Universul, ianuarie 1916 (Anul 34, nr. 1-30)
1916-01-24 / nr. 23
< A 5 BANI EXEMPLARUL. — ANUL XXXIV. — I-nl 23 ■ q1 CELE DIN URMĂ ȘTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGĂ TELEGRAFICE ȘI TELEFONICE LUIGI CAZZAVILLAN Redacția și Administrația: București, str. Brezoianu, 11 romatori t ®* IUI DUMINICA. 241(GFebr.) IANUARIE. 1916 10_ — ^ Director pOLItic y GeNeRal GR. CRAINICIANU ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- __________________________________________ Oracolul de la Sofia ------- Domnul Radoslavoff, primul ministru al Bulgariei, a ajuns om mare, sau cel puțin un personagiu important. Abia mai trece zi, în care telegraful sa nu ne aducă vestea și textul, măcar al eite unuia din acele interviewuri, pe cari norocosul bărbat de stat, succesor al mai puțin norocosului domn Danei, se acordă cu o volubilitate și cu o amabilitate cu totul remarcabile pentru un politician bulgar. Intr’unul din aceste interviwuri, d. Radoslavofî vorbește și despre „atitudinea României”. Domnia sa, care a stat de vorbă cu arbitrul suprem al destinelor mondiale, cu puternicul Kaizer, — șii pentru aceasta e atît de împresurat de iscoditorii profesioniști ai secretelor situațiilor prezente și ai misterelor ce ascunde în cuiele lui viitorul, — știe să spună despre, atitudinea țării noastre lucruri despre carii, noi cei de aci, habar n’avem, ci trebuie să le aflăm de la acest oracol din Sofia. Unii confrați s’au lăsat emoționați de destăinuirile domnului Radoslavoff. După acestea, guvernul nostru ar fi fost somat, ca „într’un timp apropiat”— (e regretabil ca nu ni s’a precizat termenul) — „să lămurească atitudinea României față de uneltirile împătritei înțelegeri la București”". Cu alte cuvinte, un ultimatum, Ori1, ori $i, evident, la acest ultimat participă și Bulgaria. Ea stă îndărătul puternicului ei protector și așteaptă, în rîndul ei, în siguranță și cu încredere. Așteaptă capitularea noastră prin intimidare. Așteaptă umilirea noastră fără rezistență, după care va putea să urmeze înfrîngerea noastră fără putință de împotrivire. Credem că aceia cari s’au emoționat de destăinuirile d-lui Radoslavoff, s’au emoționat degeaba. Lămurirea atitudinei României nu poate să atirne de somațiuni, dintr’o parte sau dintr’alta; acest lucru poate să nu-i priceapă Bulgaria, dar îl știu foarte bine puterile mari. De aceea oracolul de la Sofia poate să aibă pentru noi valoarea exprimării unor dorințe, dar nici decum pe aceea a povestirii unor acte pe punctul de a se realiza. Nu este România în situația de a se vedea constrînsă să cedeze unor amenințări, din orice parte ar veni ele. România este o forță care, dacă, prin ea însăși, n’ar putea să pornească orice fel de acțiune, totuși , își păstrează întregimea facultății de a-și arunca spada eii în cumpănă acolo unde ea însăși după chibzuință ei liberă, va socoti că o îndeamnă grija de prezentul și de viitorul ei. Atitudinea României nu poate fi poruncită de alții; ea va trebui să rezulte, și va rezulta, din puterea ei de viață și de voință, singură în stare de a i-o dicta... — Deși cu oracolele nu se discută, dar acest lucru am putea să ni-l spunem, ca răspuns, oracolului de la Sofia. h. Prelungirea inalienabilității pîmiianiilor rurale După cum se știe, în Senat s’a depus un proiect de lege pentru prelungirea inalienabilității partimurilor rurale, care expiră, după Constituție, în ziua de 8 Iunie 1916. Chestiunea fiind de o mare importanță, extragem următoarele din expunerea de motive a proectului, depus din inițiativă parlamentară: Mica noastră proprietate o posedă mai toată două obștii: obștea moșnenilor și obștea foștilor clăcași. E dar mai toată în devălmășie. Chestia obștei moșnenilor a devenit aproape insolubilă. Spița neamurilor moșnenilor s’a pierdut cu desăvîrșire, iar posesia actuală, opera samavolniciei, nu poate constitui o normă de împărțire a pămînturilor moștenești. Cu privire la obștiile de foști clăcași trebuie sa ne gîndim că la 8 iunie 1916 expiră termenul fixat de art. 132 din Constituție pentru inalienabilitatea pământurilor clăcășești. Prin urmare, dar, aceste pământuri devin slobode la 8 iunie 1916 și ca atare ele trebuiesc să fie în măinile sătenilor un instrument de credit. In acest scop ele trebuiesc în prealabil hotărnicite și alese în regulă de către Stat, așa precum prescrie art. 15 și 16 din legea rurală. După alegerea și hotărnicirea acestor pământuri trebuie să ne " gîndim la înființarea unor credite funciare rurale în fiecare capitală de județ, care să împrumute micilor proprietari rurali sumele,de cari aceștia vor avea nevoie pentru micile lor gospodării. Creditele acestea regionale se pot federaliza și, odată federalizate, ele pot deveni o putere economică tot atît, de formidabilă și folositoare ca și acea a Creditului funciar rural. In starea actuală de lucruri, atît proprietatea mijlocie, care abia există (861.109 ha), cît și cea mică (3.810.651 ha), nu pot juca nici un rol în viața economică a țării din cauză că în loc de a fi proprietate individuală o proprietate colectivă. Dacă nu prelungim inalienabilitatea pămînturilor rurale, prevăzută în art. 132 din Constituțiunea țărei, pînă la un studiu mai completat chestiune) și pînă la facerea unei legi speciale rurale mai completă decit cea de la 1864 și cea de la 1879, pericolul văii imens. Toate vânzările de pământuri rurale contractate după 8 iunie 1916 vor fi nule pentru motivul care rezultă din starea de indiviziune a lor. In anii din urmă numeroase pământuri rurale au fost vîndute prin licitațiune publică pentru plată de dări fiscale. A trebuit să intervină înalta Curte de casație cu o jurisprudență în secțiuni unite și să împiedice o mai departe bătaie de joc a legei. După 8 iunie 1916 cu siguranță că perceptorii își vor relua activitatea și vor vinde cît mai multe din aceste pămînturi, pe cari pe sub mină le vor cumpăra tot ei. Băncile populare au numeroase creanțe în toate județele țărei asupra micilor proprietari. Cu siguranță că toate aceste bănci se vor grăbi să scoată în vînzare pământurile rurale ale debitorilor lor, pentru ca să se cumpere membri din consiliile de administrație ale acestor bănci. Toți comercianții de pe la sate, cari pînă azi erau popriți de a cumpăra pământuri rurale, se vor grăbi să imisteze pe perceptori și băncile populare și vor scoate în vînzare, fără milă, aceste pămînturi, spre a se despăgubi de creanțele lor mai mult decît dubioase. Vremurile prin cari trecem sunt grele,foarte grele. Fără să fi intrat în războiu, suferim toate consecințele unei adevărate stări de războiu. Valoarea pămînturilor din țară e în scădere, și după terminarea războiului credem că va trece încă mulți ani pînă vom putea reintra în normal. Pentru toate aceste motive, subsemnați, membri ai Senatului, am crezut cu cale să uzăm de prerogativele ce ne acordă art 32 din Constituțiune și să vă propunem următorul proect de lege, care conține trei articole: Art. 1. — Termenul prevăzut de art. 182 din Constituțiune, privitor la inalienabilitatea pămînturilor rurale prevăzute în legea rurală de la 1864, pământurile însurățeilor și ale acelora cari au cumpărat sau vor mai cumpăra pămînturi în loturi mici de la Stat, se prelungește pînă la 8 Iunie 1918. Art. 2. — Pînă la executarea pe fața pământului a dispozițiilor art. 15 și 16 din legea rurală, nici o vînzare de asemenea pământuri nu mai e permisă. Vînzările acestea vor fi nule de drept. Executarea acestor dispozițiuni va trebui să fie negreșit făcută pînă la data de 8 iunie 1918. Art. 3. — Tot pînă la această dată guvernul va prezenta un proiect de lege rurală, în care se va preciza în mod amănunțit condițiunile în cari acesta pămînturi vor fi alienabjîs. C3 . La orele 2.40 minute, d. M. Ferechide deschide ședința, pe banca ministerială fiind d.nii dr. C. Angelescu, ministrul lucrărilor publice, Em. Costinescu, ministru de finanțe și V. Antonescu ministru de justiție. După îndeplinirea formalităților obișnuite, d. Leonte Moldovanu cere să se dea o serie de acte cu privire la gradațiile și înaintările efectuate la diverse ministere, ca și la gratificațiile și alocațiile de chirie, spre a vedea dacă e caz să desvolte o interpelare cu privire la situațiunea corpului didactic în această privință. D ERACLIDE cere de asemenea o serie de acte și date, după care intrindu-se în ordinea zilei, se dă cuvîntul d-lui N. Cincu spre a-și desvolta interpelarea anunțată. Interpelarea d-lui f. Cincu N’aș fi desvoltat această interpelare, a spus d. Cincu, dacă n’aș fi fost provocat de d. Al. Marghiloman, fostul șef al partidului conservator, printr’o insinuațiune făcută în adresa mea în Senat. D. Marghiloman a afirmat anume că mie mi s’ar fi dat, cu multă bunăvoință, autorizațiuni pentru exportul cerealelor, în vreme ce aceste autorizațiuni erau refuzate altora. Nevoit să restabilesc adevărula spus vorbitorul, trebuie să desvolt această interpelare. D. Cincu arată că d-sa a vîndut 1000 vagoane de grîu cu mult înainte de a se fi decretat prohibirea exportului acestei spețe de cereale. La cererea de a mi se da 1000 vagoane, a spus d-sa, nr. unn5atru de finanțe mi.a promis 600 vagoane. In mod efectiv însă, d. Costinescu mi.a aprobat, ps Mrtie, 90 vagoane pe cari apucasem sa 1e pornesc la Brăila înainte de prohibirea provizorie a exportului griului. Aprobarea pe care d-sa mi-o "dăduse în fața mea, o anulase de două ori pe rînd, prin contraordine. Din expunerea faptelor, cari n'au fost nicidecum așa cum interesul și drepturile mele trebuiau să le facă să fie, rezultă că, d. ministru Costinescu, departe de a-mi fi făcut vreo favoare, m’a nedreptățit. Acestea sunt faptele ,a căror veracitate d. ministru Costinescu" o poate confirma. D. MINISTRU COSTINESCU. Aceasta e singura favoare pe care am făcut-o. S’au discutat mereu, peste tot, favorurile pe cari le am făcut cutărul sau cutărul agricultor. Iată ce fel de favoare, am făcut. De ce oare i-aș fi făcut d-lui Cincu o înlesnire? Cari sunt raporturile între mine și d.sa? D. Cincu se știe, era într’o vreme patentatul meu întrerupător. Nu apucam eu să spun bine ceva, și d. Cincu și sărea să mă ’ntrerupă... D. CINCU. — Am renunțat la această patentă... D. PREȘEDINTE FEREKIDE. V’a luat altcineva locul. D. COSTINESCU, MINISTRU DE FINANȚE. — Dacă acestea sunt relațiunile între mine și d. Cincu, ce motiv aveam să-l favorizez pe d-sa? In ce privește nedreptatea pe care d. interpolator arată că i-a făcut.o d. Costinescu a arătat că a lucrat în chipaj cel mai drept, avînd de luptat cu nenumărate intervențiuni de tot soiul. De cîte ori mi s’a cerut o nedreptate, am refuzat-o. Interpelarea u-lui G. știrbey D. G. ȘtiRBEY și-a început interpelarea arătînd numeroasele îngrădiri pe cari d. ministru de finanțe le-a pus exportului cerealelor aparținînd agricultorilor noștri. Vorbind în mod special despre autorizațiunile date de d. Costinescu pentru exportul articolelor prohibite, d. Știrbey arată că înțelege utilitatea autorizațiilor date contra compensații. De această categorie de autorizații, d-sa nici nu se ocupă în această împrejurare. D. Cincu a obținut autorizația de a exporta 90 vagoane de cereale, cari amenințau să se strice în gări. Aceasta înseamnă că în adevăr d. Cincu s’a bucurat de o mare favoare. pentru că ar trebui să se vadă cîte persoane s’au putut bucura de o asemenea bunăvoință din partea d-lui Costinescu și de ce d. Costinescu a aplicat altor persoane un tratamen deosebit decît d-lui Cincu. D. Cincu obținînd autorizația exportării celor 90 vagoane nu mai era în prevederea art. 13 din legea vămilor, astfel că d. ministru de finanțe a avut dreptate cînd a spus că v’a făcut o favoare. D. CINCU. — Dar n’a spus acest lucru. D. COSTINESCU. — N’am spus că i-am făcut o favoare, ci că era în dreptul său. N’am făcut nimănui nici o favoare. I. ȘTIRBEY. — Oricum, e in afară de îndoială că d. Cincu nu era în prevederile articolului 13 din legea vămilor. Scaunul președințial e ocupat de d. Frumușanu, vicepreședinte. In sala adunării sosește d. prim-ministru Brătianu. Sunt cazuri, — continuă d. Știrbey — în cari s’au dat autorizațiuni de export fără a se prevedea compensațiunea necesară. In acest caz se găsesc d-nii Corneanu, care obține, nemotivată de nimic ,autorizația de a exporta 14 vagoane untură de porc: Landau care obține autorizație pentru 10 vagoane; Manolescu care obține autorizație pentru 10 mii kgr. untură destinate pentru Germania; d-lui Pilat i s’a acordat autorizația să exporte ovăz... D. PILAT. — Cazul meu e un caz excepțional. Ar trebui să aveți lucrul acesta în vedere și să nu faceți afirmațiuni cu ușurință. Ceea ce faceți dv. nu mai e o interpelare, ei o copilărie. D. ȘTIRBEY. — Nu pun în discuțiune intențiunea nimănui. Eu citez,principial, cazuri ,r&, cari le cunosc. , Mai mulți proprietari din Botoșani, între cari d-nii Mavrocordat, Tissescu, Enășescu și alții, obțin autorizațiunea de a exporta o mare cantitate de carne de rîmotor. Nu stau la î ndoială să recunosc că prisosul unui articol oarecare trebui exprotat. Dar relev nevoia ca aceste autorizațiuni să nu fie date numai unor favoriți, ci tuturor acelor cari au dreptul. D. COSTINESCU. — D-nui Tissescu, favoritul meeu? D. Enășescu, favoritul meu?... D. ȘTIRBEY. — Aș mai fi avut de discutat niște ordine și contra ordine, însă, trecînd peste ele, vă rog să mă îngăduiți să vorbesc de un caz al meu, personal. Am în județul Bacău o moșie, cu o cale ferată pe ea. Prin punctul Palanca, cu ajutorul acestei linii ferate, am apucat să transport o cantitate de cereale neprohibite la export. Venind ordinul de prohibire, l-am respectat, am încetat transportul, și n’am făcut nici o intervenire nicăeri. In acest răstimp însă vin ordine de a se îngădui, chiar prin acest punct, mari cantități de cereale aparținînd la diferiți producători ,ca de pildă d-lor Sandu Săndulescu. Lungu, și altora, unii din comuna mea, alții din Piatra Neamț. Se acordă unora ceea ce mi se refuză mie. Aș fi dorit ca dreptatea să fie ceva real și în acest domeniu; aș fi dorit ca bunul plac și fantezia să nu mai călăuzească acte așa de importante ale vieții noastre sociale. D. COSTINESCU MINISTRU DE FINANȚE.— Nu voiu răspunde la preambulul expunerii d-lui Știrbey. In chestiunea articolului 18 din legea vămilor, despre care se spune că a fost nesocotit, voiu arătă că acest articol a fost fixat pentru vremuri normale. Nerespectarea, sau mai bine zis interpretarea art. 13 a fost determinată de interesul pe care l-am avut pentru interesul general, pentru bogăția țării. Aceasta am avut-o în seamă în atitudinea noastră. Aș voi să mi se arate însă o favoare, aș voi să mi se citeze un caz precis, de către acei cari critică activitatea mea. In salai de ședințe sosește și ă, Porumbaru, ministru de externe. Nu puteam lăsa să se prăpădească în țară această marfă, a spus mai departe d. Costinescu. In privința autorizării date pentru grăsime, ca și în alte împrejurări, mi s’au citat ca favoriți ai mei sau ai partidului oameni pe cari nu-i cunosc, pe cari nu i-am văzut niciodată și cari, numai favoriți nu-mi sunt. D. G. ȘTIRBEY. — Am spus, domnule ministru, că nu pun la îndoiala onorabilitatea intențiilor nimănui. D. COSTINESCU, MINISTRU DE FINANȚE. — In privința neîngăduirei transportului prin punctul Palanca, pe linia de care vorbea d, Știrbey, mi s’a comunicat că se făcea o întinsă contrabandă, SrrstS.d-nh»» -cbi—T f* nui funcționar vamal. Nu puteam îngădui să dăinuiască această stare de lucruri. In dorința de a lăsa cît mai multe ieșiri produselor noastre, am stabilit, cu controlul cuvenit, mai multe puncte de export. In ea privește exportul de rîmători pe care l-am permis, el e datorit faptului că au venit la mine proprietari cari anume îngrășaseră rîmători pentru export. Cînd am văzut că împreună cu ei a venit și d. ministru de domenii (Ilaritate), care mi-a spus că oamenii pierd dacă nu li se dau aceste permisiuni, am văzut că oamenii ar păgubi altfel. Nu se poate descoperi în sarcina mea un singur caz de favorizare, în afară de cerințele dreptății. Pot să mai adaug că în cea mai mare parte cei cari au obținut permise aparțin partidului conservator, iar nu celui liberal, Voiu aduce în parlament o serie de prevederi speciale, întocmite în scop de a pedepsi pe cei cari s’au dedat în acte de nedreptate, pe cei cari au făcut contrabandă. Căci contrabanda făcută în vremea din urmă în România e nemaipomenită și a golit țara. Am lucrat drept și cinstit. Nici o favoare, nici o nedreptate. (Aplauze pe băncile majorităței). La orele 4 și 10 minute, Camara nemaifiind în număr, ședința s’a ridicat. Azi ședință. * de două ori cu două denumiri și ambele au ieșit la sorți: una ,„Domeniul Coroanei“ și alta „begarcea”. Semnalați-mi o altă eroare și voiu îndrepta-o și pe aceea. N’am zis că d. Plessea e animat de un sentiment personal D. C. NACU depune un proiect de lege din inițiativă parlamentară, prin care să se scutească de timbru donațunile făcute de proprietari celor cari au luat parte în campania din 1913 și să se declare inalienabilitatea acelor pămînturi pe termen de 30 de ani. D. raportor dr. BARDESCU citește proiectul de lege prin care se recunoaște calitatea de persoană morală societății „îndrumarea“ pentru protecția copiilor la sate. In discuția generală P. S. S. EPISCOPUL NIFON al Dunării de Jos spune că inițiativa generoasă a acestei societăți a fost luată de un grup de doamne în 1913. Educația copilului lipsește cu desăvîrșire în satele noastre. Copiii sunt lăsați în voia lor și capătă deprinderi urîte de cari nu-i poate desbara nici școala, nici biserica, nici armata- Boalele seceră și ele aproape jumătate din numărul copiilor dela sate, un coeficient de 25—40 la sută. Aceasta trebue să ne îngrijească pe toți și cînd vine cineva să înființeze grădini de copii în sate trebue să i se dea toată încurajarea. n numele fraților mei mai Interpelarea d-lui Toma Z Ionescu . D. dr. TOMA IONESCU își desvoltă lilterinlarea relativă la „numirile ilegale în învățăminți”. Oratorul spune că vorbește în rolul dublu de senator și de reprezentant al Universității din București, ale cărei doleanțe le va susține. Mai presus de orice lege e legea care nu e scrisă și care are sancțiune morală. Dar acum e greu să vorbești în țara noastră de morală, cînd avem în parlament vînzători și trădători de neam... (Vii protestări. Oratorul e întrerupt). D. Gr. PROCOPIU. — Nimeni nu poate fi acuzat de trădare fără dovezi. D. BELLETI— Citați, vă rog, un nume... D. dr. TOMA IONESCU.- Nu e vorba de niciunul din cei prezenți. D. președinte MISSIR— Cu aât mai mult. Vă rog să părăsiți sistemul acesta. D. dr TOMA IONESCU.—Vom arăta cazuri precise de ilegalități. Pentru două catedre vacante la Universitatea din București au cerut transferarea doi profesori din Iași. Termenul raportului asupra candidaților este, după lege, de o lună. In acest termen nu s’a putut face raportul organelor universitare. Totuși, după o lună apare în „Monitor” numirea directă a profesorilor de la Iași la București fără vreun vot infirmativ și afirmativ al Universității. Profesorii facultății de drept s’au ridicat toți contra numirii la noua catedra. A procedat legal de ministru? Noi credem că a călcat articolele 82 și 84 ale legei universitare. Hnd s’a votat acea lege s’a discutat în parlament și s’a stabilit ca ambele universități, dela Iași și București, să fie de acord cînd e vorba de transferări de la o universitate la alta. D. Arion însuși, care a făcut legea, spune că daca universitatea unde e transferat un profesor nu-l primește, transferarea e imposibil.4- Acesta e spiritul legii- Universitatea din București nu și-a dat asentimentul pentru transferarea celor doi profesori de la Iași. Tăcerea Universității trebuia considerată ca un refuz. Profesorii și-au dat demisia și ,nu știm care e situația acestora, demisionați de la București și plecați de la Iași, unde catedrele s’au declarat vacante. Ministrul instrucției publice a comis deci două ilegalități juridice. Faptul însuși al demisiei profesorilor o dovedește. La Iași se institue un concurs pentru o catedră dela facultatea de medicină. Rezultatul e nul și nici un candidat, nu e primit. Rectorul așteaptă să treacă termenul întrunirii, consiliului pentru un concurs ,cerut de lege șî apoi face convocarea. E- ministru a aplicat art. 84 a legei," după care, dacă în termenul de 3 toni n’are niciun rezultat, ministrul numește pe cine vrea." E ciudată Raspunsul d-iuî miniștri» i. G. Duca D. I. G. DUCA, ministrul instrucțiunii publice, răspunzînd interpelatorului, spune că va vorbi obiectiv. In chestiunea transferărei celor doi profesori de la Iași la București s’a procedat în limitele stricte ale legii. Universitatea din București a făcut o adresă prin care cerea prelungirea termenului de o lună pentru cercetarea lucrărilor candidaților. Eu nu puteam răspunde acestei adrese— spune oratorul—fiindcă nu se acordă astfel de termene, în afară de asta,, nu înțeleg ca lucrările unor profesori de la Universitate să fie examinate de profesorii celeilalte. Daca se resping ca nefiind bune? Cum întorc candidații la catedrele lor? Eu ca ministru nu pot admite să se spună că avem universități de clasa I și de clasa II-a. Nu voiu să înjosesc aceste instituțiuni(Aplauze). Dar dacă universitățile nu sunt de acord? Eu am aplicat legea care îmi da dreptul să fac numirea» dacă organele universitare nu se pronunță în termen de o lună. Nu puteam lăsa la suspensie chestia transferărilor timp de luni de zile- De altfel, interpretări diferite ale aceluiași text de lege le dă și cea mai înaltă instanță judecătorească, fără ca ele să constitue un oprobriu pentru Curtea de casație-Profesorii citați, d-nii Tabacovici și Dumitrescu, au renunțat la beneficiul transferării și s’au înapoiat la catedrele lor, cari nu se declaraseră vacante. Eu mențin însă că interpretarea mea e cea bună. Cu cazul ’dela Iași tot așa. Concursul nu s’a ținut trei luni de zile, cu toate cele trei somații pe cari le-am făcut comisiunii și atunci am procedat la numirea unui titular al acelei catedre de la facultatea de medicină. Am uzat de dreptul ce mi-i dă legea fiindcă de cînd sunt ministru c’am reușit să fac să se țină un concurs în Universitate în termen. Dacă vream să fac politică, puteam numi din ir‘odâîā patru profesori, dar nici azi, după doui ani de zile, act de catedre nu sunt ocupate. Concursurile nu se pot ține înșiși doi președinți, printre cari ȘEDINȚELE DE LA 22 IANUARIE 1916 această lipsă de diligență a rectorului din Iași și e și mai ciudat actul ministrului care numește tocmai pe un candidat care se prezentase la primul concurs și care fugise la ultima probă. Ultima ilegalitate e alegerea rectorului Universității din București, ilegalitate morală și juridică- In loc să se facă numai o chestie de administrație internă a instituției alegerea aceasta a degenerat. S’a dus contra mea, rectorul existent și candidat, o campanie înverșunată. Presa liberală mă gratifica cu calificative violente. Am fost insultat în mod nedemn. Era cuvîntul de ordine ca Universitatea din București să nu vă scape din mînă. la preziua alegerii mi sa spus că nu voiu avea 46 de voturi dar rezultatul a fost că am avut mai multe voturi ca niciodată. Numai eu și cu dr. Cantacuzino am obținut majoritatea, 53 și 51 de voturi- Ceilalți au avut mai puțin de 48 de voturi. In alegerea făcută de d. ministru s’a dat o interpretare greșită legei, care spune că ministrul va indica pe unul din cei aleși. Or, nu eram aleși legal decît noi doi cari obținuserăm majoritatea. Totuși e numit cel care obținuse 44 de voturi. Spiru Haret, care a făcut legea, nu admitea drept candidați decît pe cei cari întruneau mamari aduc mulțumirile mele ajoritatea voturilor exprimate. La celor doamne pe cari nici nu am onoarea să le cunosc, și rog Senatul să voteze acest proiect, încheie oratorul. Proiectul de lege se admite cu 50 de bile albe contra 1 neagră. o alegere de rector a exprimat printr’o adresă, această părere a sa. E drept că Universitatea n’a aprobat această părere, dar nu e un cuvînt ca să se repete greșala făcută de Universitate la 1898. Gazul d-lui Pangrati nu e la fel cu al d-lui Atanasiu, fiindcă n’a făcut o confuzie în ce privește majoritatea voolurilor. Era vtric [UNK] de voturile exprimate. S’a făcut o ilegalitate juridică și una morală și ambele la un joc înseamnă o acțiune rea. Ați mulțumit pe nemți» cari au înregistrat cu satisfacție în presa, lor, numirea d-lui Atanasiu. N’ați vrut pe Toma Ionescu, de ce n’ați numit pe nr. Cantacuzinio’, ci pe veterinarul de la școala veterinară? Ați voit cu orice preț să aveți un an al d-voastră în fruntea Universității, și d. Dissescu, mi-au afirmat’o înscris și m’au Întrebat ce să facă Iață de ce am făcut numirea în calitatea ce mi-o dă legea. In ce privește candidatul, trebue să se știe că comussimea respinsese, la ultima probă, pe toți cari se prezentaseră. Am șues pe singurul laureat al facultății de medicină din Paris, cel mai vechi asistent, autor de lucrări clasice și cel mai bun chirurg. In chestiunea alegerei rectorului, nu înțeleg învinuirile ce mi se aduc. Mi s’a prezintat o listă de trei. Din acea listă am ales pe d. dr. Atanasiu, și an făcut o ilegalitate morală. De ce ? Fiindcă d-sa nu întrunea majoritatea voturilor exprimate. Dar legea nu spune nimic în această privință. Din 8 alegeri cari s’au făcut pînă acum la Universitatea din București, 6 din liste nu au întrunit majoritatea absolută,iar 3 au întrunit majoritatea La Iași din 6 liste numai 2 au întrunit majoritatea, iar 4 nu. Spiru Haret nu specifica numărul de voturi al candidaților.De altfel, Universitatea a menținut interpretarea, ei și Haret s’a supus. Afară de asta, el însuși a numit pe cel din coada listei. Chiar d. dr. Toma Ionescu îmi dă dreptate (ilaritate). La o alegere a sa a susținut pe d. Grigore Ștefănescu contra d-lu.i ÍMmitrescu-Tași. D. dr. TOMA IONESCU. Nu eram aci(Ședința continuă). ^ SSMJITUL D. B. Missir ocupă fotoliul preșidențial la orele 2 luni. in prezența d-lor miniștri I. G. Duca, Al. Constantinescu și Al. Radovici. D. I. PLESSEA se înscrie în chestiune personală cu d. ministru al domeniilor. D. BELLETZ adresează d-lui ministru al instrucțiunii o interesare asupra normelor după cari se fac numirile în învățământul primar: dispozițiunile legii sau clientela politică? Deasemenae adresează o interpelare d-lui ministru al justiției asupra actelor unor magistrații’, jud. Olt. * D- I. PLESLEA în chestiune personală spune că nu interesul l’a împins sa facă d-lui ministru al domeniilor întrebarea de ore privitoare la repartizarea vagoanelor pentru exportul cerealelor. Apăram o chestiune dreaptă a agricultorilor și voiam ca un guvern liberal să revină la tradiția de dreptate a partidului liberal. In „Universul“ din 11 Ianuarie s’a publicat modul cum vor fi repartizate vagoanele și știu că în această privință există și un proces-verbal Acela? Lucru Tatu citit și în ..Viitorul“, Norma nu era să se dea pe proprietate, ci pe persoane. Distribuirea ara arătat că s’a făcut însă pe proprietăți, și încă cu favoruri. Eu n’ame făcut decît să iau apărarea celor nedreptățiți. Toate intervențiile mele au fost făcute în numele lor. Cu toate că sunt membru al majorității — spune oratorul — cred că am dreptul să-mi expun criticele mele la adresa unui ministru și președinte al unei comisiuni, observații arorcale de altfel. Am fost surprins că d. ministru s-a purtat cu mine așa. Nu permit nimănui să-mi atingă demnitatea. Mai cred că d-sa nu-mi poate influența din nici un punct de vedere, atitudinea mea, îmi exprim pentru asta tot regretul. D- ministru Al. CONSTANTINESCU răspunde că. nu s’a făcut nici o nedreptate. Tablourile s’au făcut pe județe, de către comitetul de la Lucrările Publice, care a decis ca numele celor cari au mai multe proprietăți în acelaș județ, să se pună numai odată in urnă; răspunderea e deci a acelei comisiuni și nicidecum a comisiunei centrale. O singură eroare s-a făcut cu Domeniul Coroanei din Dolj care a fost tras la sorți Luptele coloniale Germanii Infrinți la Kamerun Poldhu, 22 (4). Din Kamerun se anunță că forțele agalo-franceze continuă să înainteze după luptele în care Germanii au fost înfrînți. Se pare ca un mare număr din soldații dușmani au luat fuga trecînd în colonia spaniola Mani. Spania și urmărirea Germanilor din Kamerun șî Guineea spaniolă Poldhrîn 22. (4). — Gazeta aroomană, de nord comentează dorința ziarelor anglo-francese, ca părțile din trupele protectoare germane din Kamerun, trecute in Guineea, spaniolă, să fie urmărite, fără a ține seamă de neutralitatea Spaniei. Guvernul spaniol a declarat că va ține seamă de aceste năzuinți anglo- franceze contra drepturilor internaționale; in ceea ce o privește, Spania va îngriji ca nejutralitatea să-i fie observată. Gazeta germană de nord asigură că se înțelege de la sine că din partea germanilor nimic nu se produce, spre îngreuiarea situației guvernului spaniol. Dacă restul din trupele protectoare din Kamerun sunt silite să treacă pe teritoriul spaniol, atunci desigur germanii vor lua toate măsurile pentru internarea și desarmarea acestor trupe. Gazeta germană de nord adaugă: F« trebui să așteptăm, ca să vedem dacă Anglia și Franța nu vor desconsidera neutralitatea Spaniei, ca, și a Greciei. —*•—— ... Pe Manganli Iusuf Izedin asasinat Poldhu, 22 (4). — Prințul Yusuff, moștenitorul tronului turcesc, despre care s’a comunicat ori ca s’a sinucis, î n realitate a fost asasinat de agenții lui Enver Pașa. Desmințire Sofia, 21 (3). — Postul radiote»negrafic francez din Lyon a lansat ori știrea senzațională despre descoperirea unui complot în contra ministrului de războiu la Sofiat unde ar fi existînd numeroșinemulțumiți,, mai cu seamă printre tinerimea socialistă și printre funcționari. • Depeșa adaogă această altă informațiune nu mai puțin senzațională că s-ar fi găsind adesea pe zidurile Sofiei afișe violente și contra miniștrilor și chiar în contra regelui și că ciocnirile cu ofițerii germani ar fi dese ceea ei ar fi adus un mare număr de arestări. Publicul bulgar primește cu un rege foarte bine.Agenția bulgarului de compătimire toate aceste născociri a căror tendință o înferă). Cinci milioane pagube la Salonic Nation, 22 (4). După cum se relatează de francezii, pagubele pricinuite la Salonic de atacul zeppelinurilor se socotesc la cinci miloane de franci r