Universul, octombrie 1914 (Anul 32, nr. 270-300)
1914-10-27 / nr. 296
H. Problema Strâmtorilor Bosfor și Dardanele de G. I. BAJCOIAN. Perspectiva unui războiu Ruso- Turc, întrevăzut încă de acum câteva săptămâni, a devenit o realiate în urma declarației de război a Rusiei, survenită după agresiunile flotei turcești din Marea Neagră. Evident, faptul acesta este de natură să complice situația războiului european, care devine cu atât mai groaznic cu cât intervenția oricărui factor militar nou, nu poate decât să îi mărească intensitatea. Nu mai încape îndoială, că intrarea Turciei în acțiune se datorește Germaniei, care în constelația actuală a lucrurilor stăpânește frânele conducătoare ale Imperiului Otoman și stă în legătură cu puținul succes pe care a avut să-l încerce armatele aliate ale duplicei, în fața Varșoviei, de unde au trebuit să se retragă pe o distanță de 140 km² din pozițiunile ce ocupau. Sguduit de sentimentul marei răspunderi, în care s’a atras aventura navală, pusă la cale și executată de forțele militare germane, care s’au făcut stăpâne pe marina otomană, guvernul turc a căutat să încerce o reparație a conflictului petrecut fără voia sa, cerând scuze guvernului rus. Din nefericire însă, toate insistențele puse pentru aplanarea pașnică a conflicului au fost fără de efect. Oficialitatea din Petrograd intransigentă, a refuzat de la început orce discuție și a ordonat, ca pe ziua de 20 Oct., forțele rusești să treacă granița prin Caucazia, ceea ce de fapt a avut loc. Din examinarea acestor cifre, care rezumă exportul și importul total al României, constatăm că cea mai mare și cea mai însemnată parte a comerțului nostru exlibrior, se face pe apă și cu deoserbire pe mare. Trebue să adăugăm, că importul §1 exportul pe uscat, exprimă mai mult traficul nostru cu Austro-Ungaria și prea puțin cu celelalte țări cu care suntem în legături comerciale constante, dar cu care ne leagă exclusiv drumul mării. Astfel, din cele aproape cinci milioane de tone, ce reprezintă exportul țării, nu revine exportului decât 5 la sută din exportul total, iar în ceea ce privește importul, 60 la sută din total revine de asemenea traficului pe mare." Caracterul maritim al comerțului românesc se desprinde cu toată evidența din această constatare, care este cu atât mai mult de interes cu cât ne dam seama, că munca noastră națională se manifestă în prima linie în producția agricolă, care are nevoe de transport lesnicios și maieftin, cum este, cel pe apă. De aici reese și marea însemnătate pentru manifestarea muncei naționale românești a problemei neturburatei navigațiuni pe Mare, și în deosebi a navigațiunei prin Bosfor și Dardanele, căci acestea prin situația lor geografică sunt menite să fie cheia ce deține soarta intereselor celor mai vitale ale României. Or cât de bine și or cât de mult am produce în țară, valorificarea muncei noastre agricole și de tot felul, depinde în cea mai mare măsură de regimul de siguranță al strâmtorilor, care ne deschid largul drum al întregului pămmânt. Neturburata navigație prin Dardanele, este expresia cea mai înaltă a intereselor noastre agricole ce se confundă cu însăși existența României. Astăzi, când evenimentele prinare trecem ne forțează să trăim sub presiunea unui regim de încătușare a liberei navigațiuni prin Dardanele, care asfixiază întreaga noastră stare economică, suntem în măsură mai mult decât oricând să judecăm gravitatea problemei. Un mare interes la statornicirea unui regim de libertate și garanție a liberei navigațiuni prin Dardanele, îl are evident și alte popoare; nici unul însă, nici chiar Rusia, nu-1 are în gradul României. Din cauza situației noastre geografice care ne refuză orice alt drum decât acel prin strâmtori, închiderea Dardanelelor însemnează pentru noi curmarea firului de liberă propășire și al însăși existenței noastre. Tocmai pentru această considerație, eșirea Turciei din starea de neutralitate, în care ne obișnuisem a vedea la Dardanele, chezășia unei împărății ce înțelege pe temeiul însăși, al acestei neutralități să-și mențină propria existență, salvgardând în acelaș timp și interesele economice internaționale strâns legate de prența sa da. „Gornul de Aur‘‘, a „ redus în România cea mai legitimă și explicabilă dezorientare. Neliniștea ce ne-a cuprins este cu atât mai pronunțată, cu cât manifestul" țarului> arată cu preciziune ca de aici înainte în desfășurarea evenimentelor viitoare obiectivul politicei rusești în or-Este extrem de interesant manifestul țarului prin care aduce la cunoștința poporului său, declarația de război și prin care încheie exprimându-șî încrederea sa nestrămutată, că intervenția rău inspirată a Turciei, nu va putea face decât să accelereze desnodământul fatal pentru ea și „să deschidă Rusiei calea pentru deslegarea problemelor istorice pe malurile Mărei Negre, probleme ce i-au fost hărăzite de strămoși“. In fața acestei declarații imperiale, nu mai încape îndoială că problema Dardanelelor cu întregul decor al stăpânirea Cornului I este pusă la ordinea zilei. Rusia socotește că astăzi când se află în confraternitate de arme cu Anglia și Franța, a sosit momentul suprem ca să încerce realizarea idealului său politic oriental, urmărit cu atâta tenacitate și cu atâta perseverență de veacuri. Evenimentul acesta ce se desfășoară ochilor noștri este prin efectele ce el poate să aibă asupra condițiilor noastre de viață în viitor, prea însemnat Ca să-l putem trece cu vederea. Pentru a învedera și mai bine gravitatea momentului, fie ne permis să insistăm asupra însemnătăței problemei Dardanelelor, în raport cu interesele economice ale României,, sprijinindu-ne pe cifrele de mai jos ale statisticei comerțului exterior, în care se oglindește perfect interesele muncei productive Românești: din ea intereselor sale orientate, nu este altul decât realizarea testamentului lui Petru Cel Mare: Constantinopolul și stăpânirea strâmtorilor. De la intrarea Turciei în acțiune, groaznicul război european se înfățișează cu două ținte bine definite, unul central european și celălalt, asiatic oriental. Dacă tripla înțelegere ese învingătoare, regimul viitor al Dardanelelor, care ne interesează în speță și pe noi, va fi influențat de interesele Rusiei, care vede în Dardanele „cheia casei sale". In această privință, partea din manifestul țarului referitoare în cauză are nevoe să fie clarificată de toți aceia care au un interes deopotrivă de mare la statornicirea viitorului regim al strâmtorilor. .uaca din contră, tripla alianță ar învinge, viitorul regim al Dardanelelor se va resimți de influența germană, sub a cărei conducere stă astăzi întreaga politică a Imperiului Otoman și lovește atât de dureros deopotrivă interesele economice internaționale, o influență pe care o va întinde fără îndoială și asupra Mediteranei și Adriaticei. România, ale câreT interese la Dardanele se confundă cu interesele sale cele mai vitale politice și economice, nu se poate pune la remarca niciuneia din cele două grupări beligerante. Iată de ce dar, dacă manifestul țarului nu ne-a făcut să zâmbim, nici perspectiva stăpânirei germane din Stambul pe care ar putea să o întroneze aventura turcească din ultimele zile, nu na încălzește. In această chestiune, ca și în aceea a Dunărei, or unde ar duce desfășurarea evenimentelor viitoare, România nu poate decât să fie alături de toți aceia, care ar înțelege să păstreze acestei mari probleme un caracter de interes european. Astfel prezentându-se lucrurile, nu vedem altă rezolvare care ar putea garanta tuturor o pașnică propășire în viitor, decât stabilirea la Bosfor și Dardanele a unui — condominium internațional, chemat să apere deopotrivă interesele economice ale tuturor în special interesele politice a tuturor acelora pe care provedința i’a așezat în jurul bazinului Mărei Negre. România n‘are nici de cum veleitatea, cum s'ar înțelege după o telegramă din Petrograd, să aspire la un rol preponderant în statornicirea viitorului regim al strâmtorilor. Din contră, conștientă de însemnătatea interesului mondial ce se leagă de această problemă, și cum acela al României se confundă cu acest interes, ea reclamă ca viitorul regim al strâmtorilor să se clădească pe principiul apărărei interesului tuturor, fără să aibă la bază preponderența nimănui. Nu ne îndoim, că, în această privință or care ar fi alianțele de astăzi, România va avea concursul tuturor statelor care nu sunt direct interesate să vadă la Bosfor și Dardanele, un regim de excluzivitate, care n'ar putea decât să constituie pentru viitor un izvor permanent de neînțelegeri, menit să aducă grave prejudicii comerțului mondial și cauzei culture și civilizațiuneî în această parte a orientului european. C. I. Baicoianu Exportul României exprimat in tone . .. . Prin gurile Prin Con-Anii Pe uscat Dun trei Btanța Total 190. 336.690 2.236.792 720.772 3.294.254 1910 280 626 3.189.530 1.009.172 4.479.328 Importul României 1909 I 229.227 I 360.149 I 126.668 I 716.044 1910 1 229.458 382.459 159.62Ó 771.542 Serviciul nostru telegrafic Căutarea morților In vârful unui deal, dupa o luptă sângeroasă Luptele pe frontul oriental Rușii resping ultimele sforțări ale austriacilor Lemberg, 23, (sosită 24). In seara de 23 Oct. s’a primit aci știrea că la reluarea Jaroslavului au fost luați 5.000 de prizonieri. Se anunță că zilele trecute austriacii au operat zi și noapte atacuri crâncene, desvoltând un foc infernal de artilerie și făcând pare-se o ultimă și supremă încercare. Cu toate acestea rușii au respins viguros pe inamic și i-au rupt rezistența lui disperată. Actualmente austriacii bat în retragere de-alungul Sânului. Aceasta din urmă luptă a fost așa de intensă încât canonada se auzea într-o circonferință de zece verste. Enorme forțe austriace au căutat să împiedice trecerea rușilor lângă Monastyrzek, însă rușii se mențin bine. Se raportează că artileria austriacă a distrus palatul de pe proprietatea principelui Czartoryski, lângă Lexadoff, unde a pierit o prețioasă bibliotecă istorică. (Westnik). Austriacii anunță retragerea Viena, 24. — Ers,au au fost lupte pe frontul de nord Fără a fi fost stânjeniți de dușman în mișcările noastre, in Polonia rusească și în Galiția, în câteva locuri din frontul nostru, cu toată situația locală favorabilă nouă, s’a cedat rușilor ceva teren în mod trecător și numai din cauza situațianei totale. (Cor, Bureau). Arestarea englezilor din Germania Berlin. 24. — Tratarea contrară dreptului internațional ca prizonieri de război a germanilor reținuți In Anglia, având etatea între 17 și 55 de ani, a determinat pe guvernul german să declare că și englezii capabili de serviciul militar ce se află in Germania vor fi arestați, dacă supușii germani, nu vor fi puși în libertate. Guvernul englez a lăsat această declarațiune fără de răspuns așa că s-a ordonat arestarea bărbaților englezi având vârsta între 17 și 55 ani. Măsura, până la nou ordin, privește numai pe supușii Marii Britanii și Irlandei, dra va fi întinsă și la supușii coloniilor și protectoratelor britanice, dacă germenii ce reșed acolo nu vor fi puși în libertate. (Cor, Bursau). Războiul RUSO-TURG Consulul austro-ungar din Taebriz arestat de ruși Viena. 24. — După știrile sosite din Teheran, consulul austro-ungar și reprezentantul diplomatic turc la Taebriz au fost arestați de ruși și escortat până la Tiflis. Guvernul persan și legațiunea Statelor Unite la Teheran au protestat la legațiunea rusească din Teheran în contra acestui procedeu contrariu dreptului ginților. O protestare în fel a fost făcută la Petrograd prin reprezentantul persan. (Col. Bureau.) Proclamațiunea de a Angliei război Viena, 24. — Se telegrafiază din Londra că proclamația care a comunicat starea de război cu Turcia a fost publicată în acelaș timp cu declarația de anexare a insulei Cipru. Proclamația declară că cuvântul „dușman" care se găsește în proclamație privitoare la Turcia, se referă In acelaș modei la celelalte posesiuni ale Turciei, afară de Egipt, Cipru și de teritoriile ocupate până acum de Anglia sau de aliatele ei. reau). (Cor, Bu- Germania trimite In Turcia prizonieri musulmani Roma, 23 (sosită 24). — Intr'un interview acordat ziarului „Idea Nationale“, un diplomat balcanic ar fi făcut următoarele destăinuiri: Be câtva timp Germania a început să trimeată in Turcia, străbătând Austria și România, pe toți prizonierii musulmani (turceși, spahii, indinen, etc.), pe care-i prind în războiul contra Franței. Cu aceasta, Germania înțelege să arate simpatia sa pentru poporul musulman; înțelege să-și asume oarecum un fel de tutelă a musulmanilor. In adevăr această purtare a ei a contribuit să mărească trecerea de care se bucura de mai multă vreme în țările Islamului. Nu știm cum cele două state ar fi rezolvat chestiunea juridică, ce a împiedicat până acum o înțelegere între guvernul rusesc și cel italian asupra trimiterea prizonierilor italieni luați în luptele cu austriacii. (A. T. I). Gazul vaporului «Bajero» Roma, 23 (sosită 24). Biroul contenciosului din ministerul de externe, a cercetat cazul juridic al vaporului austriac „Bayer” care fiind încărcat cu dinamită Si munitiunl și sosind acum două luni în portul Neapoli, guvernul austro-ungar a cerut guvernului italian ca să fie descărcat permițând totdeodată ca munițiunile și dinamita să poată călători pe căile ferate italiene pănă la graniță austriacă. După multe intervenții din partea guvernului austro-ungar, ministrul de externe a cerut părerea contenciosului, care a fost negativă. De aceea guvernul italian a oprit debarcarea, armelor și munițiunilor de pe piroscaful austriac. (A. T. I)i Bombardarea pozițiunei Tsing-Tao Viena, 24. — Din Tokio vine știrea oficială că bombardarea pozițiunei Tsing-Tao, mai urmează cu energie. Germanii au făcut o eșire în ziua de 21 Oct. (Cer. Bureau). D. SONNINO și reprezentanții diplomatici ai Italiei in străinătate Roma, 23 (sosită 24). — D. Sonnino Sidney, luând direcția departamentului afacerilor străine, a trimis șefilor de misiune din străinătate o telegramă prin care isi arată încrederea că în greaua, sarcină, pe care și-a luat-o în aceste grave împrejurări, va fi sprijinit de opera nepregetată si luminată a reprezentanților diplomatici ai Italiei in străinătate. (A. T. I.) Situația rușilor e principală Roma, 23 (sosită 24). — Criticul militar al ziarului „Giornale d’Italia’* cercetând situația beligeranților de pe câmpul oriental de luptă, scrie: Cu toate contrazicerile ce se observă între buletinele militare austro-germane și comunicatele statului major rusesc, e evident că liniile austro-germane, cu toate că n’au suferit în nici un foc vreo înfrângere hotărîtoare, totuși au fost bătute in mai multe puncte. Dată fiind extensiunea liniei de luptă, acest fapt nu poate să ne surprindă. De altfel, reese lămurit că germanii s’au hotărît a păstra deocamdată o atitudine de defensivă, atacând bine Înțeles din când în când pe dușman, oriunde vor simți că e mai slab. Trecerea Vișiniei, pe care rușii au săvârșit-o acum câteva zile, alcătuește pentru dânșii un mare folos, mai ales întrucât le va permite ulterioare înaintări și o mai mare libertate de a se înfige între liniile germanilor. (A. T. I.) Amănunte asupra ultimei lupte navale DIN SUA SA AUSTRIACA -Viena, 24. — După raportul publicat de ziarul „Times“ din Londra, despre lupta navală de lângă Chile (7) vaporul „Good Hopes“ a fost atât de avariat încât a fost silit să fugă folosindu-se de întuneric. Vaporul „Monmouth“ a încercat să fugă, dar a fost urmărit de un mic crucișător german și s'a scufundat după ce a mai fost lovit de câteva ori. Din cauza lui tunel, nu s'a putut întrebuința bărci pentru salvare. Se crede că vapoarele „Glasgow“ și „Otranto“ au fost avariate, dar, din cauza repeziciunei lor, au putut scăpa in întuneric. Vapoarele germane nu au suferit pagube grave. Vapoarele engleze a ieșit Duminică spre a vâna vapoarele germane. Aceste din urmă au deschis focul în contra lor. Vapoarele engleze pare-se, nu au ajuns la o distanță favorabilă tirului. ..Monmouth“ a continuat să lupte până când, a fost străpuns, (Corr Bureau). ‘ Noul wMitat italian Roma, 23 (sosită 24). — „Giornale d'llaUa“ îi celelalte ziare independente salută constituirea noului cabinet italian ca o garanție de înțeleaptă cârmuire în clipele grele prin care trece politica europeană. Mai ales intrarea d-lui Sonnino in noua combinație ministerială dă prilej unor comentarii foarte favorabile. Se observa că acest minister are însușirea, de a mulțumi cele două partide istorice ale Camerei italiene: partidul din dreapta și partidul in stânga. In adevăr pe când d-nii Salandra, Sonnino și Grippo se trag din rândurile partidului moderat, d-nil Martini. Orlando si Carcano reprezintă grupul liberal. (A. T. I.) NOUn MINIȘTRI Sonnino Sidney s-a născut la Pisa la 11 Martie 1847, doctor în drept de la Universitatea din Pisa, deputat de San Casciano in Val Pesa de la a XIV-a legislatură încoace, ministru de finanțe de la Dec. 1893 la Aprilie 1894; ministru al Tezaurului de la Apr. 1894 la Martie 1896; prim ministru în 1906 și 1909. Orlando Vittorio Emanuele s-a născut la Palermo în 29 Mai 1860; profesor ordinar de drept administrativ la Universitatea din Roma; deputat de Partinico de la a XX-a legislatură Încoace, ministru al I. P. și al Justiției în cele două din urmă ministere Giolitti; autor a mai multor publicații însemnate de drept public. Carcano, născut la Como la 24 ian. 1843; doctor în drept de la Universitatea din Pavia; a luat parte la luptele pentru independența Italiei, sub comanda lui Garibaldi; deputat de la a XIV-a legislatură încoace; ministru de finanțe și al tezaurului în repetite rânduri; actualmente era vice-președinte al Camerei. Grippo Pasquale, s-a născut in Basilicata. Doctor în drept de la Universitatea din Neapoli; profesor de drept Constituțional la Universitatea din Neapoli; deputat de Muro Lucano și Potenza de la a XVII-a legislatură încoace. (A. T. I.). Situația la Viena Roma, 33 (sosită 24). După o corespondență din Viena, „Popolo Romano“ ne încredințează ca veniturile comunale ale orașului Viena pe luna Septembrie au sporit cu un milion și 800 mii de coroane. La 30 Septembrie depozitele de la casele de economie din Viena intreceau cu 38 milioane depozitele de anul trecut. Birourile Primăriei până la 15 Oct. au ocupat 10 mii de persoane. Muncitorii și meșteșugarii nu duc lipsă de lucru. Aprovizionarea orașului se face în chip mulțumitor. Condițiunile sanitare sunt cât se poate de favorabile. Printre localnici nu s'a înregistrat nici un caz de holeră. Toată lumea e încrezătoare în izânda armelor imperiale. Stradele sunt animate. Toate teatrele s’au redeschis. (A. T. I.). Nu se confirmă acțiunea în colonia Angola Roma. 23 (sosită 24). Nu se confirmă acțiunea germanilor în colonia portugheză Angola. De altfel, ziarele observă că raporturile germano-portugheze sunt până acuma cele normale. (A. T. I.) Născocirile presei vieneze Niș. 24. — Știrea lansată de un ziar din Viena anunțând pretinsa încoronare a principelui George al Serbiei ca rege al Syrmiei este o născocire tot atât de ridiculă pe cât de calomnioasă. (Pres. Bureau). Pentru o înțelegere între creștinii și musulmanii la Scutari Roma. 28 (sosită 24). — Se află dit Scutari, că se depun mari stăruințe pentru a se ajunge la o înțelegere intre musulmani și creținii din localitate. (A. T. I.) Resmințire Roma, 23 (sosită 24). — Intr’un interview acordat unui ziarist italian, primul ministru spaniol a desmințit zvonul după care cabinetul englez ar stărui pe lângă guvernul spaniol rastru ca Spania să intre în acțiune alături de aliați. (A. T. I.) VIATA LA PARIS ie LEO CLABETIE - România la Paris.- miniștrii la Bordeaux. -Spaima și nepăsarea. Strada.—Ziarele de la 4. - Amabilitatea publică.—Afișele de la prăvălii. — Petrecerea cu Taube. — Cinematografiile. — Parisul seara. — Cartierele bogate. —Cartile poștale.—Moratoriul. — Omagii poporului din Paris — Reiau astăzi seria cronicelor mele pariziene în mijlocul evenimentelor tragice așa cum nu s’a mai pomenit, și care au aprins focul ,peste mai toată Europa. România ocupă mult spiritele acuma în Franța, căci cunoaștem valoarea armatei românești și știm aspirațiunile ei statornice de a redobândi provinciile pierdute, Transilvania și Bucovina. Franța are ochi îndreptați spre noi. Ne interesăm mult de urcarea pe tron a M. S. Regelui Ferdinand. M. S. Regina Maria este foarte iubită, căci era cunoscută și apreciată la noi.Guvernul s’a mutat la Bordeaux. Această retragere cam repede, cam pripită, este considerată ca prea prudentă. Nu este populară, și tot așa nu e populară mai cu seamă plecarea deputaților și senatorilor. Se fac multe glume asupra lor. Restaurantele unde se adună acești parlamentari se numesc la Cuponul fin. Se zice că se îndoapă la Caponul fin (capon, fricos) trăgând la măsea Chateau la Fuite (numele vinului Cateau Lafitte schimbat în la Fuite, fuga) și înghițind Tournedos bardelaise (tournedos, întoarce spatele). Pe stradă se vând diplomele Fricoșilor, decernate acelora cari au fugit din Paris. Orașul, de altfel, este liniștit, încrezător. Negreșit, că nu mai are fizionomia obicinuită, și’n scrisorile ce vi le trimit vă voi desert Parisul războiului. In prima lună a mobilizării a fost multă emoțiune; fiecare își făcea previziuni de conserve și de legume așa ca și cum Parisul ar fi fost asediat. Emoțiunea mai crescu în Septembrie, când se află că germanii erau la Lagny și la Dammartin, la 20 kilometri de oraș. Mai pe urmă se știa că era o tactică a generalului Joffre. Și liniștea, se restabili în suflete după victoria de la Marne. Acum biruința, de la Aische și de la Lys a adus încredere deplină. Pericolul se depărtează și succesul final apare sigur. Notez aici câteva aspecte ale vieții pariziene. Activitatea comercială și industrială s'a înmuiat. Nu mai e nici un autobuz; s'au dus toate la front și servesc pentru cărarea proviziilor. Automobilele asemenea sunt rare. Au fost rechiziționate. In fiecare, la ceasurile 4, chioșchiurile ziarelor sunt asediate. E momentul când se publică comunicatul oficial de la 3. Mai e și alt comunicat la 11 seara. Ese în foile de a doua zi de dimineață. Oamenii citesc gazetele pe trotuar și vecinii se adună și încep conversațiile, întreabă ce vești sunt și le comentează. Niciodată populațiunea n’a fost așa de sociabilă, așa de blândă, așa de amabilă. Nu se mai ceartă nimeni. Băutura absintului este oprită pretutindeni. Nu se mai văd oameni beți. Multe prăvălii s’au închis. Au pe obloane afișe prudente și protectoare: Maison Frangaise, pentru că, la început, prăvăliile germane, berării, lăptării și altele au fost prădate. Casele sunt împodobite cu steaguri franțuzești, englezești, rusești, belgiene, sârbești. Mai sunt pe ele inscripțiun!: „închisă din cauza mobilizării. „Patronul și amploiații păzesc fruntariile“. In acela Wagram un comerciant a scris cu creta: „Cetățeni dormiți în pace „Plăpumarul s’a dus la oaste. „Deschiderea după, victorie". Pretutindeni veselie și avânt. Noaptea, trei proectoare puternice brăzdează cerul ca să se vadă Taubele și Zeppelinurile cari ar avea pofta să viziteze Parisul după răsăritul stelelor., Ar fi primite cu focuri de tun. Petrecerea cea mare este vizita Taubelor germane. Nu sperie pe nimeni, cu toate victimele inocente ce le-au făcut, în ciuda dreptului ginților. Când se semnalează un Taube, mulțimea ridică ochii in sus, și se uită cu o curiozitate ironică. Pe terasa de la Sacrée-Coeur se închiriază scaune și binocluri cui vrea să-l privească mai bine. Este o petrecere. Și nu mai sunt alte distracțiuni. Cu toate acestea viața începe să se învioreze. Liniile metropolitanului s’au pus în circulație, și tramvaele asemenea. Cinematografele au început iar și chiar vreo două trei concerte. Teatrele însă stau tot închise. Cafenelele închid ușile la 8 ore, ridicând scaunele și mesele de pe terase. Restaurantele sting luminile la 9 și jumătate, când viața se suspendă. Trenuri, tramvaie, toate trăsurile se opresc. Pe ln 10 ceasuri se ora, abia se mai văd câțiva rari trecători, și câteva rare taximetre, strada e pustie, așa cum era odată numai în 3 ore despre ziuă-Insuflețirea e mare, peste zi, pretutindeni, afară, de cartierele bogate, adică l’Etoile și Munceau. Acolo locuiesc oameni cari au castele sau cari dispun de,mijloace d’a sa insala la Biaritz, în Nizza sau in orașele cele mari de la miazăzi. Acolo obloanele sunt închise. Dar la răsărit de Operă activitatea este același ca și’n titunul normal. Dar, cum, mai spus ei, totul începe să-șî reia mersul, de sha» înainte. Prăvăliile au început să se deschidă și bulevardele să se umple de mulțimea celor ce se plimbă. Ziarele își reiau încetul cu încetul fizionomia de mai înainte.1 Câtăva vreme ziarele cu 8 pagini avară numai 2. Acuma au 4 și au început să publice iar și foiletoane. Toate știrile sutei relative la război și sunt trecutee printr'o cenzură severă. Ne aducem aminte că în 18H) înfrângerea de la Sedan a fost pricinuită, în parte, de impiserețiunea unui ziar asupra mișcărilor trupelor noastre. Nu se ta mai repeta această greșeală. Scrisorile soldaților nu au nici una indicațiunea localității de unde sunt trimise. S’au făcut, cărți poștale militare pentru soldați, în care toate frazele probabile sunt tipărite de mai înainte. N’au decât să însemneze cu creionul. Mi-este bine. Sunt rănit. Vremea e reze..Comerțul cu cărțile poștale e foarte intens, înaintea fațadelor prăvăliilor închise, negustorii își întind colecțiunile. Germanii înfiu și ei câte ceva. Caricaturi, vederi de ruine, scene de bătăi,obuziere, baterii de artilerie, gruepe de englezi, scoțieni, indieni, canadieni, belgieni, portretele ltri Joffre, French, ale tuturor generalilor și mai cu seamă al lui Albert al Belgiei ațâță entuziasmul cel mai mare și cel mai meritat. E ridicat în slăvi suveranul belgian. Va fi o colecție de făcut din aceste cărți poștale ale războiului, în care se cuprind vederi, în scene, alegorii sentimentale, soldatul și logodnice, ambulanța» steagul... De câte ori se duce câte un drapel german la Invalizi, se produc« o măreață manifesta?» de bijcurie populară. ■ Moratoriul stânjenește mult pe oameni și ține pe loc afacerile. Depozite, cecuri, titluri nu mai sunt bune de nimic. Niciodată Parisul n’a fost mai liniștit și mai sigur ca acuma.Borfașii sunt la armată. Starea de asediu garantează siguranțe. Parisul oferă priveliștea unei populațiuni încrezătoare și eroică. Nu mai sunt ca în 1870 haimanale care cutreeră stradela strigând și cântând refrene războinice. Astăzi e tăcerea curajoasă a unui popor care așteaptă cu încredere. DoliuriVi sunt numeroase. Niciodată n’a fost un război mai îngrozitor prin desfășurarea neobicinuită a frontului batalioanelor și cantitatea de oameni intrați în lupta. Dar văduvele și numele au siguranța bărbătească a francezelor care nu se îndoesc de nimic și care și-au făcut de mai înainte jertfele dragostelor lor pe altarul Patriei. , Voi continua în scrisoarea ce va urma tabloul Parisului în timpul războiului. Este pitoresc, edificiant și consolator. ȘCOALE FICȚIUNI Cele mai numeroase școală din țară, sunt cele cu un singur învățător, cu orariul Tip A, când toate diviziile urmează simultan și dimineața și după, prânz, și cu orariul Tip B I., Când div. II și III urmează dimineața, iar div. I după amiază. O școală, de felul acesta, este și a subsemnatului, cu orariul Tip B. T. Vom arăta pentru cl n’am adoptat orariul Tip A și ce se petrece în această școală și cetitorul va reflecta și trage concluziunile cuvenite. Populațiunea școalai mele, după recensământ, este de 147 copii. In local nu încap de cât maximum 76 elevi. Dacă aș fi adoptat orariul Tip A, ar fi trebuit să dispensez de școală 71 copii, să las 71 de analfabeți din generația care se ridică! Ca să nu mă mustre conștiința, am adoptat orariul Tip B 1. După acest orar primesc copii, în două serii, dimineața 70 copii din div. II și III și după prânz 77 copii din div. I, și astfel supun influențelor școalei întreaga populațiune școlară din sat. In ce condițiuni !însă! După o socoteală precisă, în cursul unui întreg an școlar, copiii frecventează 185 de zile, scoțând după prânzurile foilor libere și Sâmbetelor ocupate cu lucrări manuale, agricole etc. Aceste 185 zile sunt utilizate jumătate de div. II și III și jumătate de div. I, copiii dintr’o serie urmând numai o jumătăție de zi. Revine deci unei serii de copii, exact 92 și jum. zile pe an, sau în 5 ani, cât urmează un copil școala. 462 de zile și suna- Numai 1 an și 97 și juni. zile. Cine își poate închipui că în timpul acesta se poate însuși temeinic materia programei școalelor primare? Cine, crede cf, se poate, se înșala. Școalele cu un singur învățător sunt ficțiuni. N. Bonjtig-AlibeichHti