Universul, decembrie 1914 (Anul 32, nr. 331-359)

1914-12-08 / nr. 338

| { Ur.S.Constantinescu­ ■ Fost monitor tu clinica „Necker ” da boala urinare, din Pans Specialist in boalele: GEMT­I-URINAlE IMJECTIUNI cu 606 și 914 Str. Dionisie 681 fcls Consult. 4 turn.—7 jum. Telefon 39/44 1814 Dr. MARCEll Special b­oale de stomac și intestine Consultat­ină 2—4 p. m. Strada Sterea No. 3 bis Telefon 23 IC­­ Policlinica „ViAța“ București, taina Griviței 107 Qp uinflopă SIFILISUL, BLE­­UB ViaUBCd NORAUIA și ori­­ce boală, ene si cu vaccin Inject­um­ cu antiblenoragic GABI«­­T BUNTAU I&OBEi­M Cons. 8-1­ 1 și 8-8 |um. 06 Dr. BAIBALAMB I Medic șef al G F. R. membru titular al Societății de Dermatologie și Sifiligrafie din Paris.· Fost medic-șef al servi­ciului de boale venerice de la Spitalul Colentina I BOALE DE PIELE ȘI SIFILIS I - Căderea Pârnant - Consuli de la 2 la 5 ore Telefon b-96. Calea Victoriei 4 și 1420 HXXXXXxxXXXXX X Distrugerea perilor de pe obraz S. X prin ELECTROLIZA execută ar­­­­r­tistic DOCTORUL ROSEN S v Singurul Specialist în ÎNGRIJI­­N­AT­REA FEȚEI. Consultațiuni de la w R 10 a­ m.—5‘, p. m. Telefon 25 77. X X 3, Str. Soarelui (prin str. Covaci)« «XXI Qui KXJtXXXXX P 30.000 decalitri ; Vinuri vechi de masă, alb, cor­­i­buță sau bordo superior. Litru 90 bani, cu butelia 1.10 Se expedia­ză în toată țara contra rasnburs. « Adresați comenzile: Viile S. G. J Șerbănescu, Popa Tatu 28, Bn. QA^­­ O ca imne pentru toate doa­mnele și domnișoarele de a avea o lucrare art.silea clie­ntarela stoc de­­»ar care' a sosit, chiar și in nuanțele cele mai dificle. MODELE ADMIRABILE și orice lucrare GATA cu PRtE­fLu­l CONVENABILE Cel mai mare elegant și con Tortiu­.1 Salon ue Coafura CASSA DORTREIMER INSTITUTE de BEA­UTÉ Telefon »jöi. STR. CLEMENȚEI. 7 La carers noul catalog gratis NB. Se predă secțiuni de contat, manicure, îngrijirea părului si tinc­­turat. . 1242­3 maxt ____LA LEMNE DE FOC ^Surcele gratude CT Camioane plumbuite . Exacta greutate doveditáai TiHete imprimate de bascula. P>: LA DEPOZITUL Uarmanesti 8.S.ADRIANI t STA CARO!54..TELEFON 34/&­ Enc.Golipe —simplă și parfumată — Stan­da stropit vinde en gros PARFUMERIE „LE 6011“ Vaselor 49, Bucure­si 1588 , P Doamnei, D-­orilor ’V­ lasttati Singurul Salon de Coafur Hm Ilara­seu­ STRADA REGALA, No. 9 TELEFON 71 j 25 Sucursala : Calea Văcărești No. 47 Sucursala în timpul verei la CALIMA­NEȘTI Asortat cu cele mai noi modele d coafuri, cum și cele mai fine de păr Toate articolele de toaletă, cum și li­crările de păr se găsesc cu prețuri d­in timpuri normale. 1190 Cereți gratis Noua Revistă a Coaf un M. SEPEANS AVOCAT Biroul Sür» Sărindar it Telefon 7144. 151 UTTOi Specializat la Paris. Berlin Boli de stomac si interne Sfinților 58.—Cons. 9-10. 6-8 1583 uocîor jüsaThuTmaSÍ? Avocat ADOLF ROTMANN — Consult.. 6—8 n. m. — C. WTOKIKI «K>, bucurești ND COMPARAȚI cadouri de logodnă, b­aute­rii și ceasoarubce, pâna i încercați la Magazinul A. SCHEIN STRADA CAROL, No. 17 Vinde cu mare reducere [1M ti­p] NATURALE *­A$. Mi­u ft »Viile I G. V. Negropnie AVI <1 si V­iie Duiliu Zamfirescu Viiile cu prețuri fi­arte convenabile, Magazinele Geamie si Antreporitele „Oiibri”. * 1553 Strada Fântânica, prin Șoseaua Pantelimon, TELEFON 38­3 TAPETE TÉKa-LHSCBiáM SALUBRA LA BLPöü'.ITLL SAM. S9TB — Strada. Sfinți or No. .»S — AT. L EU l>Li TAPETAT , 1162 fLOiJ JTUIALE -==diH ITAL A Sosesc zilnic ta Semimțeria PROCI! lllJCUIîlișTI Strada Bursei No. 2 I Telelőn 20(45 I phtbsUeîbse pentru reven­țiiBlur»­­ (roșui­onginale) ~ NUMI EH DETAIL. — BOCHETE DE m ^ SOIRE IORESCU aduce la cunoștința Onor. Clientele că sclin­indu-i­ si chi­ria dela 5006 la 11600 lei, a ma­­gasinului ca l’a avut in Calea Victoriei (casa Bis. Crstulescu), s'a mutat Calea Victoriei în Pa­sajul Român, unde având spese mai mici va servi o încălțăminte tot așa de buna si artistic lu­crată, cu prețuri reduse. 1348 Telefon 50­'84. h­. c. mmm Fost oculist la spitalul Cilcea ÜÜiltila Str. Romană Io. 84 Consult 3—5 p. m. Telefon 4­38 1628 mmm COCS și cele mai bune lemne . 1000 LEI R £ CO­MPENSA Nu fac cât și­ secțiuni de hipnotism, prin cari ori­cine te poate invada imediat această artă— Screes garantat. „40 LECȚIUNI DE HIPNOTISM“ legate intr- un elegant volum, cu numeroase figuri explicative. Se vinde în loc de 40 lei, numai cu Lei 6­ Tol_ din cauza crizei am scăzut prețul la următoarele cărți: Chiromanț­a cu numeroase ilustrii liuni, și o planșetă in loc de 5 Lei, numai cu . . . . . . . . Lei 2.50 Fizionomia idem idem . . în loc de 4 Lei 2.— Portretul vorbitor idem idem în loc de 2 Lei 1.__ Magnetismul personal (Arta de a fi fericit in viață), in loc de 6 lei numai cu...........................................................’ £ ci. 4. — Cine dorește toate aceste broșuri intr'un singur și elegant volum in loc de 27 lei numai cu. . . .­­ . Lei 14._ Cererile însoțite de cost se vor trimite institutului de științe oculte «SIMPLEX», Brăila, Str. Ga,Iar. - Porto separat. 1603 «*l­ealul Spirei** * I Depozit cu l»«a Mai*a SUE col' Carsa 13 Septembrie 214 FAS . . Lai SI. - CER . . Lei 42. I Pentru mia de kigr. tăeie și transportate la domiciliu Lemnele de calitate superioară, per­e­i uscate. Greutatea­­­ garantată. Comenzile se efectuează prompt Telefon 37 82­­ | | FOTO P Als­A €­E 9 BUGUREȘTI.-BULEVARDUL ELISAVETA 16 Cel mai nou și de seamă Atelier Fotografic, |J expediază în schimbul triraiterei acestei sume 1 TABLOU-PORTRET «|jo e. m. %J _ cu paspartout c. m. mărit după orice |­ef­LEI fotografie scutit de orice spese, într’o exe­­LEm­entare ireproșabilă. 1482 Administrația Domeniului Coroanei, Domeniul Sadova f PRIM­ CAR­OVA Vânzare de Vinu­lI Din producția anului curent fiind de vânzare a­­­proximativ 5000 REGALITRI, vin roșu, doritorii sunt­­ rugați a se adresa pentru ori­ ce informațiuni sus - zisului Domeniu. im j­pwMW "m­m:m Furnisorul t­uptei Regale HlîtiiUtiiâȘTli godini Sitisabsia 9 bis fii Cadouri pintu iopnoe, nunți și botezuri Boale de Copil Consult. 2—4 p. mn. j­­ , , i ; de fag și Cer, livrează prompt BALCANI LUNI, 8 DECEMBRIE 1914 «2. In chestii scumpirei traiului ­—Lucruri spuse pentru fi. ministru al industriei și comerțului și pentru fi. primar al Capitalei — Am ajuns la o scumpire a tra­iului insuportabilă. Cauzele scumpirei acesteia sunt din ce în ce mai bine lămurite: nu a provocat­ o atât repercuziunea împrejurărilor externe asupra activității industriale și comer­ciale în țările ale căror produse le importăm, ori asupra vieței noastre economice, cât lăcomia de câștig a comercianților noștri­i preocupați a se folosi cât mai mult cu putința de situațiunea - tulbure de astăzi.­­ Pentru buna intențiune a gu­­vernului de a pune capăt spe­­culei reprobabile ce se face cu alimentele, ca și pentru atitudi­nea hotărâtă ce o are d-l primar al Capitalei față de comercianții cari luptă să-i înlăture bunele măsuri luate împotriva scumpi­rei alimentelor, nu putem avea de­cât cuvinte de laudă. Sunt­­ însă lucruri asupra căror âVPin ia datoria să atragem luarea a­­minte a celor chemați să supri­me abuzurile ce ne fac. Nu, numai altuiemoie și com­bustibilul sunt de o scumpete exorimat­ă, dar și alte lu­cruri de prim­a necesitate au ajuns in aceesmile popularul noi surace. i,ucrumne de îmbrăcă­minte, mărunțișuri uu stricte necesitate zi cu zi vieței casnice, furniturile necesare micilor me­seriași au ajuns și ele la pre­țuri îndoite, unele chiar la pre­țuri întrene și împătrite. Cu­­ prilejul discuțiunei ce a avut loc, acum câteva zile, la Came­ra de comerț din Capitala, sa spus și de către unul dintre membrii acestei camere că . ...masurile pentru infrimarea speculei trebue să se întindă nu numai asupra comerțului de a­­limente, care e in mamite rumâ­nilor ci și asupra altor ramuri de comerț, intru­cât sunt unele mărfuri, unele articole mici, ne­cesare totdeauna săracului și micului meseriaș, cum, e ața da cusut de pildă, ale căror prețuri­­ s'au ridicat un chip alarmant, 1 intolerabil". La toate acele lu­cruri mici, ajunse la prețuri de neîngăduit, trebue să se gân­dească neapărat alcătuitorii proectului de lege, ce se pregă­tește din inițiativa guvernului, pentru limitarea câștigului ne­gustorilor nesățioși. Masura a­­ceasta e necesară și va fi dreapta­­ față de toți acei negustori, cari nu văd in împrejurările de as­­­­tăzi altceva de­cât prilejul de a realiza câștiguri cât se poate mai mari. D. primar al Capitalei, pentru completarea măsurior luate de d-sa, a instituit o comisiune cu însărcinarea d­e a cerceta când anupie și în ce condițiuni s’au aprovizionat cu mărfuri, comer­cianții angrosiști din Capitală, spre a se vedea dacă dreptatea e de partea acestor comercianți, care susțin că s’au aprovizionat plătind prețuri mari pentru măr­furi, sau de partea publicului consumator care se plânge că unele articole de băcănie, de pildă, au fost acaparate de câți­va comercianți în vederea urcă­rii prețurilor. Sperăm ca: în câ­teva zile să cunoaștem rezulta­tul cercetărilor acestei comisi­­uni. Până atunci, rugăm pe d. Emil Petrescu — făcându-ne in­terpreții cititorilor noștri car ne solicită să intervenim — să aibă buna voința a lua măguri, ca ordonanța d-sale, dată pentru fixarea prețurilor maximale ale alimentelor, să fie aplicată, cu toată rigoarea, în tot orașul, de­oarece sunt comercianți cari o ignorează și­ vând alimentele cum le convine, iar publicul, de voe de nevoie, cumpără și plă­tește cât i se cere. E drept, că nici publicul nu se prea grăbești să denunțe pe speculatori, — deș ar fi ușor ca, printr'o carte poș­tală, să se anunțe inspectoratu poliției comunale (str. I. C. Bră­tianu, 30) ori de câte ori com­er­cianții își bat joc de măsura lua­tâ de a primărie­ — dar și comisa­riatele de poliție ar putea fac mai mult pentru în­frânarea spe­culei, supraveghind mai de a­proape executarea ordonanțe municip­ale și n­eașteptând stăru­ințe repetate pentru darea în ju­decată a unui contravenient. Mai avem de trecut aci o ru­găminte pentru d. primar al Ca­­pitalei. Unul dintre cetitorii noș­tri e de părere, că ar contribu mult la înfrânarea lăcomiei de câștig a unora dintre comercian­ții noștri, publicarea numelor acelor comercianți cari vor fi dați judecăței pentru nerespec­­tarea ordonanței comunale refe­ritoare la prețurile alimentelor — și e rugat de Emil Petrescu să aprecieze utilitatea acestei măsuri. — g — Inflasența împrejurimilor asupra su­netului Capitalelor — Conferința rî-lui C. I. Argetoianu la :«Cercul Analelor» — In fața unui public numeros și ales, d-l C. I. Argetoianu a fă­cut, Vineri seară, la Cercul ana­lelor, o interesantă expunere, des­voltându-și anunțata conferință: „L’Influence de la banlieu sur l’âme des Capitals". D-l Argetoianu a început inte­resanta d-sale causerie, arătând că Bucureștii, nu au „banlieu“ — nu au acele admirabile Împreju­rimi, localități încântătoare, cari formează una din atracțiunile marilor Capitale, împrejurimile, au un rol foar­te important, și o influență în­deajuns de mare, asupra Capita­lelor. Ele sunt ca niște imense labo­ratoare, cari au rolul să ne im­pregnez­a‘de farmecul și de bine­facerile naturii, în toată splen­doarea ei. După ce face un istoric al „banlieu“-rilor de pe lângă ma­rile Capitale ale Occidentului, conferențiarul revine la Capitala noastră și arată cât de păgubi­toare este lipsa unor împreju­rimi sănătoase și bine întreți­nute. Ne trebue aer mult și curat, perspective cari să încânte ochii și să ridica la un nivel mai înalt preocupările noastre zilnice. Și cu toate acestea frumuseți­le naturale ale Snagovuluui, Căl­­dărușanilor, și altor multe punc­te din jurul Capitalei noastre ar putea fi admirabile centre de o­­dihnă și de regreațiune morală. Cu timpul însă, Capitala noa­stră va avea „împrejurimile” ei, atât de necesare. Goethe, murind, cerea lumină. Capitala noastră are nevoe de aer, de aer mult și curat. Foarte interesanta expunere a d-lui C. I. Argetoianu a fost căl­duros aplaudată. Cunoscuții artiști Jean Mon­­taureanu și Bolya vor vizita în cursul lunei Decembrie orașele : Turnu-Măgurele, Roșiori, Ale­xandria, Pitești, Câmpulung, Curtea de­ Argeș și Târgoviște. Publicul doritor de a petrece o seară veselă, să nu piardă oca­ziunea de a vedea pe acești do artiști în diferite genuri. •s INSTITUTUL Sudist European — Conferința d-în­ prof. Mur­goci asupra „Serbiei nordice Bosniei și Herțegovinei“ — Vineri seară, s-a continuat pe Institutul Sud-Est European se­ri­a de conferințe asupra părți nord-vestice a peninsulei balca­nice. D-1 Murgoci a început cu câte­va considerațiuni asupra războ­iului, făcând o descriere geogra­fică a acest­ei regiuni și dând câ­teva exemple, din cari reeșeau că pentru marea mulțime, războia este o minunată școală. D-sa s schițat în câteva cuvinte carac­teristica englezilor, francezilor și germanilor și felul cum s’a pus în iveală acest războiu. In deo­sebi, a avut cuvinte de admira­ție pentru viteazul popor sârb. In altă ordine de idei, a arătat că nu este adevărat numai ve­chiul dicton „Vae victis“, ci, a­­vând în ved­ere pierderile imense de oameni și energii, se poate tot așa de bine exclama: „Vae victoribus!“ A demonstrat cu date statisti­ce, că un soldat din armata au­striacă, căzut înainte de vreme, reprezintă pentru poporul au­striac cel puțin doi indivizi din­­tr’un popor cu creștere mare, cum sunt românii, sau sârbii. A­­rată că pierderea de vieți gertrui­­np în acest războiu este incom­parabil mai mare decât pierde­rea englezilor și rușilor, iar con­secințele dezastroase ale acestui războiu, se vor vedea peste zece, douăzeci de ani. In Germania, sau Austria, — chiar dacă ar ieși ele învingă­toare în acest războiu, — prin pierderea înainte de vreme­a fii­lor celor mai viguroși și a o mul­țime de intelectuali entuziaști, se va producă o scădere simțitoare în însușirile și valoarea psihica și fizică a popoarelor lor în vii­tor. După aceea, distinsul confe­rențiar a făcut o descriere su­rpară a regiunilor pe care le-a vizitat în Serbia, Bosnia, H Herțe­­govina, stăruind în special asu­pra Crainei, văii Timocului și Moraviei, Bosniei Centrale și Herțegovinei. A pus în evidență raporturile României cu țările din apusul ei, oprindu-se în deo­sebi asupra importanței mari a drumurilor, care neapărat trebuie să se facă dinspre țara noastră spre Adriatice. Conferința a fost însoțită de numeroase proiecțiuni din regiu­nea, războiului, Sarajevo, Mo­star, etc. L’ ■ Im bilanț de Infamii Sub acest titlu, ziarul Le Ma­tin, publică rezultatul unei cer­cetări făcute în Serbia de d-l Barlovatz, fost consul sârb la Paris. Însoțit de prefectul Lusici și de un redactor al unui ziar dintr-o­­ ură neutră, La Gazette de Lausanne. Cercetarea lor con­stată multe prădări și barbarii comise, asupra populațiunei sâr­bești, de către trupele austro-un­­gare care le cotropiseră țara. Inșirarea sălbăticiilor comise, o închee cu povestirea sfârșitu­lui ostaticilor luați din satul Le­­șnița, grozăvie de necrezut dar afirmată de cercetători: „Erau — zic ei — 109 inși, dintre care cel mai în vârstă era un bătrân de 82 de ani și cel mai tânăr, un copilaș de 8 ani. „Pe acești 109 inși ii legară gâzii, cot la cot, strânși unii de alții,­­cu frânghii și cu sârmă, înaintea unei gropi mari lungă de 20 metri, largă de 3 și adân­că de 2. ..U­n pluton de infanterie trase un foc de salve în grămada de oameni­.Și grămada se clătină. Tâ­râți de cei cari fuseseră loviți mortal de gloanțe, toți ostaticii căzură în groapa comună care-i aștepta căscată. Peste groapă, o echipă de săpători începură să asvârle numai­decât lopeți de pământ „Țărâna îi acoperi. In grăma­da informă se auzeau gemete și viete. Dar mormântul acoperit ascunse și curând, în sânu­l ne-­i­gru, și pe morți și pe cei cari mai scăpaseră vii din grindina de gloanțe”. Gitiți „Universul Literar" care apare azi Duminică, 7 De­cembrie, cu următorul cuprins: (Neculai Iorga) de î. Foi­. Popa Hie de I. C. Vissarion. Crisan­teme (versuri) de Vlă­­tîescu Albești. Convorbiri științifice de V. Anestin. Fără lumină (versuri) de Ga­briela A. Vocuîescu, Cântec, (versuri) de loan Totu. Arta și artiștii, (Expoziția pictorului Angelescu’Ange) de Ion Gruia. Intr­a seară la Terasă de I. Bragoslav. Un erou după Louis Carlos. Carte poștală de D. Iov. R­ăzboiul anecdotic. Viața ar­tistică și literară. Generalul Orero. Pagina I-a In culori Nume­roase ilustrata un text.­­ UN NUMĂR 5 BANI - Abonamentul pe un an 2.60 lei. , DEL A . ATEEel­EU Metodils poieni culturals — Conferința fi^lu­i G. Bogdian­'Buica - D-1 Bogdan-Duică a ținut Vineri seară, la Ateneu, a patra — și ultima — conferință din ciclul­­ de conferințe făcut de d-ș.a, ca la secretar general al „Ligei cultu­­le­rate“. ^ Expansiunile politice — a spus 1 conferențiarul în rezumat — se a fac totdeauna spre punctele cele mai slabe. înfăptuirea unui ide­­l­­a! național se va face mai sigur­ă­in acea direcțiune în care real­­ii­zarea lui va întâmpina o mar­­ slabă rezistență. Astfel trebuind judecate lucrurile, în speță, nu •’ mai poate fi nicio Îndoială asu­­­­pra faptului că expansiunea noa­stră politică se va face peste Cai­­l par­­c Până acum n’a fost vorba decât­­ numai de păstrarea noastră ca Stat, de păzirea granițelor. Ideia iredentistă n’a prins mai multă tărie la noi decât de trei luni în­­­­coace. De altminteri, la începu­tul actualului război eram ne­dumeriți. Nu aveam interese co­mune nici cu Rusia, nici cu Au­stria; o singură preocupare se impunea: de a cărei biruință — la care am fi ajutat și noi ‘— tre­buie să ne temem mai mult — ‘ situațiunea unui Stat mic­­ între două state mai puter­­nice, neputând fi de­loc li­niștitoare. La intrarea noastră in­­ acțiune atunci s'a mai opus și­­ faptul că războiul nu era pentru­­ noi urmarea unei politici făcute­­ în timp de pace — după cum­ răz­­­boiul , prin definiție­ — nefă­­­­când o politică conformă id­ealu­­­lui nostru național, tinzând la­­ realizarea lui într’un viitor atât­­ de apropiat. Ne putem însă pre­găti de acum, și războiul fiind ne - neînlăturat­, 11 vom face atunci­­­ când va trebui. Izbucnirea războ­­i­­ului a urmat la noi o agitare a­­ spiritelor: — s’a scris și s'a vorbit­­ mult — mai mult decât trebuia, j S’au pus in discuție păreri opti­­­­miste și pesimiste. Și chemați ș­­i nechemați s’au crezut datori sa ‘ discute asupra situațiuni ei și să-și ■ spună cuvântul. Fără rezerve,­­ pornici aproape de remiza devn ‘ premize greșit statornicite, presa 1 de tot felul a făcut toate apre­cierile pe care le-a socotit nece­­­sare, uneori de o remarcabilă­­ prisosință. Opinia publică a fost­­ frământată; părerile au fost foar­te împărțite. Studențimea universitară — a­­vântul patriotic e frumos și lău­dabil — a vorbit și ea, dar a mers prea departe atunci când s’a crezut obligată să trimită un ultimatum, somând factorii răs­punzători să-și precizeze atitu­dinea. Agitațiunea universitari­lor a ajuns de asemeni la exage­rări—a fost exagerare mai ales atunci când profesori universi­tari au găsit că, prin întârzierea intrării României în acțiune se sapă o prăpastie între tron și ța­ră. Acțiunea națională n’a voit mai mult decât să caute a câști­ga pe factorii răspunzători pen­tru ideahs] naționale e un mont al acestei acțiuni. Acțiunea pa­triotică concretizată mai târziu în „Liga pen­tru unitatea politi­că a românilor” deși își propuse­se să nu înrâurească asupra ac­­țiunei diplomatice, a sfârșit to­tuși prin a lucra pentru oprirea propagandei germane și prin a contesta destoinicia guvernului —ceea ce e cam acelaș lucru: membrii acțiunei naționale ce­reau un guvern rat­ți­onal, in ca­re să intre personalitățile cele mai de seamă pe care le avem și mai cereau să nu fie trecute cu vederea și personalitățile mai puțin însemnate ce ar fi putut fi de folos în împrejurările actuale. Factorii răspunzători nu pu­teau să vorbească atunci când li se cerea, cum nu poi să vor­bească încă lămurit nici astăzi; incontestabil însă, au fost tot­deauna preocupați de apărarea deplină a intereselor superioare ale țărei. Unul dintre istoricii noștri, care a colaborat la „Ade­vărul” spunând că România va fi despărțită de Moldova și va trece sub stăpânirea rușilor, da­că nu va intra în acțiune, a gă­sit cu cale să atace pe rege, gă­­sindul prea german. Un fost deputat, într’o întrunire publică bănuind regelui—în această vre­me de bănueli și temeri — lipsa dragostei de țară—ceea ce nu­­ era permis, — n’a ezitat să lase a se putea crede că regele poate fi un trădător al intereselor­ Ro­mâniei și a aruncat asupră-i oprobiul public. Când regele a murit, s’a văzut cu câtă grije și cu câtă dragoste se gândea el la interesele țărei și ale neamu­lui. Primind în audiență cu pu­țin înainte de a muri pe preșe­dintele Ligei culturale, regele i-a spus, între altele, aceste cu­vinte: ,J­u ași voi să mor, îna­inte de a vedea România mare putereD-1 Virgil Arion, când va voi să vorbească., va putea spune și alte multe lucruri. Gu­vernul — care la noi e totdeauna pentru opoziție, orice partid ar fi la putere, ,,un guvern slab” a fost și el învinuit că nu’și face datoria; împrejurările nu’i pu­teau îngădui să se desvinovă­­țească spunând ceia ce avea de­­ spus. întâmplător, ori și azi lu­crurile s’au mai lămurit. De­­­­clarațiunea făcută de șeful gu­vernului în Cameră cuprinde lucruri, ce pot fi înțelese fără multă greutate. In împrejurări de felul celor prin care trecem azi, nu se pot spune vorbe goa­­le; vorbele trebue să corespundă unor realități — declarațiunile făcute ia­ numele guvernului tre­­buesc luate de bune, neputând fi puse o clipă la îndoială. Dar paralel cu aceste declarați­uni,, vorbește și d-l Vintilă Brătianu — în numele său, fără a angaja guvernul în ceia ce spune — și spusele d-sale sunt destul de lămurite și liniștitoare. Prin presa sa, guvernul a lăsat să se întrevadă linia sa de con­­duită și să se înțeleagă că ri­ stpa de energie în acțiuni ino­­portune numai spre binele țarei nu poate fi, că toată energia și tot avântul trebuesc păstrate­ pentru timpul când vor fi — și vor fi — necesare. Nu pot să ad­mit, că guvernul nu și-a văzut­­ o cu toată grija ce o dă răspun­­derea — de îndatoririle sale. Partidele de opoziție nu sunt direct răspunzătoare: sunt râs­­punzătoare cu o oarecare diss­tanță în viitor și deci pot săi vorbească mai liber. Șefii part­idelor de opoziție nu trebue în­să identificați cu presa lor, ca­­­re poate spune — și spune de­ multe ori — altceva decât ceia ce gândesc ei. Renunțarea la­ discuția în Cameră asupra răs­­­punsului la mesagiu și declara»­", [iunea făcută în numele opozi­ț [iei conservatoare dovedesc în»: ■eputul unei înțelegeri a situa­­­țiunei. . A urmat o examinare critică acută de conferențiar asupra atitudinei partidelor de opoziție» a supra atitudinei ligei, care pu­tea lucra, în interesul țărei altfel de cum a lucrat până as­­ăzi și, in raport cu un articol al d-lui N. Iorga publicat în „Nea­­­mul Românesc” referitor la Ca­­vour­ii noștri, o înfățișare a fe­­ului cum marele Cavour a nu­­­eres să lucreze la înfăptuirea unităței Italiei, acesta cu utili­zarea tuturor forțelor țărei strâns unite într’un mânunchiu­l ținut să meargă spre unitate, nu cu vrajbă. Luptând pentru îndeplinirea dealului nostru național— a în­­­cheiat d-l Bogdan-Duică— nu ,­am putea merge și nu va trebui să mergem alături de cei in­duși, pentru el—vai de învinși! ^ jtatde cooperatiste Instituțiile cooperative,— ban,­­i­e populare și obștiile sătești — s­unt școlile de căpetenie pen­tru educația economică mai al­­es a sătenilor noștri, urmând c a, sub stratul edificării și disci­­plinei economice să completeze. Iacă nu să desăvârșească facto­­ril politic și cultural. Dar ca aceste instituții să dea roade cât mai fecunde, atât prin fracționarea lor temeinică, dar și prin pilda vie a conducători­­lr lor, s’a simțit nevoia absolută,l­­a pregătirea elementelor coope­ratiste să se prezinte bine înai­­nate­­ I în fața numeroaselor che­­stiuni ridicate de cooperatism. Se știe cu ce avânt s’au dedat acestei munci învățătorii, in­­runtand adesea oboseli alături de învinuiri, până când coope­rația rurală a putut să ajungă a situația mulțumitoare, în care se găsește astăzi. Dela o vreme­­ însă, numai în­­vățătorii și preoții singuri, simt prea mult greutatea răspunderii ață de contabilitatea băncilor, tare pe fiece zi devine tot mai smănunțită și deci anevoioasă. Atunci s’au organizat școalele de contabili cooperatiști. Aceste școli au menirea să în­­h­umeze, să dea mai ales omien­­ări tehnice tinerilor recrutați dintre țărani, ca să poată price­­pe și conduce nu ori­ce contabi­­ltate, ci pe aceia a ban­cei, sau­­ aoperativei din satul lor. Cursurile au tendința, și nu­mai așa trebue să fie, de a pre­ia cunoștințele necesare pe o­­ază cu totul empirică, făcând­­­u-se tn deosebi practica totală chestiunilor de bancă, ce pot ,3 încapă în contabilitatea coo­­peratismului rural. Aceasta ca cunoștințe. Cât despre factorul moral, e­ecesar ca elevii școalelor coo­­peratiste să de fii de săteni. Nu­m­i ei pot cunoaște real nevoile mediului, în care vor fi chemați ă lucreze și deci să aibă ace­­ași situație sufletească de nă­­utnti comune. Alcătuite pe aceste temeiuri, Tsicnir ,coatele monetel­iste vorte­­a rezu­ste satisfăcătoare. Re*­­ltfel, nilda­ a fost dat­ă și râvna­­ aducătorilor cooperației este o chezășie pentru viitor. tatonările româno-iml­ara Sofia. 5. — Presa bulgară con­tată cu satisfacție o îmbunătăț­ire radicală a raporturilor ro­­mâno-bulgare. R. ffil.S B8JUTERH fIME FOSTA ZI­ABULII D „UNIVERSUL« WM Ceasornice de preciziune /. W^m /. Solitari Briliiante în Platină ......— = "45 Fericire zdrobită " mWSEA ,11 a ...... OBIECTE BISEIICEȘTI 242 mii Mi se pare cil ea a hotărit pe­­ unchiul tău contele dela Roche- Boet d’Escarpit, să-ți dea numele lui. După ce-a murit contele, chiar ea a vândut castelul de la Roche, în care se născuse și tu- Care a fost pricina astei îndoite hotărîri, la care și-a dat consim­­țimintul sau cel puțin la care nu s’a împotrivit — nu știu. Ce știu e, c& după vânzarea castelului bunică-ta și noră-sa veniră la. ■ * ’c­i mama cerându-i să le găzduias­t­e­ că în căsuța noastră de la Roc­ile ne vinea. Luciana și mama erau­­ e­­vere primare și mai mult, prie­­ta­tene din copilărie. Viața le deș­u­­­pârțise, însă nenorocirea ce căzu­se­sc pe capul uneia se apropie din a­ uou, și n’am nevoie să-ți mai le spun cum a fost primită bunică­­iu ta...De atunci, ne-a se­­at moar­­ui­rea pe mulți dintre ai noștri, și Ia j au venit dorurile im­ul după §1-DEPOZIT DE COMBUSTIBIL Telefon 57/49 și 53 55 1629 tul groaznic de repede. Mama se­­ duse cea dintâi, după ea Lucia­ r na. Holera din 1865 isbucni, pustii satul și castelul. Mama ta, ma­­­­ma Luizei, căzură și ele. Eu e­­ram văduvă de mult. Jeana te <­­­dase mie, și trăiși la Locnevinen,­­ lângă biata noastră Luiza — ca mai nainte, Jean se gândea. — Ce curios e, murmură el, e tot trecutul ăsta ! Dar nimic în­­ toate astea, nu mă lămurește cum tata a cunoscut pe domnul ! Ducate! » — Pe scurt, urmă doamna­­­­ 1 Bétourné, uite, poate că asta e * ■ explicația. Marcel a murit în­­ 1 Berry- De altă parte, tu știi că 1 ■ Choncheta și-a petrecut primii­­ ani de copilărie în castelul ăsta 1­­ de la Loupize, care e tot în Be­­­­­­rry. Acolo, poate s’o fi întâlnit c­u domnul Ducatel cu tatăl tău, și­­­­ cum moartea lui Marcel i-a în­­­cremenit pe toți în ținutul acela,­­ se poate ca amintirea asta, și a­­r­e semănarea ta cu bietul tată-tău, s­­ă-i fi turburat mintea, pentru m­­­oment. — Atunci ii semăn? întrebă i­n an. I — Eu nu mai mi-aduc aminte­­­le lucrul ăsta. Tu știi că n‘am­­ aunoscut nici odată pe tatăl tău. . — Da’ n’ai văzut nici un por­­t­ret de al lui ? Doamna Betourné se gândi <la­­că trebuie să răspundă sau nu. In sfârșit zise ■ - Ba da... Tu știi apartamen­­tul în care sta Luciana la Loc­­i­vinen. Se compunea din odaia iceea mare pe care o numiau­­­ ,o și Luiza când erau­ mici „o­­­­laia cen­ușie“ și dintr‘‘o altă o­­­­lăiță, lipită de ea. — Da, făcu Jean, adevărat că ni-aduc aminte de o ușă care ia în odaia cenușie. Dar nici o­­iată n’am văzut-o deschisă. U­­­ie-i cheia? Doamna Betourné răspunse: — Ascultă. Luciana avea obi­aicéi s’o poarte la ea. Nimeni nu intra în odăița asta de­cât la i fata ei din casă. Cu câteva zi­­e înainte de a muri mă chemă , mă duse acolo. Văzui că fă­­țise puțină schimbare. Numai de­ asupra scăunelului pe care în­­fen­uchia ea cînd se ruga, agăța­­se un crucifix mare și portretul tăiatului ei Marcel. — Și ce ți-a spus? — Ca o sfântă ce era, presim­­țse că avea să moară.. .îmi mul­­țimi de găzduiala noastră, și-mi iete în gri­je pe Jeana, auroră­­­ a, care era bolnavă fără b­an, te tine... Era­­i cu lacrimile în­­ochi, îmi spuse iar: „Copilă, știu - ai pătruns taina dureroasă a norții lui Marcel. Să nu te aperi,­­ăci sunt sigură. Ei, secretul aș­­a nu-ți impui să nu-i desvălui nici­odată: nu-mi recunosc drep­ul de a-ți da sfaturi după moar­­e, pentru întâmplări în care Fam să mai fiu amestecată. Cu cate astea păstrează tăcerea f­­ără numai dacă întâmplările m­­­ele nu te vor sili să vorbești. Caută-i lui Jean când o fi băr­bat, căutări zadarnice asupra u­­nui trecut care nu mai poate fi reparat. Spun că aceste căutări nu vor da nici o roadă, să fii în­credințată de asta. Jeana, pen­tru cauze pe cari le-a jud­ecat drepte, a distrus tot ce a putut să slujească ca dovadă. Și chiar în odaia asta in care am păs­trat ultimele moaște ale băiatu­lui meu, nu-i de­cât portretul lui Marcel și hainele ce le purta în ziua morții. Asta-i tot”. M’am aruncat plângând în brațele ei. Mă ținu mult timp îmbrățișată, șoptind: „Săraca fată! Numai de te-o a­­păra Dumnezeu, pe viitor, de mâhnirile noastre!“ — Și portretul, și hainele as­tea, ce s’au făcut ? întrebă Jean. — Sunt tot la Locnevinen. Pu­țin timp după ce vorbisem cu Luciana, s’a stins binișor în mi­jlocul nostru. Ai de data aceea, pot să spun, că am văzut sfâr­șitul unei adevărate creștine. Tu știi că la noi e obiceiul să îm­brăcăm morții înainte de a-i în­­­­­­­gropa. Cheia dela paraclisul Su­­r cianei, chei­a aceea de care nu­­ se despărțea nici­odată, a fost­­ din nebăgare de seamă închisă ,­­ în coșciugul ei—?­­ i Eu așa cred, căci nu s'a mai­­­­ găsit nici­odată. Am crezut că-i­n semnul unei voinți cerești, și de - atunci am lăsat închisă ușa pe care o închisese moartea. Tu ca­ v­re mă cunoști, n’ai să te miri de s asta, dragul meu Jean, sunt si­ z­gură. Atât timp cât voi fi stă­până la Locnevinen, nimeni­­ n’are să deschidă paraclisul Lu­cianei. Și de altfel tu știi acum , ca nu s'ar găsi nici o urmă. Jean nu răspunsa Vorbind, ajunseseră în piața­­ Invalizilor. O străbătură fără să spună o vorbă. Doamna Bétoumé fu cea din­tâi care întrebă : -r- Ce-o să-i spunem Chou­ , chetei ? Jean se gândi­ t — O să-i spunem ce e, făcân­­d­u-i adevărul cât mai puțin du­reros pentru mila ei de fiică. Dar sunt de părere, ca în scri­soarea ce i-o vom trimite să n­u-i pomenim de numele tatălui meu. Să așteptăm să se facă m­țică lu­mină. Nu-i așa ? Doamna Bétourné, făcu semn­ulin cap­că ..da’’. Când ajunseră acasă, în bule­vardul Latour-Maubourg Jean ne uită la mătușe­ sa și spuse zâmbind mâhnit. — Floarea Luizei m’a înșelat. N’am isbutit. — Dar și tu, de ce ai cules’o? ăsta ne-a adus nenorociră (Va urma) ! ! Citiți azi „Uswersul Literar”

Next