Universul, octombrie 1916 (Anul 34, nr. 272-302)
1916-10-28 / nr. 299
r j 5 BANI EXEMPLARUL—ANUL XXXIV.— N-mul 299 Ediția de dimineață Fondatori unei uz nmai CELE DIN URMĂ ȘTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGĂ TELEGRAFICE ȘI TELEFONICE Redacție și Administrația, București, str. Brezoianu, 11 VINERI 28« OCTOMBRIE 1916 ÎNAINTAM IN DOBROGEA •• Un hidroplan dușman capturat la Suhrarr~^ †JOI Ui-A UNIVERSITĂȚII Cum vom învinge Nu vrem să facem pe strategii, nu e treaba noastră. Insă din mersul luptelor de pînă acuma, pare că se desfac unele lucruri asupra cărora ne poate fi permis să reflectăm. Vedem, — și credem că vedem bine, — cum că toată nădejdea inamicului se razemă pe artileria lui, — mai bine zis pe artileria germană, care vine pretutindeni în ajutorul aliaților neînsemnători ai acestei puteri. Superioritatea infanteriei noastre nu mai este lucru de discutat, ea s’a afirmat și e recunoscută și de vrăjmaș. Este și de înțeles. Acei oameni venni am îuntui nepărtate, neștiind pentru ce luptă, nu vor avea nici o dată avîntul trebuincios linei navale care n’ar fi asigurată de mai înainte, de la spate, de acea „preparare de artilerie”, care face înaintarea infanteristului mai puțin primejdioasă. Dar tot infanteristul este acela care afirmă, confirmă și duce mai departe oriși ce succes. Tot el este acela fără de care nu se poate închipui o reușită consolidată a unei înaintări. ___ Istoria de pînă acuma a războiului — este o istorie, fiindcă durează de mai bine de doi ani, și acești doi ani însemnează în timpurile de față cît două secole, — ea a învățat și pe aliații noștri acest lucru, pe care l-au spus: — „Atunci cînd vom avea o artilerie egală cu a adversarilor noștri, triumful nostru nu mai poate fi pus la îndoială”. Tot atît de mult, sau poate și mai mult, se potrivește observarea aceasta cînd vorba de rezistenta, de lupta noastră, cei asupra cărora se înverșunează acuma mai mult adversarii noștri, și ai tuturor aliaților. Acești adversari vin asupra noastră încrezători în „mașinăriile lor"; ei n’au altă nădejde și altă putere. Ei bine, acestor mașinării avem să le ținem piept. Odată ele înfrînte, nimic nu va mai sta în calea avîntului nostru. Așa vom trece printr’înșii, cum nici n’ar mai fi fost.— iată însă ce ni se pare a fi problema momentului de față, cela vechiu: — „Arme, arme, arme căutați! Arme, arme, arme, ne mai dați!“—Cu arme inferioare, ostașii noștri au săvirșit minuni de vitejie. Cu arme, cel puțin egale, ei vor spulbera năvala aceasta mașina ficească, îndărătul căreia nu este nici o bărbăție și nici o hotărîre sufletească. Aicea, și în acest fel, se va afirma superioritatea noastră. Se va afirma: Trebuie să se afirme. Arme dați brațelor acestora, — și la a doua năvală ce are să vină, veți vedea prăpădul cel nemai văzut! Și aceste arme li se dau. Meșteșugul războiului se învață. In războiul cel nou, trebuie să recunoaștem, eram încă ucenici. Dar ucenici dintre aceea cari, dintr’o zi într’alta, știu și pot să devină maeștri! Așa vom îi. aî. i. h. n . v ... x tuv va Chestia autonomiei Patriei — Germanii înrolează pe polonezi — Paris. 23.— T Se anunță în mod oficial din Viena, că Germania și Austria vor proclama Dumineca viitoare în guvernământul Lublin, autonomia Poloniei. (Agenția Radio) * Lyon (fără dată). — In legătură cu proclamarea „autonomiei Poloniei“, prin care germanii se pregătesc să rechiziționeze în Polonia toți bărbații capabili de a purta arme. Echo de Paris reamintește că Austria luase deja o astfel de măsură la sfârșitul lui Septembrie, care provocase o mare emoție in populație. O ordonanță oficială, lipită pe zidurile caselor din Piotrakow, invita pe toți bărbații născuți în anii de la 1875 pînă la 1894 și cari mai înainte fuseseră supuși obligațiunilor armatei rusești, să se prezinte la jandarmeria austriacă. Ziarul Polska scria la 10 Oct. st. n. că se încearcă o recrutare gnerală, încercare care ar putea să se întindă și în celelalte regiuni ale Poloniei invadate. înrolarea polonezilor este deci pregătită, întreaga presă franceză scoțînd la lumină caracterul militar al acestei măsuri derizorii, protestează contra noului atentat, săvîrșit în Polonia de descendenții vechilor săi călăi. La un răstimp de câteva zile Germania anunțase rechiziționarea lucrătorilor belgieni pentru uzinele lor de munițiuni și înrolarea polonezilor, drept carne de tun în rîndurile armatei sale. Aceste măsuri dovedesc că în Germania e o scădere de efective și un dispreț sporit pentru toata legheaireptății și umanității. «Le Temps“ scrie: Germania avînd nevoe de soldați pregătește o înrolare cu forța a polonezilor ruși- o proclamație a guvernatorului general al Poloniei adresată regiunilor poloneze smulse de la ruși» la făgăduește autonomie fără monarhie ereditară constituțională; frontierele noului scrat ni se spun; organizarea ș >emifirea și conducerea armatei bună înțelegere între monarhii aliați. Nerușinata fățărnicie a austrogermanilor nu a fost niciodată împinsă mai departe. Ei impun de pe acuma noului stat sarcina de a le procura soldați. Urmașii lui Friderich al IIea și ai Măriei Terezia își păstrează prada și nu redau nimic Poloniei, dmnpotrivă ei pun mîna pe ceea ce mai lipsea pradei luate de strămoși.,Débats“ scrie: Se încorporează în armata germană populația poloneză. Totul constă în aceasta, restul nu-i decît vorbe goale. Se declară că se întemeiază o monarhie constituțională ereditară, dar nu se arată cine o să fie monarh; se păstrează muțenia asupra constituției. Statul nu va fi suveran, ci e vorba numai de un stat autonom, care va găsi în relațiile sale cu puterile aliate- chezășiile trebuincioase pentru libera desvoUare a forțelor sale. Cei doi monarhi aliați își rezervă de altfel dreptul de a ține seamă de împrejurările politicei generale ale Europei, ca și de interesul și de siguranța propriilor lor state. Monarhie ereditară proclamată solemn este o curată batjocură, iar armata poloneză pe care vor să o formeze Putex He Centrale» nu este o himeră. (T. F. F.) SIMM Bremen a fost capturat Paris (dată suprimată de censură). O telegramă din Chicago anunță că, căpitanul Hertz, întors în America după 12 luni de serviciu în armata engleză, afirmă că submarinul „Bremen“ a fost capturat de un vas-patrulă englez, în ziua de 11 August trecut și condus la Pembrockedock, unde era încă sub supraveghere în momentul iad căpitanul Hertz a părăsit Anglia. Submarinul își, stercasa beli cea pe cînd se afla în oceanul Atlantic și rămăsese două zile la suprafață așteptînd ajutoare, pe care i le-au dat epilbău (l g. W 4 O ȚARA DE EROI Dacă germanii se mîndresc cu faimoșii lor bavarezi, nu e mai puțin adevărat, că pe întregul cuprins al neamului nostru avem și noi un ținut, care' în privința vieței militare _s'a distins mai presus de Bavaria. Acel ținut românesc este Banatul Severinean Pe timpul Mariei Terezia se înființează Confiniul militar de Banat care cuprindea regiunea limitrofă județului Mehedinți, anume: Orșova, Bozovic, Teregova și Caransebeș. Timp îndelungat viața grănicerilor români a rămas militarizată Istoria e plină de laude la adresa românilor grăniceri în războaele contra turcilor, prusienior și italienilor. Pe timpul actualului împărat al monarhiei muribunde« sistemul milltar* împqn Tr» oria o rlposfrințează» înlocuindu-se cu regimentul 48 de infanterie. Acest regiment, despre care s-a scris atît de mult în ziarele austriaco» se compune din 98 la sută. români. Românii din acest regiment cu conștiința națională vie, dacă n‘au putut dezerta în massă, au luptat în mod eroic. Astfel 2 batalioane s‘au predat rușilor in Galiția» al treilea batalion» după ce luase muntele Lovcen, fu trimis contra italienilor pe muntele Doberdo» unde a făcut mari acte de bravură. Ungurii se vede însă că nu-i cunoșteau îndeajuns pe acești români, cînd au trimis al patrulea batalion din acest regiment contra României. Granița bănățeană însă, pe lingă soldați viteji, a dat o adevărată falangă de generali. Astfel fu vestitul luptător poliic de mai tîrziu» generalul Doda. Mai trăesc încă și astăzi mareșalii Cena, generalul Mataringa de Bănia, generalii Șandru, Badescu, Popiște etc. Toți acești generali fiind suspectați, fură internați în garnizoana din Viena încă de la începutul ostilităților Unii mai norocoși dintre ofițerii grăniceri trecură pe vremuri ca locotenenți în armata României Intre ei se numără ofițerii superiori de mai tîrziu generalul Grozea și viteazul general Dragalina. Actele de bravură ale înțeleptului comandant de armată generalul Dragalina, vor rămîne istorice. Eroismul generalului și al fiului său e un talisman moștenit de la străbunii grăniceri bănățeni, cari vine astăzi să zdrobească robia ungurească ferecată cu lanțuri bavareze. Almasanál a ........— -- -------------------------------- Sîfrafia lui Falkenhain șî Mackensen produce îngrijorare la Berlin Roma, 22.—Se află din Berna după știri din Berlin, că în cercurile militare germane se observă o îngrijorare cauzată de faptul că Falkenhayn și Mackensen continuă să ceară întăriri de oameni și munițiuni pe cele două fronturi românești. Cu activitatea de pe frontul francez și cel italian, cu frica da a nu fi atacați pe frontul rus, aceste cereri continue de ajutoare produc zăpăceală. (A. T. I.) Grave lesersline din cauza foametei la Graz Roma, 25. — In cursul lumei Octombrie au fost grave triburări la Graz. Faptele sunt dovedite prin scrisorile primite de ofițerii austriaci, capturați de noi, de la soțiile lor. Populația exasperată de scumpirea crescindă a alimentelor, a dat nănală în restaurante și brutării, a furat bijuterii și a săvîrșit și alte excese. A trebuit să intervie pompierii cu pompe automobile, ca să împrăștie mulțimea cu aruncături de apă, dar manifestanții au tăiat furtunurile. Au fost aduse trupe, dar deși ofițerii ordonaseră să tragă în mulțime, soldații au refuzat, deoarece femeile puseseră copiii in fata puștilor. Autoritățile au adus apoi detașamente de voluntari tineri militarizați, cari au tras în mulțime făcînd numeroase victime, puntnd capăt revoltei. în oraș a fost proclamată starea H műm, CT, EF-) Căzuți pe câmpul de onoare Sublo. de rezervă Aurelian Mărculescu din reg. 20 Teleorman, mort Locotenent Gheorübe 01!n eseu din reg. 69 inf. Locotenent Petre Buligherescu din reg. 19 Romanați, MARELE CARTIER GENERAL Hinimleat ©tidal Ko. 73 Din 26 Oct. 1916, ora 7 dim. FROKTLL ie NORD Si 1RD-1ST Pe granița de vest a Moldovei, nimic nou. In valea Buzeului, la Tabla-Buții, Bratocea și Predeluș, acțiuni de artilerie. In valea Prahovei, bombardament violent de artilerie. S’a respins un atac al infanteriei inamice. Pe restul frontului situația neschimbată Frontului in Foc de artilerie și infanteria Ia lungul lisabil, ln Äofersgaa» t. sa tnafatat spra Sad. Hidrostrasele amica au atacat Salina. Unul, cazând pe apa, a fost luat impreuna cu pilotul și observatorul său lyTOMii iMirlÄ fie de RADU COSMIN. Și tanul tot nmi groaznic răsună la hotare! Vitejii noștri luptă cumplit, fără răgaz. Se luptă să oprească puhoaiele barbare Punându-le din piepturi sublimul lor zăgaz. Cum s’au purtat strămoșii, așa știu să se poarte! Ca leii luptă bravii la ambele fruntarii.» „Acum ori niciodată.. pe viață și pe moarte Se luptă pedestrașii, călării și tunarii. Ai noștri sunt eroii! acești copii ai gliei Ce sorb un clip-aceasta al moriei simt delir fanând pe marea hartă de mâine a României, Cu sângele lor tînăr, cel ami solvabil gir! Scadența e aproape... căci ziua mântuirii In purpura de flăcări și-arată al ei soare ! Din sfîptu lor țarinii vor învia martirii! Scadența e aproape ! Robinda e cam mare... Căci mii și mii de jertfe din caldul nostru sânge Sporesc, cu jalea noastră, tributul ce- dăm morței! Rar, în restriștea clipei, nu ochiți dacă ne plânge, Cu celălalt noi rîdem sub lovitura sortei. Oricât ar fi de-adînca, de grea și dureroasa însângerata brazdă ce Moartea trage-n noi, Ca legendara Renix, sub funerara coasă Mai falnici ne renaștem din groaznicul război. Din cea mai depărtată a vieței noastre noapte Cu fulgere de sulițî, cu vitete de bucium, In sufletele noastre remise mărețe șoapte Ce-aprind ininimi flăcări de lupte șî de sinelum Sunt morții dela Tape și Sarmisagetuza, Strămoșii din Rovine, Călugăreni și Maia, din Rahova și Plevna sunt nume ce ard buza, Eroii, încă proaspeți, căzuți la Turtucaia ! In noi, renasc cu toții! și sfînta lor bravură Aioi o simțim în sânge umflând a noastre vine, împărtășiți la sfînta lor cuminecătură In noi, renasc giganții victoriei latine. Căci noi avem în suflet, ce nu au, vai, barbarii !irtuți ce fac explozii cu forțe de vulcani! In noi, plugarii pașnici, renasc legionarii Ce fac, din oastea noastră, o oaste de Titani! Poftească, deci, A fila cu ui reg alaiul hunic, Cu gaze asfixîante și „Patruzeci și doi“........... 1/așteaptă,acelaș tragic mormînt Catalaunic Pe șesurile noastre, de n o da înapoi........... Iar de va vrea, cu munții, nulțimea, să-și măsoare, Carpații noștri falnici cu oastea lor de brazi S'or prăbuși d'asupră-i cu stînci răzbunătoare înmormântând fapururi trufia lui «jie uri * impresii DE LA UN SPITAL In graba pe care ți-o impune vremea de azi, am trecut alaltăeri prin sălile spitalului nru. 111 de la Școala Centrala și, intri o clipă, am trăit momente pe cari numai în epocele de înălțare a neamului le poți trăi. Lingă jertfa, munca și abnegația fiicelor țârei, jertfa fiilor ei.Ce întovărășire dumnezeiască înfățișează aceste două noțiuni cărora cuvintele prea mult folosite nu pot să le reliefeze înălțimea adevărată ! Atîta rînduială e acolo, atîta bună chibzuință în îndeplinirea datoriei și atîta palpitare pentru suferința eroilor, că nu ți se îngădue să nu crezi că un neam care poate să simtă »așa, nu e menit să aibă răsplata eternei străluciri. Bunele noastre românce» în fruntea cărora în 4îri ,- mint r, ,-vrîn r\lv lin Tt»»"îtianu și Zoe dr. Râmniceanu, suferă sincer, din inimă» cu durerea fiecăruia din ostași — și așa se explică grija de toată clipa da a nu-i lipsi nicicînd de îngrijirea medicală și de mîngîerea glasului lor alinător... Și îngrijiți demni sunt de ceea ce se face pentru ceea ce fac ei întru apărarea moșiei. Cazul unui erou, rănit a doua oară și întors de pe front» m'a mișcat profund. Avea acum maxilarul găurit și nu putea să vorbească Cînd a fost suit pe masa de operație, a cerut mai întîi să i se dea un petec de hîrtie și un condei și a scris- -Domnule doctor» fă-mă bine mai repede» ?pre a mă duce a treia oară în mod“ Atîta tenacitate dîrză nu poate fi în, firea oricaru» pop»")’- și ea acoperă cu dispreț pe vrăjmașul care ne proorocește pieirea. Un alt oștean, rănit grav în un picior» scrie din spița] soției sale: Dragă nevastă, >,Am fost la o nuntă bulgărească și am jucat în lege. Dar tu mă știi că sunt iute grozav și la joc, mi-am scrînt un picior. Acum sunt în spitalul 111 și aștept să mă fac bine, că de aci o să mă duc la o cumetrie și o să joc, o să joc pe bulgari pînă mai sătura..." Poate încăpea în oricare alt ostaș al vreunui neam mai multă prudență, — căci nu a vrut să îngrijoreze pe femeie și i-a spus că și-a scrîntit piciorul — mai multă ironie și mai mut dispreț de moarte? Cel mai mare satirist n‘ar fi găsit o formă mai incisivă și totuși așa de senină spre a caeteriza insulta Morței... Și mă gîndesc, cei cari au început să pribegească, n‘ar putea oare» în graba pe care le-o impune vremea de azi ca să... nu stea acasă, să se abată cîte o clipă și pe la un spital unde se îngrijesc eroii răniți ? De jertfa pe care o fac cele mai plăpînde ființe sar simți umiliți, iar de jertfa cealaltă, de sînge, a celor mai tari, n’ar ști cum să caute re hartă... tocul unde se moare mai bine. G. COSCO Fi ai întemnitățîlor de chirie peilini ofițeri pe semestrul al II ea 1916-1917 Ministerul de război a dispus să înceapă plata indemnităților pentru chirie a ofițerilor pe semestrul al II-lea 1916—917, prin state nominale ,din creditul deschis pentru cheltuelile de război, în condițiunile următoare: Pentru toate garnizoanele indemnitatea de chirie se va calcula pe baza unei singure cote, potrivit situațiunii de familie a fiecărui ofițer și anume: 12,50% din solda bruto lunară bugetară (fără accesorii și fără sporul de 1/5) celor căsătoriți, avînd copii minori necăsătoriți, ori văduvi cu copii minori necăsătoriți ; 10%, idem celor căsătoriți, fără copii sau cu copii majori ori minori căsătoriți; 7,50%, dem celor necăsătoriți sau văduvi fără copii. Cotele lunare de mai sus, înmulțite cu șase, vor da cuantumul bruto al îndemnității de chirie cuvenită ofițerului pe întreg semestru a cărui plată se atoriză prin prezentul ordin. Din suma brută cuvenită se va reține taxa de 3% pentru tezaur, așa cum s-a procedat și în semestrul precedent. SCEN Moartea căpitanului Romulus Lepri Au fost doi frați, amîndoi ostași, căpitanul Romulus Lepri și locotenentul Remus Lepri din marină, fiii inginerului G. Lepri din T.Severin, și amîndoi s’au luptat eroic, și amîndoi și-au găsit moartea pe cîmpul de onoare. Ne vom ocupa astăzi, aci, de moartea unuia din acești eroi, a căpitanului Romulus Lepri. Acest ostaș brav a luptat dela începutul războiului pe linia Vîrciorova-Orșova; din sui a luat parte activă, fiind intotdeauna in fruntea unităței sale, la cucerirea muntelui Allont și pentru vitejia sa a fost decorat cu Coroana României cu spade de război. Generalul Dragalina ./iubea și aprecia pe acest, brav ofițer și și rr fi 1 I rr r. li /vn/n'o« il na* r. J» nu avea decît doi ani în gradul de căpitan, și-i dăduse comanda unui batalion. Fu trimes apoi la Jiu căpitanul Lepri, unde și-a găsit moartea în lupta glorioasă a armatelor noastre din ziua de 14 Octombrie, în fruntea unităței ce o comanda, care, prin ajutorul dat la timp, a salvat aripa stingă a armatei noastre și dădu lovitura decisivă dușmanului. Înainte de a muri căpitanul, unitatea de sub comanda sa captură ii mitraliere. Cum, a murit Romulus Lepri ? Ca un erou, El a pornit la atac, in fruntea batalionului sau,cu o țigară de foi în gură, și în tot timpul luptelor groaznice el nu s’a despărțit de țigara sa, ca semn de smonton dispreț pentru gloanțele și , obuzele ce șueiau deasupra capullui său și față de moartea ce-l pindea. .j Un căpitan german, făcut prizonier, și-a exprimat astfel admirația fața de bravul căpitan: — Lupt de doi ani pe toate fronturile, i-a spus căpitanul german, dar nu am văzut încă un ofițer luptând cu țigara în gură. Căpitanul Lepri n'a răspuns nimic, a zîmbit numai și a întins căpitanului german o țigară de foi. Puțin în urmă căpitanul Lepri reintră îa luptă Și de îndată fu lovit de un glonte inamic în frunte, căzînd mort fără să facă un gest, fără să rostească vreun cuvînt. . Intrămn sat din Gorj, adică oricin unde a. 1r.nt.al. in motriva invaziei germanilor, și-a găsit veșnică odihnă acest brav între bravi. Femeile din sat, plîngind pe binefăcătorul acelor locuri, au depus flori pe coșciugul său, dtndu-i în acelaș timp ultimul sărut de recunoștință, pe frunte, iar, preotul satului, un bătrîn septuagenar și cu plete albe ca zăpada, rosti o cuvîntare într'un limba, gen simplu și cu vorbe curat românești, prin care arăta că lui i se datorește salvarea satului lor, da invazia dușmană. Și rămășițele pămîntești ale bravului căpitan Romulus Lepri au fost înmormîntate in pragul bisericei din sat, cinste ce, după dorinele strămoșești , creștine, se face doar salvatorilor de patrie și eroilor, ca să le fie pomenirea vecinică, . "V •»rjî&F Emil Nicolai* ț De vorbă cu prizonieri germani Săptămâna trecută, în stația B., nu se oprise încă bine trenul în gară și privirile călătorilor fură deodată izbite de strălucirea unui număr respectabil de coifuri germane. Erau trei vagoane deschise, pe o lnie de alături, pline cu prizonieri germani. Cei mai mulți purtau coiful, pe care strălucea viu vulturul importat, și numai un mic număr boneta, „di Mütze“Erau, într’adevăr, primii prizonieri germani, luptătorii Koloss alei Kultur“, soldații „Kaiser’’-ului rîvnitor de dominație universală! Mă apropiu de zei și la prima întrebare ce le-am pus-o: Unde, cînd Și cum au fost luați prizonieri, mi-a răspuns unul dintre ei, cu ochii albaștri și barbă roșcată, în vîrstă ca de 40 de ani, că au fost luați prizonieri cu două zile înainte „im Pass Puttow“, în care nu era de foc greu să recunoști imediat pasul Buzăului, și că fiind inferiori, numericește alor noștri, n‘au avut ce să se facă și au trebuit să se predea că așteptam să văd pe figuri lui, să surprind în accentul lui 0 adîncă părere de rău că au fost nevoiți să se predea. Nimic din toate acestea! Mai că ar fi zis că îi părea bine că, au scăpat de necazuri. Acesta era întradevăr de doi ani în războiu. Fusese în Franța și scăpase teafăr- A‘Uim venea de pe frontul Rigei, unde iar scăpase cu bine- Nici acum nu era lovit de glonț, tot teafăr era, numai căzuse în munție flăcăilor noștri el și cu peste o sută de camarazi. Imediat apoi i-am întreba din ce parte a Germaniei sunt: Pe lângă interlocutorul meu, care era din Hamburg, vecinii lui erau : unul din Silesia de sus, altul, din Breslau, alți doi din Berlin, un al 5-lea din Pomerania, al 6-lea, al 7-lea ,și al 8-lea din Bavaria (aceștia erau cu lungi pipe în gură), al II-lea din Westfalia, etc. Surprins de această grozavă împestrițătură, nu te-am putut opri de nu o întreba : ce însemnează aceasta ? La care, un camarad al ham’rehezului meu, îmi răspunse surizind cu bonomie: „Ganz Deutschland ist hier vertretten!“ (Toată Germania e reprezintată aici!) Interesant de reținut e faptul că mai toate trupele germane din Transilvania au fost aduse de pe frontul Rigel Și se pare că și trupele rusești de la noi sunt de pe același front» Adversarii as ieri dict pe frontul Rigel se regăsesc acum pe culmile Carpaților noștri ! i O întrebare pe care țineam îndeosebi să i-o pun, era aceea de a-și spune părerea asupra felului cum luptă soldații noștri: „Euere Soldaten, katopfen, sehr gut, sehr fein!“ (Soldații d-voastră luptă foarte bine, foarte frumos (brav)... ■ n i’ Eu îl întrebasem aproape tot ce doriam să aflu de la ei, î-ași mai fi descusat eu de multe, dar îi vedeam nerăbdători de a-mi pune și ei mie unele întrebări» Primul lucru ce au vrut să afle a fost că unde-i duce? Le-am răspuns că nu știu și am adăugat că chiar de aș fi știut, așa ceva nu te-aș fi putut spune» A doua: O să ni se dea oareÍ de ajuns de mâncare ? La care întrebare i-am asigurat că o vor duce probabil mai bine cam 1-5 unde au venit. S'au arătat încîm tați și nu le venia aproape să creadă cînd le-am spus că o sa aibă mâncare, caldă și o píina pe fiecare zi.. Surprins de bucuria pe care nu și-o puteau stăpîni i-am rî»trebat ce era dincolo, la tei. Mi-au răspuns că „foarte adesea o pliie trebuia să le ajunge pe 2—3 zile. Și încă era bine" Șî atâția dintre dînșii erau oameni cari se prezintau foarte bine. Se înțelege deci acum și mai ușor de da nu erau de loc contrariați că ajunseseră prizonieri. In fața perspectivelor trandafirii ce li se deschideam eu, oamenii mei prinseseră curaj și ținteau să știe dacă nu să fii lipsiți de tutun „für Rauchen“, la care se părea că țin mai mult chiar ca la mîncare. Nu știu ce preț ar fi pus d pe asigurările mele, dar eu m-am simțit daror să-i asigur că o să aibe și tutun și nu să le lipsească nimic. Un nour de neliniște tot mai plutia însă deasupra lor»M-aț întrebat deci, mai în surdină,1, mai discret: „Dar oare o să ne uit, aici la dvh ?“ Era ușor de înțeles de de se temeau; se erai teamă grozav sa nu fie duși în Rusia, în Sileria! Le-am răspuns că nu e posibil așa ceva, deoarece au fost făcuți prizonieri de noi. Dar chiar, zic, doi ați fi duși în Rusia, de de v'ați teme atît ? „Știi d-ta, e așa, de frig acolo e Siberia, și nu priit, avem haine groase !3 Se pare numai de atîta se temeau ! ‘ Trenul meu fiind gata să pară apa apă, .ift'qwas