Universul, octombrie 1916 (Anul 34, nr. 272-302)

1916-10-28 / nr. 299

r j 5 BANI EXEMPLARUL—ANUL XXXIV.— N-mul 299 Ediția de dimineață Fondatori unei uz­ nm­ai CELE DIN URMĂ ȘTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGĂ TELEGRAFICE ȘI TELEFONICE Redacție și Administrația, București, str. Brezoianu, 11 VINERI 28­­« OCTOMBRIE 1916 ÎNAINTAM IN DOBROGEA •• Un hidroplan dușman capturat la Suhrarr~^ †JO­I Ui-A UNIVERSITĂȚII Cum vom învinge Nu vrem să facem pe strategii, nu e treaba noas­tră. Insă din mersul luptelor de pînă acuma, pare­ că se desfac unele lucruri asupra cărora ne poate fi permis să reflectăm. Vedem, — și credem că vedem bine, — cum că toa­tă nădejdea inamicului se razemă pe artileria lui, — mai bine zis pe artileria ger­mană, care vine pretutin­deni în ajutorul aliaților ne­­însemnători ai acestei pu­teri. Superioritatea infanteriei noastre nu mai este lucru de discutat, ea s’a afirmat și e recunoscută și de vrăjmaș. Este și de înțeles. Acei oa­meni venni am îuntui ne­­părtate, neștiind pentru ce luptă, nu vor avea nici o dată avîntul trebuincios li­nei navale care n’ar fi asi­gurată de mai înainte, de la spate, de acea­ „preparare de artilerie”, care face îna­intarea infanteristului mai puțin primejdioasă. Dar tot infanteristul este acela care afirmă, confirmă și duce mai departe ori­și ce succes. Tot el este acela fără de care nu se poate în­chipui o reușită consolidată a unei înaintări. ___ Istoria de pînă acuma a războiului — este o istorie, fiindcă durează de mai bine de doi ani, și acești doi ani însemnează în timpurile de față cît două secole, — ea a învățat și pe aliații noș­tri acest lucru, pe care l-au spus: — „Atunci cînd vom avea o artilerie egală cu a adver­sarilor noștri, triumful nos­tru nu mai poate fi pus la îndoială”. Tot atît de mult, sau poa­te și mai mult, se potrivește observarea aceasta cînd vorba de rezistenta, de lup­ta noastră, cei asupra căro­ra se înverșunează acuma mai mult adversarii noștri, și ai tuturor aliaților. Acești adversari vin asu­pra noastră încrezători în „mașinăriile lor"; ei n’au altă nădejde și altă putere. Ei bine, acestor mașinării avem să le ținem piept. O­­dată ele înfrînte, nimic nu va mai sta în calea avîntu­­lui nostru. Așa vom trece printr’înșii, cum nici n’ar mai fi fost.— iată însă ce ni se pare a fi problema mo­mentului de față, cela vechiu: — „Arme, arme, arme căutați! Arme, arme, arme, ne mai dați!“—Cu arme in­ferioare, ostașii noștri au să­­virșit minuni de vitejie. Cu arme, cel puțin egale, ei vor spulbera năvala aceasta mașina ficească, îndărătul căreia nu este nici o bărbă­ție și nici o hotărîre sufle­tească. Aicea, și în acest fel, se va afirma superioritatea noastră. Se va afirma: Trebuie să se afirme. Arme dați brațe­lor acestora, — și la a doua năvală ce are să vină, veți vedea prăpădul cel nem­ai văzut! Și aceste arme li se dau. Meșteșugul războiului se învață. In războiul cel nou, trebuie să recunoaștem, e­­ram încă ucenici. Dar uce­nici dintre aceea cari, din­­tr’o zi într’alta, știu și pot­ să devină maeștri! Așa vom îi. aî. i. h. n . v ... x tuv va Chestia autonomiei Patriei — Germanii înrolează pe polonezi — Paris. 23.— T Se anunță în mod oficial din Viena, că Germania și Austria vor proclama Dumi­neca viitoare în guvernământul Lublin, autonomia Poloniei. (Agenția Radio) * Lyon (fără dată). — In legă­tură cu proclamarea „autono­miei Poloniei“, prin care germa­nii se pregătesc să rechizițio­neze în Polonia toți bărbații ca­pabili de a purta arme. Echo de Paris reamintește că Austria luase deja o astfel de măsură la sfârșitul lui Septembrie, care provocase o mare emoție in populație. O ordonanță oficială, lipită pe zidurile caselor din Piotrakow, invita pe toți băr­bații născuți în anii de la 1875 pînă la 1894 și cari mai înainte fuseseră supuși obligațiunilor armatei rusești, să se prezinte la jandarmeria austriacă. Ziarul Polska scria la 10 Oct. st. n. că se încearcă o recrutare gnerală, încercare care ar putea să se întindă și în celelalte re­giuni ale Poloniei invadate. în­rolarea polonezilor este deci pregătită, întreaga presă franceză sco­­țînd la lumină caracterul­­ mili­tar al acestei­ măsuri derizorii, protestează contra noului aten­tat, săvîrșit în Polonia de­­ des­cendenții vechilor săi călăi. La un răstimp de câteva zile Germa­nia anunțase rechiziționarea lu­crătorilor belgieni pentru uzinele lor de munițiuni și înrolarea po­lonezilor, drept carne de tun­ în rîndurile armatei sale. Aceste măsuri dovedesc că în Germania e o scădere de efective și un d­ispreț sporit pentru toata leghe­air­eptății și umanității. «Le Temps“ scrie: Germania a­vînd nevoe de soldați pregătește o înrolare cu forța a polonezilor ruși- o proclamație a guvernato­rului general al Poloniei adre­sată regiunilor poloneze smulse de la ruși» la făgăduește autono­mie fără­ monarhie ereditară con­­st­ituțională; frontierele­­ noului scrat ni se spun; organizarea ș >e­­m­ifirea și conducerea armatei bună înțelegere între monarhii aliați. Nerușinata fățărnicie a austro­­germanilor nu a fost niciodată îm­pinsă mai departe. Ei impun de pe acuma noului stat sarcina de a le procura soldați. Urmașii lui Friderich al IIea și ai Măriei Terezia își păstrează prada și nu redau nimic Poloniei, dmnpotrivă ei pun mîna pe ceea ce mai lip­sea pradei luate de strămoși.,­­Débats“ scrie: Se încorporea­ză în armata germană populația poloneză. Totul constă în acea­sta, restul nu-i decît vorbe goale. Se declară că se întemeiază o monarhie constituțională eredi­tară, dar nu se arată cine o să fie monarh; se păstrează muțe­nia asupra constituției. Statul nu va fi suveran, ci e vorba nu­mai de un stat autonom, care va găsi în relațiile sale cu pute­rile aliate- chezășiile trebuin­cioase pentru libera desvoUare a forțelor sale. Cei doi monarhi aliați își re­zervă de altfel dreptul de a ține seamă de împrejurările politicei generale ale Europei, ca și de in­teresul și de siguranța propriilor lor state. Monarhie ereditară proclamată solemn este o curată batjocură, iar armata poloneză pe care vor să o formeze Putex­ He Centrale» nu este o himeră. (T. F. F.) SIMM Bremen a fost capturat Paris (dată suprimată de cen­­sură).­­ O telegramă din Chi­cago anunță că, căpitanul Hertz, întors în America după 12 luni de serviciu în armata engleză, afirmă că submarinul „Bremen“ a fost capturat de un vas-patrulă englez, în ziua de 11 August trecut și condus la Pem­­brockedock, unde era încă sub supraveghere în momentul iad căpitanul Hertz a părăsit An­­glia. Submarinul își, stercasa beli­ cea pe cînd se afla în oceanul Atlantic și rămăsese două zile la suprafață așteptînd ajutoare, pe care i le-au dat epilb­ău (l g. W 4 O ȚARA DE EROI Dacă germanii se mîndresc cu faimoșii lor bavarezi, nu e mai puțin adevărat, că pe întregul cuprins al neamului nostru avem și noi un ținut, care' în privința vieței militare _s'a distins mai presus de Bavaria. Acel ținut românesc este Ba­natul Severinean Pe timpul Mariei Terezia se înființează Confiniul militar de Banat­ care cuprindea regiunea limitrofă județului Mehedinți, a­­nume: Orșova, Bozovic, Tere­­gova și Caransebeș. Timp înde­lungat viața grănicerilor români a rămas militarizată Istoria e plină de laude la adresa româ­nilor grăniceri în războaele con­tra turcilor, prusienior și italie­nilor. Pe timpul actualului împărat al monarh­iei muribunde« siste­mul milltar* împq­n Tr» ori­a o rlposf­rințează» înlocuindu-se cu regi­mentul 48 de infanterie. Acest re­giment, despre care s-a scris atît de mult în ziarele austriaco» se compune din 98 la sută. români. Românii din acest regiment cu conștiința națională vie, dacă n‘au putut dezerta în massă, au luptat în mod eroic. Astfel 2 ba­talioane s‘au predat rușilor in Galiția» al treilea batalion» după ce luase muntele Lovcen, fu­ tri­mis contra italienilor pe muntele Doberdo» unde a făcut mari acte de bravură. Ungurii se vede însă că nu-i cunoșteau îndeajuns pe acești români, cînd au trimis al patrulea batalion din acest regi­­ment contra României. Granița bănățeană însă, pe lingă soldați viteji, a dat o ade­vărată falangă de generali. Ast­fel­­ fu vestitul luptător poliic de mai tîrziu» generalul Doda. Mai trăesc încă și astăzi mareșalii Cena, generalul Mataringa de Bănia, generalii Șandru, Bades­­cu, Popiște etc. Toți acești gene­rali fiind suspectați, fură inter­nați în garnizoana din Viena încă de la începutul ostilităților Unii mai norocoși dintre ofi­­țerii grăniceri­ trecură pe vre­muri ca locotenenți în armata României Intre ei se numără ofițerii superiori de mai tîrziu generalul Grozea și viteazul ge­neral Dragalina. Actele de bravură ale înțelep­tului comandant de armată ge­neralul Dragalina, vor rămîne istorice. Eroismul generalului și al fiu­lui său e un talisman moștenit de la străbunii grăniceri bănă­țeni, cari vine astăzi să zdrobea­scă robia ungurească ferecată cu lanțuri bavareze. Almasanál a .....­...— -- --------------------------------­ Sîfrafia lui Falken­h­ain­ șî Mackensen produce îngrijorare la Berlin Roma, 22.—Se află din Berna după știri din Berlin, că în cercurile militare germane se observă o îngrijorare cauzată de faptul că Falkenhayn și Mac­kensen continuă să ceară întă­riri de oameni și munițiuni pe cele două fronturi românești. Cu activitatea de pe frontul francez și cel italian, cu frica da a nu fi atacați pe frontul rus, aceste cereri continue de ajutoare produc zăpăceală. (A. T. I.) Grave lesersline din cauza foametei la Graz Roma, 25. — In cursul lumei Octombrie au fost grave tribu­­rări la Graz. Faptele sunt dove­dite prin scrisorile primite de ofițerii austriaci, capturați de noi, de la soțiile lor. Populația exasperată de scumpirea cres­­cindă a alimentelor, a dat nă­­nală în restaurante și brutării, a furat bijuterii și a săvîrșit și alte excese. A trebuit să intervie pompierii cu pompe­ automobile, ca să împrăștie mulțimea cu a­­runcături de apă, dar manife­stanții au tăiat furtunurile. Au fost aduse trupe, dar deși ofi­țerii ordonaseră să tragă în mulțime, soldații au refuzat, deoarece femeile puseseră copiii in fata puștilor. Autoritățile au adus apoi de­tașamente de voluntari tineri militarizați, cari au tras în mulțime făcînd numeroase vic­time, puntnd capăt revoltei. în oraș a fost proclamată starea H műm, CT, E­F-) Căzuți pe câmpul de onoare Sublo. de rezervă Au­relian Mărculescu din reg. 20 Tele­orman, mort Locotenent Gheorübe 01!n eseu din reg. 69 inf. Locotenent Petre Buligherescu din reg. 19 Roma­­nați, MARELE CARTIER GENERAL Hinimleat ©tidal Ko. 73 Din 26 Oct. 1916, ora 7 dim. FROKTLL ie NORD Si 1RD-1ST Pe granița de vest a Moldovei, nimic nou. In valea Buzeului, la Tabla-Buții, Bratocea și Predeluș, acțiuni de artilerie. In valea Prah­ovei, bombardament violent de artilerie. S’a respins un atac al infanteriei ina­mice. Pe restul frontului situația neschimbată Frontul­ui in­ Foc de artilerie și infan­teria Ia lungul lisab­il, ln Äofersgaa» t. sa tnafatat spra Sad. Hidrostrasele­­ amica au atacat Salina. Unul, cazând pe apa, a fost luat impreuna cu pilotul și observatorul său lyTOMii iMirlÄ fie de RADU COSMIN. Și tanul tot nmi groaznic răsună la hotare! Vitejii noștri luptă cumplit, fără răgaz. Se luptă să oprească puhoaiele barbare Punându-le din piepturi sublimul lor zăgaz. Cum s’au purtat strămoșii, așa știu să se poarte! Ca leii luptă bravii la ambele fruntarii.» „Acum ori niciodată.. pe viață și pe moarte Se luptă pedestrașii, călării și tunarii. Ai noștri sunt eroii! acești copii ai gliei Ce sorb un clip-aceasta al mor­iei simt delir­­ fanând pe marea hartă de mâine­ a României, Cu sângele lor tînăr, cel ami solvabil gir! Scadența e aproape... căci ziua mântuirii In purpura de flăcări și-arată al ei soare ! Din sfîptu lor țarinii vor învia martirii! Scadența e aproape ! Robind­a e cam mare... Căci mii și mii de jertfe din caldul nostru sânge Sporesc, cu jalea noastră, tributul ce-­ dăm morței! Rar, în restriștea clipei, nu ochiți dacă ne plânge, Cu celălalt noi rîdem sub lovitura sortei. Ori­cât ar fi de-adînca, de grea și dureroasa însângerata brazdă ce Moartea trage-n noi, Ca legendara Renix, sub funerara coasă Mai falnici ne renaștem din groaznicul război. Din cea mai depărtată­ a vieței noastre noapte Cu fulgere de sulițî, cu vitete de bucium, In sufletele noastre remise mărețe șoapte Ce-aprind in­inimi flăcări de lupte șî de sinelum Sunt morții dela Tape și Sarmisagetuza, Strămoșii din Rovine, Călugăreni și Maia, din Rahova și Plevna­ sunt nume ce ard buza, Eroii, încă proaspeți, căzuți la Turtucaia ! In noi, renasc cu toții! și sfînta lor bravură Aioi o simțim în sânge umflând a­ noastre vine, împărtășiți la sfînta lor cuminecătură In noi, renasc giganții victoriei latine. Căci noi avem în suflet, ce nu au, vai, barbarii !­­irtuți ce fac explozii cu forțe de vulcani! In noi, plugarii pașnici, renasc legionarii Ce fac, din oastea noastră, o oaste de Titani! Poftească, deci, A fila cu­ ui reg alaiul hunic, Cu gaze­ asfixîante și „Patruzeci și doi“........... 1/așteaptă,­acelaș tragic mormînt Catalaunic Pe șesurile noastre, de n o da înapoi........... Ia­r de va vrea, cu munții, nulțimea, să-și măsoare, Carpații noștri falnici cu oastea lor de brazi S'or prăbuși d'asupră-i cu stînci răzbunătoare înmormântând­­ fapururi trufia lui «jie uri * impresii DE LA UN SPITAL In graba pe care ți-o impune vremea de azi, am­ trecut alaltă­­eri prin sălile spitalului n­ru. 111 de la­­ Școala Centrala și, intri o clipă, am trăit momente pe cari numai în epocele de înălțare a neamului le poți trăi. Lingă jertfa, munca și abnegația fiice­lor țârei, jertfa fiilor ei.Ce întovă­rășire dumnezeiască înfățișează aceste două noțiuni cărora cu­vintele prea mult folosite nu pot să le reliefeze înălțimea adevă­rată ! Atîta rîndui­ală e­­ acolo, a­­tîta bună chibzuință în îndepli­nirea datoriei și atîta palpitare pentru suferința eroilor, că nu ți se îngădue să nu crezi că un ne­am care poate să simtă »așa, nu e menit să aibă răsplata e­­ternei străluciri. Bunele noastre românce» în fruntea cărora în 4­îr­i ,-­ min­t r, ,-v­rî­n r\l­­v lin T­t»»"î­tianu și Zoe dr. Râmnice­anu, su­feră sincer, din inimă» cu dure­rea fiecăruia din ostași — și așa se explică grija de toată clipa da a nu-i lipsi nicicînd de îngriji­rea medicală și de mîngîerea gla­sului lor alinător... Și îngrijiți demni sunt de ceea ce­­ se face pentru ceea ce fac ei întru apărarea moșiei. Cazul unui erou, rănit a doua oară și întors de pe front» m'a mișcat profund. Avea acum ma­xilarul găurit și nu putea să vor­bească Cînd a fost suit pe masa de operație, a cerut mai întîi să i se dea un petec de hîrtie și un condei și a scris- -Domnule doc­tor» fă-mă bine mai repede» ?pre a mă duce a treia oară în mod“ Atîta tenacitate dîrză nu poate fi în, firea oricaru»­ pop»")’- și ea a­­coperă cu dispreț pe vrăjmașul care ne proorocește pieirea. Un alt oștean, rănit grav în un picior» scrie din spița] soție­i sale: Dragă nevastă, >,Am fost la o nuntă bulgărea­scă și am jucat în lege. Dar tu mă știi că sunt iute grozav și la joc, mi-am scrînt­ un picior. A­­cum sunt în spitalul 111 și aș­tept să mă fac bine, că de aci o să mă duc la o cumetrie și o să joc, o să joc pe bulgari pînă mai sătura..." Poate încăpea în oricare alt ostaș al vreunui neam mai multă prudență, — căci nu a vrut să în­grijoreze pe femeie și i-a spus că și-a scrîntit piciorul — mai multă ironie și mai mut dispreț de moarte? Cel mai mare satirist n‘ar fi găsit o formă mai incisivă și totuși așa de senină spre a ca­­eteriza insulta Morței­­... Și mă gîndesc, cei cari au început să pribegească, n‘ar pu­tea oare» în graba pe care le-o impune vremea de azi ca să... nu stea acasă, să se abată cîte o clipă și pe la un spital unde se îngrijesc eroii răniți ? De jertfa pe care o fac cele mai plăpînde ființe sar simți umiliți, iar de jertfa cealaltă, de sînge, a celor mai tari, n’ar ști cum să caute re hartă... tocul unde se moare mai bine. G. COSCO F­i ai întemnitățîlor de chirie peil­­ini ofițeri pe semestrul al II ea 1916-1917 Ministerul d­e război a dispus să înceapă plata indemnităților pentru chirie a ofițerilor pe se­mestrul al II-lea 1916—917, prin state nominale ,din creditul de­schis pentru cheltuelile de răz­­boi, în condiț­iunile următoare: Pentru toate­ garnizoanele indem­nitatea de chirie se va calcula pe baza unei singure cote, potrivit situațiunii de familie a fiecărui ofițer și anume: 12,50% din solda bruto lunară bugetară (fără accesorii și fără sporul de 1/5) celor căsătoriți, a­­vînd copii minori necăsătoriți, ori văduvi cu copii minori necăsă­toriți ; 10%, idem celor căsătoriți, fără copii sau cu copii majori ori mi­nori căsătoriți; 7,50%, dem celor necăsătoriți sau văduvi fără copii. Cotele lunare de mai sus, în­mulțite cu șase, vor da cuantu­mul bruto al îndemnității de chi­rie cuvenită ofițerului pe întreg semestru a cărui plată se a­­to­­riză prin prezentul ordin. Din suma brută cuvenită se va reține taxa de 3% pentru tezaur, așa cum s-a procedat și în seme­­strul precedent. SCEN Moartea căpitanului Romulus Lepri Au fost doi frați, amîndoi o­­stași, căpitanul Romulus Lepri și locotenentul Remus Lepri din marină, fiii inginerului G. Lepri din T.­Severin, și amîndoi s’au luptat eroic, și amîndoi și-au gă­sit moartea pe cîmpul de onoare. Ne vom ocupa­ astăzi, aci, de moartea unuia din acești eroi, a căpitanului Romulus Lepri. Acest ostaș brav a luptat dela începutul războiului pe linia Vîr­­ciorova-Orșova; din sui a luat par­te activă, fiind in­totdeauna in fruntea unităței sale, la cuceri­rea muntelui All­ont și pentru vitejia sa a fost decorat cu Co­­roana României cu spade­ de răz­boi. Generalul Drag­alina ./iubea și aprecia pe acest, brav ofițer și­ și­ rr fi 1 I rr r. li /vn/n'o« il na* r­­. J­­» nu avea de­cît doi ani în gradul de căpitan­, și-i dăduse comanda unui batalion. Fu trimes apoi la Jiu căpita­nul Lepri, unde și-a găsit moar­tea în lupta glorioasă a arma­telor noastre din ziua de 14 Oc­tombrie, în fruntea unităței ce o comanda, care, prin ajutorul dat la timp, a salvat aripa stin­gă a armatei noastre și dădu lo­vitura decisivă dușmanului. Înainte de a muri căpitanul, unitatea de sub comanda sa cap­tură ii mitraliere. Cum, a­ murit Romulus Lepri ? Ca un erou, El a pornit la atac, in fruntea batalionului sau,­cu o țigară de foi în gură, și în tot timpul lup­telor groaznice el nu s’a despăr­țit de țigara sa, ca semn de sm­­onton dispreț pentru gloanțele și­ ­­­­­ ,­ obuzele ce șuei­au deasupra capul­lui său și față de moartea ce-l pindea. .j Un căpitan german, făcut pri­­zonier, și-a exprimat astfel ad­­mirația fața de bravul căpitan: — Lupt de doi ani pe toate fronturile, i-a spus căpitanul ger­­man, dar nu am văzut încă un­ ofițer luptând cu țigara în gură. Căpitanul Lepri n'a răspuns nimic, a zîmbit numai și a în­­tins căpitanului german o țigară de foi.­­ Puțin în urmă căpitanul Lepri reintră îa luptă Și de îndată fu lovit de un glonte inamic în frun­te, căzînd mort fără să facă un­ gest, fără să­ rostească vreun cu­­­vînt. . Intrămn sat din Gorj, adică o­­ricin unde a. 1r.nt.al. in motriva­ in­vaziei germanilor, și-a găsit veș­nică odihnă acest brav între bravi. Femeile din sat, plîngind pe binefăcătorul acelor locuri, au depus flori pe coșciugul său, dtn­­du-i în acelaș timp ultimul sărut de recunoștință, pe frunte, iar, preotul satului, un bătrîn septua­genar și cu plete albe ca zăpada, rosti o cuvîntare într'un limba, gen simplu și cu­ vorbe curat ro­mân­ești, prin care arăta că lui i se datorește salvarea satului lor, da invazia dușmană. Și rămășițele pămîntești ale bravului căpitan Romulus Lepri au fost înmormîntate in­­ pragul bisericei din sat, cinste ce, după dorinele strămoșești , creștine, se face doar salvatorilor de patrie și eroilor, ca să le fie pomenirea vecinică, . "V •»rjî&F Emil Nicolai* ț De vorbă cu prizonieri germani Săptămâna trecută, în stația B., nu se oprise încă bine trenul în gară și privirile călătorilor fură deodată izbite de străluci­rea unui număr respectabil de coifuri germane. Erau trei va­goane deschise, pe o lnie de a­­lături, pline cu prizonieri ger­mani. Cei mai mulți purtau coi­ful, pe care strălucea viu vultu­rul importat, și numai un mic număr boneta, „di­­ Mütze“­Erau, într’adevăr, primii pri­zonieri germani, luptătorii Ko­loss al­ei Kultur“, soldații „Kai­­ser’’-ului rîvnitor de do­minație universală! Mă apropiu de zei și la prima întrebare ce le-am pus-o: Unde, cînd Și cum au fost luați prizo­nieri, mi-a răspuns unu­l dintre ei, cu ochii albaștri și barbă roșcată, în vîrstă ca de 40 d­e ani, că au fost luați prizonieri cu două zile înainte „im Pass Puttow“, în care nu era de foc greu să recunoști imediat pa­sul Buzăului, și că fiind infe­riori, numericește alor noștri, n‘au avut ce să se facă și au tre­buit să se predea­ că așteptam să văd pe figuri lui, să sur­prind în accentul lui 0 adîncă părere de rău că au fost nevoiți să se predea. Nimic din toate a­­cestea! Mai că ar fi zis că îi pă­rea bine că, au scăpat de neca­zuri. Acesta era întradevăr de doi ani în războiu. Fusese în Franța și scăpase teafăr- A‘Uim venea de pe frontul Rigei, unde iar scăpase cu bine- Nici acum nu era lovit de glonț, tot teafăr era, numai căzuse în munție flăcăilor noștri el și cu peste o sută de camarazi. Imediat apoi i-am întreb­a din ce parte a Germaniei sunt: Pe lângă interlocutorul meu, care era din Hamburg, vecinii lui erau : unul din Silesia de sus, altul, din Breslau, alți doi din Berlin, un al 5-l­ea din Pomera­nia, al 6-lea, al 7-lea­ ,și al 8-lea din Bavaria (aceștia erau cu lungi pipe în gură), al II-lea din Westfalia, etc. Surprins de a­­ceastă grozavă împ­estrițătură, nu te-am putut opri de nu o în­treba : ce însemnează aceasta ? La care, un camarad al ham­­’re­hezului meu, îmi răspunse surizind cu bonomie: „Ganz Deutschland ist hier vertretten!“ (Toată Germania e reprezintată aici!) Interesant de reținut e faptul că mai toate trupele ger­mane din Transilvania au fost aduse de pe frontul Rigel­ Și se pare că și trupele rusești de la noi sunt de pe același front» Ad­­versarii as ieri dict pe frontul Rigel se regăsesc a­­cum pe culmile Carpaților noș­tri ! i O întrebare pe care țineam în­­deosebi să i-o pun, era aceea de a-și spune părerea asupra felului cum­ luptă soldații noștri­: „Euere Soldaten, katopfen, sehr gut, sehr fein!“ (Soldații d-voastră luptă foarte bine, foarte frum­os (brav)... ■ n i’ Eu îl întrebasem aproape tot ce doriam să aflu de la ei, î-ași mai fi descusat eu de multe, dar îi vedeam nerăbdători de a-mi pune și ei mie unele întrebări» Primul lucru ce au vrut să afle a fost că unde-i duce? Le-am răspuns că nu știu­ și am adăugat că chiar de aș fi știut, așa ceva nu te-aș fi putut spune» A doua: O să ni se dea oareÍ de ajuns de mâncare ? La care întrebare i-am asigurat că o­­ vor duce probabil mai bine ca­m 1-5 unde au venit. S'au­ arătat încîm tați și nu le venia aproape să creadă cînd le-am spus că o sa aibă mâncare, caldă și o píina pe fiecare zi.. Surprins de bucuria pe care nu și-o puteau stăpîni i-am­­ rî»­trebat ce era dincolo, la tei. Mi-au răspuns că „foarte adesea o pliie trebuia să le ajunge pe 2—3 zile. Și încă era bine"­ Șî atâția dintre dînșii erau oameni cari s­e prezintau foarte bine. Se înțelege deci acum și mai ușor de da nu erau de loc con­­trariați că ajunseseră prizo­nieri. In fața perspectivelor tranda­firii ce li se deschideam eu, oa­menii mei prinseseră curaj și ținteau să știe dacă nu­­ să fii lipsiți de tutun „für Rauchen“, la care se părea că țin mai mult chiar ca la mîncare. Nu știu ce preț ar fi pus d­ pe asigurările m­ele, dar eu m-am simțit daror să-i asigur că o să aibe și tutun și nu să le lipsea­scă nimic. Un nour de neliniște tot mai plutia însă deasupra lor»­M-aț­ întrebat deci, mai în surdină,1, mai discret: „Dar oare o să ne uit, aici la dvh ?“ Era ușor de în­țeles de de se temeau; se­ erai teamă grozav sa nu fie duși în­ Rusia,­ în Sile­ria! L­e-am răs­puns că nu e posibil așa ceva, deoarece au fost făcuți prizo­nieri de noi. Dar chiar, zic, doi ați fi duși în Rusia, de d­e v'ați teme atît ? „Știi d-ta, e așa, de frig acolo e Siberia, și nu priit, avem haine groase !3 Se pare numai de atîta se temeau ! ‘ Trenul meu fiind gata să pară apa apă, .ift'qw­as

Next