Universul, octombrie 1914 (Anul 32, nr. 270-300)

1914-10-27 / nr. 296

H. Problema Strâmtorilor Bosfor și Dardanele de G. I. BAJCOIAN. Perspectiva unui războiu­ Ruso- Turc, întrevăzut încă de acum câteva săptămâni, a devenit o re­­aliate în urma declarației de răz­boi a Rusiei, survenită după agre­siunile flotei turcești din Marea Neagră. Evident, faptul acesta este de natură să complice situația răz­boiului european, care devine cu atât mai groaznic cu cât inter­venția oricărui factor militar nou, nu poate decât să îi măreas­că intensitatea. Nu mai încape îndoială, că in­trarea Turciei în acțiune se da­­torește Germaniei, care în conste­lația actuală a lucrurilor stăpâ­­n­ește frânele conducătoare ale­­ Imperiului Otoman și stă în legă­tură cu puținul succes pe care a a­­vut să-l încerce armatele aliate ale duplicei, în fața Varșoviei, de unde au­ trebuit să se retragă pe o distanță de 140 k­m² din pozi­­țiunile ce ocupau. Sguduit de sentimentul marei răspunderi, în care s’a atras a­­ventura navală, pusă la cale și e­­xecutată de forțele militare ger­mane, care s’au făcut stăpâne pe marina otomană, guvernul turc a căutat să încerce o reparație a conflictului petrecut fără voia sa, cerând scuze guvernului rus. Din nefericire însă, toate insis­tențele puse pentru aplanarea pașnică a conflicului­ au fost fă­ră de efect. Oficialitatea din Petrograd in­transigentă, a refuzat de l­a înce­put orce discuție și a ordonat, ca pe ziua de 20 Oct., forțele rusești să treacă granița prin Caucazia, ceea ce de fapt a avut loc. Din examinarea acestor cifre, care rezumă exportul și importul total al României, constatăm că cea mai mare și cea mai însemna­tă parte a comerțului nostru ex­­librior, se face pe apă și cu deose­­rbire pe mare. Trebue să adăugăm, că impor­tul §1 exportul pe uscat, exprimă mai mult traficul nostru cu Aus­­tro-Ungaria și prea puțin cu cele­lalte țări cu care suntem în legă­turi comerciale constante, dar cu care ne leagă exclusiv drumul mării. Astfel, din cele aproape cinci milioane de tone, ce reprezintă exportul țării, nu revine exportu­lui de­cât 5 la­ sută din exportul total, iar în ceea ce privește im­portul, 60 la sută din total revine de asemenea traficului pe mare." Caracterul maritim al comer­țului românesc se desprinde cu toată evidența din această cons­­­tatare, care este cu atât mai mult de interes cu cât ne dam seama, că­­ munca noastră na­țională se manifestă în­­ pri­ma linie în producția agricolă, care are nevoe de transport les­nicios și mai­eftin, cum este, cel pe apă. De aici reese și marea­ însemnă­tate pentru manifestarea muncei naționale românești a problemei neturburatei navigațiuni pe Ma­re, și în deosebi a navigațiunei prin Bosfor și Dardanele, căci a­­cestea prin situația lor geogra­fică sunt menite să fie cheia ce deține soarta intereselor celor mai vitale ale României. Or cât de bine și or cât de mult am produce în țară, valorificarea muncei noastre agricole și de tot felul, depinde în cea mai­ mare măsură de regimul de siguranță al strâmtorilor, care ne deschid largul drum al întregului pă­­mmânt. Neturburata navigație prin Dardanele, este expresia cea mai înaltă a intereselor noastre agri­cole ce se confundă cu însăși e­­xistența României. Astăzi, când evenimentele prin­­­are trecem ne forțează să trăim sub presiunea unui regim de în­cătușare a liberei navigațiuni prin Dardanele, care asfixiază întreaga noastră stare economi­că, suntem în măsură mai mult de­cât ori­când să judecăm gra­vitatea problemei. Un mare interes la statornici­rea unui regim de libertate și ga­ranție a liberei navigațiuni prin Dardanele, îl are evident și alte popoare; nici unul însă, nici chiar Rusia, nu-1 are în gradul României. Din cauza situației noastre geo­grafice care ne refuză orice alt drum de­cât acel prin strâmtori, închiderea Dardanelelor însem­nează pentru noi curmarea firu­lui de liberă propășire și al însăși existenței­ noastre. Tocmai pentru această consi­derație, eșirea Turciei din starea de neutralitate, în care ne obiș­nuisem a vedea la Dardanele, chezășia unei împărății ce înțele­ge pe temeiul însăși, al acestei ne­utralități să-și mențină propria existență, salvgardând în acelaș timp și interesele economice in­ternaționale strâns legate de pre­nța sa da. „Gornul de­­ Au­r‘‘, a „ redus în România cea mai legi­timă și explicabilă dezorientare. Neliniștea ce­ ne-a cuprins este cu atât mai pronunțată, cu cât manifestul"­ țarului> arată cu pre­­ciziune ca de aici înainte în des­fășurarea evenimentelor viitoare obiectivul politicei rusești în or-Este extrem de interesant mani­festul țarului prin care aduce la cunoștința poporului său, declara­ția de război și prin care încheie exprimându-șî încrederea sa ne­strămutată, că intervenția rău­ inspirată a Turciei, nu va putea face decât să accelereze desnodă­­mântul fatal pentru ea și „să deschidă Rusiei calea pentru des­­legarea problemelor istorice pe malurile Mărei Negre, probleme ce i-au­ fost hărăzite de strămoși“. In fața acestei declarații impe­riale, nu mai încape îndoială că problema Dardanelelor cu între­gul decor al stăpânirea Cornului I este pusă la ordinea zilei. Rusia socotește că astăzi când se află în confraternitate de arme cu Anglia și Franța, a sosit mo­mentul suprem ca să încerce rea­lizarea idealului său­ politic o­­riental, urmărit cu atâta tenaci­tate și cu atâta perseverență de veacuri. Evenimentul acesta ce se des­fășoară ochilor noștri este prin e­­fectele ce el poate să aibă asupra condițiilor noastre de viață în viitor, prea însemnat Ca să-l pu­tem trece cu vederea. Pentru a învedera și mai bine gravitatea momentului, fie­ ne permis să insistăm asupra însem­­nătăței problemei Dardanelelor, în raport cu interesele economi­ce ale României,, sprijinindu-ne pe cifrele de mai jos ale statisti­cei comerțului exterior, în care se oglindește perfect interesele muncei productive Românești: din ea intereselor sale orientate, nu este altul decât realizarea tes­tamentului lui Petru Cel Mare: Constantinopolul și stăpânirea strâmtorilor.­­ De la intrarea Turciei în acțiu­­­ne, groaznicul război european se înfățișează cu două ținte bine de­finite, unul central european și celălalt, asiatic oriental. Dacă tripla înțelegere ese în­vingătoare, regimul viitor al Dar­­danelelor, care ne interesează în speță și pe noi, va fi influențat de interesele Rusiei, care vede în Dardanele „cheia casei sale". In această privință, partea din manifestul țarului referitoare în cauză are nevoe să fie clarifi­cată de toți aceia care au un inte­res deopotrivă de mare la sta­tornicirea viitorului regim al strâmtorilor. .uaca din contră, tripla alianță ar învinge, viitorul regim al Dar­danelelor se va resimți de influ­ența germană, sub a­ cărei condu­cere stă astă­zi întreaga politică a Imperiului Otoman și lovește a­­tât de dureros deopotrivă intere­sele economice internaționale, o influență pe care o va întinde fără îndoială și asupra Meditera­­nei și Adriaticei. România, ale câreT interese la Dardanele se confundă cu intere­sele sale cele mai vitale politice și economice, nu se poate pune la remarca niciuneia din cele două grupări beligerante. Iată de ce dar, dacă manifes­tul țarului nu ne-a făcut să zâm­bim, nici perspectiva stăpânirei germane din Stambul pe care ar putea să o întroneze aventura turcească din ultimele zile, nu na încălzește. In această chestiune, ca și în a­­ceea a Dunărei, or unde ar duce desfășurarea evenimentelor vii­toare, România nu poate decât să fie alături de toți aceia, care ar înțelege să păstreze acestei mari probleme un caracter de interes european. Astfel prezentâ­ndu-se lucrurile, nu vedem altă rezolvare care ar putea garanta tuturor o pașnică propășire în viitor, de­cât stabi­lirea la Bosfor și Dardanele a u­­nui — condominium interna­țional, chemat să apere deopotri­vă interesele economice ale tutu­ror în special interesele politice a tuturor acelora pe care provedin­­ța i’a așezat în jurul bazinului Mărei Negre. România n‘are nici de cum ve­leitatea, cum s'ar înțelege după o telegramă din Petrograd, să as­pire la un rol preponderant în statornicirea viitorului regim al strâmtorilor. Din contră, conștientă de în­semnătatea interesului mondial ce se leagă de această problemă, și cum acela al României se confundă cu acest interes, ea re­clamă ca viitorul regim al strâm­torilor să se clădească pe prin­cipiul apărărei interesului tutu­ror, fără să aibă la bază prepon­derența nimănui. Nu ne îndoim, că, în această privință or care ar fi alianțele de astăzi, România va avea con­cursul tuturor statelor care nu sunt direct interesate să vadă la Bosfor și Dardanele, un regim de excluzivitate, care n'ar putea de­cât să constituie pentru viitor un izvor permanent de neînțelegeri, menit să aducă grave prejudicii comerțului mondial și cauzei culture­ și civilizațiuneî în a­­­ceastă parte a orientului euro­pean. C. I. Baicoianu Exportul României exprimat in tone . .. . Prin gurile Prin Con-Anii Pe uscat Dun trei Btanța Total 190.­ 336.690 2.236.792 720.772 3.294.254 1910 280 626 3.189.530 1.009.172 4.479.328 Importul României 1909 I 229.227 I 360.149 I 126.668 I 716.044 1910 1 229.458 382.459 159.62Ó 771.542 Serviciul nostru telegrafic Căutarea morților In vârful unui deal, dupa o luptă sângeroasă L­uptele pe frontul oriental Rușii resping ultimele sforțări ale austriacilor Lemberg, 23, (sosită 24).­­ In seara de 23 Oct. s’a primit aci ști­­rea că la reluarea Ja­­rosla­vului au fost luați 5.000 de prizonieri. Se anunță că zilele trecute au­stria­cii au o­­perat zi și noapte ata­curi crâncene, desvol­­tând un foc infernal de artilerie și făcând pare-se o ultimă și su­premă încercare. Cu toate acestea rușii au respins viguros pe ina­mic și i-au rupt rezis­tența lui disperată. Ac­tualmente austriacii bat în retragere de-a­­lungul Sânului. A­ceas­­t­a din urmă luptă a fost așa de intensă în­cât canonada se auzea într-o circonferință de zece verste. Enorme forțe austri­ace au căutat să împie­dice trecerea rușilor lângă Monastyrzek, în­să rușii se mențin bi­ne. Se raportează că ar­tileria austriacă a dis­trus palatul de pe pro­prietatea­ principelui Czartoryski, lângă Le­­xad­off, u­nde a pierit o prețioasă bibliotecă istorică. (Westnik). Austriacii anunță retra­­gerea Viena, 24. — Ers,­au au fost lupte pe frontul de nord Fără a fi fost stânjeniți de dușman în mișcările noastre, in Polonia rusească și în Galiția, în câte­va locuri din frontul nostru, cu toată situația locală favorabilă nouă, s’a cedat rușilor ceva te­ren în mod trecător și numai din cauza situațianei totale. (Cor, Bureau). Arestarea englezilor din Germania Berlin. 24. — Tratarea contra­ră dreptului internațional ca prizonieri de război a germani­lor reținuți In Anglia, având e­­tatea între 17 și 55 de ani, a de­terminat pe guvernul german să declare că și englezii capabili de serviciul militar ce se află in Germania vor fi arestați, dacă supușii germani, nu vor fi puși în libertate. Guvernul englez a lăsat această declarațiune fără de răspuns așa că s-a ordonat ares­tarea bărbaților englezi având vârsta între 17 și 55 ani. Mă­sura, până la nou ordin, priveș­te numai pe supușii Marii Bri­tanii și Irlandei, dra va fi în­tinsă și la supușii coloniilor și protectoratelor britanice, dacă germenii ce reșed acolo nu vor fi puși în libertate. (Cor, Bu­­rsau). Războiul RUSO-TURG Consulul austro-ungar din Taebriz arestat de ruși Viena. 24. — După știrile so­site din Teheran, consulul aus­­tro-ungar și reprezentantul di­plomatic turc la Taebriz au fost arestați de ruși și­­ escortat­ până la Tiflis. Guvernul persan și le­­gațiunea Statelor­ Unite la Tehe­ran au protestat la legațiunea rusească din Teheran în contra acestui procedeu contrariu drep­tului ginților. O protestare în fel a fost făcută la Petrograd prin reprezentantul persan. (Col. Bureau.) Proclamațiunea de a Angliei război Viena, 24. — Se telegrafiază din Londra că proclamația care a comunicat starea de război cu Turcia a fost publicată în ace­­laș timp cu declarația de ane­xare a insulei Cipru. Proclama­ția declară că cuvântul „duș­man" care se găsește în procla­mație privitoare la Turcia, se referă In acelaș mod­ei la cele­lalte posesiuni ale Turciei, afa­ră de Egipt, Cipru și de terito­riile ocupate până acum de An­glia sau de aliatele ei. reau). (Cor, Bu- Germania trimite In Turcia prizonieri musulmani Roma, 23 (sosită 24). — In­­tr'un interview acordat ziarului „Idea Nationale“, un diplomat balcanic ar fi făcut următoarele destăinuiri: Be câtva timp Germania a în­ceput să trimeată in Turcia, străbătând Austria și România, pe toți prizonierii musulmani (turceși, spahii, indinen, etc.), pe care-i prind în războiul contra Franței. Cu aceasta, Germania înțelege să arate simpatia sa pentru po­porul musulman; înțelege să-și asume oarecum un fel de tutelă a musulmanilor. In adevăr a­­ceastă purtare a ei a contribuit să mărească trecerea de care se bucura de mai multă vreme în țările Islamului. Nu știm cum cele două state ar fi rezolvat chestiunea juridi­că, ce a împiedicat până acum o înțelegere între guvernul ru­sesc și cel italian asupra trimi­terea prizonierilor italieni luați în luptele cu austriacii. (A. T. I). Gazul vaporului «Bajero» Roma, 23 (sosită 24).­­ Biroul contenciosului din ministerul de externe, a cercetat cazul juridic al vaporului austriac „Bayer” care fiind încărcat cu dinamită Si munitiunl și sosind acum două luni în portul Neapoli, guvernul austro-ungar a ce­rut guvernului italian ca să fie descărcat permițând totdeodată ca munițiunile și dinamita să poată călători pe căile ferate i­­taliene pănă la graniță austria­că. După multe intervenții din partea guvernului austro-ungar, ministrul de externe a cerut părerea contenciosului, care a fost negativă. De aceea guvernul italian a oprit debarcarea, ar­melor și munițiunilor de­­ pe pi­­roscaful austriac. (A. T. I­)i Bombardarea pozițiunei Tsing-Tao Viena, 24. — Din Tokio vine știrea oficială că bombardarea pozițiunei Tsing-Tao, mai ur­mează cu energie. Germanii au făcut o eșire în ziua de 21 Oct. (Cer. Bureau). D. SONNINO și reprezentanții diploma­­tici ai Italiei in străinătate Roma, 23 (sosită 24). — D. Son­­nino Sidney, luând direcția de­partamentului afacerilor străine, a trimis șefilor de misiune din străinătate o telegramă prin ca­re­ isi arată încrederea că în greaua, sarcină, pe care și-a lua­t-o în aceste grave împrejurări, va fi sprijinit de opera neprege­tată si luminată a reprezentan­ților diplomatici ai Italiei in străinătate. (A. T. I.) Situația rușilor e prin­­cipală Roma, 23 (sosită 24). — Criti­cul militar al ziarului „Giornale d’Italia’* cercetând situația be­ligeranților de pe câmpul orien­tal de luptă, scrie: Cu toate con­trazicerile ce se observă între buletinele militare austro-germa­­ne și comunicatele statului ma­jor rusesc, e evident că liniile austro-germane, cu toate că n’au suferit în nici un foc vreo în­frângere hotărîtoare, totuși au fost bătute in mai multe punc­te. Dată fiind extensiunea liniei de luptă, acest fapt nu poate să ne surprindă. De altfel, reese lă­murit că germanii s’au hotărît a păstra deocamdată o atitudine de defensivă, atacând bine În­țeles din când în când pe duș­man, ori­unde vor simți că e mai slab. Trecerea Vișiniei, pe care ru­șii au săvârșit-o acum câteva zile, alcătuește pentru dânșii un mare folos, mai ales întru­cât le va permite ulterioare înain­tări și o mai mare libertate de a se înfige între liniile germa­nilor. (A. T. I.) A­mănunte asupra ultimei lupte navale­ ­ DIN SUA SA AUSTRI­AC­A -Viena, 24. — După raportul pu­blicat de ziarul „Times“ din Londra, despre lupta navală de lângă Chile (7) vaporul „Good Hopes“ a fost atât de avariat în­cât a fost silit să fugă folosin­­du-se de întuneric. Vaporul „Monmouth“ a încercat să fugă, dar a fost urmărit de un mic crucișător german și s'a scufun­dat după ce a m­ai fost lovit de câteva ori. Din cauza lui tunel, nu s'a putut întrebuința bărci pentru salvare. Se crede că va­poarele „Glasgow“ și „Otranto“ au­ fost avariate, dar, din cauza repeziciunei lor, au putut scăpa in întuneric. Vapoarele germane nu au su­ferit pagube grave. Vapoarele engleze a i­eșit Du­minică spre a vâna vapoarele germane. Aceste din urmă au deschis focul în contra lor. Va­poarele engleze pare-se, nu au a­­juns la o distanță favorabilă ti­rului. ..Monm­outh“ a continuat să lupte până când, a fost stră­­­­puns, (Corr Bureau). ‘ Noul wMitat italian Roma, 23 (sosită 24). — „Gior­­nale d'llaUa“ îi celelalte ziare independente salută constituirea noului cabinet italian ca o ga­ranție de înțeleaptă cârmuire în clipele grele prin care trece po­litica europeană. Mai ales intra­rea d-lui Sonnino in noua com­binație ministerială dă prilej u­­nor comentarii foarte favorabile. Se observa că acest minister are însușirea, de a mulțumi cele două partide istorice ale Came­rei italiene: partidul din dreapta și partidul in stânga. In adevăr pe când d-nii Salandra, Sonnino și Grippo se trag din rândurile partidului moderat, d-nil Marti­ni. Orlando si Carcano reprezin­tă grupul liberal. (A. T. I.) NOUn MINIȘTRI Sonnino Sidney s-a născut la Pisa la 11 Martie 1847, doctor în drept de la Universitatea din Pisa,­­ deputat de San Casciano in Val Pesa de la a XIV-a legis­latură încoace, ministru de fi­nanțe de la Dec. 1893 la Aprilie 1894; ministru al Tezaurului de la Apr. 1894 la Martie 1896; prim ministru în 1906 și 1909. Orlando Vittorio Emanuele s-a născut la Palermo în 29 Mai 1860; profesor ordinar de drept administrativ la Universitatea din Roma; deputat de Partinico de la a XX-a legislatură Încoace, ministru al I. P. și al Justiției în cele două din urmă ministere Giolitti; autor a mai multor publicații însemnate de drept public. Carcano, născut la Como la 24 ian. 1843; doctor în drept de la Universitatea din Pavia; a luat parte la luptele pentru indepen­dența Italiei, sub comanda lui Garibaldi; deputat de la a XIV-a legislatură încoace; ministru de finanțe și al tezaurului în repe­­tite rânduri; actualmente era vice-președinte al Camerei. Grippo Pasquale, s-a născut in Basilicata. Doctor în drept de la Universitatea din Neapoli; profesor de drept Constituțional la Universitatea din Neapoli; de­putat de Muro Lucano și Poten­­za de la a XVII-a legislatură încoace. (A. T. I.). Situația la Viena Roma, 33 (sosită 24).­­ După o corespondență din Viena, „Po­­polo Romano“ ne încredințează ca veniturile comunale ale ora­șului Viena pe luna Septembrie au sporit cu un milion și 800 mii de coroane. La 30 Septembrie de­pozitele de la casele de economie din Viena intreceau cu 38 mi­lioane depozitele de anul trecut. Birourile Primăriei până la 15 Oct. au ocupat 10 mii de per­soane. Muncitorii și meșteșuga­rii nu duc lipsă de lucru. Aprovizionarea orașului se face în chip mulțumitor. Con­­dițiunile sanitare sunt cât se poate de favorabile. Printre lo­calnici nu s'a înregistrat nici un caz de holeră. Toată lumea e în­crezătoare în izânda armelor im­periale. Stradele sunt animate. Toate teatrele s’au redeschis. (A. T. I.). Nu se confirmă acțiunea în colonia Angola Roma. 23 (sosită 24).­­ Nu se confirmă acțiunea germani­lor în colonia portugheză An­gola. De altfel, ziarele observă că raporturile germano-portu­­gheze sunt până acuma cele nor­male. (A. T. I.) Născocirile presei vieneze Niș. 24. — Știrea lansată de un ziar din Viena anunțând pretinsa încoronare a principe­lui George al Serbiei ca rege al Syrmiei este o născocire tot a­­tât de ridiculă pe cât de calom­nioasă. (Pres. Bureau). Pentru o înțelegere între creștinii și musulmanii la Scutari Roma. 28 (sosită 24). — Se a­­flă di­t Scutari, că se depun mari stăruințe pentru a se ajunge la o înțelegere intre musulmani și creț­inii din localitate. (A. T. I.) Resmințire Roma, 23 (sosită 24). — In­­tr’un interview acordat unui zia­rist italian, primul ministru spa­niol a desmințit zvonul după ca­re cabinetul englez ar stărui pe lângă guvernul spaniol rastru ca Spania să intre în acțiune alături de aliați. (A. T. I.) VIATA LA PARIS ie LEO CLABETIE - România la Paris.- miniștrii la Bordeaux. -Spai­ma și nepăsarea. Strada.—Ziarele de la 4. - A­­mabilitatea publică.—Afișele de la prăvălii. — Pe­trecerea cu­­ Taube. — Cinematografiile. — Parisul seara. — Cartierele bogate. —Cartile poștale.—Mo­ratoriul. — Omagii poporului din Paris — Reiau astăzi seria cronicelor mele pariziene în mijlocul eveni­mentelor tragice așa cum nu s’a mai pomenit, și care au aprins focul ,peste mai toată Europa. România ocupă mult spiritele acuma în Franța, căci cunoaș­tem valoarea armatei românești și știm aspirațiunile ei stator­nice de a redobândi provinciile pierdute, Transilvania și Buco­vina. Franța are ochi­ îndreptați spre noi. Ne interesăm mult de urcarea pe tron a M. S. Regelui Ferdi­nand. M. S. Regina Maria este foarte iubită, căci era cunoscută și apreciată la noi.Guvernul s’a mutat la Bor­deaux. Această retragere cam re­pede, cam pripită, este conside­rată ca prea prudentă. Nu este populară, și tot așa nu e popu­lară mai cu seamă plecarea de­putaților și senatorilor. Se fac multe glume asupra lor. Restau­rantele unde se adună acești par­lamentari se numesc la Cupo­nul fin. Se zice că se îndoapă la Caponul fin (capon, fricos) tră­gând la măsea Chateau la Fuite (numele vinului Cateau Lafitte schimbat în la Fuite, fuga) și înghițind Tournedos bardelaise (tourne­dos, întoarce spatele). Pe stradă se vând diplomele Fricoșilor, decernate acelora ca­ri au fugit din Paris. Orașul, de altfel, este liniștit, încrezător. Negreșit, că nu mai are fizionomia obicinuită, și’n scrisorile ce vi le trimit vă voi desert Parisul războiului. In prima lună a mobilizării a fost multă emoțiune; fiecare își făcea previziuni de conserve și de legume așa ca și cum Parisul ar fi fost asediat. Emoțiunea mai crescu în Sep­tembrie, când se află că germa­nii erau la Lagny și la Dam­­martin, la 20 kilometri de oraș. Mai pe urmă se știa că era o tac­tică a generalului Joffre. Și li­niștea, se restabili în suflete du­pă victoria de la Marne. Acum biruința, de la Aische și de la Lys a adus încredere de­plină. Pericolul se depărtează și succesul final apare sigur. Notez aici câteva aspecte ale vieții pariziene. Activitatea comercială și indu­strială s'a înmuiat. Nu mai e nici un autobuz; s'au dus toate la front și servesc pentru căra­rea proviziilor. Automobilele a­­sem­enea sunt rare. Au fost rechi­ziționate. In fiecare, la ceasurile 4, chioș­­chiurile ziarelor sunt asediate. E momentul când se publică comu­nicatul oficial de la 3. Mai e și alt comunicat la 11 seara. Ese în foile de a doua zi de diminea­ță. Oamenii citesc gazetele pe tro­tuar și vecinii se adună și în­cep conversațiile, întreabă ce vești sunt și le comentează. Nici­odată populațiunea n’a fost așa de sociabilă, așa de blândă, așa de amabilă. Nu se mai ceartă ni­meni. Băutura absintului este oprită pretutindeni. Nu se mai văd oameni beți. Multe prăvălii s’au închis. Au pe obloane afișe prudente și pro­tectoare: Maison Frangaise, pen­tru că, la început, prăvăliile ger­mane, berării, lăptării și altele au fost prădate. Casele sunt îm­podobite cu steaguri franțuzești, englezești, rusești, belgiene, sâr­bești. Mai sunt pe ele inscripți­­un!: „închisă din cauza mobilizării. „Patronul și amploiații păzesc fruntariile“. In acela Wagram un comerci­ant a scris cu creta: „Cetățeni dormiți în pace „Plăpumarul s’a dus la oaste. „Deschiderea după, victorie". Pretutindeni veselie și avânt. Noaptea, trei proectoare­ puter­nice brăzdează cerul ca să se vadă Taubele și Zeppelinurile cari ar avea pofta să viziteze Parisul după răsăritul stelelor., Ar fi primite cu focuri de tun. Petrecerea cea mare este vizita Taub­elor germane. Nu sperie pe nimeni, cu toate victimele ino­cente ce le-au făcut, în ciuda dreptului ginților. Când se sem­nalează un Taube, mulțimea ri­dică ochii in sus, și se uită cu o curiozitate ironică. Pe terasa de la Sacrée-Coeur se­ închiriază scaune și binocluri cui vrea­ să-l­ privească mai bine. Este o pe­trecere. Și nu mai sun­t alte distrac­­țiuni. Cu toate acestea viața în­cepe să se învioreze. Liniile me­tropolitanului s’au pus în circu­lație, și tramvaele asemenea. Cinematografele au­ început iar și chiar vreo două trei concerte. Teatrele însă stau tot închise. Cafenelele închid ușile la 8 ore, ridicând scaunele și mesele de pe terase. Restaurantele sting lu­minile la 9 și jumătate, când via­ța se suspendă. Trenuri, tram­vaie, toate trăsurile se opresc. Pe ln 10 ceasuri se ora, abia­ se mai văd câțiva rari trecători, și câteva rare taximetre, strada e pustie, așa cum era odată nu­mai în 3 ore despre zi­uă-Insuflețirea e mare, peste zi, pretutindeni, afară, de cartierele bogate, adică l’Etoile și Munceau. Acolo locuiesc oameni cari au castele sau cari dispun de,mij­loace d’a sa insala la Biaritz, în Nizza sau in­ orașele cele mari de la miazăzi. Acolo obloanele sunt închise. Dar la răsărit de Operă activitatea este același ca și’n ti­tunul normal. Dar, cum, mai spus ei, totul în­cepe să-șî reia mersul, de sha» înainte. Prăvăliile au început să se deschidă și bulevardele să s­e umple de mulțimea celor ce se plimbă. Ziarele își reiau încetul cu în­­cetul fizionomia de mai înainte.1 Câtă­va vreme ziarele cu 8 pa­­gini avară numai 2. Acuma au­ 4 și au început să publice iar și foiletoane. Toate știrile sutei relative la război și sunt trecutee printr'o cenzură severă.­­ Ne aducem aminte că în 18H) înfrângerea de la Sedan a fost pricinuită, în parte, de impisere­­țiunea unui ziar asupra mișcări­lor trupelor noastre. Nu se ta mai repeta această greșeală. Scri­sorile soldaților nu au­ nici una indicațiunea­ localității de unde sunt trimise. S’au făcut, cărți poștale mili­tare pentru soldați, în care toate frazele probabile sunt tipărite de mai înainte. N’au decât să în­semneze cu creionul. Mi-este bi­ne. Sunt rănit. Vremea e rez­e..­­Comerțul cu cărțile poștale e foarte intens, înaintea fațadelor­ prăvăliilor închise, negustorii își întind colecțiunile. Germanii înfiu și ei câte ceva. Caricaturi, ve­deri de ruine, scene de bătăi,­­o­buziere, baterii de artilerie, gru­e­pe de englezi, scoțieni, indieni,­ canadieni, belgieni, portretele ltri Joffre, French, ale tuturor gene­ralilor și mai cu seamă al lui Albert al Belgiei ațâță entuzias­mul cel mai mare și cel mai me­ritat. E ridicat în slăvi suvera­­nul belgian. Va fi o colecție de făcut din aceste cărți poștale ale războiu­lui, în care se cuprind vederi, în scene, alegorii sentimentale, sol­datul și logodnice, ambulanța» steagul... De câte ori se duce câte un­ drapel german la Invalizi, se produc« o măreață manifesta?» de bijcurie populară. ■ Moratoriul stânjenește mult pe oameni și ține pe loc afacerile. Depozite, cecuri, titluri nu mai sunt bune de nimic. Niciodată Parisul n’a fost mai liniștit și mai sigur ca acuma.­­Borfașii sunt la armată. Starea de asediu garantează siguranțe. Parisul oferă priveliștea unei populațiuni încrezătoare și eroi­că. Nu mai sunt ca în 1870 hai­manale care cutreeră stradela strigând și cântând refrene răz­boinice. Astăzi e tăcerea cura­joasă a unui popor care așteaptă­ cu încredere. DoliuriVi­ sunt numeroase. Nici­odată n’a fost un război mai în­grozitor prin desfășurarea neo­bicinuită a frontului batalioane­lor și cantitatea de oameni in­trați în lupta. Dar văduvele și numele au siguran­ța bărbăteas­că a francezelor care nu se în­­doesc de nimic și care și-au­ fă­cut de mai înainte jertfele dra­­gostelor lor pe altarul Patriei. , Voi continua în scrisoarea ce va urma tabloul Parisului în timpul războiului. Este pitoresc, edificiant și consolator. ȘCOALE FICȚIUNI Cele mai numeroase școală din țară, sunt cele cu un singur învățător, cu orariul Tip A, când toate diviziile urmează si­multan și dimineața și după,­­ prânz, și cu orariul Tip B I., Când div. II și III urmează dimineața, iar div. I după amiază. O școală, de felul acesta, este și a subsemnatului, cu orariul Tip B. T. Vom­ arăta pentru cl n’am adoptat orariul Tip A și ce se petrece în această școală și cetitorul va reflecta și trage concluziunile cuvenite. Populațiunea școalai mele­, după recensământ, este de 147 copii. In local nu încap de cât maximum 76 elevi. Dacă aș fi adoptat orariul Tip A, ar fi trebuit să dispensez de școală 71 copii, să las 71 de analfabeți din generația care se ridică! Ca să nu mă mustre conștiin­ța, am adoptat orariul Tip B 1. După acest orar primesc copii, în două serii, dimineața 70 copii din div. II și III și după prânz 77 copii din div. I, și astfel su­pun influențelor școalei întrea­ga pop­ulațiune școlară din sat. In ce condițiuni !însă! După o socoteală precisă, în cursul unui întreg an școlar, co­piii frecventează 185 de zile, sco­țând după prânzurile foilor li­bere și Sâmbetelor ocupate cu lucrări manuale, agricole etc. Aceste 185 zile sunt utilizate ju­mătate de div. II și III și ju­mătate de div. I, copiii dintr’o serie urmând numai o jumătăție de zi. Revine deci unei serii de co­pii, exact 92 și jum. zile pe an­, sau în 5 ani, cât urmează un copil școala. 462 de zile și suna- Numai 1 an și 97 și juni. zile. Cine își poate închipui că în­ timpul acesta se poate însuși temeinic materia programei școalelor primare? Cine, crede cf­, se poate, se înșala. Școalele cu un singur învățător sunt ficți­uni. N. Bonjtig-AlibeichHti

Next