Universul, ianuarie 1916 (Anul 34, nr. 1-30)

1916-01-24 / nr. 23

< A 5 BANI EXEMPLARUL. — ANUL XXXIV. — I-nl 23 ■ q1 CELE DIN URMĂ ȘTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGĂ TELEGRAFICE ȘI TELEFONICE LUIGI CAZZAVILLAN Redacția și Administrația: București, str. Brezoianu, 11 rom­atori t ®* IUI DUMINICA. 241(GFeb­r.) IANUARIE. 1916 10_ — ^ Director pOLItic­ y GeNeRal GR. CRAINICIANU ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- _________________­_________________________ Oracolul de la Sofia ------- Domnul Radoslavoff, pri­mul ministru al Bulgariei, a ajuns om mare,­­ sau cel puțin un personagiu impor­tant. Abia mai trece zi, în care telegraful sa nu ne adu­că vestea și textul, măcar al eite unuia din acele intervie­­wuri, pe cari norocosul băr­bat de stat, succesor al mai puțin norocosului domn Da­nei­, se acordă cu o volubili­tate și cu o amabilitate cu totul remarcabile pentru un politician bulgar. Intr’unul din aceste inter­­viwuri, d. Radoslavofî vor­bește și despre „atitudinea României”. Domnia sa, care a stat de vorbă cu arbitrul suprem al destinelor mon­diale, cu puternicul Kaizer, — șii pentru aceasta e atît de împresurat de iscoditorii profesioniști ai secretelor si­tuațiilor prezente și­ ai mis­terelor ce ascunde în cuiele lui viitorul, — știe să­ spună despre, atitudinea țării noas­tre lucruri despre carii, noi cei de aci, habar n’avem, ci trebuie să le aflăm de la a­­cest oracol din­ Sofia. Unii confrați s’au lăsat e­­moționați de destăinuirile domnului Radoslavoff. Du­pă acestea, guvernul nostru ar fi fost somat, ca „într’un timp apropiat”— (e regreta­bil ca nu ni s’a precizat ter­menul) —­ „să lămurească atitudinea României față de uneltirile împătritei înțele­geri la București”". Cu alte cuvinte, un ulti­matum, Ori1, ori­ $i, evident, la acest ulti­mat participă și Bulgaria. Ea stă îndărătul puternicu­lui ei protector și așteaptă, în rîndul ei, în siguranță și cu încredere. Așteaptă capi­tularea noastră prin intimi­dare. Așteaptă umilirea noa­stră fără rezistență, după care va putea să urmeze în­­frîngerea noastră fără putin­ță de împotrivire. Credem că aceia cari s’au emoționat de destăinuirile d-lui Radoslavoff, s’au emo­ționat de­geaba. Lămurirea atitudinei României nu poate să atirne de somațiuni, din­­tr’o parte sau dintr’alta; a­­cest lucru poate să nu-i priceapă Bulgaria, dar îl știu foarte­ bine puterile mari. De aceea oracolul de la Sofia poate să aibă pentru noi valoarea exprimării u­­nor dorințe, dar nici decum pe aceea a povestirii unor acte pe punctul de a se rea­liza. Nu este România în situa­ția de a se vedea constrînsă să cedeze unor amenințări, din orice parte ar veni ele. România este o forță care, dacă, prin ea însăși, n’ar putea să pornească orice fel de acțiune, totuși , își păs­trează întregimea facultății de a-și arunca spada eii în cumpănă acolo unde ea în­săși după chibzuință ei li­beră, va socoti că o îndeam­nă grija de prezentul și de viitorul ei. Atitudinea României nu poate fi poruncită de alții; ea va trebui să rezulte, ș­i va rezulta, din puterea ei de viață și de voință, singură în stare de a i-o dicta... — Deși cu oracolele nu se dis­cută, dar acest lucru am pu­tea să ni-l spunem, ca răs­puns, oracolului de la Sofia. h. Prelungirea inalienabilității pîmiianiil­or rurale După cum se știe, în Senat s’a depus un proiect de lege pentru prelungirea inalienabilității pa­­r­tim­urilor rurale, care expiră, după Constituție, în ziua de 8 Iu­nie 1916. Chestiunea fiind de o mare importanță, extragem ur­mătoarele din expunerea de mo­tive a proectului, depus din ini­țiativă parlamentară: Mica noastră proprietate o po­sedă mai toată două obștii: ob­ștea moșnenilor și obștea foștilor clăcași. E dar mai toată în devălmășie. Chestia obștei moșnenilor a devenit aproape insolubilă. Spița neamurilor moșnenilor s’a pierdut cu desăvîrșire, iar po­­sesia actuală, opera samavolni­ciei, nu poate constitui o normă de împărțire a pămînturilor moș­tenești. Cu privire la obștiile de foști clăcași trebuie sa ne gîndim că la 8 iunie 1916 expiră termenul fixat de art. 132 din Constituție pentru inalienabilitatea pămân­turilor clăcășești. Prin urmare, dar, aceste pă­mânturi devin slobode la 8 iunie 1916 și ca atare ele trebuiesc să fie în măinile sătenilor un in­strument de credit. In acest scop ele trebuiesc în prealabil hotărnicite și alese în regulă de către Stat, așa precum prescrie art. 15 și 16 din legea rurală. După alegerea și hotărnicirea acestor pământuri trebuie să ne " gîndim la înființarea unor credi­te funciare rurale în fiecare ca­pitală de județ, care să împru­mute micilor proprietari rurali sumele,de cari aceștia vor avea nevoie pentru micile lor gospodă­rii. Creditele acestea regionale se pot federaliza și, odată federali­zate, ele pot deveni o putere e­­conomică tot atît, de formidabilă și folositoare ca și acea a Credi­tului funciar rural. In starea actuală de lucruri, a­­tît proprietatea mijlocie, care a­­bia există (861.109 ha), cît și cea mică (3.810.651 ha), nu pot juca nici un rol în viața economică a țării din cauză că în loc de a fi proprietate individuală o proprie­tate colectivă. Dacă nu prelungim inalienabi­litatea pămînturilor rurale, pre­văzută în art. 132 din Constitu­­țiunea țărei, pînă la un studiu m­ai completat chestiune) și pînă la facerea unei legi speciale ru­rale mai completă decit cea de la 1864 și cea de la 1879, pericolul văii imens. Toate vânzările de pământuri rurale contractate după 8 iunie 1916 vor fi nule pentru motivul care rezultă din starea de indivi­ziune a lor. In anii din urmă numeroase pământuri rurale au fost vîndute­­ prin licitațiune publică pentru plată de dări fiscale. A trebuit să intervină înalta Curte de casație cu o jurispru­­dență în secțiuni­ unite și să îm­piedice­ o mai departe bătaie de joc a legei. După 8 i­unie 1916 cu siguran­ță că perceptorii își vor relua ac­tivitatea și vor vinde cît mai multe din aceste pămînturi, pe cari pe sub mină le vor cumpă­ra tot ei. Băncile populare au numeroa­se creanțe în toate județele țărei asupra micilor proprietari. Cu siguranță că toate aceste bănci se vor grăbi să scoată în vînzare pământurile rurale ale debitorilor lor, pentru ca să se cumpere membri din consiliile de administrație ale acestor bănci. Toți comercianții de pe la sate, cari pînă azi erau­ popriți de a cumpăra pământuri rurale, se vor grăbi să imisteze pe perceptori și băncile populare și vor scoate în vînzare, fără milă, aceste pămîn­turi, spre a se despăgubi de creanțele lor mai mult decît du­bioase. Vremurile prin cari trecem sunt grele,­foarte grele. Fără să fi intrat în războiu, suferim toa­te consecințele unei adevărate stări de războiu. Valoarea pămînturilor din ța­ră e în scădere, și după termina­rea războiului credem că va tre­ce încă mulți ani pînă vom pu­tea reintra în normal. Pentru toate aceste motive, subsemnați, membri ai Senatu­lui, am crezut cu cale să uzăm de prerogativele ce ne acordă art 32 din Constituțiune și să vă propunem următorul­ proect de lege, care conține trei articole: Art. 1. — Termenul prevăzut de art. 182 din Constituțiune, pri­vitor la inalienabilitatea pămîn­turi­lor rurale prevăzute în legea rurală de la 1864, pământurile în­surățeilor și ale acelora cari au cumpărat sau vor mai cumpăra pămînturi în loturi mici de la Stat, se prelungește pînă la 8 Iu­nie 1918. Art. 2. — Pînă la executarea pe fața pământului a dispozițiilor art. 15 și 16 din legea rurală, nici o vînzare de asemenea pă­mânturi nu mai e permisă. Vîn­­zările acestea vor fi nule de drept. Executarea acestor dispozițiuni va trebui să fie negreșit făcută pînă la data de 8 iunie 1918. Art. 3. — Tot pînă la această dată guvernul va prezenta un proiect de lege rurală, în care se va preciza în mod amănunțit condițiunile în cari acesta pă­mînturi vor fi alienabjîs. C3 . La orele 2.40 minute, d. M. Fe­­rechide deschide ședința, pe banca ministerială fiind d.nii dr. C. Angelescu, ministrul lucrărilor publice, Em. Costinescu, mini­stru de finanțe și V. Antonescu ministru de justiție. După îndeplinirea formalități­lor obișnuite, d. Leonte Moldova­­nu cere să se dea o serie de acte cu privire la gradațiile și înain­tările efectuate la diverse mini­stere, ca și la gratificațiile și a­­locațiile de chirie, spre a vedea dacă e caz să des­volte o interpe­lare cu privire la situațiunea cor­pului didactic în această privință. D­ ERACLIDE cere de aseme­nea o serie de acte și date, după care intrindu-se în ordinea zi­lei, se dă cuvîntul d-lui N. Cincu spre a-și desvolta interpelarea a­­nunțată. Interpelarea d-lui f­. Cincu N’aș fi desvoltat această inter­pelare, a spus d. Cincu, dacă n’aș fi fost provocat de d. Al. Marghi­loman, fostul șef al partidului con­servator, printr’o insinuațiune fă­­cută în adresa mea în Senat. D. Marghiloman a afirmat a­­nume că mie mi s’ar fi dat, cu multă bunăvoință, autorizațiuni pentru exportul cerealelor, în vre­me ce aceste autorizațiuni erau refuzate altora. Nevoit să restabilesc adevărul­­a spus vorbitorul, trebuie să des­­volt această interpelare. D. Cincu arată că d-sa a vîndut 1000 vagoane de grîu cu mult îna­inte de a se fi decretat prohibi­rea exportului acestei spețe de ce­reale. La cererea de a mi se da 1000 vagoane, a­ spus d-sa, nr. un­n5at­ru de finanțe mi.a promis 600 va­goane. In mod efectiv însă, d. Costi­­nescu mi.a aprobat, ps Mrtie, 90 vagoane pe cari­ apucasem sa 1e pornesc la Brăila înainte de pro­hibirea provizorie a exportului griului. Aprobarea pe care d-sa mi-o "dăduse în fața mea, o anula­se de două ori pe rînd, prin con­­traordine. Din expunerea faptelor, cari n'au fost nicidecum așa cum inte­resul și drepturile mele trebuiau să le facă să fie, rezultă că, d. mi­nistru Costinescu, departe de a-mi fi făcut vreo favoare, m’a nedrep­tățit. Acestea sunt faptele ,a căror ve­racitate d. ministru Costinescu" o poate confirma. D. MINISTRU COSTINESCU. Aceasta e singura favoare pe ca­­re am făcut-o. S’au discutat me­reu, peste tot, favorurile pe cari le­ am făcut cutărul sau cutărul agricultor. Iată ce fel de favoare, am făcut. De ce oare i-aș fi făcut d-lui Cincu o înlesnire? Cari sunt ra­porturile între mine și d.sa? D. Cincu­ se știe, era într’o vre­me patentatul meu întrerupător. Nu apucam eu să spun bine ceva, și d. Cincu și sărea să mă ’ntreru­­pă... D. CINCU. — Am renunțat la această patentă... D. PREȘEDINTE FEREKIDE. V’a luat altcineva locul. D. COSTINESCU, MINISTRU DE FINANȚE. — Dacă acestea sunt relațiunile între mine și d. Cincu, ce motiv aveam să-l favo­rizez pe d-sa? In ce privește nedreptatea pe care d. interpolator arată că i-a făcut.o d. Costinescu a arătat că a lucrat în chipaj cel mai drept, avînd de luptat cu nenumărate intervențiuni de tot soiul. De cîte ori mi s’a cerut o ne­dreptate, am refuzat-o. Interpelarea u-lui G. știrbey D. G. ȘtiRBEY și-a început in­terpelarea arătînd numeroasele îngrădiri pe cari d. ministru de finanțe le-a pus exportului cerea­lelor aparținînd agricultorilor no­ștri. Vorbind în mod special despre autorizațiunile date de d. Costi­­nescu pentru exportul articolelor prohibite, d. Știrbey arată că în­țelege utilitatea autorizațiilor da­­te contra compensații. De această categorie de autorizații, d-sa nici nu se ocupă în această împreju­rare. D. Cincu a obținut autorizația de a exporta 90 vagoane de ce­reale, cari amenințau să se strice în gări. Aceasta înseamnă că în adevăr d. Cincu s’a bucurat de o mare favoare. pentru că­­ ar trebui să se vadă cîte persoane s’au pu­tut­ bucura de o asemenea bună­voință din partea d-lui Costine­­scu și de ce d. Costinescu a apli­cat altor persoane un tratamen deosebit decît d-lui Cincu. D. Cincu obținînd autorizația exportării celor 90 vagoane nu mai era în prevederea art. 13 din legea vămilor, astfel că d. mini­­stru de finanțe a avut dreptate cînd a spus că v’a făcut o favoa­re. D. CINCU. — Dar n’a spus a­­cest lucru. D. COSTINESCU­. — N’am spus că i-am făcut o favoare, ci că era în dreptul său. N’am făcut nimă­nui nici o favoare. I­. ȘTIRBEY. — Oricum, e in afară de îndoială că d. Cincu nu era în prevederile articolului 13 din legea vămilor. Scaunul președințial e ocupat de d. Frumușanu, vicepreșe­dinte. In sala adunării sosește d. prim­-ministru Brătianu. Sunt cazuri, — continuă d. Știrbey — în cari s’au dat auto­rizațiuni de export fără a se pre­vedea compensațiunea necesară. In acest caz se găsesc d-nii Corneanu, care obține, nemotiva­tă de nimic ,autorizația de a ex­porta 14 vagoane untură de porc: Landau care obține autorizație pentru 10 vagoane; Manolescu ca­re obține autorizație pentru 10 mii kgr. untură destinate pentru Germania; d-lui Pilat i s’a acor­­dat autorizația să exporte ovăz... D. PILAT. — Cazul meu e un caz excepțional. Ar trebui să a­­veți lucrul acesta în vedere și să nu faceți afirmațiuni cu ușurin­­ță. Ceea ce faceți dv. nu mai e o interpelare, ei o copilărie. D. ȘTIRBEY. — Nu pun în discuțiune intențiunea nimănui. Eu citez,­­principial, cazuri­ ,r&, cari le cunosc. , Mai mulți proprietari din Bo­toșani, între cari d-nii Mavrocor­­dat, Tissescu, Enășescu și alții, obțin autorizațiunea de a exporta o mare cantitate de carne de rî­­motor. Nu stau la î ndoială să recunosc că prisosul unui articol oarecare trebui exprotat. Dar relev nevoia ca aceste au­torizațiuni să nu fie date numai unor favoriți, ci tuturor acelor cari au dreptul. D. COSTINESCU. — D-nui Tissescu, favoritul meeu? D. E­­nășescu, favoritul meu?... D. ȘTIRBEY. — Aș mai fi avut de discutat niște ordine și contra­ ordine, însă, trecînd peste ele, vă rog să mă îngăduiți să vorbesc de un caz al meu, personal. Am în județul Bacău o moșie, cu o cale ferată pe ea. Prin punc­tul Palanca, cu ajutorul acestei linii ferate, am apucat să tran­sport o cantitate de cereale ne­­prohibite la export. Venind ordi­nul de prohibire, l-am respectat, am încetat transportul, și n’am făcut nici o intervenire nicăeri. In acest răstimp însă vin ordi­ne de a se îngădui, chiar prin a­­cest punct, mari cantități de ce­reale aparținînd la diferiți pro­ducători ,ca de pildă d-lor Sandu Săndulescu. Lungu, și altora­, unii din comuna mea, alții din Piatra Neamț. Se acordă unora ceea ce mi se refuză mie. Aș fi dorit ca dreptatea să fie ceva real și în acest domeniu; aș fi dorit ca bunul plac și fantezia să nu mai călăuzească acte așa de importante ale­ vieții noastre so­ciale. D. COSTINESCU MINISTRU DE FINANȚE.— Nu voiu răspun­­de la preambulul expunerii d-lui Știrbey. In chestiunea articolului 18 din legea vămilor, despre care se spu­ne că a fost nesocotit, voiu arătă că acest articol a fost fixat pen­­tru vremuri normale. Nerespectarea, sau mai bine zis interpretarea art. 13 a fost deter­minată de interesul pe care l-am avut pentru interesul general, pentru bogăția țării. Aceasta am avut-o în seamă în atitudinea noastră. Aș voi să mi se arate însă o favoare, aș voi să mi se citeze un caz precis, de către acei cari cri­tică activitatea mea. In salai de ședințe sosește și ă, Porumbaru, ministru de externe. Nu puteam lăsa să se prăpădea­scă în țară această marfă, a spus m­ai departe d. Costinescu. In privința autorizării date pentru grăsime, ca și în alte îm­prejurări, mi s’au citat ca favor­iți ai mei sau ai partidului oa­meni pe cari nu-i cunosc, pe cari nu­ i-am văzut niciodată și cari, numai favoriți nu-mi sunt. D. G. ȘTIRBEY. — Am spus, domnule ministru, că nu pun la îndoiala onorabilitatea intențiilor nimănui. D. COSTINESCU, MINISTRU DE FINANȚE. — In privința ne­­îngăduirei transportului prin pun­ctul Palanca, pe linia de care vor­­bea d, Știrbey, mi s’a comunicat că se făcea o întinsă contrabandă, SrrstS.d-nh»» -cbi—T f* nui func­ționar vamal. Nu puteam îngădui să dăinuiască această stare de lu­­cruri. In dorința de a lăsa cît mai multe ieșiri produselor noastre, am stabilit, cu controlul cuvenit, mai multe puncte de export. In ea privește exportul de rî­­mători pe care l-am permis, el e datorit faptului că au venit la mine proprietari cari anume în­­grășaseră rîmători pentru export. Cînd am văzut că împreună cu ei a venit și d. ministru de domenii (Ilaritate), care mi-a spus că oa­menii pierd dacă nu li se dau ace­­ste permisiuni, am văzut că oa­­menii ar păgubi altfel. Nu se poate descoperi în sarci­na mea un singur caz de favori­zare, în afară de cerințele dreptă­ții. Pot să mai adaug că în cea mai mare parte cei cari au obținut permise aparțin partidului conser­­vator, iar nu celui liberal, Voiu aduce în parlament o serie de prevederi speciale, întocmite în scop de a pedepsi pe cei cari s’au dedat în acte de nedreptate, pe cei cari au făcut contrabandă. Căci contrabanda făcută în vremea din urmă în România e nemai­pome­nită și a golit țara. Am lucrat drept și cinstit. Nici o favoare, nici o nedreptate. (A­­plauze pe băncile majorităței). La orele 4 și 10 minute, Cama­­ra nemai­fiind în număr, ședința s’a ridicat. Azi ședință. * de două ori cu două denumiri și ambele au ieșit la sorți: una ,„Domeniul Coroanei“ și alta „be­­garcea”. Semnalați-mi o altă e­­roare și voiu îndrepta-o și pe a­­ceea. N’am zis că d. Plessea e ani­mat de un sentiment personal D. C. NACU depune un proiect de lege din inițiativă parlamen­tară, prin care să se scutească de timbru donațunile făcute de pro­prietari celor cari au luat parte în campania din­­ 1913 și să se de­clare inalienabilitatea­ acelor pă­mînturi pe termen de 30 de ani. D. raportor dr. BARDESCU ci­tește proiectul de lege prin care se recunoaște calitatea de per­soană morală societății „îndru­marea“ pentru protecția copiilor la sate. In discuția generală P. S. S. EPISCOPUL N­IFON al Dunării de­ Jos spune că inițiativa gene­roasă a acestei societăți a fost luată de un grup de doamne în 1913. Educația copilului lipsește cu desăvîrșire în satele noastre. Copiii sunt lăsați în voia­ lor și capătă deprinderi urîte de cari nu-i poate desbara nici școala, nici biserica, nici armata- Boa­­lele seceră și ele aproape jumăta­te din numărul copiilor dela sate, un coeficient de 25—40 la sută. Aceasta trebue să ne îngrijească pe toți­ și cînd vine cineva să înființeze grădini de copii în sate trebue să i se dea toată încuraja­rea. n numele fraților mei mai Interpelarea d-lui Tom­a Z Ionescu . D. dr. TOMA IONESCU își des­­voltă­ lilterinlarea relativă la „nu­mirile ilegale în învățăminți”. Oratorul spune că vorbește­ în rolul dublu de senator și de re­prezentant al Universității din București, ale cărei doleanțe le va susține. Mai presus de orice lege e legea care nu­ e scrisă și care are sancțiune morală. Dar acum e greu să vorbești în țara noastră de morală, cînd avem în parlament vînzători și trădători de neam... (Vii protestări. Orato­rul e întrerupt). D. Gr. PROCOPIU. — Nimeni nu poate fi acuzat de trădare fără dovezi. D. BELLETI­— Citați, vă rog, un nume... D. dr. T­OMA IONESCU.­- Nu e vorba de niciunul din cei pre­zenți. D. președinte MISSIR­— Cu a­­ât mai mult. Vă rog să­ părăsiți sistemul acesta. D. dr­ TOMA IONESCU.—Vom­ arăta cazuri precise de ilegali­tăți. Pentru două catedre va­cante la Universitatea din Bucu­rești au cerut transferarea doi profesori din Iași. Termenul ra­portului asupra candidaților este, după lege, de o lună. In acest termen nu s’a putut face raportul organelor universitare. Totuși, după o lună apare în „Monitor” numirea directă a profesorilor de la Iași la București fără vreun vot infirmativ și afirmativ al U­­niversității. Profesorii facultății de drept s’au ridicat toți contra numirii la noua catedra. A procedat legal de ministru? Noi credem că a călcat articolele 82 și 84 ale legei universitare. Hnd s’a votat acea lege s’a dis­cutat în parlament și s’a stabilit ca ambele universități, dela Iași și­ București, să fie de acord cînd e vorba de transferări de la o universitate la alta. D. Arion însuși, care a făcut legea, spune că daca universitatea unde e transferat un profesor nu-l pri­mește, transferarea e imposibil.4- Acesta e spiritul legii- Universi­tatea din București nu și-a dat asentimentul pentru transferarea celor doi profesori de la Iași. Tă­cerea Universității trebuia con­siderată ca un refuz. Profesorii și-au dat demisia și ,nu știm care e situația acestora, demisio­nați de la București și plecați de la Iași, unde catedrele s’au de­clarat vacante. Ministrul instrucției publice a comis deci două ilegalități juri­dice. Faptul însuși al demisiei profesorilor o dovedește. La Iași se institue un concurs pentru o catedră dela facultatea de medicină. Rezultatul e nul și nici un candidat, nu e primit. Rec­torul așteaptă să treacă ter­menul întrunirii, consiliului pen­tru un­ concurs ,cerut de lege șî apoi face convocarea. E- ministru a aplicat art.­­ 84 a­ legei," după care, dacă în termenul de 3 toni n’are niciun rezultat, ministrul numește pe cine vrea." E ciudată Raspunsul d-iuî miniștri» i. G. Duca D. I. G. DUCA, ministrul in­strucțiunii publice, răspunzînd interpelatorului, spune că va vor­bi obiectiv. In chestiunea tran­­sferărei celor doi profesori de la Iași la București s’a procedat în limitele stricte ale legii. Univer­sitatea din București a făcut o adresă prin care cerea prelungi­rea termenului de o lună pentru cercetarea lucrărilor candidaților. Eu nu puteam răspunde acestei adrese— spune oratorul—fiindcă nu se acordă astfel de termene, în afară de asta,, nu înțeleg ca lucrările unor profesori de la Universitate să fie examinate de profesorii celeilalte. Daca se res­ping ca nefiind bune? Cum întorc candidații la catedrele lor? Eu ca ministru nu pot admite să se spună că avem universități de clasa I și de clasa II-a. Nu voiu să înjosesc aceste instituțiuni­­(Aplauze). Dar dacă universitățile nu sunt de acord? Eu am aplicat legea care îmi da dreptul să fac numi­rea» dacă organele universitare nu se pronunță în termen de o lună. Nu puteam lăsa la sus­pensie chestia transferărilor timp de luni de zile- De altfel, interpretări­­ diferite ale aceluiași text de lege le dă și cea mai înaltă instanță jude­cătorească, fără ca ele să con­­stitue un oprobriu pentru Curtea de casație-Profesorii­­ citați, d-nii Tabaco­­vici și Dumitrescu, a­u renunțat la beneficiul transferării și s’au înapoiat la catedrele lor, cari nu se declaraseră vacante. Eu mențin însă că interpreta­rea mea e cea bună. Cu cazul ’dela Iași tot așa. Con­cursul nu s’a ținut trei luni­­ de zile, cu toate cele trei somații pe cari le-am făcut comisiunii și atunci am procedat la numirea unui titular al acelei catedre de la facultatea de medicină. Am uzat de dreptul ce mi-i dă legea fiindcă de c­înd sunt ministru c’am reușit să fac să se țină un concurs­ în­­ Universitate în ter­­­men. Dacă vream să fac politică, puteam numi din ir‘odâîā patru profesori, dar nici azi, după doui ani de zile, act de catedre nu sunt ocupate. Concursurile nu se pot ține­ înșiși doi președinți, printre cari ȘEDINȚELE DE LA 22 IANUARIE 1916 această lipsă de diligență a rec­torului din Iași și e și mai ciu­dat actul ministrului care nu­mește tocmai pe un candidat care se prezentase la primul con­curs și care fugise la ultima probă. Ultima ilegalitate e alegerea rectorului Universității din Bu­curești, ilegalitate morală și ju­ridică- In loc să se facă numai o chestie de administrație in­ternă a instituției alegerea acea­sta a degenerat. S’a dus contra mea, rectorul existent și candi­dat, o campanie înverșunată. Presa liberală mă gratifica cu calificative violente. Am fost in­sultat în mod nedemn. Era cu­vîntul de ordine ca Universita­tea din București să nu vă scape din mînă. la preziua alegerii mi sa spus că nu voiu avea 46 de voturi dar rezultatul a fost că am avut mai multe voturi ca nici­odată. Numai eu și cu dr. Can­­tacuzino am obținu­t majoritatea, 53 și 51 de voturi- Ceilalți au avut mai puțin de 48 de voturi. In alegerea făcută de d. mini­stru s’a dat o interpretare gre­șită legei, care spune că mini­strul va indica pe unul din cei aleși. Or, nu eram aleși legal de­cît noi doi cari obținuserăm ma­joritatea. Totuși e numit cel care obținuse 44 de voturi. Spiru Haret, care a făcut le­gea, nu admitea drept candidați decît pe cei cari întruneau ma­mari aduc mulțumirile mele a­­­­joritatea voturilor exprimate. La celor doamne pe cari nici nu am onoarea să le cunosc, și rog Se­natul să voteze acest proiect, încheie oratorul. Proiectul de lege se admite cu 50 de bile albe contra 1 neagră. o alegere de rector a exprimat printr’o adresă, această părere a sa. E drept că Universitatea n’a aprobat această părere, dar nu e un cuvînt ca să se repete gre­­șala făcută de Universitate la 1898. Gazul d-lui Pangrati nu e la fel cu al d-lui Atanasiu, fiindcă n’a făcut o confuzie în ce pri­vește majoritatea voolu­rilor. Era vt­ric [UNK] de voturile exprimate. S’a făcut o ilegalitate juridică și una morală și ambele la un joc înseamnă­ o acțiune rea. Ați mulțumit pe nemți» cari au în­registrat cu satisfacție în presa, lor, numirea d-lui Atanasiu. N’ați vrut pe Tom­a Ionescu, de ce n’ați numit pe nr. Cantacuzinio’, ci pe veterinarul de la școala ve­terinară? Ați voit cu orice preț să aveți un an­ al d-voastră în fruntea U­­niversității, și d. Dissescu, mi-au afir­­mat’o înscris și m’au Întrebat ce să facă­ Iață de ce am făcut nu­mirea în calitatea ce mi-o dă le­gea. In ce privește candidatul, trebue să se știe că comussimea respinsese, la ultima probă, pe toți cari se prezentaseră. Am șu­­es pe singurul laureat al facul­tății de medicină din Paris, cel mai vechi asistent, autor de lu­crări clasice și cel mai bun chi­rurg. In chestiunea alegerei rectoru­lui, nu înțeleg învinuirile ce mi se aduc. Mi s’a prezintat o listă de trei. Din acea listă am ales pe d. dr. Atanasiu, și a­n făcut o ilegalitate morală. De ce ? Fiindcă d-sa nu întrunea majo­ritatea voturilor­ exprimate. Dar legea nu spune nimic în această privință. Din 8 alegeri cari s’au făcut pînă acum la Universitatea­ din București, 6 din liste nu au întrunit majoritatea absolută,iar 3 au întrunit majoritatea­ La Iași din 6 liste numai 2 au întrunit majoritatea, iar 4 nu. Spiru Haret nu specifica nu­mărul de voturi al candidaților.­­De altfel, Universitatea a menți­nut interpretarea, ei și Haret s’a supus. Afară de asta, el însuși a numit pe cel din coada listei. Chiar d. dr. Tom­a Ionescu îmi dă dreptate­ (ilaritate). La o a­­legere a sa a susținut pe d. Grig­­ore Ștefănescu contra d-lu.i ÍM­­mitrescu-Tași. D. dr. TOMA IONESCU.­­ Nu eram aci­­(Ședința continuă). ^ SSMJITU­L D. B. Missir ocupă fotoliul pre­­șidențial la orele 2 luni. in pre­zența d-lor miniștri I. G. Duca, Al. Constantinescu și Al. Rado­­vici. D. I. PLESSEA se înscrie în chestiune personală cu d. mini­stru al domeniilor. D. BELLETZ adresează d-lui ministru al instrucțiunii o inter­­esare asupra normelor după cari se fac numirile în învățământul primar: dispozițiunile legii sau clientela politică? Deasemenae adresează o inter­pelare d-lui ministru al justiției a­supra actelor unor magistrați­­i­’, jud. Olt. * D- I. PLESLEA în chestiune personală spune că nu interesul l’a împins sa facă d-lui ministru al domeniilor întrebarea de ore privitoare la repartizarea vagoa­nelor pentru exportul cerealelor. Apăram o chestiune dreaptă a agricultorilor și voiam ca un gu­vern liberal să­ revină la tradiția de dreptate a partidului liberal. In „Universul“ din 11 Ianuarie s’a publicat modul cum vor fi re­partizate vagoanele și știu că în această privință există și un proces-verbal Acela? Lucru Tatu citit și în .­.Viitorul“, Norma nu era să se dea pe proprietate, ci pe persoane. Distribuirea ara a­­rătat că s’a făcut însă pe pro­prietăți, și încă cu­ favoruri. Eu n’ame făcut decît să iau a­­părarea celor nedreptățiți. Toate intervențiile mele au fost făcute în numele lor. Cu toate că sunt membru al majorității — spune oratorul — cred că am dreptul să-mi expun criticele mele la a­­dresa unui ministru și președinte al unei comisiuni, observații a­­rorcale de altfel. Am fost surprins că d. ministru s-a purtat cu mine așa. Nu permit nimănui să-mi atingă demnitatea. Mai cred că d-sa nu-mi poate influența din nici un punct de­­ vedere, a­­titudinea mea, îmi exprim pen­tru asta tot regretul. D- ministru Al. CONSTANTI­NESCU răspunde că. nu s’a­ făcut nici o nedreptate. Tablourile s’au făcut pe județe, de către comite­tul de la Lucrările Publice, care a decis ca numele celor cari au mai multe proprietăți în acelaș județ, să se pună numai odată in urnă; răspunderea e deci a acelei­­ co­misiuni și nicidecum a comisiu­­nei centrale. O singură eroare s-a făcut cu Domeniul Coroanei din Dolj care a fost tras la sorți Luptele coloniale Germanii Infrinți la Kamerun Poldhu, 22 (4).­­ Din Ka­merun se anunță că­ forțele agalo-franceze continuă să înainteze după luptele în ca­re Germanii au fost înfrînți. Se pare ca un mare număr din soldații dușmani au luat fuga trecînd în colonia spa­­niola Mani. Spania și urmărirea Germa­­nilor din Kamerun șî Guineea spaniolă Poldhrîn 22. (4). — Gazeta aro­o­mană, de nord comentează do­­rința ziarelor anglo-francese, ca părțile din trupele protectoare germane din Kamerun, trecute in Guineea, spaniolă, să fie ur­mărite, fără a ține seamă de ne­­utralitatea Spaniei. Guvernul spaniol a declarat că va ține seamă de aceste năzuinți a­nglo- franceze contra drepturilor in­ternaționale; in ce­ea ce o pri­vește, Spania va îngriji ca neju­tralitatea să-i fie observată. Ga­zeta germană de nord asigură că se înțelege de la sine că din partea germanilor nimic nu se produce, spre îngreuiarea situa­ției guvernului spaniol. Dacă restul din trupele protectoare din Kamerun sunt silite să trea­­că pe teritoriul spaniol, atunci de­sigur germanii vor lua toate măsurile pentru internarea și desarmarea acestor trupe. Gaze­ta germană de nord adaugă: F« trebui să așteptăm, ca să vedem dacă­ Anglia și Franța nu vor desconsidera neutralitatea Spa­niei, ca, și a Greciei. —*•—— ... Pe Manganli Iusuf Izedin asasinat Poldhu, 22 (4). — Prințul Yusuff, moștenitorul tronu­lui turcesc, despre care s’a comunicat ori ca s’a sinucis, î n realitate a fost asasinat de agenții lui Enver Pașa. Desmințire Sofia, 21 (3). — Postul radiote»­negrafic francez din­ Lyon a lan­sat ori știrea senzațională despre descoperirea unui complot în con­tra ministrului de războiu la So­­fiat unde ar fi existînd numeroși­­nemulțumiți,, mai­ cu­­ seamă prin­tre tinerimea socialistă și printre funcționari. • Depeșa adaogă această altă in­­formațiune nu mai puțin senzațio­nală că s-ar fi găsind adesea pe zidurile Sofiei afișe violente și contra miniștrilor și chiar în con­tra regelui și că ciocnirile cu o­­fițerii germani ar fi dese­ ceea ei ar fi adus un mare număr de are­stări. Publicul bulgar primește cu un rege foarte bine.­­Agenția bulga­­rului de compătimire toate aceste născociri a căror tendință o înfe­­­ră). ­Cinci milioane pagube la Salonic Nation, 22 (4).­­ După cum se relatează de fran­cezii, pagubele pricinuite la Salonic de atacul zeppelinu­­rilor se socotesc la cinci m­i­­loane de franci r

Next