Universul, ianuarie 1915 (Anul 33, nr. 2-30)

1915-01-02 / nr. 2

■ ■" CDHPARIȚI Moda și­ Ilustrată ai*e un tip«**­ * 0 ROCHIE |0RMI RUSA Exemplarul 4 € 1 stignarul viitor ari un^&par F­i­a a R­MfILHTERIAÎi A lijBetj: ai Eforiei Spitalelor Guile MMeUhLantKm ■ «Hjermatologie IS IntraÜ# ® ît.Pai­f^ VINDECA Ip#U hoauklb m waWm. sifilis, și venerice •1 Lăuirti/tarea­ nasurilor diformate í ’ . f StiftuJ l IJEA. FEȚEI 1029 ■ „SITO, cA.»»JiXEA.­­J, 21 I­ntrarea prin Valter Malfsicineanu Clinica veașnca SALVATOR Medici specialiști vindeca radical prin t­ivLi­.ci­ Kî.cit..vrt; ELENORAGIA injecpi p. SIFILIS eu Neosalvarsan — București, PASjfGLUL ROMÂN - Pelef. 401l9. — Consult.. .11 — 1 și 5—1 ‘ ■ 1734 Policlinica al­or State lași elei ai profaso­ului Fournier din Paris "-U Specialist în boaie — SIFILITICE și VENERICI­ i.­v ■ (lumești) str. Cavafii-Vechi 5. Sf. Gheorghe Deschis toată ziua. Tel. 55/89 1685" #Br. A. 3A3fl3cI ț?Je la Facultatea din Paris * Fost elev al profesorului Fournie­r Specialist in boale de Piele își Sifilitice (lumești) Boalele parului lalea Victoriei 120 (lângă b.s. Albă Consult. 8 10 a. m. și 2—5 p. m­. Tetelor» 29 1 17ul Or. C. FANDELESCU Fost oculist la spitalul Călle. BQAN­E SI OHM Str. Boșcană No. 94 Consult 3—5 p. m. Telefon 48A _________________ It­S ir. OSCATU SPECIAUZAT la BERLIN și PARI OKINITO ÜBLAASd Soare lumești de piele și sifili ANALIZA SA­ XGEN­T după ultimele procedee, injecții cu­­ K Dul EUsavela 8, vis-a-vis da foforit 1591 Consultațiuni 3-l>. Telel. 10­72 DOCTfOH OTTffli Specialisat la Paris. Berlin Boli de stomac și interne Sfinților 58.—Cons. UTC, 6­8 1583 Röntgen-Institut — Str. Sărindar 6. T­el. 491 i . Doctor M. FOCȘANEI Specialisat la Viena și BelW Röntgen diagnostic. Rön­gen titerapie și Diat­erapie Tratament special al tumorilor ț>r­tunde. Tratamentul Rhumatismuii Sutei, Ischias­i maladiilor crom­ prin Diathermie Consult 10—12 și o—ii p. m. 1485 ^_—^^__ILUUIMIIHHII|!——lillW Ill'll UIMI I ~| ri Policlinica „'tfi&TU* București,. Calau Grioilei 101 Se vindecă Sau Ät ce boală. Aftă si cu vaccin irojecțiuni cu Uliu antiblenoragic ciplîtT dentar modern Lions. 8—12 și 2—8 jum. 00 ............................. In­ File ■ Maculatură ■ziare, coaje mari și­­ albă, după suluri, can­­­uu­tăți mari și mici, se r­egăsește de­ vânzare la §§Administrația ziaru" IȘiii «UNIVERSUL». ■ Ziare 30 Siani kilogr. , HAlM 40 Pani kilop. i H l)£ la 1000 l­gi*., în mi sus, se ț­ îi,ce red­u­­­cere «le prei. H 8n provineîe se o­­bi; în eciav.â­ntunn­ i «lela ■ 100 kilogra­me in sus rând pe rând, tragediană!, inge­nuă și cochetă pe toate scenele. Ingratule! Cât de mult am pe­trecut amândoi­­ .In vârtejul ba­lului universal am fost dorită de toti, de soldat, ca de poet. Eu te-am preferat pe tine totdeauna. Omul politic se oprea in fața mea și m­ă privea îngrijorat; orato­rul nu era mulțumit până nu punea mâna pe rochia mea; pic­torul și sculptorul se certau care să reproducă mai exact portre­tul fugitiv al frumuseții mele; muzicantul îmi dedica cele mai frumoase din melodiile lui; pri­meam toate jertfele acestea ca să pot­ veni apoi cu mâinile pline la iubitul meu Ron­cea. Ce viață am dus ! Viața unei zeițe .Câta tămâie arsă pe altarele mele , Câta hecatombe pe mormântul meu ! Căci vezi tu, — zise ea a­­rătând lui Rone­ta un colț al ro­chiei ei,,­ în capătul ăsta de rochia care lasă să transpire fri­gul, iarna și moartea, eu duc cu mine atâtea sceptre și oglinzi sparte ca să fac din ele ,jucăria agoniei mele ; duc coroane ajun­se prea grele pentru capetele cari le purtau și adeseori iau o­­dată cu coroana și capul de sub ea ; iar când voi desface pentru cea din urmă oară cuiele rochiei mele, vor cădea din ele un mor­­mântu-mi înveselit o movilă de frumuseți, de glorii și de măriri, rămășițe faimoase ale unei ago­nii pe care vreau s'o ilustrez" Tinerețea, gloria, virtutea, cri­ma, zgomotul, mulțimea, celebri­tățile, simt pulberi ,eșarfe pe cari le iau cu mine ca să-mi fac un pat de cenușe rece; giulgiul meu e făcut în același timp din mantaua groasă a bătrânilor, din vălul gingaș și brodat al lo­godnicelor, din chiurasele solda­ților și din sutanele episcopilor. Ei, ce zici, mă recunoști după semnalmentele astea ? Știi tu ci­­ne sunt eu acum ? Iți amintești tu dragostea ta și Înțelegi tu de ce îți iau brațul ca să nu mor tn colțul străzii acesteia profane? Salută-mă până la pământ, dom­nule Boncea, sunt anul care se duce, sunt anul care moare, sunt anul care a trăit o clipă din via­ța universală... Toți înaintașii mei au fost bărbați; eu sunt sin­gurul an femeie, căci m­’am­ năs­ cut ca să țiu locul fratelui meu­ anul barbat, chemat pe câmpu­rile de luptă... Eu sunt ceva for­midabil comparat cu vârsta o­­mului, neant imperceptibil în vârsta veacurilor! Eu sunt su­netul clopotului zgomotos care se pierde în aer în țipătul răgu­șit al ciorilor, eu sunt un țipăt in veșnicie. Eri eram tânără, frumoasă, fericită, pizmuită, și mergeam cu mâinile pline de poezii, de glorii, de nădejde, pe cari le sămănam în lume în voia capriciului sau geniului meu. Regină sărbătorită a universului eram salutată cu un bun venit de către regi și popoare; nimic nu era prea frumos pentru mi­ne, nimic prea mare ; și acum, fantomă decăzută, rază eclipsa­tă, floare uscată, cunună de spini sângerânzi, giulgiu, neant, și, ceea ce e mai rău, femee bătrâ­nă, săracă și fără copii, mă simt prea fericită că am întâlnit din întâmplare brațul domnului Roncea, care se întoarce de ăi cinematograf și care se socoate compromis dând pomana unei mile majestății acesteia învinse al cărei umilit sclav era... Roncea Își recapătă sângele re­ce și veselia-i crudă, și zise: — Ah ! d-ta ești anul trecut! Trebuia să ghicesc asta după zdrențele d-tale, după clopoțeii stricați, după lipsa de luciu a co­roanei, după diamantele astea palide ca fața zorilor da mâine ! virea-ți lugubră,, după dinții1 du­­mitale lungi, găunoși și foarte fometoși! Ești anul da ieri, și mai îndrăznești încă să vorbești da zile frumoase! O, an de ori, nu căuta să fii mândru și să des­­prețuești ultimul toiag al bătrâ­­neței­­ d-tale. Eu nu-s decât Bon­cea ziaristul care s’a lăsat orbit, ca oricare altul, de surâsurile d-tale amăgitoare ; eu nu-s decât Boncea ziaristul și mă întorc de la cinematograf; totuși prefer, să fiu ceea ce sunt, decât să fiu în locul d-tale, o­ an rău și roșu! Căci te întreb, bătrână groza­vă cu chip de tânără, cum ți-ai întrebuințat primăvara și vara? Ce-ai făcut din iarna ta? Ai se­­mănat flori, și fructele n'au dat rod, ai însămânțat ogoarele. Și brazdele au rămas sterpe; spicul tău n’a avut boli; viața ta a pro­dus mai multe frunze decât vin; lira atinsă de mâinile tale nedi­­bace n'a dat cântece, ci numai a­­corduri; oamenii duși de tine li­nii împotriva altora n'au dat de­cât sânge, hoituri, jafuri și rui­ne ; perfidă ca unda­ mincinoasă ca o curtezană, sterilă ca nisipul, crudă ca moartea, noi te-am­ iu­bit, te-am adorat, te-am servit fiindcă erai rodnică în surâsuri, rodnică în făgădueli, unde sunt binefacerile tale? Ce-ai făcut ca­podoperele tale ? Ce-au ajuns oa­menii tăi mari? Insesi darurile tale, mărite de sudoarea ome­nească, au fost otrăvite de sufla­rea ta, și toate izbânzile geniului omenesc, au fost afundate de tine , în crimă, în măcel, în foc și in moarte. Primăvara ta a fost nor, vara, la trăznet, toamna ta foc și furtună, iarna t­a potop de sânge. Un bătrân și ușuratec, *n ebun și fără milă, tu nu mai ești de­cât, un nume, o amintire care se va pierde în osanalele u­­ni­ver­sale ale noului an ce vine, tot întunecat, dar tânăr și plin de speranțe, sub un cer de jale.... Astfel vorbi Roncea, plătind prin sarcasme amare atâtea zile petrecute fără glorie, atâtea nopți petrecute fără somn. Și ca să tul­bura agonia bătrânei care abia se mai târa, el îi povesti in bloc toate romanele pe cari le făcuse, toate vodevilele pe cari le cân­­tase, toate dramele, toate come­diile; el ii povesti toate religiile noi, toate teoriile noi, toate legi­le, faimele și deșertăciunile noi; el ai povesti nebuniile jocului, ne­buniile modei, nebuniile iubi­­rei, nebuniile banului, nebuniile militarismului, si zise in fiecare clipă: — Vezi ce-a fost de tin­e, an ne­bun și bătrân care te duci?!... Apoi Rom­ea începu să nume­re toate morțile precoce, toate înmormântările nedrepte, toate executările nesocotite, toți copiii despărțiți de tații lor, toți săracii lipsiți de providența lor, toate orașele despărțite de faima lor ori lipsite de fminus­tea lor, și adaogă: — Uite-i pe cei pe cari î-ai o­­morît tu, am trecut pe care am să te Îngrop în foile jurnalului meu Zicând acestea, Roncea râdea, urla, țipa, blestema; Roncea se răzbuna; Roncea ziaristul nu se gândea în clipa aceea că anul a­­cela care murea, lua la urma urmei cu el cele din urmă fâșii, cele mai neprețuite fâșii, fâșiile vii ale minței, inimei, geniului și iubirilor noastre. El cânta ca un înțelept un delir, și, tot cân­tând așa, căzu peste o ceată ve­selă de femei și de bărbați, de iubiri din anul viitor, de pasiuni din ziua de mâine, de sărbători amețite cari vin să-și deschidă ochii lor frumoși la lumina lăm­pilor strălucitoare de aur și de lumină- Toți nebunii aceia tineri ziseră, văzând la brațul lui Ron­cea o femee care-și ascundea fața: — Ei­ vino la bal cu noi, a­­mice Roncea, vino și adă cu d-ta pe frumoasa asta leșinată, pe frunza asta veștejită căzută din vreun portocal în floare, vi­no, o să cântăm, o să dansăm, o să strigăm, o să ducem b­a­­canala cea mare a anilor cari se sfârșesc și a veacurilor cari în­cep ! Vino, madame, o să-ți citim almanahul zilelor cari încep, o să fie frumos, o să fie vesel, tră­iască bucuria!" Deodată, la vorbele astea cari gândeau urechile-i bătrâne, to­varășa lui. Roncea ii părăsi bra­țul și se duse după un tânăr fă­ră mustăți. Ia seama, strigară prietenii tânărului, bătrâna ziare să te slăbească ! Ia seama î­n­ ceata cea veselă plecă, atra­să de lumina nemișcată a lămpi­lor mari electrice. Roncea răma­se singur, cu brațele atârnând în jos, întrebându-se dacă a fost jucăria unui vis, când iată că observă că bătrâna luase cu ea, o­ mizerie! o parte din părul o­­ lui lui, portretul amantei lui și sărmane Roncea! ultima țigară, înfuriat, Roncea porni în goa­nă, strigând : — Oprește ! Ei, O­­prește ! Ce v’ați făcut ? ... Ceata se opri și nimeni nu fu mai mulțumit de asta ca tânărul fără iu­stă și al cărui braț în­cepuse să se paralizeze în con­tact­ cu acela al damei necunos­cuta. — Tinere, zise Roncea sosind gâfâind, o­­ tinere buclat, surâ­zător și amețit de nectarul pri­­măverei, tinere așezat la masa unde chiar apa îmbată fiindcă atâtea buze de femei frumoase au gustat din ea. tinere, ia sea­ma­ ! Tu duci la braț o femeie bătrână a­ cărei tată ai putea fi; și totuși femeia aceasta e mai mult decât străbuna bunicei ta­le. O ! tinerii! nu simți tu cum te cuprinde frigul morții ? Du-te, fugi!­­asă’n pace moarta asta și lovește aerul cu țipetele tale și cu mâinile tale amândouă... Ceata cea veselă răspunse ce­ea ce răspunde o ceată veselă la ora unu noaptea, și bătrâna râ­mase singură cu Ronc­a ziaris­tul— Dă-m­i țigara! zise el, și portretul ! și părul!.. Ea îi dota țigara, o mână de ocnușe; portretul, o ruină; pă­rul, un smoc de fire albe. . — Ce rău ești, Alexandre, zise ca, de ce nu mă lași să fiu de față la ultimu­mi bal ? — Te-ași sfărâma cu mâinile astea două, răspunse Boncea; da, trebue și mori, treime să scap lumea de tine, bătrână blestema­tă ce ești! Haide, ești in stă­pânirea mea, trebue să mori! Bătrâna se aruncă atunci la picioarele lui : —­ Nu, nui zise ea. Nu, nu, de milă, pe speranța bătrân­iței tale, din speranța bătrâneței ta­taie, pe vechia-ți dragoste pentru mine, de dragul lucrărilor tale începute, pe cari speri să le is­prăvești, nu omorî, nu omorî o nenoroci­ri care te imploră, cru­ță-mi bătrânețea­, cruță-mă ! De­parte de aici, departe de balul și petrecerile astea, departe de tinerii aceștia cari trec și care vor păși mâine peste mormântul m­eu. Du-mă de aici, ascunde-mă în vreun loc binecuvântat și la­­să-mă acolo să mor ! Bătrâna vorbi așa de dureros, iar Roncea­ era, așa de puțin crudă în­cât o lăsă să trăiască. — Haide, zise el, să plecăm de aici, să ne cufundăm în noapte. În­ tăcere, în întunerecul învăluit tn zăpadă. Trebue să mori fru­mos, bătrâna, deși am trăit urât. Vino dar cu mine, am să te duc VINERI, 2 IANUARIE 1915«/" * 2 • in subsolul meu, unde ai să fii stej­a în pământ. Am să te culc pe un pat de jurnale, am să te invăluesc întun un jurnal vechi ca într’un giulgiu, drept pompă fu­nebră am să pun pe coșciugul d-tale almanahul anului trecut. Vino, bătrâna, vino să mori în tăcere, necunoscută, afundată în­tr’un somn pașnic, am să-ți fac eu discursul funebru .. Așa vorbi Roncea, și bătrâna surâse, o ironie ! Ironia asta fu cea din urmă ; căci, de data asta biata bătrână murea. Roncea ședea departe. Mer­geau amândoi gânditori, el, gândindu-se ce puțin lucru e un an, ea, gândindu-se că un an nu înseamnă nimic. Ajunseră într-o mahala locuită de foame, de­ frig, de boală. Și cu cât Ron­cea străbătea mizeriile astea, cu atât bătrâna apleca capul. Ah, mamele acelea fără copii, copiii aceia fără tați și fără pâine, ne­gustorii aceia fără bani, iată opera ta bătrâno!... Și Roncea, văzând cât pare de nenorocită și de plină de căință tovarășa lui, se lăsă prins de milă pentru a treia oară. — Am fost poate nedrept, zise el... Ascultă! In aerul pe ca­re-l răcește frigul dimineții, n'auzi tot felul de melodii? In adevăr, pe măsură ce îna­intau zorile, apărea în lumina indoelnică un roi de drăcușori melodioși, copii pierduți ai mu­­­zicei și ai poeziei ținând to mâi­­­nile lor plăpânde basuri și viori­­ mari, clarinete uriașe, orge­­lire, harpe, chitare prozaice, cântând, sărind, rostogolindu-se, suflând, trio-uri, d­uo-uri, cranto-uri, ro­manțe, elegii, cântece de beție și cântece războinice, concerte îna­ripate plutind in lungul străzii. — Da, le aud, răspunse lui Roncea bătrâna ceva mai înve­selită. Le aud și le recunosc, dar nu cântă pentru mine, ci pentru anul care vine. Nu, nu pentru mine e luminat pomul acela de Crăciun; nu pentru mine își ro­­tind copiii și amantele mâinile lor lacome și drăguțe; nu pentru mine strălucește aurul și se o­palm­izează, perla, nu pentru mine, o umbră; și florile tale, o! primăvară; și podeala ta, o! toamnă, și sângele tău, o ! zeu al războiului! nu-s pentru mine, ci pentru anul care vine... Așa vorbi ea covârșită de du­rere. Fu ultimele i vorbe, Ron­cea sfârșise mângâierile, bă­trâna sfârșise tânguirile. „Anul care se duce“ se opri în mijlocul altei piețe îngenuchiă, se rugă pentru tot ceea ce e mare și ne­norocit în lumea asta, se rugă pentru triumful dreptului și pen­tru realizarea tuturor idealuri­lor naționale, apoi căzu și muri. Plângeți-1 și bucurați-vă ! Ur­mașul lui, iată-1, salutați-1 până la pământ, binecuvântați-1 și ziceți împreună cu Roncea zia­ristul : „T­e-a Dumn­ezeu să fie Am nul tuturor izbânzilor aștep­tate P‘ wmam In numărul de Sâmbătă vom în* cheia romano! în curs de publica­­tiune FERICIREA SDROBITA. Imediat după aceasta, vom începe publcarea noului roman anunțat tatiăua neagră INSEMNARI ASUPRA RĂZBOIULUI Intervenția Italiei in Albania Rivalitatea­­ dintre Italia și Austria a fost cauza înființărei, prin tratatul de la Londra din Decembrie 1912, a Albaniei in­dependente. Neputându-se in­­țeleae, fostele aliate, au iscălit mai intâi un ..protocol de de­zinteresare", pentru ca să­ fie sigure că nici una nici alta, nu va pune mâna, mai cu seamă pe un port albanez, de pe coasta Adriktlicei. Noului stat ii trebuia un su­veran. După multe negocieri, multe tdrăgăneli, marile Puteri au admis candidatura. Principe­lui de Wied, nepotul reginei E­­lisabeta, propus de defunctul nostru rege. Principele de Wied s'a urcat pe tronul albanez in Martie 1914, iar in Septembrie trecut a părăsit Durazzo. Scurta dom­nie a noului suveran n'a fost tocmai strălucită și a fost din cele mai anevoioase. Nu­ e probabil vina Principe­lui de Wied dacă n'a reușit să Își îndeplinească sarcina. Nu poți transforma intr'Un timp atât de scurt o­­ară în anarhie, cu obiceiuri și mora­­­ruri puțin civilizate, chiar săl­batice," intri o țară model! Nu era Hîa ajuns ca un Principe străin, să se­ urce pe un tron ca­ al Al­baniei, pentru ca totul să se schimbe! Nu s'a schimbat ni­mic, revoluția s'a întins pretu­tindeni, precum și juntete intre populațiile rivale. Când princi­pele de Wied și-a dat se­am­ă, că viata lui și a familiei sale erau in primejdie, a părăsit Durazzo, cu gândul de­ a se reîntoarce, când zile mai bune vor veni pentru Albania. Chiar astăzi o telegramă anunță intenția Prin­cipelui de a-și reocupa tronul. In vălmășagul mondial, cine s'a mai gândit la Albania? Da mi­nimis non curat praetor I Italia, care râvnea Valona „cheia Adriaticei" a­­ luat sub protecția ei pe Essad Pașa, un fel de guvernator, recunoscut de albanezii de la Durazzo. Revolu­ția intinzându-se și răzvrătiții amenințând pe Essad Pașa, a­­cesta a cerut ca Italia să-i via in ajutor. Guvernul Regelui Victor Ema­nuel nu aștepta de­cdt o ocazie ca să-și îndeplinească planul de mult conceput. Pentru protecția coloniei Italiene, Valona a fost „ocupată" de marinari. Austria, a cărei grijă acum­ este de a­ repurta victorii pe toate fronturile unde luptă armata sa, nu are timp să se m­ai gândească la Albania, să protesteze contra „ocupării“ Vallonei de trupele italiene! ». Ocuparea Valonei, ca și cuparea­ Bosniei și Herzgovinei, de, austriaci după tratatul de la Berlin, va fi de­sigur „provizo­rie", însă se spune că. nimic nu durează mai mult de­cât ceia ce-i provizoriu! Putem prin urmare fi convinși că italienii vor ră­mâne la Valleim, și cine știe dacă nu vor „ocupa" și Durazzo! Soarta Albaniei se va hotărî de acum înainte, la viitorul congres european, după războiul mon­dil, congres de la care desigur că biata Austrie — victima am­biției nemărginite a Germaniei— va eși mai mult de­cât știrbită, adică învinsă. M. G. Holbau ’roman,poveste ești din condeiul desfătătorului scriitor Alexandru Dumas tatăl. M­isiunea rusă 14 KIS Niș, 30. — Generalul Tat­șeff insoțit de căpitanul Olive a so­sit la Niș astăzi spre a remite regelui ordinul Sf. Andrei cu săbii, cravata de comandor al ordinului Sf. Gheorghe principe­lui moștenitor Alexandru și cru­cea de ofițer al aceluiaș ordin principelui George, pe cari le-a conferit țarul Nic­ol­ae. Misiunea a mai adus un mare număr de decorațiuni spre a fi decernate ofițerilor și soldaților cari s'au distins in bătălii. Până­ în pre­zent numai țarul Alexandru I a fost titularul ordinului Sf. In­drei cu săbii. D. Pasici a­ oferit un dejun in onoarea acestei mi­siuni. Intre cei invitați se­ aflau principele Trubetzkoi, ministrul Rusiei, d. și d-na Strantm­an, prim secretar al legațiuni­i Ru­siei, colonel Roiovici, ministrul de războia, colonelul Artoma­­noff atașatul militar al Rusiei. (Pressbureau), 9cs*. Ură asupra situației pe teatrul războiului Roma 29. (sosită 30). — Cri­ticul militor al ziarului Tribu­na examinând situațiunea, zice că acțiunile ce se desfășoară pe frontul occidental și pe cel ori­ental sunt lipsite de importanță dar în întregul lor, însemnează o tendință din partea aliaților de a trece la ofensivă. Ziarul adaugă că­ germanii poate pregătesc o altă ofensivă pentru a continua acțiunea, sectorul din nor-est, căci ț­nivitatea armatei aliaților a nu este încă bătută, dă loc temeri, mai ales când e vorba armata germană obișnuită cu ofensiva și capabilă de a a în­cerca. (A T. 1.) Austro Ungaria încearcă pacea la Londra și la Petrograd — Ce s’a zvonit în­cercările pariziene și cum se explicau încercările făcute de misiunile ungară și austriacă — Paris. 8 Decembrie Zilele acestea cercurile politi­ce și diplomatice de aci au avut pentru a doua oară, în interval de o lună, știri despre încercă­rile Austro Ungariei de a ob­ține pacea separat cu Serbia. Ceea ce este, linsă, mai impor­tant și totodată mai interesant pentru noi este zvonul inzistent care a circulat în zilele din ur­mă la Paris despre o încercare mai largă a monarhiei habsbur­­gice pentru obținerea păcii. O confirmare oficială nu am pu­tut obține pentru e­i în cercurile pariziene se păstrează o tăcere de neînchipuit întru tot ce pri­vește acțiunea diplomatică, — dar pe alocuri ni s’a lăsat a alege oarecare temei,, nn zvo­­­nul amintit.. Fiind interesant pentru noi, vom expune svonul de pace ta toată extensiunea lui, rămânând ca evenimentele ulterioare să stabilească partea de adevăr. După zvonul amintit, așa­dar, Austro-Ungaria ar încerca în­ acest moment la Londra și la Petrograd obținerea păcii, în condițiuni cât mai avantagioase, separat de Germania. S-ar afla de câteva zile misiuni un­gare și austriace cu caracter privat atât în capitala Angliei, cât­ și în capitala imperiului moscovit, pentru a sonda terenul unei e­­ventuale păci, înaintea unor propuneri pe cale oficială. La Petrograd misiunea unga­ră, care s-ar afla acolo pentru a doua oară de la începutul răz­boiului, ar avea rolul să caute obținerea păcii chiar sub form­a unei trădări a cauzei germani­ce. — lucru pe care totdeauna oamenii politici ai Ungariei l-au lăsat să se înțeleagă la Berlin ca o amenințare când a fost vor­ba d­e satisfacerea doleanțelor românești. In orice caz misiu­nea a­r urma să sondeze chiar terenul pentru o ințelegere a Rusiei cu întreaga monarhie habsburgică, In vederea intere­sului ce ar avea Petrogradul ca să ducă lupta împotriva unui singur dușman. La Londra misiunea ungară s'ar bizui pe unele simpatii pe care a știut să le trezească Un­garia la ultimele vremuri pen­tru a obține conservarea unei Ungarii de sine stătătoare, scă­pată de dualism, și destul de pu­ternică pentru a putea fi utilă, politicește, într-o apropiere vii­toare cu Anglia. Iar o altă mi­siune, aceasta austriacă, ar con­te la Londra pe vechile legături politice și pe concordanța de in­terese în care s-au găsit Austria și Anglia în chestiunile de politi­că orientală până acum de cu­rând. Paralelismul politicei celor două State a fost deseori la opoziție cu interesele aliaților actuali ai Angliei în chestiunile ce pri­veau marea­ Neagră și Strămto­­rile, cum și situația Turciei față de­ vasalii săi balcanici. De alt­fel vizita pe care asasinatul ar­hiduce Franz Ferdinand o fă­cuse nu de mult Curții engleze era o încercare de reluarea ve­chilor raporturi politice. Misiu­nea austriacă ar mai conta la Londra și pe un alt element de succes: teama Angliei de a ve­dea dispărând Austria, ale că­rei rămășițe pur germane ar urma să se alipească — con­form principiului naționalități­lor — la imperiul german. In acest, caz Germania ar deveni după războiu mai puternica de­cât înainte și astfel Anglia, prin­cipalul interesat în actualul războiu, n’ar putea realiza sco­pul pentru care face astăzi mari sacrificii: înlăturarea primej­diei militare și economice din partea Germaniei. Ne mărginim a înregistra zvo­nul în cuprinsul lui. Eve­nimentele ulterioare vor stabili, am spus, care-i partea de' adevăr din *’?!p de mic sas. Adăugăm că io legătură cu zvonul înregistrat de noi se spu­­nea că delă Petrograd s‘ar fi dat a înțelege că pacea nu este posibilă decât, dacă Austro-Un­­garia cedează imediat Galiția, Bucovina, Transilvania, Bosnia, Herțegovina și Trentinul. Date fiind ambițiunile nemă­surate de care se conduce oli­garhia austro-ungară, este ex­clus — precum se destăinuia zi­lele trecute că ar fi spus di San Giuliano cu ocazia unui zvon mai vechi despre cedarea Tren­­tin­ului către Italia — ca aseme­nea cesiuni să fie admise înain­te de a vedea că orice altă scă­pare este cu neputință.. N. D. Serviciul telegrafic al ziarului „Uni­versul“ Razboiul european Pe frontul oriental despre Gomimîcat german Berlin, 30. — Marele stat ma­jor anunță de la marele cartier general: Pe teatrul oriental. In Prusia de răsărit nimica, nou, Atacurile ruse în Prusia septentrională n'au avut nici un succes. Atacurile noastre in regiunea de la Vest de Vistula au făcut pro­grese în unele locuri, cu toată vremea, rea. Pe țărmul estic al Pilicei nici o schimbare. Semnat: Coman­damentul superior al armatei. (Wolf­­bureau). Comunicat austriac Viena. 30. — Oficial din 30: încercările inamicului de a for­ța trecerea Nidiei s‘au repetat și ele. In timpul unei lupte de arti­lerie pe întreg frontul un puternic grup adevrsar a încercat azi di­mineață in zona meridională un nou atac, care insă s‘a prăbușit numai de­cât sub focul artileriei noastre, iar inamicul s‘a retras lăsând sute de morți și de răniți în fața pozițiunii noastre. In acelaș timp o luptă de arti­lerie a avut loc și la Sudul Vis­­tulei, unde una din bateriile noastre a isbutit să ia atât de bine sub foc o fermă. In­cât rușii cari se aflau instalați a­­colo de câteva zile au fost nevo­iți a evacua repede pozițiunile lor. In Carpati vremea rea face grea orice acțiune de importan­tă. In valea fluviului Ung ina­micul s-a retras mai aproape spre defileul Uszok. Știrea răspândită de ziarele ruse că fortăreața Przemysl a trimis la parlamentari la ina­mic este firește neadevărată cu totul, și nu poate decât să urmă­rească scopul de a ascunde ne­putința complectă față de aceas­tă fortăreață. (C. B.) Sitiația Kin­on­Bs a Germaniei Berlin, 36. — Camera de co­merț italiană pentru comerțul cu Germania al cărei sediu este la Berlin, publică în buletinul lunar pe Ianuarie între alte nu­meroase notițe ,cari interesează comerțul celor două țări, o scurtă privire înapoi asupra si­­tuațiunii economice a Germa­niei de la începutul războiului, sfârșind precum urmează: Pe bazele unor date obiective, tre­cerea de la echilibrul normal, la echilibrul războiului s'a efectuat fără pagube, grație organizațiu­­nii comerciale și­ industriale im­pecabile și sănătoase a Gem­a­niei, colaborării tuturor claselor și dispozițiunilor legale. Nu este desigur un optimism exagerat de a presupune că condițiunile economice ale Germaniei, cu toate relațiunile comerciale foar­te jenate cu streinătatea, se vor comporta până la finele războ­iului intrun mod absolut satis­­făcă­tor. (Wolffbureau). Pentru trupele lui Hindenlurg Roma, 29 (sosită 30). — Sub­scripția publică deschisă în dife­ritele orașe din Germania Î11 fo­losul trupelor generalului Bin­­denburg, s-a urcat la cifra de două milioane de mărci. (A. T. I.) Amănunte asupra asediului Przem­yslului Viena, 30. — Corespondentul de războiu al lui ,,Deutsche Vol­ks­blatt" află asupra asediului Przemyslului, că armata rusă a suferit perderi mari în atacurile operate până în prezent. Eșirile garnizoanei au cauzat asediato­rilor mereu mari perderi. Ofițerii ruși prizonieri vorbesc despre a­­ceasta cu admirațiune ca­ și de succesele strălucite ale artileriei noastre de fortăreață. Rândurile ruse au fost în deosebi grav în­cercate în timpul asalturilor ca cUVUic­ fit'i-nt.țolioi Ofi­țerii ruși au împins pe oameni să înainteze, trăgând, asupra celor ce nu voiau a înainta. După pri­mele încercări de atac, grămezi de cadavre, au fost găsite în fața baragiului nostru de sârmă. Nu­mărul celor căzuți se urcă la mii. Iată de ce rușii ar fi părăsit atacurile lor acum câtva timp și de ce părți din armata, de asediu, au fost trecute pe frontul Du­na­­jețului și în Carpați, așa că în viitor va fi liniște în fața Prze­myslului. In fortăreață domneș­te spiritul cel mai excelent. (C. D.) Imprimatul national AL ITALIEI Roma, 30. — Din Știrile încă incomplecte sosite în timpul nop­ții și azi ‘­dimineață la direcțiu­nea generală a Băncii Italiei re­zultă că operațiunea împrumutu­lui national de un miliard a fost acoperita cu mai mult de 1300 de ■ milioane. La acest rezultat co­tele de participare ale institute­lor de bancă, constituite in con­sorțiu de garanție concură pen­tru mai puțin de 400 milioane. (Ștefani). von v.-0 ciocnire navală incona Bomna 29. ""sitii 30). — Se telografiază din ancona, ca cir­culă acolo cu in­f.Uintă sconul cum că submarinul austriac nerul Iit intre Caret și Anco­n­o, ar fi avariat arait, vasul francez, Courbet, nava Jean Bart care a voit să-l remorcheze l'ar /, ciocnit. Lipsește confirmarea ,a­tât din partea ambasadei fran­ceze cât și a ministerelor de m­­iină și de interne. Ziarele din Bem­a observă că acestei știri nu i se poate, da Pii un jibrezământ, căci. Austria * »ii «re*un submarin n-rul ÎS. ’p de ■­ altă varie, vasul Courbet s află în momentul dă. Iată­l Malta Ca să i se repara avariil ce le-a încercat de­ curând, c In sfrîirsit^ zi,aride, observă, c nu se podifi admite o ciocnii în largul m­ărc­i între două vas­ec ’război.u.) To­tul face să s creadă că acest soor, e în­ lec­ l­tură cu lupta navală de la Decembrie. (A. T. I.) S. dr. Istrati și conferința la Institutul colonial Roma, 29­­ sosită 30). — Din cauza plecărei d iui dr. Istrati, care se va înapoia in curând la Roma, conferința ce academicia­nul român urma s’o fie Joia vii­toare la Institutul colonial, a fost amânată. (A.­T I ) D. Ghenadieff la Roma Roma, 2.9 (sosită 30). — Se te­­legrafiază din Berlin că minis­trul bulgar, d­ .Ghenadieff ar fi însărcinat cu o importantă mi­siune diplomatică pe lângă gu­vernul italian. (A. T. I.) Evenimente!« din Albania Nava „Piemonte“ la Durazz Roma, 29 (sosită 30). — Se t­legrafiază din Durazzo că­ a s­o­sit acolo nava ..Piemonte", v 11­ind de la San Giovanni di Mi­dua. (A. T. I.) FORJA ZIARUMII „UNIVERSUL“ fericir? zdrobită; mmm­y­:*, ..... S y­­ Teán fo&£ te palid­, apropiă seri* « â­ I turtind­u-se între gră­­i­­indescent^î împrăș­teai; om­,c cl> ca in* j ;ca de trăs,­ă cu toată enti ca."’ Choneheta t^rsia’ ! 1 se lăsa neregulat. In vârful ge­telor plecate câteva lacrimi îl­remurau. Din fundul inimei lui Jean, âșni o isbucnire de durere. — Nu ! făcu el, nu ! Asta nu-i adevărat. Buzele i si Uniră de fruntea La atingerea asta, corpul âhonehetei se înfioră. - Roagă-te și pentru mine, stră ei, iubita mea scumpă. Eu tot te iubesc! Și aruncând o ultimă privire, truplul ăstuia înțepenit, adăogă^ •— Dacă ai putea, sărăcuța pe tine, să nu fi mai deștepți nie­od­ată. Cu o sforțare violentă, își in­tor­rse privirile și fugi. Ajunse repede la odaia Chonchetei, scrise câteva rânduri pe o foaie de hâr­tie pe care o pecetlui și o puse pe masă, la vedere. Se duse apoi în odaia lui, luă în grabă, niște bani din secretarul lui, își a­­runcă pe umeri mantaua de drum și eși. Jos, îl întâlni pe Victor.­­ Victor, îi spuse el cu glasul destul de liniștit, am primit, o veste care mă silește să plec. Iți las pe domnișoara Choncheta îm­ pază, afară de asta doamna de Chastellux pe care ai mai văzu­t-o și anul trecut și pe care am s’o înștiințez prin telegramă­ la Quimper, are să vină să stea cu dânsa, până se va întoarce, mătu­șa Marta,­ înainte ca Victor, încremenit, să aibă vreme­ să spună ceva, Jean închise ușa de la intrare în urma lui, și dispăru... In vremea aceea, Clancheta îîși venise în fire, puțin câte pu­țin. Intru în E­i, nu-și dădu sea­ma... Apoi, privirea și îintâl­ni o­­chii portretului pironiți asupra ei și de­odată își aduse aminte ca întro fulgerare sinistră. Se uită în jurul ei și căută scrisoa­rea, dar nu mai găsi de­cât bu­cățele de hârtie arsa împrăștiate pe jos. Ințelese ceea ce făcuse Jean, și ‘n sufletul ei ii mulțumi. Sângele care începea să cir­cule, a­cum îi ardea obrajii. Se vârî până la­ fereastră și o des­chise­ Se înoptase de-a binelea, însă noaptea asta de primăvară lăsa să se întrezărească dungile aleilor și îngrămădirile întune­cate ale tufișurilor. Era același peisagiu martor sărutărilor di­nainte. Liniștea câmpiei era le­gănată de aceleași bâzâituri ale insectelor. Aceeași răcoare îm­bălsămată umplea cerul. Numai­­ inima ei era alta.­Căci în inima­­ ei se năruise par­că ceva. Firea nepăsătoare cum îi zâmbise feri­cirilor de mai nainte așa-i zâm­bea și acum nenorocirei. Cu o mișcare înfrigurată, Choticheta -și trecu de mai multe ori mâna pe buze. Ar fi vrut să șteargă urma sărutărilor mons­truoase din ziua aceea. — Fratele meu­ repeta mereu... fratele meu! De­odată rămase cu urechea ațintită. Jos, împinsese cineva u­­șa de la intrare: o umbră scoborî treptele, niște pași grăbiți scâr­țâiră pe nisipul de pe alee; apoi la întunericul parcului, se pier­du o siluetă. Choneheta, fără suflet, se a­­­rățase ba balustrada ferestrei... Cdiseea... E veni să strige: de pe buze îi scăpa, ca un suflu, humele lui Jean. ...In depărtare roar­ta grea a parcului care da pe șosea, se deschisese gi ge închr­is?"» VIII JURNALUL CHONCHETEI Vernon, 1 Maiu Am să mai adaug câteva rân­duri la paginele astea, cele din urmă. Aici am început jurnalul ăsta al vieții mele, și aici trebue sâ-1 sfârșesc. De eri, porțile școalei din Ver­non, s’au închis după mine, șco­lărița de eri, care acum s’a făcut soră. Au fost de ajuns mai puțin de două luni de viață în lume, ca să arunce îndărăt aici, sdro­­bită, și distrusă pe copila care eșise așa de plină de speranță, așa de încrezătoare în viitor. Doamne, facă-se voia ta ! In mijlocul durerilor mele, te bine­cuvântez că m’ai cruțat de cea mai crudă dintre ele. O săptă­mână am trăit cu groaza că au să vie să-mi spună: Jean s’a omorât. Tu nu ai îngăduit-o. Jean & că să mori, nu înseamnă , să-și ispășești păca­tele. S’a întors pe mare. Se duce să se afund^în Africa în cău­tarea unei misiuni ce-a dispărut Să dea Dumnezeu^tn devota­­mentul lui, săi O! Doamne, fă-1 . La­să-mi mie neliniștea ta Nemuș­­tearea, num­ai­ci să găsească o­­dihna. Eu am de ispășit mai mu. Cel pe care îl voiu numi intet­­ deauxia „tată“ îmi duce povara greșelei mele, Litre casă de ne­buni... Are să fie de ajuns o via­ță întreagă închinată rugăciunii și muncei ascunse, ca să-mi is­pășesc păcatul? Vreau să cred. Dumnezeu o sa aibă milă de noi — care nu vrem să facem rău la nimeni. ...Scrisorile lui Jean, toate cele cari le-am primit de un an, sunt aici înainte-mi. Mai pe urmă am să le ard pe toate, până la cea din urmă pe care am­ primit-o .azi dimineață la­ iertare. 65 ti sosirea vaslui grec Helli la Durazzo Roma, 29 (sosită 30).­­ Minis­trul Greciei la Roma duedruiu-se la Consulta (ministerul de ex­terne) spre a da lămuriri guver­nului italian asupra trimeterei vasului elin „Helli" la Durazzo, a făcut declarațiuni la fel cu acele date ziariștilor, asigurând că prezența vasului acolo nu are vreun scop politic, ci numai pro­tejarea­ supușilor greci din loca­­litate. (A. T. I.) Luptele din Bucovina Budapesta, 30. — (Depeșă cen­zurată). — Un detașament rus a încercat de trei ori în ultimele zile să stăpânească o trecătoare de lângă Iacobeni, în Bucovina, dar a fost respins cu pierderi figuri. Situația generală e neschim­­bată. (K. B.) Războiul anglo-ruso-turc Generali turci prizonieri la Tiflis Roma, 29 (sosită 30).­­ Se află­ că Iskham­ pașa, comandantul­ corpului al 9-lea de armată tur­­­cească, și alți patru generali, au sosit prizonieri la Tiflis. Iskham pașa a­ declarat că: ■pierderea luptei la Sargkamish­ a fost­ cauzată de timpul rău, care împiedica mișcarea trupe­lor. Din Petrograd se confirmă că turcii au reluat ofensiva împre­jurul lui Karsourghan. (A. T. I.) Comisa­rl englez IN EGIPT Roma, 29 (sosită: 30). — Se te­­legrafiază din Cairo că comisa­rul englez Mac Mahon a debar­cat la Alexandria. (A. T. I.) D­iferite știri Roma 29 (sosită 50). — D. Moșea subsecretarul de stat la departamentul Coloniilor, a ple­cat astă seară la Tripoli pentru a vizita Tripolitania și Cirenai­ca. (A. T. I.), Viena, 30. Se telegrafiază di Paris că ziarul „Humanité" aflat din Odessa că instigator socialist Adamovici­ și 73 din­­­varășii săi au fost­­ condamni din cauză că o ediție a ziaru­lui sindicalist nu a fo­st sus cenzurei. Adamovici a fost a dit la exil pe viață în Sili, alți doi au fost condamnați muncă silnică timp de mar n ani și alții la închisoare timp câțiva ani. (Ii. B.) fiindcă mi-a zdrobit viața, a­ră că n’are să caute hide* să mă mai vadă. „Și cu I­­­zimea aparentelor, insin­du să se împotrivească vnt< gândului că-i sunt soră. » Scrisoarea asta m’a Ais.» Mam­ pomenit gândindu-i clipă: „Dacă o fi ,spunând"*! Dacă toată povestea asta ■­»• struoasă, n’o fi decât. vii?... ih ,nu-i așa. Chiar bănuiala mi­,T­­­sinu­fi... Inima trebue să se îri dă speranței, ca să se închidi­,­­dragostei. . * . .­­ . . Și amum­, Doamne, primes­c jertfa inimei mele moarte, "în ceasul când veli voi să bezi de legăturii* Atunci, fă-1 ia Căci dincolo, în — iubitele și su­­fer — căci iubest ... — S'c’­­ fi

Next