai calitativă, și se formează în același timp și pro­prietatea mijlocie, înlesninndu-se astfel evoluțiunea firească și progresivă a celor trei stări so­ciale, cari vor dăinui cât va fi lumea, or cât ar dori unii so­ciologi să le vadă contopite in­­tr’unui singură. Iată ce zice în această ordine de idei domnul E. Marquery ,in­­tr’o carte a sa Intitulată Le droit de proprieté et le régime démocratiquce, publicată la Pa­ris in 1906 de editorul Félix Al­can, pagina 162: „Am spus că legislatorul pre­ocupat de o repartiție raționa­lă a proprietatei, funciare, tre­­­bue din punctul de vedere ra­țional să încurajeze formarea „de domenii de o întindere pro­porțională cu culturele ce se „pot face pe ele, dar, din punc­tul de vedere politic și pentru ,­a înmulți clasa micilor proprie­tari independenți, el trebue să „caute a crea un număr cât se „poate mai mare de loturi. Coe­­­xistența acestor două feluri de „exploatațiuni este nu numai fo­lositoare, dar și trebuincioasă „la­ fiecare din el. Cum spunea „acum de curând (la 22 Februa­­­rie 1905) cancelarul Germaniei, „trebue să dorim transforma­rea proprietă­ței funciare prea „mare în mari proprietăți, și „cu toate acestea proprietatea „mare este necesară pentru a „face pe agricultor să meargă „pe calea progresului. „Două țări în Europa s’au ÎU­­„drumul cu îndrăsneală pe ca­­­lea intervențiunei legislative „pentru a constitui mica propus „etate funciară: Anglia și Da­­nemarca“. In Franța proprietarul n’are un drept absolut asupra pro­­prietăței sale, care este supusă la servituti de tot felul; astf­e, când subsolul unei prop­rietți­ private conține păcura,­ minera­le, sau numai pietriș, dreptul de a’l exploata (subsolul) , este re­zervat întotdeauna autorităței publici, care se poate folosi de acest drept or ,și când, plătind, numai o despăgubire. De aceea art. 544 din c. c. francez preve­de că proprietatea este dreptul de a se folosi și dispune­ de lu­cruri în modul cel mai absolut cu condițiunea însă de ,,a nu face din acest drept un uz pro­hibit de legi și regulamente.“" * Tot din cartea d-lui E. Mar­guery de care am vorbit mai sus extrag și notițele ce urmea­ză: Prusia este, după Anglia, ța­ra din Europa care a legiferat mai mult asupra desmembră­­rei domeniilor mari; încă de la 1875 guvernul Ii limita, dripă ce­rerea Camerei, 5—6000 ha din domeniul public. Domeniile roluri prusace, fără a fi tot atât de întinse ca cele din Anglia, sunt cu toate acestea destul de numeroase și impor­tante pentru a forma o adevă­rată feudalitate funciară. Aceste domenii­­ grevate de majoritate, de fidel comis și ipoteci, au toa­te inconvenientele latifundiilor. Printr’o serie de legi s’a căutat a se micșora aceste inconvenien­te, ușurându-se răscumpărarea datoriilor și degrevarea sarcini­lor. Spre a se putea găsi cumpără­tori pentru domeniile astfel ofe­rite, o lege specială a stabilit că cumpărătorul se obligă față de Banca să plătească o anuitate timp de 36 ani și jumătate, la îm­plinirea cărora datoria este a­­mortizat­ă. Banca din partea ei dă vânzătorului scrisori de gaj cu 4 la sută pentru 3/1 din prețul vânzărei. In Finlanda o lege din ,29 De­cembrie 1864, în Elveția o ordo­nanță din 6 August 1881, au avut de asemenea ca obiect de ,a înlesni substituirea posesoru­lui precar proprietarului nomi­nal prin restricțiunea sau răs­cumpărarea drepturilor feudale. Italia a suferit și suferă încă din cauza­ întindere! dispropor­ționată a domeniilor mari, și răul este încă agravat prin pro­prietatea de mână moartă. Sta­tele Unite s-au mulțumit să in­terzică asociațiunilor de a po­seda mai mult de 5000 acri in­­tr'un singur teritoriu, sub pe­deapsă de confiscare. Australia se căsnește să fi limițeze dome­niile mari prin două mijloace, din care unul, cel mai brutal, este impositul progresiv, care lovește așa de tare domeniile­­ mari în­cât devine o confiscare deghizată. In Noua Zelandă un­­ domeniu de 85.000 acri a fost împărțit între 290 concesionari. Trebue însă recunoscut că veni­tul lui s’a împărțit imediat ce domeniul a fost împărțit. Ministrul Kingston din Sud Australia, vorbind de expro­­propriere, a zis: Dacă se poate expropria pentru cauză de uti­litate publică când este vorba de a se construi un edificiu sau de a se deschide un drum de ce nu s’ar putea da același drept când este vorba de a se spori numărul locuințelor ? (Fiind­ vorba de colonizare). Pentru a împiedica reconstitu­irea domeniilor mari, statele Australia nu dau din pământu­rile încă disponibile de­cât lo­turi de câte 250 h. pentru cul­tură și de câte 800 pentru pășu­­nat, și încă modul de cesiune cel mai preferat este închirierea amfiteatică, cu obligațiune de reședință­­ și de desțelenire. Din toate acestea reese că ex­proprierea, când n’are caracte­rul de confiscare, departe de a constitui o primejdie socială, devine în anumite timpuri și împrejurări singurul mijloc le­gal de a împăca nevoile popula­­țiunei rurale, lipsită în mare parte de pământ de hrană din cauza unei sporiri prea conside­rabile în număr, cu­ întinderea excesivă a domeniilor posedate de către un număr restrâns de proprietari mari. Conservatorii noștri­, tran­sformați în agrarieni sindica­liști, recunoscând și ei că ne găsim în fața unor asemenea împrejurări, declară că sunt gata să dea din moșiile lor cât va mai trebui pentru împro­prietărirea țăranilor lipsiți as­­tă­zi de pământ, numai să nu se prevadă în constituțiune c­ 3 exproprierea pentru cauză de utilitate public se referă și la proprietatea financiară pentru împroprietărirea țăranilor. , Ce nevoe mai este, zic,­eî, să se modifice­­ art. 19 din Con­­­stituțiune pentru a se trece prin­tre cauzele de utilititate publică și cauze de împroprietăriri, când noi ne în­voim a da de bună voe din m­oșiile noastre câtimea de pământ ce mai este trebuincioa­să Statului ca să satisfacă pe tirani? Cine ne garantează, răspund partizanii exproprierea preconi­zată și de subsemnatul act, că toți agrarienii se vor ține de cu­vânt când nu va mai fi modifi­cat­ în această privință? Experiența a fost făcută nu de mult timp cu angajamentul ce aceiași agrarieni și-au­ luat de a da pământ, pentru izlazuri în­­tr’un anume termen, pe un preț destul de avantagios. Și apoi,­­o dată stabilit un maximum pe­ste care proprietatea funciară nu se va mai putea mări în mâ­na unui singur posesor, trebue ca Statul să aibă dreptul de a interveni atunci când, pe de o parte populațiune­a rurală, prin­tr’o prea mare sporire a numă­rului membrilor săi, nu va mai avea destul pământ pentru hra­nă; iar pe de alta, proprietatea mare se va fi mărit prea mult prin moșteniri, donațiuni, cum­părări, etc. Dacă la 1864 împroprietărirea clăcașilor și însurățeilor s’a fă­cut în contra proprietarilor mari, din cauza opunere­­lor în­dărătnice în a recunoaște nece­sitatea acelei împroprietăriri, a­­poi conservatorii cari astăzi se fălesc de a fi împărțit și eu pă­mânt la țărani din domeniile statului, participând astfel la îmbunătățirea soartei talpei țâ­rei, n’ar trebui să mai vadă în exproprierea proprietăței prea mari — expropriere făcută în anumite condiții rar și cu drep­tul de despăgubire .— un prin­cipiu anarhic și primejdie soci­ală în aplicarea iul­­ei, mergând mână în mână cu conducătorii partidului liberal-națiomal (al­­ cărui șef, tot atât de înțelept cât este de inimos, a declarat la întrunirea ținută acum 2 luni la Focșani că în sufletul sau nu s’a simțit m­ai conserva­tor, în sensul cel sfânt al cu­vântului, de cât atunci când a ridicat drapelul reformelor a­­grare), să contribue și ei la a­­ceastă operă de reparație socia­lă. Cu atât mai mult trebue să fie și ei părtași la săvârșirea acestei opere mărețe, cu cât —­­după cum a spus d. V. Brătianu în importantul discurs ce a ți­nut l­a Cameră în ședința de la 23 Decembrie 1913, cu sinceri­tatea care caracterizează pe o­­­mul cult și patriot — tot­ sun­tem vinovati de nedreptățile e­­istente, cari nu sunt nici ale partidului liberal, nici ale par­tidului conservator, ci ale între­gului nostru trecut“. „Pâiniul" în reparație al viitorului prinț al Ali­aulei, la Durazzo. iff *­ Eeh tragerea premiilor noastre Lunare — Telegrama câștigătorului premiului de 600 lei — Se știe că la tragerea premii­lor lunare acordate de ziarul nostru abonaților și cititorilor, premiul principal de 600 lei a fost câștigat de Mihail Gh. Stan »din comp. 5-a de lucrători , al arsnalului marinei din Țiglina- Galata. Aflând plăcuta veste, câștigă­torul a trimis următoarea de­peșă de mulțumire d-lui N. Di­­m­itrescu - f­âmpina, directorul ziarului nostru: Câte odată norocul se abate și pe la­­ cei săraci și mulțumită numai d-vs. de data aceasta a căzut peste mine. N'am îndea­juns cuvinte să vă mulțumesc. Rog pe bunul D-zeu să vă dea mulți ani fericiți, pentru ca să puteți conduce acest însemnat­ ziar și să faceți fericită lumea nevoiașă. Soldat Mihail Gh. Stan --------- ------------------* * g-------------— ? Carnița electoralii in țara I R.-VALCEA D. Emil Lahovari, șeful parti­dului conservator din jud. Vâl­cea, la consfătuirea intimă ți­nută in casele d-lui Herescu, a propus următoarele candida­turi: col. I Cameră, d-nii N. Ne­­goescu, avocat­­ și profesor, Ma­­tache Constantinescu din Drăgu­­șani; col. II, Cil. Buculescu, Dră­­gășani; col. III-lea, Lazăr Po­pesc­u, avocat. Col. I Senat; d-nii Emil Laho­vari, dr. G. Sabin; col. II-lea V. Tretinescu. Aceste candidaturi au fost depuse Sâmbătă la Tri­bunal. PUTNA­­ , Candidaturile liberale Focșani, 25 Ianuarie La candidaturile liberale pe care le-am anunțat până acum, se mai adaugă și aceea a d-lu­i Anton A. Cristof, președintele Camerei de comerț din locali­tate și directorul băncel Futna. A doua candidatură e aceea a d-lui Vasile Nicolau, mare pro­prietar. Ambii vor candida la colegiul I de Cameră. ------- I . R.-SARAT Candidaturile conservatoare R.-Sărat, 25 ianuarie In urma unei consfătuiri inti­me ce a avut loc aseară acasă „ dr. Dobreanu, conservato­rii, au fixat următoarele candi­daturi: Cameră col. I: Al. Alexan­­drescu, Al. A. Orășanu; col. IT­C. Brăescu; col. III: n. p Mazilu. Senat col. I: Ion c. Grădiș­­teanu, Menelas Chircu, col. IX Ion Emandi. Aceste liste se zice că,­vor su­feri­ modificări.^ ^ ^---------—_ ROMAN Candidații conservatori Roman. 23 Ianuarie Clubul conservator local, care a hotărît să lupte în apropiatele alegeri generale, va susține ur­mătoarele candidaturi: Col. I. Cameră: Grigore Bui- Coh II Cameră: C. N. Roiu. Cal. I Senat: Dimitrie Tăcu. Col. II Senat: Matei Costache. VASLUI Nonî candidata ., Vaslui, 25 Ianuarie S’au mai fixat aci următoa­rele candidaturi: Conservatori La Senat: col. I: d-nii d­r. Al. Peride, I. C. Ioanid; la al II-lea: d. Ar- Sariani. La Cameră: col I: d-niii P. P. Carp și Gh. Gh. Mironescu ; al II-lea: d. L. P. M­avroianu și al III-lea : d. Jack Marcopulo. Conservatori-democrați La Senat: col. I: d-nii P. Gor­ges și D. Hernia; al II-lea:­­C. Gh. Motăș. La Cameră: col. I: d. loan Bușilă; col. II: d. Fr. Botez. ->ji iff­ E­vadarea îi doar periculoși spărgă­tori la Vaslui Vaslui, 25 Ianuarie Azi dimineață, pe la 7 jum. au evadat din arestul preventiv deținuții Florișcă Stoicovici, au­torul furtului de la Pincu Ber­­covici, comerciant din locali­tate, cum și Simioan Gh. Ursu, ambii periculoși spărgători. Simioan Gh. Ursu, făcând di­mineață curățenie în cancelaria arestului, a luat dintr’un cui cheia de la magazia de lemne, apoi a intrat în magazie îm­preună cu Stoicovici. Acolo ne­putând fi observați de sentinela de la poartă, au desfăcut o scân­dură pe unde au dispărut, după ce mai întâi Stoicovici, cu o sîr­­mă — se zice — a desfăcut fia­rele dela picioare în care era pus, lăsându-le în magazie. Vestindu-se autoritățile, ime­diat au sosit la fața locului de substitut de procuror, d. Aurel Ghinea polițaiul orașului și N. Mihailov, șeful siguranței, cari constatând evadarea, au luat cuvenitele măsuri pentru prin­derea evadaților. Stoicovici, de origină sârb, deși numai în etate de 27 ani, până acum a făcut 12 ani in pușcărie, cel de al doilea, în e­­tate de 20 ani, din Pocnești, are până acum la activul său­ 16 furturi. --Î- * Un dezertor vine din Gan­jia să-și pri­mească pe tovarășul său din pușcărie Piatra-N. 25 ianuarie In una din ultimele zile sub­comisarul V. Lionida observând că un­ anume David Raff se tot plimbă pe la poliție, l-a luat la cercetat și află că ar fi gazda unui dezertor și că se interesa dacă nu cumva poliția are cu­noștință de acest lucru. Făcându-se descindere la D. Raff și apoi la un cumnat al acestuia, Strul Segal, subcomi­sarul reușește să prindă pe de­zertor, spărgător de meserie. El se numește Bereu Leizer, e dezertor din reg. 4 artilerie (Ro­man) și a venit din Galița în România, spre a primi din puș­cărie pe un tovarăș al său de spargere numit Marcu Copolo­­vici, im vechiu client al pușcă­riei, pentru ca împreună să-șî urmeze meseria și să treacă in Austria. In ziua de 23 cor., Marcu­­ Co­­polovici terminându-șî pedeapsa de 6 luni pentru furt cu efrac­ție chiar din localul poliției, a fost expulzat în Austria, iar dezertorul a fost înaintat garni­­zonei. Contra­­ lui David Raff, par­chetul a deschis acțiune publică pentru găzduire de dezertori. -I« Instalarea comisiuni­i i­­ter­imare la Drăgășani ® raf­oșanâ, 25 ianuarie Vineri la­ orele 10 dimineața, în salonul primăriei, a depus jurământul «omisiunea interi­mară, compusă din d. Gh. Fili­­pescu, președinte; d­. Stătescu,­­vicepreședinte și d-nii Mișu. Mihăilescu, Costică Gheorghiu, Iancu Mateescu, membri. I­. prefect Gr. Oteteli­șanu a ținut o frumoasă cuvântare, a­­rătând reformele liberale și în­credințând pe noii numiți că le va da cel mai mare sprijin pen­tru a face toate îmbunătățirile necesare orașului. D. Gh. Filipescu, președintele comisiuni­ interimare, răspun­zând d-lui prefect, a arătat că va căuta să îndeplinească urmă­torul program: aducere apei și canalizarea orașului, planul orașului, facerea unei clădiri pentru băi populare, canaliza­rea unui pârâu care traversează orașul, facerea unei grădini pu­blice, mărirea uzinei, pavarea stradelor, facerea de trotuare cu asfalt, clădiri pentru pom­pieri, grajduri pentru cap care program a fost aprobat în total­­ de cei prezenți, fără distincțiune de culoare politică. Au mai vorbit: d. Matache Constantinescu, fostul primar și preotul Sachelarie. ->& i- Prânzul de pil de la Palatul Regal Alaltă seară, la orele 8, a fost la la Palatul Regal un al doilea prânz de gală. Au luat parte 28 persoane. M. S. Regele avea la dreapta, pe A. S. R. Principesa ,Maria, d. I. Brătianu, prim ministru, d-na Poenaru, d. Cad­amanoff, d. general Robescu, colonel Petala, iar la stânga pe d. Venizelos­, prim ministru al Greciei, d. Ta­ke Ionescu, d-na Magde, d. lo­­cot. colonel Kalinsky, d. Basset și d. căpitan Florescu. M. S. Regina avea la­­ dreapta pe A. S. Regală Principele Geor­ge al Greciei, A. S. Regală Prin­cipesa Elisabeta, d. Papadiaman­­dopulos, ministrul Greciei la Bu­curești, d-na Mavrodi, d­. Barbu Știrbey, administratorul dome­niilor coroanei și d. Dall’Orso, iar la stânga pe A. S. Regală Principele Ferdinand, d-na M­hi­­vrogheni, d. Porumbaru, minis­tru de externe, d-na Băicoianu, d. Markatonakis și &. general Bogdan. La cele două extremități ale mesei se aflau d. general Ma­­vrocordat și locot. col. Costescu. -------------—►-« »Xu­.........­.......__ Noul Bessrail „STEAUA ROMÂNIEI” ; D-lor Nicoleanu Eracle, maior de la statul-major general al ar­matei; Ghițescu Stan, adminis­trator al plăgei Roșiorii-de-Vede. „COROANA ROMÂNIEI” MEDALIAȚI In gradul de ofițer D-lui Buchman Eug., oficiant superior gr. I, dirigintele oficiu­lui telegrafic de la palatul Co­­troceni. In gradul de cavaler D-lor Stamatescu loan, subșe­­ful regiei domeniului Coroanei Segarcea; Dedu D., de la ocolul silvic Trivalea-Pitești; Dumitriu loan, pensionar, a fost șef de­­ bi­rou cl. II în min. de război. CRUCEA „SERVICIULUI GRĂ­­DINCIOS" Clasa I D-lor: Colțescu Ștefan, silvi­cultor, Câinești (Suceava); Po­­pescu Nicolae, silvicultor, Bicaz (Neamțul; Dan Octavian,­­agro­nom, Gherghița (Pr­ahova); Pe­­trescu Șt., revizor-contabil , în administrația centrală ,a dome­niului Coroanei; Rădulescu Do­­bre, șef de regiune viticolă clasa I în Golești-Baci. Clasa II D-lor: Stănescu Gr., agronom în Rușețu (Brăila); Nițescu Con­stantin, agronom în Domnița (R.-Sărat);­­Ionițoaia Const. D., contabil în Domnița (R.-Sărat); Dumitrescu Ioan, cap de factori, atașat la oficiul telegrafo-poștal al palatului regal; Suciu­ Gh., vizitiu la palatul Cotroceni. MEDALIA „SERVICIUL CRE­DINCIOS” Clasa I D-lor: Popescu Al., sergent de poliție, atașat la palatul­ regal; Stoenescu­ Chirilă, la cheui la pa­latul Cotroceni. Clasa 11 D-lor: Drăgoi Const. C., la-­­cheu la palatul Cotroceni; rl’ăna­se Gh., sufragiu, la palatul­ Co­troceni; Văcureanu Șt., vizitiu la palatul Cotroceni; Găinari Ion, Handucu V„ Roman Ion și Stăn­­culescu Diuo., servitori la unia­tul regn!.

Next