Universul, ianuarie 1915 (Anul 33, nr. 2-30)
1915-01-02 / nr. 2
■ ■" CDHPARIȚI Moda și Ilustrată ai*e un tip«** * 0 ROCHIE |0RMI RUSA Exemplarul 4 € 1 stignarul viitor ari un^&par Fia a RMfILHTERIAÎi A lijBetj: ai Eforiei Spitalelor Guile MMeUhLantKm ■ «Hjermatologie IS IntraÜ# ® ît.Paif^ VINDECA Ip#U hoauklb m waWm. sifilis, și venerice •1 Lăuirti/tarea nasurilor diformate í ’ . f StiftuJ l IJEA. FEȚEI 1029 ■ „SITO, cA.»»JiXEA.J, 21 Intrarea prin Valter Malfsicineanu Clinica veașnca SALVATOR Medici specialiști vindeca radical prin tivLi.ci Kî.cit..vrt; ELENORAGIA injecpi p. SIFILIS eu Neosalvarsan — București, PASjfGLUL ROMÂN - Pelef. 401l9. — Consult.. .11 — 1 și 5—1 ‘ ■ 1734 Policlinica alor State lași elei ai profasoului Fournier din Paris "-U Specialist în boaie — SIFILITICE și VENERICI i.v ■ (lumești) str. Cavafii-Vechi 5. Sf. Gheorghe Deschis toată ziua. Tel. 55/89 1685" #Br. A. 3A3fl3cI ț?Je la Facultatea din Paris * Fost elev al profesorului Fournier Specialist in boale de Piele își Sifilitice (lumești) Boalele parului lalea Victoriei 120 (lângă b.s. Albă Consult. 8 10 a. m. și 2—5 p. m. Tetelor» 29 1 17ul Or. C. FANDELESCU Fost oculist la spitalul Călle. BQANE SI OHM Str. Boșcană No. 94 Consult 3—5 p. m. Telefon 48A _________________ ItS ir. OSCATU SPECIAUZAT la BERLIN și PARI OKINITO ÜBLAASd Soare lumești de piele și sifili ANALIZA SA XGENT după ultimele procedee, injecții cu K Dul EUsavela 8, vis-a-vis da foforit 1591 Consultațiuni 3-l>. Telel. 1072 DOCTfOH OTTffli Specialisat la Paris. Berlin Boli de stomac și interne Sfinților 58.—Cons. UTC, 68 1583 Röntgen-Institut — Str. Sărindar 6. Tel. 491 i . Doctor M. FOCȘANEI Specialisat la Viena și BelW Röntgen diagnostic. Röngen titerapie și Diaterapie Tratament special al tumorilor ț>rtunde. Tratamentul Rhumatismuii Sutei, Ischiasi maladiilor crom prin Diathermie Consult 10—12 și o—ii p. m. 1485 ^_—^^__ILUUIMIIHHII|!——lillW Ill'll UIMI I ~| ri Policlinica „'tfi&TU* București,. Calau Grioilei 101 Se vindecă Sau Ät ce boală. Aftă si cu vaccin irojecțiuni cu Uliu antiblenoragic ciplîtT dentar modern Lions. 8—12 și 2—8 jum. 00 ............................. In File ■ Maculatură ■ziare, coaje mari și albă, după suluri, canuutăți mari și mici, se regăsește de vânzare la §§Administrația ziaru" IȘiii «UNIVERSUL». ■ Ziare 30 Siani kilogr. , HAlM 40 Pani kilop. i H l)£ la 1000 lgi*., în mi sus, se ț îi,ce reducere «le prei. H 8n provineîe se obi; în eciav.ântunn i «lela ■ 100 kilograme in sus rând pe rând, tragediană!, ingenuă și cochetă pe toate scenele. Ingratule! Cât de mult am petrecut amândoi .In vârtejul balului universal am fost dorită de toti, de soldat, ca de poet. Eu te-am preferat pe tine totdeauna. Omul politic se oprea in fața mea și mă privea îngrijorat; oratorul nu era mulțumit până nu punea mâna pe rochia mea; pictorul și sculptorul se certau care să reproducă mai exact portretul fugitiv al frumuseții mele; muzicantul îmi dedica cele mai frumoase din melodiile lui; primeam toate jertfele acestea ca să pot veni apoi cu mâinile pline la iubitul meu Roncea. Ce viață am dus ! Viața unei zeițe .Câta tămâie arsă pe altarele mele , Câta hecatombe pe mormântul meu ! Căci vezi tu, — zise ea arătând lui Roneta un colț al rochiei ei,, în capătul ăsta de rochia care lasă să transpire frigul, iarna și moartea, eu duc cu mine atâtea sceptre și oglinzi sparte ca să fac din ele ,jucăria agoniei mele ; duc coroane ajunse prea grele pentru capetele cari le purtau și adeseori iau odată cu coroana și capul de sub ea ; iar când voi desface pentru cea din urmă oară cuiele rochiei mele, vor cădea din ele un mormântu-mi înveselit o movilă de frumuseți, de glorii și de măriri, rămășițe faimoase ale unei agonii pe care vreau s'o ilustrez" Tinerețea, gloria, virtutea, crima, zgomotul, mulțimea, celebritățile, simt pulberi ,eșarfe pe cari le iau cu mine ca să-mi fac un pat de cenușe rece; giulgiul meu e făcut în același timp din mantaua groasă a bătrânilor, din vălul gingaș și brodat al logodnicelor, din chiurasele soldaților și din sutanele episcopilor. Ei, ce zici, mă recunoști după semnalmentele astea ? Știi tu cine sunt eu acum ? Iți amintești tu dragostea ta și Înțelegi tu de ce îți iau brațul ca să nu mor tn colțul străzii acesteia profane? Salută-mă până la pământ, domnule Boncea, sunt anul care se duce, sunt anul care moare, sunt anul care a trăit o clipă din viața universală... Toți înaintașii mei au fost bărbați; eu sunt singurul an femeie, căci m’am năs cut ca să țiu locul fratelui meu anul barbat, chemat pe câmpurile de luptă... Eu sunt ceva formidabil comparat cu vârsta omului, neant imperceptibil în vârsta veacurilor! Eu sunt sunetul clopotului zgomotos care se pierde în aer în țipătul răgușit al ciorilor, eu sunt un țipăt in veșnicie. Eri eram tânără, frumoasă, fericită, pizmuită, și mergeam cu mâinile pline de poezii, de glorii, de nădejde, pe cari le sămănam în lume în voia capriciului sau geniului meu. Regină sărbătorită a universului eram salutată cu un bun venit de către regi și popoare; nimic nu era prea frumos pentru mine, nimic prea mare ; și acum, fantomă decăzută, rază eclipsată, floare uscată, cunună de spini sângerânzi, giulgiu, neant, și, ceea ce e mai rău, femee bătrână, săracă și fără copii, mă simt prea fericită că am întâlnit din întâmplare brațul domnului Roncea, care se întoarce de ăi cinematograf și care se socoate compromis dând pomana unei mile majestății acesteia învinse al cărei umilit sclav era... Roncea Își recapătă sângele rece și veselia-i crudă, și zise: — Ah ! d-ta ești anul trecut! Trebuia să ghicesc asta după zdrențele d-tale, după clopoțeii stricați, după lipsa de luciu a coroanei, după diamantele astea palide ca fața zorilor da mâine ! virea-ți lugubră,, după dinții1 dumitale lungi, găunoși și foarte fometoși! Ești anul da ieri, și mai îndrăznești încă să vorbești da zile frumoase! O, an de ori, nu căuta să fii mândru și să desprețuești ultimul toiag al bătrâneței d-tale. Eu nu-s decât Boncea ziaristul care s’a lăsat orbit, ca oricare altul, de surâsurile d-tale amăgitoare ; eu nu-s decât Boncea ziaristul și mă întorc de la cinematograf; totuși prefer, să fiu ceea ce sunt, decât să fiu în locul d-tale, o an rău și roșu! Căci te întreb, bătrână grozavă cu chip de tânără, cum ți-ai întrebuințat primăvara și vara? Ce-ai făcut din iarna ta? Ai semănat flori, și fructele n'au dat rod, ai însămânțat ogoarele. Și brazdele au rămas sterpe; spicul tău n’a avut boli; viața ta a produs mai multe frunze decât vin; lira atinsă de mâinile tale nedibace n'a dat cântece, ci numai acorduri; oamenii duși de tine linii împotriva altora n'au dat decât sânge, hoituri, jafuri și ruine ; perfidă ca unda mincinoasă ca o curtezană, sterilă ca nisipul, crudă ca moartea, noi te-am iubit, te-am adorat, te-am servit fiindcă erai rodnică în surâsuri, rodnică în făgădueli, unde sunt binefacerile tale? Ce-ai făcut capodoperele tale ? Ce-au ajuns oamenii tăi mari? Insesi darurile tale, mărite de sudoarea omenească, au fost otrăvite de suflarea ta, și toate izbânzile geniului omenesc, au fost afundate de tine , în crimă, în măcel, în foc și in moarte. Primăvara ta a fost nor, vara, la trăznet, toamna ta foc și furtună, iarna ta potop de sânge. Un bătrân și ușuratec, *n ebun și fără milă, tu nu mai ești decât, un nume, o amintire care se va pierde în osanalele universale ale noului an ce vine, tot întunecat, dar tânăr și plin de speranțe, sub un cer de jale.... Astfel vorbi Roncea, plătind prin sarcasme amare atâtea zile petrecute fără glorie, atâtea nopți petrecute fără somn. Și ca să tulbura agonia bătrânei care abia se mai târa, el îi povesti in bloc toate romanele pe cari le făcuse, toate vodevilele pe cari le cântase, toate dramele, toate comediile; el ii povesti toate religiile noi, toate teoriile noi, toate legile, faimele și deșertăciunile noi; el ai povesti nebuniile jocului, nebuniile modei, nebuniile iubirei, nebuniile banului, nebuniile militarismului, si zise in fiecare clipă: — Vezi ce-a fost de tine, an nebun și bătrân care te duci?!... Apoi Romea începu să numere toate morțile precoce, toate înmormântările nedrepte, toate executările nesocotite, toți copiii despărțiți de tații lor, toți săracii lipsiți de providența lor, toate orașele despărțite de faima lor ori lipsite de fminustea lor, și adaogă: — Uite-i pe cei pe cari î-ai omorît tu, am trecut pe care am să te Îngrop în foile jurnalului meu Zicând acestea, Roncea râdea, urla, țipa, blestema; Roncea se răzbuna; Roncea ziaristul nu se gândea în clipa aceea că anul acela care murea, lua la urma urmei cu el cele din urmă fâșii, cele mai neprețuite fâșii, fâșiile vii ale minței, inimei, geniului și iubirilor noastre. El cânta ca un înțelept un delir, și, tot cântând așa, căzu peste o ceată veselă de femei și de bărbați, de iubiri din anul viitor, de pasiuni din ziua de mâine, de sărbători amețite cari vin să-și deschidă ochii lor frumoși la lumina lămpilor strălucitoare de aur și de lumină- Toți nebunii aceia tineri ziseră, văzând la brațul lui Roncea o femee care-și ascundea fața: — Ei vino la bal cu noi, amice Roncea, vino și adă cu d-ta pe frumoasa asta leșinată, pe frunza asta veștejită căzută din vreun portocal în floare, vino, o să cântăm, o să dansăm, o să strigăm, o să ducem bacanala cea mare a anilor cari se sfârșesc și a veacurilor cari încep ! Vino, madame, o să-ți citim almanahul zilelor cari încep, o să fie frumos, o să fie vesel, trăiască bucuria!" Deodată, la vorbele astea cari gândeau urechile-i bătrâne, tovarășa lui. Roncea ii părăsi brațul și se duse după un tânăr fără mustăți. Ia seama, strigară prietenii tânărului, bătrâna ziare să te slăbească ! Ia seama în ceata cea veselă plecă, atrasă de lumina nemișcată a lămpilor mari electrice. Roncea rămase singur, cu brațele atârnând în jos, întrebându-se dacă a fost jucăria unui vis, când iată că observă că bătrâna luase cu ea, o mizerie! o parte din părul o lui lui, portretul amantei lui și sărmane Roncea! ultima țigară, înfuriat, Roncea porni în goană, strigând : — Oprește ! Ei, Oprește ! Ce v’ați făcut ? ... Ceata se opri și nimeni nu fu mai mulțumit de asta ca tânărul fără iustă și al cărui braț începuse să se paralizeze în contact cu acela al damei necunoscuta. — Tinere, zise Roncea sosind gâfâind, o tinere buclat, surâzător și amețit de nectarul primăverei, tinere așezat la masa unde chiar apa îmbată fiindcă atâtea buze de femei frumoase au gustat din ea. tinere, ia seama ! Tu duci la braț o femeie bătrână a cărei tată ai putea fi; și totuși femeia aceasta e mai mult decât străbuna bunicei tale. O ! tinerii! nu simți tu cum te cuprinde frigul morții ? Du-te, fugi!asă’n pace moarta asta și lovește aerul cu țipetele tale și cu mâinile tale amândouă... Ceata cea veselă răspunse ceea ce răspunde o ceată veselă la ora unu noaptea, și bătrâna râmase singură cu Ronca ziaristul— Dă-mi țigara! zise el, și portretul ! și părul!.. Ea îi dota țigara, o mână de ocnușe; portretul, o ruină; părul, un smoc de fire albe. . — Ce rău ești, Alexandre, zise ca, de ce nu mă lași să fiu de față la ultimumi bal ? — Te-ași sfărâma cu mâinile astea două, răspunse Boncea; da, trebue și mori, treime să scap lumea de tine, bătrână blestemată ce ești! Haide, ești in stăpânirea mea, trebue să mori! Bătrâna se aruncă atunci la picioarele lui : — Nu, nui zise ea. Nu, nu, de milă, pe speranța bătrâniței tale, din speranța bătrâneței tataie, pe vechia-ți dragoste pentru mine, de dragul lucrărilor tale începute, pe cari speri să le isprăvești, nu omorî, nu omorî o nenorociri care te imploră, cruță-mi bătrânețea, cruță-mă ! Departe de aici, departe de balul și petrecerile astea, departe de tinerii aceștia cari trec și care vor păși mâine peste mormântul meu. Du-mă de aici, ascunde-mă în vreun loc binecuvântat și lasă-mă acolo să mor ! Bătrâna vorbi așa de dureros, iar Roncea era, așa de puțin crudă încât o lăsă să trăiască. — Haide, zise el, să plecăm de aici, să ne cufundăm în noapte. În tăcere, în întunerecul învăluit tn zăpadă. Trebue să mori frumos, bătrâna, deși am trăit urât. Vino dar cu mine, am să te duc VINERI, 2 IANUARIE 1915«/" * 2 • in subsolul meu, unde ai să fii steja în pământ. Am să te culc pe un pat de jurnale, am să te invăluesc întun un jurnal vechi ca într’un giulgiu, drept pompă funebră am să pun pe coșciugul d-tale almanahul anului trecut. Vino, bătrâna, vino să mori în tăcere, necunoscută, afundată într’un somn pașnic, am să-ți fac eu discursul funebru .. Așa vorbi Roncea, și bătrâna surâse, o ironie ! Ironia asta fu cea din urmă ; căci, de data asta biata bătrână murea. Roncea ședea departe. Mergeau amândoi gânditori, el, gândindu-se ce puțin lucru e un an, ea, gândindu-se că un an nu înseamnă nimic. Ajunseră într-o mahala locuită de foame, de frig, de boală. Și cu cât Roncea străbătea mizeriile astea, cu atât bătrâna apleca capul. Ah, mamele acelea fără copii, copiii aceia fără tați și fără pâine, negustorii aceia fără bani, iată opera ta bătrâno!... Și Roncea, văzând cât pare de nenorocită și de plină de căință tovarășa lui, se lăsă prins de milă pentru a treia oară. — Am fost poate nedrept, zise el... Ascultă! In aerul pe care-l răcește frigul dimineții, n'auzi tot felul de melodii? In adevăr, pe măsură ce înaintau zorile, apărea în lumina indoelnică un roi de drăcușori melodioși, copii pierduți ai muzicei și ai poeziei ținând to mâinile lor plăpânde basuri și viori mari, clarinete uriașe, orgelire, harpe, chitare prozaice, cântând, sărind, rostogolindu-se, suflând, trio-uri, duo-uri, cranto-uri, romanțe, elegii, cântece de beție și cântece războinice, concerte înaripate plutind in lungul străzii. — Da, le aud, răspunse lui Roncea bătrâna ceva mai înveselită. Le aud și le recunosc, dar nu cântă pentru mine, ci pentru anul care vine. Nu, nu pentru mine e luminat pomul acela de Crăciun; nu pentru mine își rotind copiii și amantele mâinile lor lacome și drăguțe; nu pentru mine strălucește aurul și se opalmizează, perla, nu pentru mine, o umbră; și florile tale, o! primăvară; și podeala ta, o! toamnă, și sângele tău, o ! zeu al războiului! nu-s pentru mine, ci pentru anul care vine... Așa vorbi ea covârșită de durere. Fu ultimele i vorbe, Roncea sfârșise mângâierile, bătrâna sfârșise tânguirile. „Anul care se duce“ se opri în mijlocul altei piețe îngenuchiă, se rugă pentru tot ceea ce e mare și nenorocit în lumea asta, se rugă pentru triumful dreptului și pentru realizarea tuturor idealurilor naționale, apoi căzu și muri. Plângeți-1 și bucurați-vă ! Urmașul lui, iată-1, salutați-1 până la pământ, binecuvântați-1 și ziceți împreună cu Roncea ziaristul : „Te-a Dumnezeu să fie Am nul tuturor izbânzilor așteptate P‘ wmam In numărul de Sâmbătă vom în* cheia romano! în curs de publicatiune FERICIREA SDROBITA. Imediat după aceasta, vom începe publcarea noului roman anunțat tatiăua neagră INSEMNARI ASUPRA RĂZBOIULUI Intervenția Italiei in Albania Rivalitatea dintre Italia și Austria a fost cauza înființărei, prin tratatul de la Londra din Decembrie 1912, a Albaniei independente. Neputându-se ințeleae, fostele aliate, au iscălit mai intâi un ..protocol de dezinteresare", pentru ca să fie sigure că nici una nici alta, nu va pune mâna, mai cu seamă pe un port albanez, de pe coasta Adriktlicei. Noului stat ii trebuia un suveran. După multe negocieri, multe tdrăgăneli, marile Puteri au admis candidatura. Principelui de Wied, nepotul reginei Elisabeta, propus de defunctul nostru rege. Principele de Wied s'a urcat pe tronul albanez in Martie 1914, iar in Septembrie trecut a părăsit Durazzo. Scurta domnie a noului suveran n'a fost tocmai strălucită și a fost din cele mai anevoioase. Nu e probabil vina Principelui de Wied dacă n'a reușit să Își îndeplinească sarcina. Nu poți transforma intr'Un timp atât de scurt oară în anarhie, cu obiceiuri și moraruri puțin civilizate, chiar sălbatice," intri o țară model! Nu era Hîa ajuns ca un Principe străin, să se urce pe un tron ca al Albaniei, pentru ca totul să se schimbe! Nu s'a schimbat nimic, revoluția s'a întins pretutindeni, precum și juntete intre populațiile rivale. Când principele de Wied și-a dat seamă, că viata lui și a familiei sale erau in primejdie, a părăsit Durazzo, cu gândul de a se reîntoarce, când zile mai bune vor veni pentru Albania. Chiar astăzi o telegramă anunță intenția Principelui de a-și reocupa tronul. In vălmășagul mondial, cine s'a mai gândit la Albania? Da minimis non curat praetor I Italia, care râvnea Valona „cheia Adriaticei" a luat sub protecția ei pe Essad Pașa, un fel de guvernator, recunoscut de albanezii de la Durazzo. Revoluția intinzându-se și răzvrătiții amenințând pe Essad Pașa, acesta a cerut ca Italia să-i via in ajutor. Guvernul Regelui Victor Emanuel nu aștepta decdt o ocazie ca să-și îndeplinească planul de mult conceput. Pentru protecția coloniei Italiene, Valona a fost „ocupată" de marinari. Austria, a cărei grijă acum este de a repurta victorii pe toate fronturile unde luptă armata sa, nu are timp să se mai gândească la Albania, să protesteze contra „ocupării“ Vallonei de trupele italiene! ». Ocuparea Valonei, ca și cuparea Bosniei și Herzgovinei, de, austriaci după tratatul de la Berlin, va fi desigur „provizorie", însă se spune că. nimic nu durează mai mult decât ceia ce-i provizoriu! Putem prin urmare fi convinși că italienii vor rămâne la Valleim, și cine știe dacă nu vor „ocupa" și Durazzo! Soarta Albaniei se va hotărî de acum înainte, la viitorul congres european, după războiul mondil, congres de la care desigur că biata Austrie — victima ambiției nemărginite a Germaniei— va eși mai mult decât știrbită, adică învinsă. M. G. Holbau ’roman,poveste ești din condeiul desfătătorului scriitor Alexandru Dumas tatăl. Misiunea rusă 14 KIS Niș, 30. — Generalul Tatșeff insoțit de căpitanul Olive a sosit la Niș astăzi spre a remite regelui ordinul Sf. Andrei cu săbii, cravata de comandor al ordinului Sf. Gheorghe principelui moștenitor Alexandru și crucea de ofițer al aceluiaș ordin principelui George, pe cari le-a conferit țarul Nicolae. Misiunea a mai adus un mare număr de decorațiuni spre a fi decernate ofițerilor și soldaților cari s'au distins in bătălii. Până în prezent numai țarul Alexandru I a fost titularul ordinului Sf. Indrei cu săbii. D. Pasici a oferit un dejun in onoarea acestei misiuni. Intre cei invitați se aflau principele Trubetzkoi, ministrul Rusiei, d. și d-na Strantman, prim secretar al legațiunii Rusiei, colonel Roiovici, ministrul de războia, colonelul Artomanoff atașatul militar al Rusiei. (Pressbureau), 9cs*. Ură asupra situației pe teatrul războiului Roma 29. (sosită 30). — Criticul militor al ziarului Tribuna examinând situațiunea, zice că acțiunile ce se desfășoară pe frontul occidental și pe cel oriental sunt lipsite de importanță dar în întregul lor, însemnează o tendință din partea aliaților de a trece la ofensivă. Ziarul adaugă că germanii poate pregătesc o altă ofensivă pentru a continua acțiunea, sectorul din nor-est, căci țnivitatea armatei aliaților a nu este încă bătută, dă loc temeri, mai ales când e vorba armata germană obișnuită cu ofensiva și capabilă de a a încerca. (A T. 1.) Austro Ungaria încearcă pacea la Londra și la Petrograd — Ce s’a zvonit încercările pariziene și cum se explicau încercările făcute de misiunile ungară și austriacă — Paris. 8 Decembrie Zilele acestea cercurile politice și diplomatice de aci au avut pentru a doua oară, în interval de o lună, știri despre încercările Austro Ungariei de a obține pacea separat cu Serbia. Ceea ce este, linsă, mai important și totodată mai interesant pentru noi este zvonul inzistent care a circulat în zilele din urmă la Paris despre o încercare mai largă a monarhiei habsburgice pentru obținerea păcii. O confirmare oficială nu am putut obține pentru ei în cercurile pariziene se păstrează o tăcere de neînchipuit întru tot ce privește acțiunea diplomatică, — dar pe alocuri ni s’a lăsat a alege oarecare temei,, nn zvonul amintit.. Fiind interesant pentru noi, vom expune svonul de pace ta toată extensiunea lui, rămânând ca evenimentele ulterioare să stabilească partea de adevăr. După zvonul amintit, așadar, Austro-Ungaria ar încerca în acest moment la Londra și la Petrograd obținerea păcii, în condițiuni cât mai avantagioase, separat de Germania. S-ar afla de câteva zile misiuni ungare și austriace cu caracter privat atât în capitala Angliei, cât și în capitala imperiului moscovit, pentru a sonda terenul unei eventuale păci, înaintea unor propuneri pe cale oficială. La Petrograd misiunea ungară, care s-ar afla acolo pentru a doua oară de la începutul războiului, ar avea rolul să caute obținerea păcii chiar sub forma unei trădări a cauzei germanice. — lucru pe care totdeauna oamenii politici ai Ungariei l-au lăsat să se înțeleagă la Berlin ca o amenințare când a fost vorba de satisfacerea doleanțelor românești. In orice caz misiunea ar urma să sondeze chiar terenul pentru o ințelegere a Rusiei cu întreaga monarhie habsburgică, In vederea interesului ce ar avea Petrogradul ca să ducă lupta împotriva unui singur dușman. La Londra misiunea ungară s'ar bizui pe unele simpatii pe care a știut să le trezească Ungaria la ultimele vremuri pentru a obține conservarea unei Ungarii de sine stătătoare, scăpată de dualism, și destul de puternică pentru a putea fi utilă, politicește, într-o apropiere viitoare cu Anglia. Iar o altă misiune, aceasta austriacă, ar conte la Londra pe vechile legături politice și pe concordanța de interese în care s-au găsit Austria și Anglia în chestiunile de politică orientală până acum de curând. Paralelismul politicei celor două State a fost deseori la opoziție cu interesele aliaților actuali ai Angliei în chestiunile ce priveau marea Neagră și Strămtorile, cum și situația Turciei față de vasalii săi balcanici. De altfel vizita pe care asasinatul arhiduce Franz Ferdinand o făcuse nu de mult Curții engleze era o încercare de reluarea vechilor raporturi politice. Misiunea austriacă ar mai conta la Londra și pe un alt element de succes: teama Angliei de a vedea dispărând Austria, ale cărei rămășițe pur germane ar urma să se alipească — conform principiului naționalităților — la imperiul german. In acest, caz Germania ar deveni după războiu mai puternica decât înainte și astfel Anglia, principalul interesat în actualul războiu, n’ar putea realiza scopul pentru care face astăzi mari sacrificii: înlăturarea primejdiei militare și economice din partea Germaniei. Ne mărginim a înregistra zvonul în cuprinsul lui. Evenimentele ulterioare vor stabili, am spus, care-i partea de' adevăr din *’?!p de mic sas. Adăugăm că io legătură cu zvonul înregistrat de noi se spunea că delă Petrograd s‘ar fi dat a înțelege că pacea nu este posibilă decât, dacă Austro-Ungaria cedează imediat Galiția, Bucovina, Transilvania, Bosnia, Herțegovina și Trentinul. Date fiind ambițiunile nemăsurate de care se conduce oligarhia austro-ungară, este exclus — precum se destăinuia zilele trecute că ar fi spus di San Giuliano cu ocazia unui zvon mai vechi despre cedarea Trentinului către Italia — ca asemenea cesiuni să fie admise înainte de a vedea că orice altă scăpare este cu neputință.. N. D. Serviciul telegrafic al ziarului „Universul“ Razboiul european Pe frontul oriental despre Gomimîcat german Berlin, 30. — Marele stat major anunță de la marele cartier general: Pe teatrul oriental. In Prusia de răsărit nimica, nou, Atacurile ruse în Prusia septentrională n'au avut nici un succes. Atacurile noastre in regiunea de la Vest de Vistula au făcut progrese în unele locuri, cu toată vremea, rea. Pe țărmul estic al Pilicei nici o schimbare. Semnat: Comandamentul superior al armatei. (Wolfbureau). Comunicat austriac Viena. 30. — Oficial din 30: încercările inamicului de a forța trecerea Nidiei s‘au repetat și ele. In timpul unei lupte de artilerie pe întreg frontul un puternic grup adevrsar a încercat azi dimineață in zona meridională un nou atac, care insă s‘a prăbușit numai decât sub focul artileriei noastre, iar inamicul s‘a retras lăsând sute de morți și de răniți în fața pozițiunii noastre. In acelaș timp o luptă de artilerie a avut loc și la Sudul Vistulei, unde una din bateriile noastre a isbutit să ia atât de bine sub foc o fermă. Incât rușii cari se aflau instalați acolo de câteva zile au fost nevoiți a evacua repede pozițiunile lor. In Carpati vremea rea face grea orice acțiune de importantă. In valea fluviului Ung inamicul s-a retras mai aproape spre defileul Uszok. Știrea răspândită de ziarele ruse că fortăreața Przemysl a trimis la parlamentari la inamic este firește neadevărată cu totul, și nu poate decât să urmărească scopul de a ascunde neputința complectă față de această fortăreață. (C. B.) Sitiația KinonBs a Germaniei Berlin, 36. — Camera de comerț italiană pentru comerțul cu Germania al cărei sediu este la Berlin, publică în buletinul lunar pe Ianuarie între alte numeroase notițe ,cari interesează comerțul celor două țări, o scurtă privire înapoi asupra situațiunii economice a Germaniei de la începutul războiului, sfârșind precum urmează: Pe bazele unor date obiective, trecerea de la echilibrul normal, la echilibrul războiului s'a efectuat fără pagube, grație organizațiunii comerciale și industriale impecabile și sănătoase a Gemaniei, colaborării tuturor claselor și dispozițiunilor legale. Nu este desigur un optimism exagerat de a presupune că condițiunile economice ale Germaniei, cu toate relațiunile comerciale foarte jenate cu streinătatea, se vor comporta până la finele războiului intrun mod absolut satisfăcător. (Wolffbureau). Pentru trupele lui Hindenlurg Roma, 29 (sosită 30). — Subscripția publică deschisă în diferitele orașe din Germania Î11 folosul trupelor generalului Bindenburg, s-a urcat la cifra de două milioane de mărci. (A. T. I.) Amănunte asupra asediului Przemyslului Viena, 30. — Corespondentul de războiu al lui ,,Deutsche Volksblatt" află asupra asediului Przemyslului, că armata rusă a suferit perderi mari în atacurile operate până în prezent. Eșirile garnizoanei au cauzat asediatorilor mereu mari perderi. Ofițerii ruși prizonieri vorbesc despre aceasta cu admirațiune ca și de succesele strălucite ale artileriei noastre de fortăreață. Rândurile ruse au fost în deosebi grav încercate în timpul asalturilor ca cUVUic fit'i-nt.țolioi Ofițerii ruși au împins pe oameni să înainteze, trăgând, asupra celor ce nu voiau a înainta. După primele încercări de atac, grămezi de cadavre, au fost găsite în fața baragiului nostru de sârmă. Numărul celor căzuți se urcă la mii. Iată de ce rușii ar fi părăsit atacurile lor acum câtva timp și de ce părți din armata, de asediu, au fost trecute pe frontul Dunajețului și în Carpați, așa că în viitor va fi liniște în fața Przemyslului. In fortăreață domnește spiritul cel mai excelent. (C. D.) Imprimatul national AL ITALIEI Roma, 30. — Din Știrile încă incomplecte sosite în timpul nopții și azi ‘dimineață la direcțiunea generală a Băncii Italiei rezultă că operațiunea împrumutului national de un miliard a fost acoperita cu mai mult de 1300 de ■ milioane. La acest rezultat cotele de participare ale institutelor de bancă, constituite in consorțiu de garanție concură pentru mai puțin de 400 milioane. (Ștefani). von v.-0 ciocnire navală incona Bomna 29. ""sitii 30). — Se telografiază din ancona, ca circulă acolo cu inf.Uintă sconul cum că submarinul austriac nerul Iit intre Caret și Ancono, ar fi avariat arait, vasul francez, Courbet, nava Jean Bart care a voit să-l remorcheze l'ar /, ciocnit. Lipsește confirmarea ,atât din partea ambasadei franceze cât și a ministerelor de miină și de interne. Ziarele din Bema observă că acestei știri nu i se poate, da Pii un jibrezământ, căci. Austria * »ii «re*un submarin n-rul ÎS. ’p de ■ altă varie, vasul Courbet s află în momentul dă. Iatăl Malta Ca să i se repara avariil ce le-a încercat de curând, c In sfrîirsit^ zi,aride, observă, c nu se podifi admite o ciocnii în largul mărci între două vasec ’război.u.) Totul face să s creadă că acest soor, e în lec ltură cu lupta navală de la Decembrie. (A. T. I.) S. dr. Istrati și conferința la Institutul colonial Roma, 29 sosită 30). — Din cauza plecărei d iui dr. Istrati, care se va înapoia in curând la Roma, conferința ce academicianul român urma s’o fie Joia viitoare la Institutul colonial, a fost amânată. (A.T I ) D. Ghenadieff la Roma Roma, 2.9 (sosită 30). — Se telegrafiază din Berlin că ministrul bulgar, d .Ghenadieff ar fi însărcinat cu o importantă misiune diplomatică pe lângă guvernul italian. (A. T. I.) Evenimente!« din Albania Nava „Piemonte“ la Durazz Roma, 29 (sosită 30). — Se tlegrafiază din Durazzo că a sosit acolo nava ..Piemonte", v 11ind de la San Giovanni di Midua. (A. T. I.) FORJA ZIARUMII „UNIVERSUL“ fericir? zdrobită; mmmy:*, ..... S y Teán fo&£ te palid, apropiă seri* « â I turtindu-se între grăiindescent^î împrășteai; om,c cl> ca in* j ;ca de trăs,ă cu toată enti ca."’ Choneheta t^rsia’ ! 1 se lăsa neregulat. In vârful getelor plecate câteva lacrimi îlremurau. Din fundul inimei lui Jean, âșni o isbucnire de durere. — Nu ! făcu el, nu ! Asta nu-i adevărat. Buzele i si Uniră de fruntea La atingerea asta, corpul âhonehetei se înfioră. - Roagă-te și pentru mine, stră ei, iubita mea scumpă. Eu tot te iubesc! Și aruncând o ultimă privire, truplul ăstuia înțepenit, adăogă^ •— Dacă ai putea, sărăcuța pe tine, să nu fi mai deștepți nieodată. Cu o sforțare violentă, își intorrse privirile și fugi. Ajunse repede la odaia Chonchetei, scrise câteva rânduri pe o foaie de hârtie pe care o pecetlui și o puse pe masă, la vedere. Se duse apoi în odaia lui, luă în grabă, niște bani din secretarul lui, își aruncă pe umeri mantaua de drum și eși. Jos, îl întâlni pe Victor. Victor, îi spuse el cu glasul destul de liniștit, am primit, o veste care mă silește să plec. Iți las pe domnișoara Choncheta îm pază, afară de asta doamna de Chastellux pe care ai mai văzut-o și anul trecut și pe care am s’o înștiințez prin telegramă la Quimper, are să vină să stea cu dânsa, până se va întoarce, mătușa Marta, înainte ca Victor, încremenit, să aibă vreme să spună ceva, Jean închise ușa de la intrare în urma lui, și dispăru... In vremea aceea, Clancheta îîși venise în fire, puțin câte puțin. Intru în Ei, nu-și dădu seama... Apoi, privirea și îintâlni ochii portretului pironiți asupra ei și deodată își aduse aminte ca întro fulgerare sinistră. Se uită în jurul ei și căută scrisoarea, dar nu mai găsi decât bucățele de hârtie arsa împrăștiate pe jos. Ințelese ceea ce făcuse Jean, și ‘n sufletul ei ii mulțumi. Sângele care începea să circule, acum îi ardea obrajii. Se vârî până la fereastră și o deschise Se înoptase de-a binelea, însă noaptea asta de primăvară lăsa să se întrezărească dungile aleilor și îngrămădirile întunecate ale tufișurilor. Era același peisagiu martor sărutărilor dinainte. Liniștea câmpiei era legănată de aceleași bâzâituri ale insectelor. Aceeași răcoare îmbălsămată umplea cerul. Numai inima ei era alta.Căci în inima ei se năruise parcă ceva. Firea nepăsătoare cum îi zâmbise fericirilor de mai nainte așa-i zâmbea și acum nenorocirei. Cu o mișcare înfrigurată, Choticheta -și trecu de mai multe ori mâna pe buze. Ar fi vrut să șteargă urma sărutărilor monstruoase din ziua aceea. — Fratele meu repeta mereu... fratele meu! Deodată rămase cu urechea ațintită. Jos, împinsese cineva ușa de la intrare: o umbră scoborî treptele, niște pași grăbiți scârțâiră pe nisipul de pe alee; apoi la întunericul parcului, se pierdu o siluetă. Choneheta, fără suflet, se arățase ba balustrada ferestrei... Cdiseea... E veni să strige: de pe buze îi scăpa, ca un suflu, humele lui Jean. ...In depărtare roarta grea a parcului care da pe șosea, se deschisese gi ge închris?"» VIII JURNALUL CHONCHETEI Vernon, 1 Maiu Am să mai adaug câteva rânduri la paginele astea, cele din urmă. Aici am început jurnalul ăsta al vieții mele, și aici trebue sâ-1 sfârșesc. De eri, porțile școalei din Vernon, s’au închis după mine, școlărița de eri, care acum s’a făcut soră. Au fost de ajuns mai puțin de două luni de viață în lume, ca să arunce îndărăt aici, sdrobită, și distrusă pe copila care eșise așa de plină de speranță, așa de încrezătoare în viitor. Doamne, facă-se voia ta ! In mijlocul durerilor mele, te binecuvântez că m’ai cruțat de cea mai crudă dintre ele. O săptămână am trăit cu groaza că au să vie să-mi spună: Jean s’a omorât. Tu nu ai îngăduit-o. Jean & că să mori, nu înseamnă , să-și ispășești păcatele. S’a întors pe mare. Se duce să se afund^în Africa în căutarea unei misiuni ce-a dispărut Să dea Dumnezeu^tn devotamentul lui, săi O! Doamne, fă-1 . Lasă-mi mie neliniștea ta Nemuștearea, numaici să găsească odihna. Eu am de ispășit mai mu. Cel pe care îl voiu numi intet deauxia „tată“ îmi duce povara greșelei mele, Litre casă de nebuni... Are să fie de ajuns o viață întreagă închinată rugăciunii și muncei ascunse, ca să-mi ispășesc păcatul? Vreau să cred. Dumnezeu o sa aibă milă de noi — care nu vrem să facem rău la nimeni. ...Scrisorile lui Jean, toate cele cari le-am primit de un an, sunt aici înainte-mi. Mai pe urmă am să le ard pe toate, până la cea din urmă pe care am primit-o .azi dimineață la iertare. 65 ti sosirea vaslui grec Helli la Durazzo Roma, 29 (sosită 30). Ministrul Greciei la Roma duedruiu-se la Consulta (ministerul de externe) spre a da lămuriri guvernului italian asupra trimeterei vasului elin „Helli" la Durazzo, a făcut declarațiuni la fel cu acele date ziariștilor, asigurând că prezența vasului acolo nu are vreun scop politic, ci numai protejarea supușilor greci din localitate. (A. T. I.) Luptele din Bucovina Budapesta, 30. — (Depeșă cenzurată). — Un detașament rus a încercat de trei ori în ultimele zile să stăpânească o trecătoare de lângă Iacobeni, în Bucovina, dar a fost respins cu pierderi figuri. Situația generală e neschimbată. (K. B.) Războiul anglo-ruso-turc Generali turci prizonieri la Tiflis Roma, 29 (sosită 30). Se află că Iskham pașa, comandantul corpului al 9-lea de armată turcească, și alți patru generali, au sosit prizonieri la Tiflis. Iskham pașa a declarat că: ■pierderea luptei la Sargkamish a fost cauzată de timpul rău, care împiedica mișcarea trupelor. Din Petrograd se confirmă că turcii au reluat ofensiva împrejurul lui Karsourghan. (A. T. I.) Comisarl englez IN EGIPT Roma, 29 (sosită: 30). — Se telegrafiază din Cairo că comisarul englez Mac Mahon a debarcat la Alexandria. (A. T. I.) Diferite știri Roma 29 (sosită 50). — D. Moșea subsecretarul de stat la departamentul Coloniilor, a plecat astă seară la Tripoli pentru a vizita Tripolitania și Cirenaica. (A. T. I.), Viena, 30. Se telegrafiază di Paris că ziarul „Humanité" aflat din Odessa că instigator socialist Adamovici și 73 dinvarășii săi au fost condamni din cauză că o ediție a ziarului sindicalist nu a fost sus cenzurei. Adamovici a fost a dit la exil pe viață în Sili, alți doi au fost condamnați muncă silnică timp de mar n ani și alții la închisoare timp câțiva ani. (Ii. B.) fiindcă mi-a zdrobit viața, ară că n’are să caute hide* să mă mai vadă. „Și cu Izimea aparentelor, insindu să se împotrivească vnt< gândului că-i sunt soră. » Scrisoarea asta m’a Ais.» Mam pomenit gândindu-i clipă: „Dacă o fi ,spunând"*! Dacă toată povestea asta ■»• struoasă, n’o fi decât. vii?... ih ,nu-i așa. Chiar bănuiala mi,Tsinufi... Inima trebue să se îri dă speranței, ca să se închidi,dragostei. . * . . . . Și amum, Doamne, primesc jertfa inimei mele moarte, "în ceasul când veli voi să bezi de legăturii* Atunci, fă-1 ia Căci dincolo, în — iubitele și sufer — căci iubest ... — S'c’ fi