Universul, septembrie 1915 (Anul 33, nr. 242-270)
1915-09-19 / nr. 259
S BANI EXEMPLARUL.—ANUL XXXIII. — K-N 259 SEASE PAGINI JP^ 1e 6 b SAMBATA, 1912 oct.) SEPTEMBRIE 1915 LUIGI CAZZAVILLAN General GR. CRAINICIANU îngrijorări interne îngrijorarea de mersul evenimentelor din afară nu poate să facă să tacă cu desăvârșire și îngrijorarea de dificila chestiune internă a scumpirii traiului. Desigur că e și o legătură între situația generală europeană și scumpirea unora dintre mărfuri, dar — cum am mai arătat și altă dată — este și o urcare de prețuri care nu se poate justifica cu nimic, ci denotă numai o deslănțuire a spiritului de speculă în proporții cu totul nepermise. împotriva unor asemenea tendințe trebue să se ridice cuvîntul și să se ia măsuri. Apropierea termenelor de chirie se știe că este acuma de multă vreme prilej penitru proprietarii de case să urce treptat și necontenit prețurile de închiriere; dar ceea la ce s’a ajuns acum, se pare că a întrecut orice măsură. Oameni nevoiași se văd constrinși a-și sacrifica o parte mult prea însemnată, în raport cu mijloacele lor, a salariilor numai pentru chirie, a-și restringe traiul pină chiar dincolo de limitele posibilității, numai spre a putea face față pretențiilor mereu crescînde ale proprietarilor. Clasa mijlocie e apăsată de asemenea în acelaș Chip, și credem că nicăiri în lume nu i se impune un sacrificiu proporțional atît de mare din mijloacele de care dispune. Chiar și cei mai bine situați se plîng că o prea mare parte din produsul muncii sau al veniturilor lor a ajuns să fie înghițită de paragraful chiriei. Dar unii din aceștia din urmă pot găsi tocmai într’aceasta îndemnul de a-și construi locuințe proprii, ceea ce ar fi tul bine și un început de ușurare, dacă din nenorocire cele mai multe din casele noui ce se construiesc n’ar fi clădiri de lux, ocupînd și strîmtorind din ce în ce terenul pe care s’ar putea construi locuințe mai modeste mult mai multe. Chestiunea aceasta a chiriilor a fost cu toate acestea îndeajuns desbătută și în teorie s’au găsit crizei destule soluții. Nenorocirea este că mai nimica din aceste soluții nu s’a pus în aplicare, deși pentru unele nu s’ar putea zice că greutatea ar fi prea mare. Spiritul de inițiativă particulară firește că nu se poate improviza; dacă nu exista sau dacă e în măsură prea neînsemnată, el are să fie stimulat, dar pentru aceasta se cere timp și stăruință. Cele cîteva asociațiuni cu scopul procurării de locuințe eftine sunt încă departe de a ține piept necesităților și înmulțirea lor sau lărgirea activității celor in ființă e încă o problemă a viitorului. Dar sunt alte posibilități mai apropiate. Astfel, cu cea mai mare dreptate s-a remarcat că autoritățile contribuesc și ele la scumpirea chiriilor, prin faptul că, în loc de a-și avea clădirile lor proprii, continuă și ele cu sistemul închirierilor și plătesc, cum autoritățile pot s'o facă, chirii mari ce influențează și asupra chiriilor particularilor. Dar, aceste autorități nu numai că ar putea foarte ușor, și cu tot avantagiul pentru ele, să-și clădească localuri proprii pentru trebuințele lor, dar unele din ele ar putea merge chiar și mai departe, ar putea iniția și patrona asociațiuni cu capitaluri suficiente pentru întreprinderi de clădiri ce ar putea fi o adevărată ușurare și în acelaș timp și o înfrumusețare pentru Capitală, dîndu-i un nou aspect de adevărat oraș mare. Iată numai una din soluțiile cari ar putea foarte ușor — căci nu trebue decit puțină bunăvoință — să aducă un leac uneia din îngrijorările cari de atîta vreme și din ce în ce mai greu apasă asupra populației Capitalei. PINA LA CAPAT!... — Anchetă asupra războiului — CHARLES RICHET Membru al Academiei de Științe „Trebue ca Franța să îndrepte civilizațiunea rătăcită . Apostol al păcii, dar al păcii întemeiată pe drept, profesorul Richet nu și-a ascuns niciodată oroarea ce avea de război. Din momentul însă cînd Franța a fost silită să accepte războiul, profesorul pacific își unește glasul cu al celor care predică acțiunea pentru o victorie de care este sinur Iată răspunsul său: „Vă spui de la început că victoria noastră îmi pare sigură Cauza aliaților noștri va triumfa și le vom veni de hac imperiilor din centru, asupra cărora cade răspunderea luptei ucigătoare de oameni. A, desigur, avantajele unei păci chiar victorioase îmi par mediocre, în fața sîngelui vărsat și jertfelor făcute' Aș fi asvîrlit toate tractatele din lume, pentru ca Franța și Europa să stea pașnice. pentru ca gestul criminal care a hotărît, înspăimîntătoarea încă eram să fi fost oprit Nu poate să fie compensate îndestulătoare pentru asemenea olocauste. Dar, fiindcă suntem intrați în învălmășeală, trebue să luptăm pină la capăt, căci e de mare interes ca direcțiunea unei Europe, chiar ruinată, chiar scursă de simte, să nu fie lăsată pe mîinile Germaniei. „Chestiunea se pune pentru mine în modul următor: Cine trebue să ridice pe Europa șovăitoare? Cine trebue s’o pue iar, încetul cu încetul, pe drumul progresului? Cine va trebui să călăuzească civilizațiunea rătăcită către scopul ei secular și lumea sleită către renaștere?.. Pentru mîntuirea tuturor, Franța trebue să facă acestea. Iată cuvîntul hotăritor pentru care trebue să ne împotrivim pină la capăt, ca să pregătim reînvierea, probabil depărtată, a inteligenței omenești”. Europa nu va imtea să se ridice decît treptat „Avantajele reale ale păcii le vom resimți numai foarte tîrziu. La eșirea din războiul sîngeros, Europa întreagă se va vedea slăbită într’atîta că nu va putea să se ridice decît încet, treptat. „Cu cine va face ea comerț? Cu America și poate cu populațiile scandinave care nu vor fi fost angajate în luptă? Și crezi că aceste schimbări vor fi de ajuns ca să îmbogățească națiunile în lipsă? Le vor îngădui să trăiască și atîta. Și apoi, toate mijloacele pe care le vom cîștiga, vor fi întrebuințate pentru noui armări, pentru noui creări de forțe militare .Războiul este o înlănțuire; națiunile învinse se vor gîndi numai cum să se răzbune; nimeni nu va mai voi să fie expus la surprinderile unui atac și pregătirea pentru războiul viitor va fi preocuparea generală. Inteligența va fi nimicită pentru cincizeci ori pentru o sută de ani sau, cel mai puțin, va fi întrebuințată numai pentru scopuri războinice. Lucrările păcii, lucrări științifice, literare, artistice, vor fi rămase pe planul al doilea; va trebui să treacă mai multe generațiuni pînă cînd omenirea să-și regăsească idealul. „Cine știe dacă nu vom avea să trăim după încheerea păcii, într’o epocă de confuziune la fel cu aceea prin care a trecut evul de mijloc! Germania nu fusese, dărăpănată pentru aproape două veacuri prin războiul de treizeci de ani? Nu zic că o să ne trebue și nouă să așteptăm o Renaștere timp de veacuri, căci totul merge mai iute azi decît altă dată, dar nu e cu putință să nu trecem printr’o epocă de înapoiere și de întunerec. „Nu mă îndoesc nici un minut că umanitatea, mai tîrziu, nu se va trezi și nu-și va relua drumul spre lumină. Dar nepoții nepoților noștri nu vor vedea acele zile. „Pentru a grăbi insă momentul acesta, Franță trebue să lupte acuma cu energie și să ma cruțe nimic din ce ar putea să-i asigure o izbîndă deplină; triumful armelor ei o va ajuta la triumful ideilor ei generoase. Dacă, ea mai întîi, ca și celelaltiei națiuni suferă iubitura redutabilă tot ea trebuie să prepare civilizatiunii zilele prospere care vor urma. Libertatea popoarelor si a indivizilor ne va permite să ajungem la acest rezultat. Poate că vom fi ajutați intru îndeplinirea acestei sarcini chiar printr'o revoluțiune germană poate* O vorbă despre femenism la noi Văzînd că și la noi femeile năzuesc tot mai mult spre organizare de societăți filantropice și culturale, am crezut de datoria mea, deoarece De vremi nu am ocupat de chestiile feminismului, să spun citeva cuvinte. Acum treizeci de ani, femeile române nu dispuneau încă de o elită cultă. Neînsemnat de mic era numărul celor cari avuseră parte de o cultură mai înaltă. Azi e o schimbare însemnată. Școalele secundare și Universitățile, ne-au dat o pleiadă de femei luminate, a căror colaborare se simte în toate ramurile de activitate națională. In artă femeile s’au distins încă mai de timpuriu, avem artiste dramatice, poete, muzicante, pictore, scriitoare, cari, cu toate greutățile întîmpinate, și-au făcut nume, deși lumea noastră nu era deprinsă cu asemenea activitate din partea femeei române. In învătămînt, începînd cu cel primar și secundar, numărul profesoarelor e însemnat de mare. Chiar la Universitate au început a-și face loc; dovadă d-na dr. Pușcariu Facultățile de medicină și de farmacie au dat un număr însemnat de doctorese și de farmaciste. Dreptul, de asemenea, e un studiu potrivit pentru femei. Dacă azi d-na Ella Negruzzi și altele nu practică advocatura, pricina e că bărbații vor să-și apere pentru ei acest monopol; ba, poate e și teama că, fiind bune juriste, ar rîvni și la scaunele judecătorești. E nelogic, firește, să încredințezi femeilor medici și farmaciste sănătatea, viata chiar a oamenilor și să nu dai voe celor, cari au studiat dreptul să practice advocatura, care privește numai interesul. Se va zice că era neapărat nevoe ca femeile să găsească medici femei. Foarte adevărat. Dar și în chestiile advocatești sunt lucruri delicate, taine sufletești, ne cari ftmeea mai fără sfială le-ar încredința unei femei advocat. Aci lucrul chiar se complică, sunt interese femeești, în fața cărora egoismul bărbaților anevoe s’ar lăsa învins. Doar știm că logica și tot laboratorul mintei e în slujba paternilor. Acest egoism va pune un văl pe ochii bărbatului și-l va împiedica să judece cu totul nepărtinitor și să dea femeei tot sprijinul juridic. Femeea advocat, înțelegînd mai bine slăbiciunile, sentimentele, datoriile sexului său, cît și psihologia specială femeească, nu’și va pricepe oare si apăra clienta mai cu inimă și mai cu succes decît un bărbat? Femeile au pătruns la poștă, la telegraf, prin diferite birouri, învingînd o mulțime de greutăți și prejudiții. Asemenea, în păturile de jos nevoia a silit pe femei să intre în fabrici, ateliere și comerț. înainte vreme, gospodăria, atît în clasele de sus cit și de jos, dădea femeilor colosal de multă muncă, îmbrăcămintea și hrana se făcea mai toată în casă. Azi toate s’au simplificat, prin industrie și fabrici. Asa ca multe femei a trebuit să se îndrepte spre alte îndeletniciri. Dar în general a crescut nu numai numărul femeilor menite carierelor, ci femeile atît din clasele mijlocii cît și superioare au căpătat și capătă o instrucție superioară. Acum douăzeci de ani numărul societăților înființate și conduse de femei era mic de tot. Azi avem : „Societatea femeilor ortodoxe române”, cele două societăți ale „Crucei Roșii”, cari au arătat atît devotament, mai e „Societatea femeilor române din Iași”, societățile „Leagănul” și „Sprijinul”, etc. Fără îndoială nu trebue să uităm că imboldul s’a dat de Maiestatea Sa Regina Elisabeta si urmat cu mare dragoste de Maiestatea Sa Regina Maria. Cînd în fruntea tarei am avut si avem două mari scriitoare și poete, stăpîne pe cultura veacului, era firesc ca femeea română să se avînte spre artă și cultură, după mijloace și puteri. Din cele spuse se vede că, pe cit numărul femeilor culte crește, crește și numărul societăților, deci se dovedește rolul cel mare al asociației și cooperării organizate. Conlucrarea mai multora pentru un scop, nu folosește numai că adună la un joc mai multe puteri ,ci fiindcă are și darul de-a înzeci și însuți suma puterilor asociate. Cooperarea în domeniul ideilor face ca zece sau o sută de minți să descopere lucruri cari niciodată o minte singură nu le-ar fi putut descoperi. E vestitul suflet al mulțimei, care, și în bine și în rău, poate neînchipuit de mult. Numai într’o privință activitatea femeei române a lăsat de dorit. Incerările de a provoca un curent pentru reformele civile și politice în folosul femeilor n’au dus la nici un rezultat. S’a scris ne vremuri, se mai vorbește și azi, dar o mișcare organizată de vreo însemnătate oarecare, nu s’a putut produce. Cauza e lesne de aflat, încercările mai vechi n’au putut izbuti, fiindcă s’au făcut într’o vreme, cînd numărul femeilor luminate era neînsemnat. De abia se îndrumau spre învățămînt! In alte țări, ca Finlanda, Norvegia, unele State ale Uniunei americane, Australia, femeile au reușit să capete drepturi politice. Și nu s’a adeverit de loc teama unora că femeile vor abuza ori nu se vor pricepe a se folosi de aceste drepturi. „In toate țările civilizate mișcarea pentru îmbunătățirea stărei civile, economice și politice a femeei, prin cultură, prin reforme politice, prin asociație, există și a dat rezultate bune.” Războiul uriaș din zilele noastre, mobilizînd toate puterile națiilor în luptă, a arătat că femeile simt în stare a îndeplini cu folos o mulțime de ocupații, socotite ca excluzive pentru bărbați. Toată gospodăria armatei, transport și administrație, îngrijire de bolnavi, le pot face femeile. După îndatoriri nouă li se vor da și drepturi nouă. Deci, privind activitata femeilor din alte țări, nu putem, noi, femeile române, să nu avem măcar un ideal îndepărtat Nuputem să nu vedem că la noi, cu toată propășirea de pînă acum, lipsește o societate a femeilor culte, fie titrate ori nu, fie în slujbe sau nu. ..o societate care să grupeze și organizeze, dacă se poate, femeile culte române. Această societate să caute mijloace de a îmbunătăți, din toate punctele de vedere, starea femeilor” Această societate ar avea inten menirea de a inventaria activitatea de pînă acum a societăților înființate de femei; a scoate învățături din rezultatele date de aceste societăți și eventual a propune îndrumări nouă ori înființări de alte societăți, cu meniri determinate. Numai întrunind un număr cît mai mare de femei culte din toate clasele sociale, vom putea impune și aduce adevărate îmbunătățiri. Va veni apoi timpul ca, studiind chestia în comun, sa ne fixăm un program de acțiune, practic, spre realizarea aspirațiilor noastre. E sigur că o asociație de acest fel ar avea de înfăptuit lucruri de mare folos social. Fiecare ins, deci și femee, are o putere la otentă, de care, stînd izolată nu își dă singură seamă. Mințile în atingere cu alte minți dau, sc întei luminoase. Organizarea ar da roade strălucite. Sofia Nădejde Soldați bulgari trag focuri de revolver asupra pescarilor români Zimnicea, 10 Sepembrie și 15 Septembrie c., -pe la orele 6 d. a. peste 20 focuri de armă au fost trase de soldații bulgari dela pichetul bulgăresc Baltoc din dreptul Cingherului, asupra unei lotci cu pescari români din Turtucaia, cari se ocupau cu pescuitul în apele Lunarei românești. Pescarii români se numesc Florett Ioniță, Dumitru Radu și Mitea Tudoran. Pe cînd numiții pescari mergeau cu lotca no. 440 spre Bechet la pescuit, pe la capul de sus al Ostrovului romînesc Cinghianeaua au vrut să se agațe de remorcherul sub pavilion român al fraților Strass, remorcher care mergea spre T.Măgurele. Cum reme,Cherul mergea cu viteză, avind la remorcă șlepul Gheorghios, l’au scăpat. Pescarii voind să iasă la malul romînesc, s’au pomenit deodată cu focuri de armă trase de soldați bulgari. Peste 20 focuri au fost ■trase asupra lor, fără ca vreunul să fi fost nimerit. Pescarii noștri chiar prin ploaia de gloanțe ,au eșit la malul romînesc, intrînd in pădurea Bujorescu unde au stat toată noaptea. In timpul pe cînd trăgeau asupra pescarilor români, bulgari le strigau să vie la malul lor. Marți dimineața pescarii români au raportat cazul autorităților portului Zimnicea și au declarat că vor pleca înapoi la Turtucaia, nefiind siguri de viață pescuind pe Dunăre. Autoritățile portului nostru au raportat telegrafic autorităților superiore la București spre a se intervei peângă guvernul bulgar In chestiunea calendarului ( chestiunea datei calendaristice, propusă in ziarul >,Universul a produs mai multe discuțiii relativ la modul cum ar trbui făcută această schimbare. Astfel am văzut publicate două păreri: 1) Să se reducă în 2 ani diferența de 13 zile — între calendarul Gregorian și cel Iulian — anume: lunile de 31 zile să fie reduse la 30 de zile, mărindu-se luna Februarie din anul al 2-lea cu o zi. La începutul anului a S lea am avea o concordanță deplină a celor două calendare, îi? Dacă am considera 13 ani bisexuili ca nebisexuili pentru calendarul Iulian, vom ajunge ca la anul 1964, ziua de 1 Martie să corespundă in amîndouă calendarele (părere glumeață). Interesul nostru vine ca imediat — pentru relațiunile noastre actuale — să găsim un mijlo pentru a scăpa de continua transformare a datelor. La, prima vedere s’ar părea că singura propunere, care s’ar putea admite, ar fi acea a d-lui profesor N. Coculescu (g - f): Proect de lege pentru introducerea calendarului Gregorian, zis stil nou, drept calendar al Statului în viata Civilă, publicat în „Universul” din 7 (20) Septembrie 1915). In ea se vede brusca transformare a calendarului. Dar nici aceasta nu corespunde necesității noastre, deoarece în loc să transformăm datele actuale din stil nou în vechiu, vom fi nevoiți a transforma ne cele trecute. Să analizăm această propunere Să luăm 1 Ianuarie 1916 st. n. ca punct de plecar in stilul vechiu. corespunzăto a cestei zile este 19 Decembr... 1915, deci în seara de 18 Decembrie 1915 si trecem peste 18 zile, că a doa zi, în loc de 19 Decembrie 19. 5, să avem 1 Ianuarie 1916. Se va putea, oare lipsi poporul românesc — de mult, așteptatele de orice creștin — Sf. Sărbători ale Crăciunului, de datinele sfinte strămoșești, pentru această transformare, fără nici un înțeles pentru el? Aceasta se întîmplă cu orice sărbători, cari cad în intervalul celor 13 zile. Dar, un mare neajuns, ne aduce schimbarea datelor, fie ea repede, fie înceată — de neînlăturat pentru totdeauna, în ce privește sărbătorile naționale. Ele sunt aniversarea marilor fapte din trecutul nostru istoric, au data lor fiecare și nu se poate schimba. De pildă: Nu putem sărbători la 24 ianuarie 1916 st. n. (vechiul modificat) 57 de ani de la Unirea Principatelor, deoarece lipsesc 13 zile. Se va zice: Dacă 57 de ani se împlinesc peste 13 zile, să sărbătorim aniversarea aceasta, atunci. Putea vom noi schimba aceste date sfinte ale neamului nostru astfel: In loc de 24 Ianuarie să sărbătorim Unirea Principatelor la 6 Februarie, sau In loc de 10 Maiu să sărbătorim Neatîrnarea la 23 Maiu? Nu. •— niciodată! Singurul mijloc este cel introdus de Universul“ : întrebuințarea ambelor date. De pildă ziua de azi se va scrie 1730; Septembrie 1915. In consecință toate actele publice sau private să poarte ambele date spre a fi valabile. Cred că nu ar fi mare greutate. Acesta e motivul invocat de toți, cari au cerut modificarea calendarului. Așadar, nu vom avea de făcut transformări de date, vom prăznui sărbătorile religioase după regulile Bisericii noastre ortodoxe, iar aniversărilor naționale nu li se va aduce nicio modificare și în acelaș timp se satisfac și cerințele acelora, cari au relațiuni cu străinătatea. Valerian Carpen student. Miniștri ruși la cartiernl general Petrograd, 28.—Consiliul de miniștri a plecat aseară spre cartierul general al generalisimului. (Westnik). —a»■ — Lăutele Jiu Galitia Comunicat austriac Vterut, 29 (sosită 30). Situația în Galiția orientală și pe malurile rîului Ikna e neschimbată. Detașamentele dușmane cari au încercat să înainteze la vest de Tarnopol pînă la întăriturile noastre au fost izgonite de focul nostru. In regiunea cetăților din Blhinia, trupele noastre au izgonit pe dușman din toate pozițiunile de ariera-gardă, organizate la vest de rîul Putilowka de sus. Mai spre nord, trupele noastre au luat cu asalt satul Boguslawka, apărat într-un mod înverșunat. In regiunea ocupată de Lupele austro-ungare în Lituania, ziua de azi a fost calmă. (K. B-~ Comunicat bulgar despre mersul mobilizării Sofia, 25 (sosită 30). Adversarii națiunei bulgare au răspîndit în presa străină zvonurile cele mai fantaziste despre mersul mobilizărei bulgare, spunînd de pildă că anarhia cea mai desăvirșită ar domni în Bulgaria și că chiar s’ar fi întîmplat dezordini printre rezerviști. In privința acestor zvonuri trebue constatat, că mobilizarea bulgară s’a făcut pretutindeni într’o ordine perfectă și că rezerviștii cari sosesc din toate părțile au o conștiință deplină de scopul hotărîrii decretată de guvern și arată dorința lor neclintită de a asigura îndeplinirea justelor năzuințe bulgare. (Agenția bulgară). Un prizonier ungur dezertează din Moscova Focșani, 16 Septembrie Zilele acestea s’a prezentat autorităților tînărul Ludvig Zsigny din Moscova (Ungaria), soldat din reg. 5 infanterie din Satmar, care a fost făcut prizonier de armata rusească în ziua de 14 Decembrie 1914, în apropiere de Cracovia. A fost dus la Moscova și de acolo a dezertat în ziua de 1 Septembrie, trecînd în România pe la Ungheni. Numitul a fost telegrafist în serviciul căilor ferate ungare. Dresîndu-se actele respective, va fi trimis în tabăra de la Șipote. Ședința Camerei otomane Constantinopol, 29 (sosită 30). Camera și-a reluat lucrările. Vice-președintele Hussein a citit o comunicare de la marele vizir despre felavua care a proclamat pe sultan,Ghazi. Camera a aprobat această fetva. Un deputat a propus să se exprime recunoștința Camerei față de armata din Dardanele în urma apărărei eroice a Strîmtorilor și a peninsulei Gallipoli. Vice-președintele Hussein a adus cele mai mari laude armatei pentru opera ei eroică și a amintit cuvintele președintelui Halii bey care a spus în ultimile ședințe ale Camerei: Dardanele se vor deveni mormântul Puterilor Ințelegerei. (K. B.). ^ Beimi,firea știrilor răuvoitoare ale unui ziar bulgar Niș, 29 (sosită 30). — Ziarul bulgar „Zaria“ a publicat o pretinsă știre din Niș după care în Serbia ar domni panică și la Niș disperare, în fine, că președinții Consiliului, d. Pasici, s’arr fi dus la ministrul Bulgariei spre a se informa despre intențiunile Bulgariei și că răspunsul ar fi: Bulgaria e nemulțumită și dorește sa-și asigure drepturile asupra Macedoniei, pe care o consideră ca fiind teritoriul ei. Această știre e pur și simplu născocită deoarece în Serbia nu a fost nici o panică și nici desperare la Niș. In fine Președintele Consiliului de Pasici, nu a făcut niciodată astfel de întrebare ministrului Bulgariei. (Biroul Presei). „ROMÂNIA MARE" A FOST ODAYA UN BE8E... A fost odată un rege glorios, care stăpînea o țărișoară binecuvântată de Dumnezeu. Poporul era mnic și el, dar eroic, nobil prin descendență și mîndru de onoarea și libertatea sa. Intr’o bună zi,, o puternică împărăția vecină, care stăpînea multe neamuri subjugate, voind a mai supune și alte țări, îi cere poporului acestuia, să îi se puie în cale, ci în schimbul unor făgădueli, se și dea chiar mină de ajutor. Cunoscînd viclenia vecinilor săi, și învățînd din pățania altora, înțeleptul rege a înțeles rostul adevărat al acestei cereri și n’a vrut să știe de ea. Atunci împăratul a amenințat, trimițîndu-i vorbă prin solii săi, că o să vie cu atîta oaste, nicit ploaia săgeților el va întuneca cerul. Dar clanul a rămas neclintit în hotărîrea sa, și a răspuns mîndru: „Cu atît mai bine, cel puțin ne vom lupta în umbră“ I Și lupta a început, împăratul și-a tăbărit o oaste atît de mare, cum n’a mai văzut pâmîntul și a năvălit pe uscat și pe apă Și regele își adună mica dar viguroasa sa ceată, și cu trei suite, dintre cei mai aleși, se urcă el însuși în munți, — ale căror strîmtori numai ei le știau, — spre a se opune lacomului uzurpator, gata să moară cu toții pentru onoarea și libertatea neamului lor. Și se întîmplă o devărată minune. Cu toată marea nepotrivire la număr, credința nulocuește și potrivește puterile. Spre rușinea ei vecinică, nemăsurata armată împărătească, n’a mai putut înainta un pas în fața bravei cete ai apărătorilor credinței și ai onoarei. Dar vai, voința Domnului care e de nepătruns, a lăsat, ca Necuratul să tulbure mintea unuia dintre apărători. Dornic de aur, de comori și plăceri trecătoare, dezertînd de la locul datoriei sale își vinde sufletul pentru bani, — tocmai cînd inamicul, aproape, ‘și pierduse nădejdea, — conduce oastea împăratului pe poteci secrete și devine ucigașul neamului său. Vitejii au murit cu toții, impreună cu eroicul rege, dar fapta ce-au săvîrșit s’a înscris în cartea nemurirei, iar de numele lor, să știți bine, se va ținea seamă. Undeva. Acest rege era Leonida al Lacedemonienilor, care la strîmtorile vestitei Termopile, a oprit înfricoșata oaste persană și care a căzut jertfă unui trădător, în trista ființă a lui Efialtes. « Peste câteva mii de ani, istoria se repetă. Se întîmplă din nou, că altă, împărăție, nesocotește dreptul la viață a unui mic popor. împărăția aceasta,ine și ea multe neamuri în jugul ei, și nesățioasă, cum e hoțul care călcînd odată peste vocea conștiinței capătă, drept pedeapsă, patima lăcomiei care apoi nu îi mai îngăduie să fie mulțumit și îl împinge în perie, tinde și ea tot la mai mult. Intr’o bună zi împăratul, vestește craiul vecin, cerîndui prietenie și sprijin, pentru ajungerea unor scopuri trufașe, scopuri cari, la urma urmelor, țintesc supunerea și micului dar nobilului său popor. Regele, bun și înțelept, conștient de datoria ce o are cînd soarta unui neam întreg e depusă în mîinile lui, nu s’a lăsat amăgit de prietenia TS* țarnică a uzurpatorului împărat și se opune a merge cu el. Au venit atunci amenințări, dar s’a răspuns, cum a răspuns Leonida. Pînă aci ne duce povestea ce se va întîmplă de aci înainte, o știe numai Cel de Sus. Căci împărăția despre care e vorba, e a unui împărat din apuis, iar micul popor încercat, e tocmai neamul nostru, care se află acum la o răspîntie hotărîtoare a viitorului său. Dar regele are suflet din sufletul regelui din poveste, eroicul lui popor îl urmează cu credință, iar între sfetnicii cari azi, din voința obștească, stau la cîrma țării, nu vedem, pînă acum, un Efialtes Mihail Șerban. Indignați cum străinii de toată mina „prieteni“ sau inimici ai neamului nostru, desfășoară, cu toate mijloacele posibile și imposibile, acea vastă propagandă care ne mîhnește și indignează pe toți, un grup de tineri însuflețiți s’au văzut îndemnați să așeze de niște mijloace, desigur drastice, dar întru cîtva justificabile, în tot cazul însă nu tocmai nesimpatice, împiedecînd cu forța expedierea și colportagiul unor ziare străine sau vîndute, în Capitală. Dacă, cu toată discutabilitatea mijloacelor, totuși aprobăm scopul, reiese cu atît mai mult necesitatea de a afla grabnic și alte căi pentru salvgardarea acestui scop. Dacă străinii află destul de importantă cauza pentru a sacrifica atîta trudă, o activitate atît de multilaterală și atîtea milioane grele, atunci pentru noi cărora cauza nu este de o importanță incomensurabilă, nu este adevărat sfîntă, reese cu atît mai mult o adevărată obligație, o supremă datorie. Dacă nu mai mult, cel puțin contrabalanțarea acestei propagande otrăvitoare și jignitore se impune în mod imperios. In ce privește mijloacele, ele se vor afla, și trebuiesc aflate in orice preț. Doar și acele cheltuite de către „prietenii“ noștri nu tot pe spinarea noastră merg? Care ar mai fi naivul acela ce ar putea să creadă altfel? Pătrunși de aceste sentimente apelăm la toți cetățenii băștinași și adoptivi ai Patriei- Mame să pășească pe terenul faptelor, colectînd și propagînd pentru ideia de a putea trimite cît mai în grabă, în fiecare comună rurală, gratuit, o gazetă curat romînească, cum e „Neamul Romînesc pentru popor“. O facem aceasta, împinși de grija care ne-a cuprins văzînd cum se otrăvește. In vei fi liberă, sufletul sătenilor cu cele mai periculoase publicații, — vechi și noi, — cari, defăimînd adevărul, desorientind și seducînd judecata, sînt menite să amorțească ceia ce au mai curat țăranii noștri: sufletul lor romînesc.Un desiderat am avea, și aceasta este, că primele abonamente să se facă pentru comunele situate în apropierea frontierei care ne desparte de obiectul idealului nostru național. Aceasta să fie și un mijloc ca și sătenii ce se găsesc dincolo de granițe să afle, de la cei de aici este o noutate adevărată și lucruri cari să-i privească și pe ei. Aceasta, credem, e mijlocul cel mai eficace și potrivit pentru a combate influența pe care o încearcă de un timp încoace toți aceia cari au interesul să cultive ignoranța și conruperea; prin acest mijloc vom porni pe calea apărării demnității naționale 1). Dr. A. Bonciu, A. Dobrescu, medic; Voicu Nițescu; M. Șerben; Vasile Stoica; Dr. E. Gribovschi; Emilian Slușanschi; I. Pilicariu, medic militar; Marmeliuc; dr. O. Topa; Horia Pipoș. Imunimul ungar Budapesta, 29 (sosită 30). —. Subscrierea noului împrumut de războiu cu procente de 6 la sută va avea loc pe la 15 Octombrie, în aceleași condițiuni ca celelelalte împrumuturi cu 6 la sută (K. B.). 1) Sumele ce se vor dărui , pot trimete dea dreptul: Administrației ,,Neamului Românesc Vălenii de Munte.