Universul, martie 1923 (Anul 41, nr. 53-83)

1923-03-24 / nr. 76

PHUDELMIHIiî miAUA poieio­ ims Tratatul de pace încheiat to­rre Polonia și Rusia, la Riga, la ziua de 18 Martie 1921, care la preambulul său proclama­s­e o pace „onorabilă fi bazată pe o înţelegere reciprocă", a pus sfâr­âit luptelor dintre cele două târî, începute la 1772. Ultimul act tragic al acestei lupte a fost războiul polono-rus din 1920, când, după înfrângerea armatelor roșii în împrejurimile Varșoviei, s-a încheiat s­tatul din 18 Martie 1921. Conform cla­uzelor teritoriale ale acestui tra­tat, front­­ier­a de est poloneză a fost astfel fixată: de la frontiera română, linia urmează râul Xbrucz, afluent al Nistrului, ur­mează fosta frontieră austro-ru­­stă­­tae­to două mlaştinile Pins­­kului, lăsând în teritor polon lo­calităţile Rowno şi Pinsk; apoi se u­rcă spre nord până la Dvis­­sa pe fluviul Duna, urmează cursul acestui râu câţiva km., se coboară spre Dunabur­g şi în sfârşit continuă pe linia Wil­­na-Dunaburg. PUTERILE ALIATE NU RE­CUNOSCUSE ACESTE FRON­TIERE, IAR CHESTEA WIL­­NEI SI A GALIŢIEI ORIENTA­LE. RĂMĂSESE IN SUSPEN­SIE. La IS Martie a. c„ conferinţa ambasadorilor de la Paris, in prosm­­a delegaţilor tuturor pu­terilor aliate fi ai Poloniei, a încheiat un protocol. In care s’a recunoscut fi milerde­­le est ale statului polon, s'a recunoscut definitiv Poloniei teritoriul Wil­na, precum fi suveranitatea ace­­luiai stat asupra Gal­ifi­ei orien­tale. Actul semnat la Paris, la 15 Martie a. c., prezintă o deosebi­­♦1 importanță, nu numai pentru Polonia, dar şi pentru România. Puterile aliate, recunoscând prin­­tr’un act oficial şi în mod defi­niţie frontierele de est ale Po­loniei, aşa cum au fost fixate in tratatul de la Riga — celelal­te frontiere au fost mai dinainte fixate de aliaţi prin tratatele de la Paris —, apoi recunoscând, de asemenea, în mod oficial şi definitiv, dreptul de posesiune şi de suveranitate a statului aliat cu România, asupra Wilnei şi a Galiţiei orientale, — au urmă­rit să consolideze Polonia, pu­nând odată capăt unui provizo­rat primejdios păcei europene. Notăm că prin semnarea proto­colului de la Paris, puterile alia­te au recunoscut, pentru totala ţavă, în mod indirect, un tratat de pace semnat de Rusia sovia­­tistă, în legătură cu clauzele sa­le teritoriale. Dacă din punctul de vedere general internaţional poziţiunea Poloniei s’a consoli­dat, CU ATAT MAI ACCEN­TUAT S-A CONSOLIDAT MICA INTELEGERE. România e lega­tă printr’un tratat de alianţă cu Polonia şi atâta timp cât pute­rile occidentale nu recunoscuse frontierele de est ale statului po­lon şi nici suveranitatea lui a­­supra teritoriului Wilnei şi a Galiţiei orientale, se înţelege de la tuse că situaţia era încă ne­sigură şi ea putea mai lesne să provoace complicaţiuni în O­­rient, dată fiind cunoscuta poli­tică echivocă, a Germaniei şi a Rusiei sovietiste. Când fostul ministru de exter­ne al României, Take Ionescu, lucra din resputeri pentru atra­gerea Poloniei în grupul Micei înţelegeri, el a întrevăzut difi­cultăţile ce prezintă pentru toţi cei interesaţi, deci şi pentru Ro­mânia, absenţa unor graniţe fi­xe, definitive şi legale ale Polo­niei, precum şi necesitatea ine­xorabilă, ca Aliaţii să recunoas­că într’un act internaţional, nu numai frontierele orientale pre­văzute în tratatul de la Riga, dar şi rezolvirea, în scurt timp, a celor două probleme teritoriale: Wilna şi Galiţia orientală, în fa­voarea Poloniei. Cu prilejul ban­chetului dat la ministerul d de ex­terne din Bucureşti, în onoarea prinţului Sapieha, ministrul a­­facerilor străine al Poloniei, cu prilejul semnării tratatului de alianţă româno-polon, mult re­gretatul Take Ionescu mi-a de­clarat, faţă fiind prinţul Sapie­ha : „Suntem, fireşte, foarte iis­­idenţi de cele ce-am făcut, nu numai in interesul ambelor fdri care sunt chemata geograficeşte, economicefle şi politiceşte să conlucreze, dar în interesul asi­gurării păcei europene. Pericolul german poate fi ceva mai înde­părtat, dar in centrul şi orien­tul european sunt factori prea mari de nesiguranţă, care tre­­bue să-i neutralizăm. Ami­ciţia noastră cu Polonia e o garanţie pentru pace şi acum suntem datori să lucrăm la de­săvârşirea acestei opere, căci lu­mea civilizată are sete de pace. Opera va fi desăvârşită când a­­liaţii vor recunoaşte graniţele o­rientale ale Poloniei şi când ei vor recunoaşte drepturile statu­lui nostru vecin şi amic asupra Galiţiei orientale. Am motive puternice şi cred că nu va trece mult şi un asemenea act se va produce­ spre a a încorona opera pe care am­ săvârşit o aci la Bucureşti“. Această operă s’a încoronat prin protocolul semnat la Paris zilele trecute. De aceea, Româ­nia are dreptul să fie tot atât de satisfăcută, ca şi Poloni, de actul important internaţi­oal, încheiat la Paris, care e menit să consolideze statul amic nouă, să ofere o garanţie solidă trata­tului de alianţă şi să asigure mai bine pacea în Orient. R. Seișanu . Asupra alegerilor din Iugoslavia Telegramele primite din străinătate astă noapte au comunicat comentarii din Franţa şî Cehoslovacia asu­pra alegerilor din Iugoslavia. Ziarele franceze au luat bu­curoase cunoştinţă că n’a reu­şit nicîun comunist, ceea ce însemnează că: „O Serbie mare şî puternică va descu­raja multe ambiţii şi va îm­prăştia în momentul de faţă unele ameninţări de războiu. Ziare cehoslovace scriu că deşi cu o nouă Scupcină, ta­lentul d-luî Passier de a aran­ja compromisuri va fi pus la o­ grea încercare. Cea mai urgentă problemă a Iugoslaviei e aplanarea con­flictului între croati, sârbi și sloveni. sa. MOZAICURI CEA MAI BUNA SOŢIE, DIN PUNCT DE VEDERE AL... BU­CĂTĂRIEI.— Desigur că o fe­m­ie decepţionată a exclamat odată: „ca să ajungiia inima unui bărbat, trebue să le adre­sezi stomacului său”. O fată foarte spirtuală a isbutit să facă pe 12 bărbaţi însuraţi să măr­turisească cum că în adevăr aşa fuseseră cuceriţi. Trei din ei apreciau, mai pre­sus de toate, punctualitatea me­sei. Ca dejunul să fie m­edio­­edu, treacă meargă, dar ca să fie gata cu cinci minute prea târziu, asta e de neertat. Alţi trei se pronunţară pentru belşugul de mâncări. Al şoapteiea, din potrivă, la­udă invenţiunile culinare ale nevestei. Al optulea se declară mulţu­mit că n’are nevoe să laude mâncările soţiei, fiindcă şi le laudă singură, servindu-i laude­le odată cu mâncările. Un artist era încântat de arta cu care nevasta transformă în mâncări delicioase carnea cea mai proastă. Un intelectual îşi laudă soţia, pentru motivul că, după ce pre­pară la bucătărie ca cea mai straşnică bucătăreasă, odată ce se aşează la masă devine femeea cea mai plăcută la vorbă, cea mai distinsă In atitudini, o ade­vărată femee de lume. Mussolini decorat de regele Ferdinand — Scrisoarea d-lui ministru La­­hovary. — Răspunsul primului ministru al Italiei — Eri, ministrul României la Roma, d. L­ahova­ry, a înmânat d-lui Mussolini, Marea Cruce a „Ordinului Stelei României" conferit de Majestatea Sa, Re­gele Ferdinand adăogând şi ur­mătoarea scrisoare: D-lui preşedinte al consiliului. Am onoarea a vă remite in­signele gradului Marei Cruci a Ordinului Steaua României, pe care Maiestatea Sa, Regele Ferdinand cu României v-a con­ferit-o Augustul meu Suveran a ţinut să vă dovedească m­ulta-i stimă şi profunda Sa simpatie pentru meritele omului de stat care prezidează destinele Ita­liei, precum şi gratitudinea Sa pentru neobosita energie desfă­şurată in menţinerea păcii şi înţeleg­erei printre aliaţi; acest acord dintre noi pe care îl da­­torăm victoriei noastre comune, este acela care va putea garan­ta şi desvolta beneficiile acestui război“. D. Mussolini a mulţumit căl­duros ministrului României ru­­gându-l să transmită Maiestăţii Sale Regelui Ferdinand, pro­funda sa recunoştinţă, relevând că aceasta este întâia distincţiu­­ne pe care o primeşte și co o socotește ca un simbol simpa­tic. Constituţia şi succesiunea la tron Părerea d-luî prof. Iorga Ca să dăm încă o dovadă că proectul Constituţiei nu este destul de studiat, am subliniat observaţiunile făcute la Cameră de d. profesor N. Iorga, în pri­vinţa paragrafului referitor la succesiunea la tron. D. N. Iorga ne adresează în a­­ceastă chestiune o scrisoare în care spune: „Nu înţeleg cum s’a putut in­terpreta intervenţia mea dela Cameră, că, în caz de stingere a dinastiei regelui Ferdinand, să nu poată fi recomandat de cât un principe latin, în sensul unei jigniri aduse dinastiei pe care ca s’o recunosc şi ca suflet Ro­mânesc nu mi-ar trebui lecţia ce mi se dă. Germania de azi nu este şi nu va fi nici­odată ceea ce a­ fost Germania dela 1806. De acolo nu mi-ar putea veni un rege. A­­cesta şi numai acesta e punctul meu de vedere, pe care-l men­ţin“. Astfel se precizează părerea d-lui Iorga in această chestiune, părere pe care am relevat-o ori tocmai ca să arătăm, invocând autoritatea observațiunilor sale, că proectul Constituției este in­suficient studiat. - Chestia orientului SEfaSlIISMpiWPIIII? VENIZELOS INVITAT LA LONDRA L­ondra, 21. — (Ra­dar ). Azi începe toţi s­feranţa experţilor afi­­aţi privitare la ches­tia orientală. Confe­rinţa va dura o săptă­mână. In cercurile oficiale se crede că după sărbătorile paştilor se va semna tratatul de pace. Se aşteaptă sosirea d-lui Venizelos, care a fost invitat de guvernul englez. — Se ştie că acum Grecia nu mai are mi­­nistru la Londra. L­ife Londra, 22 (Rador).— D. Ve­­­­nizelos va reprezenta un^P­ărc­i din Atena la conferinţa experţi,­­­lor dein Londra, care se ocupă î cu contrapropunerile guvernu­lui din Angola.­­­­n cercurile politice se afirmă că şeful guvernului din Atena, colonelul Plastiras, ar fi decla-­­ rat că va face tot ce-i stă nu putință pentru încheierea păcii. EXPERŢII AU ÎNCEPUT LU­CRĂRILE LEAFILD, 21. — Azi se va ţi­­ne prima întrunire a experţilor interaliaţi reprezentând Brita­­nia, Franţa, Italia şi Japonia, cari în comun vor examina con­­tra propunerile turce la proiec­­tul tratatului de pace din Lau­­sanne. Lord Curzon va prezida des­chiderea discuţiunilor. Vizita­­torii experţi vor fi oaspeţii gu­vernului britanic în timpul şe­­derei lor la Londra, în cunoştinţă de ultimele punc­te de vedere ale turcilor refe­­ritoare la­­tratatul de pace, nu ştim nimic din partea Greciei de când d­elegaţiunile acesteia au părăsit Lausanne. De aceia, ar fi in ajutorul experţilor inte­raliaţi să aibă prilejul de a con­­sulta pe Venizelos care a fost unul din principalii reprezen­tanţi ai Greciei în conferinţa din Lausanne“. TĂCERE ASUPRA RILOR DESBATE­ Se crede că la această Intru­­nire se va hotărî Împărţirea pe comitete, cari vor examina di­feritele chestiuni ivite. Se va păstra tăcere asupra desfcateri­­lor până când se va putea da un comunicat oficial la termi­narea lucrărilor. DECE E INVITAT ZELOS D. VENI. LEAFILD, 21. — „Times“ rea­­min­tește cu această ocazie: „Printre alte chestiuni cari pri­vesc interesele Greciei, chestiu­­nea despăgubirilor greco-turce este una din problemele rămase în suspensie atunci când s’a a­­mânat Conferinţa din l­ausan­­ne. Grecia este fără îndoială un factor important în orice a­ ranjament privitor la apropia­­tul Orient. Şi pe când suntem Citiți in pag. 3-a ma­rile premii oferite de ziarul „Universul“ citi­torilor săi. Consiliul de miniştri de orl PROBLEMA EXPROPRIERII Dri dimineaţă, înainte de con­sfătuirea majorităţilor, membrii guvernului au ţinut un consiliu la care au participat şi membrii comitetului delegaţilor. După raportul de rigoare al ministrului de interne asupra situaţiei interne, consiliul da o­m­cupat exclusiv cu chestiunea Constituţiei şi în special cu chestiunile relativ la proprie­tate. S'a hotărât definitiv ca prin­cipiul de expropriere al legei a­­grare să fie introdus in Consti­tuţie. D. Orbeanu a cerut să se pre­cizeze in constituţie normele de expropriere ca proprietatea să fie pusă la adăpost şi să nu se mai poată face defalcări fără în­deplinirea unor anumite dispozi­­ţiuni constituţionale. Justa şi prealabila despăgubi­­re la expropriere se va stabili de justiţie. Chestiunea instituirii de păduri comunale a fost iarăşi discutată punăndu-se la punct oarecare amănunte. Textul definitiv relativ la pro­prietate și pădurile comunale va fi alcătuit de d. ministru Cons­­tantinescu. Nou r­el­ese in Germania B­erlin, 21. (Rador ).­­Muncitorii fără fr­âu susţinuţi de comunişti s-au dedat ori din nou la excese pe străzile Sfettin­ielui. De pe urma pomilor fructiferi se pot câşti­ga sume însemnate, dar pentru aceasta tre­bue nomii curăţiţi de omizi. FI­LM. Acceleratul de Iaşi pleacă spre Bucureşti la ora 1 şi 10 d. a. La 12 jumătate, o doamnă tânără şi­ frumoasă, un domn slăbuţ şi cu cărarea linsă, îşi fac apari­ţia în vagonul-restaurant. Mai toate mesel­e sunt ocupate. — Garson­­ne trebuesc trei lo­curi. — Sunteţi numai două per­soane, observă chelnerul cu nu­măr aurit la guler. — Mai e cineva. Doi călători gentili se ridică, completează scaunele goale de la alte două mese și le oferă locu­rile. Perechea se așează. Apoi doam­na scoate de sub haina de blană, destul de răscroită ca să lucea­scă un sân alb, mângâiat de panglicile cămăşii, o căţeluşe cu părul creţ şi cu funde roşii, şi o pune pe scaun. Olguţa dă din coadă şi o priveşte cu recunoş­tinţă. Călătorii sunt treziţi din citi­rea gazetelor de glasul ascuţit al frumoasei tinere, cu sprânce­ne îmbinate şi cu ochi visători. — Garson! dă-ne să mâncăm. — După plecarea trenului, doamnă. — Nu se poate. Trebue să ne dai acum. — Imposibil. Se opune regula­mentul. Doamna dă capul pe spate, fă­când să joace un păr admirabil şi liber ca o coamă şi cere po­runcitor soţului, în franţuzeşte, să intervie. Ca un condamnat la munca silnică, omul se supune. — Nu e vorba de noi, dar i-e foame Olguţei. Ea e obişnuită să mănânce de vreme. — îmi pare rău, îi răspunde şeful vagonului, care-şi asistă subalternul, dar regulamentul nu s’a gândit la Olguţa. — Şi în definitiv ce ai la ma­să? ia din nou cuvântul doamna. — Omletă, mazăre cu friga­­nele, rizoto, brânză, mere. — Cum, jambon n’ai? exclamă dânsa. — Nu. — Vai! ce nenorocire! Ce ne facem! Olguţa nu poate fără jambon! Căţeluşa se uneşte cu despe­rarea stăpânei şi, ca s’o ’ncura­­jeze în stăruinţă, ii linge degetul şî verigheta. In sfârşit, trenul se pune în mişcare şi se serveşte masa. Doamna se sileşte s’o convin­gă­ pe Olguţa să binevoiască să accepte mâncările ce vor costa 60 lei fără bacşiş. Căţeluşa, în braţele stăpânei, gustă bunătă­ţile ce sa perindă, dintr’o farfu­rioară specială, aşezată pe masă; pe unele le primeşte, la altele se strâmbă, şi dă din coadă ţie câte ori i se serveşte apă minerală cu linguriţa, semn că de cea na­turală n’ar fi mulţumită. — Vai! de ce sunt atâtea curbe pe linia asta ! exclamă e­­nervată tânăra călătoare. Olgu­ţa o s’ameţească! — Aşa este unde sunt dealuri! îi răspunde umilită o femee cu­­ banda roşie la braţ, curăţitoarea­­ vagonului, retrasă într’un colt,­­ cu patru covrigi cumpăraţi in ultima staţie. Doamna o privește și cu un zâmbet o’ntreaabă: — Ii mănânci pe toţi ? — Nu. Eu n’am mâncat nimic astăzi. Ii împart cu copiii diseară, când voi ajunge. Nu pot să le dau mai mult... Olguţa a ciulit urechile ca să -prindă convorbirea. Dar, convin­să repede că nu e interesantă, îşi vâră din nou botişorul în farfu­rie şi pe urmă-l ridică, spre a primi din mâna catifelată a stă­pânei încă o linguriţă cu apă minerală. Don José I 22 Martie Venizelos va reprezenta Gre­cia la conferinta orientala a experţilor din Londra. Guvernul din Atena a făcut cunoscut că el va depune toata sforţările în veedrea Incheerei pi.,­i in Orient, însărcinatul de afaceri al Germaniei d­e Paris a predat guvernului francez documentele relative la pretinsele ilegali­tăţi săvârşite de trupele ocu­pante franceze în ţinutul Ruhr. Guvernul Be­ch­ului a publi­cat şi o carte albă, care e o co­lecţie a notelor de protestare a­­dresate puterilor aliate, în le­gătură cu problema despăgubi­­rilor şi cu operaţiunile franco­­belgiene din Ruhr. Comisiunea parlamentară germană pentru afacerile stră­ine se va întruni în cursul săp­­tămânei viitoare Spre a discuta situaţia creiată ţări în uina ocupaţiunii Ruhrului. Semnarea protocolului de că­­tre membri conferinţei amba­sadorilor din Paris, relativ la frontierele de est, la Vilna şi Galiţia orientală, a provocat mari manifestaţii patriotice în oraşele poloneze. „ Sâmbătă, 21 p., din îndemnul reprezentantului Ukraine­ dia Praga, se va organiza meetin­­guri in oraşele Galiţiei orien­tale, împotriva hotărârei luate de conferinţa ambasador lor ,i se prepară un protest al ukrai­nienilor împotriva demisiunei aliaţilor de a atribui această provincie, Poloniei. Toate ţările maritime se ocu­­pă din ce în ce mai mult de aeronautică şi mai ales de avi­­oanele torpiloare şi avioanele de bombardament. Un exerciţiu de bombardament aerian, orga­­n­zat de amiralitatea britanică, asupra cuirasatului „Agamé, maon“, la sudul insulei Wright a avut un deplin succes şi­­ provocat interesante observa­ţiuni. Intr'un raport adresat de dir­rectorul aviaţiunei navale ama­­ricane, amiralităţii, se spune că avionul va fi o armă ofensivi ef­­ace şi redutabilă în războiul naval viitor. • Se anunţă din Londra că cele două fracţiuni ale partidului liberal, conduse de Lloyd Geor­ge şi lordul Asquith, sunt pe punctul să fuzioneze. SU 1­1­0­­Mill — Un miliard una sută douăzeci şi patru mili­­oane 8­e­. — Sa vor co­nstrui 43 şcoli u­rmane.— Se va term­na clădire­a Universităţii din Capi­tală şi va încape construcţia a­ numeroase Bugetul ministerului instruc­­ţiunii cuprinde anul acesta un spor de 200 milioane lei, fa­­ţă de cel al anului trecut, c­­­frându-se la un miliard, una sută două zeci şi patru milioa­ne. In afară de sporul de 200 mi­­lioane prevăzut în acest buget, ministerul de finanţe va mai da alte 200 milioane, pentru nouile construcţii şcolare ce se vor executa anul acesta, cât şi pentru începerea construirei ce­lor 45 şcoli normale, proectate să se ridice în cursul acestui an. Din această sumă, se va re­­partiza fondul necesar pentru terminarea clădirei universită­ţii “din Capitală şi începerea construcţiei instituţiilor de cul­­tură, precum şi a căminurilor şi cantinelor din Bucureşti, Iaşi, Cernăuţi şi Cluj. 2000 POSTURI NOUI DE ÎNVĂ­ŢĂTORI % Se înfiinţează 2000 noui pos­turi de învăţători. Se va ameliora hrana din in­­ternatele şcolilor normale, dân­­du-se pes­cu 10 milioane în acest scop şi s-au prevăzut burse noi. S-a prevăzut înfiinţarea altor trei şcoli normale, pe lângă ce­­le 85 şi anume: şcoala normală din Ibaşfalău, Arad şi Beiuş. PRIME DE ÎNCURAJARE PENTRU MEMBRII COR­PULUI DIDACTIC Spre a se încuraja acei mem­bri ai corpului didactic, cari vor funcţiona la şcolile de pe gra­­niţe, s-a prevăzut un spor de 50 la sută peste leafa de bază, tu­­turor mebrilor corpului didactic din acele regiuni. Suma acor­­dată va fi de 4 milioane. ŞCOLILE DE ADULŢI Pentru combaterea analfabe­tismului la adulţi, s-a prevăzut pentru primăvară în noul buget o sumă de peste 4 milioane la personal şi material, pentru or­­ganizarea, del­a 1 Septembrie at c, a nouilor şcoli de adulţi, ca­ri vor funcţiona în toate comu­­nele din ţară, conform legei în­văţământului, care se va depu­­ne în Parlament imediat du­­pă sărbătorilor Paştilor. » t fi»».*,*, II » I II«. .11 t .1 I S‘a prevăzut 1 milion şi ju­­măta’te, pentru Învăţătorii şi învăţătoarele, care trebue să în­veţe limba română. 47 MILIOANE PENTRU INVA­­ŢAMANTUL SECUNDAR La învăţământul secundar, sporul va fi de 47 milioane, mă­­rindu-se alocaţia de hrană a co­­piilor de ţărani în şcolile se­­cundare, s-a prevăzut crearea de nouă internate, alocându-ai în buget două milioane pentru 4 luni, de la Septembrie până la Ianuarie. Afară de acestea, o mulţime de şcoli secundare, rege, gimna­­zii din­­meritoriile alipite şi ve­chiul regat, cam­ până acut» erau întreţinute de comunităţi cetăţeni diverşi sau comune,, au trecut pe seama statului. Aşa, liceul din Arad, liceul şi gim­­naziul din Bistriţa, din Năsăud, Ineu, Ciacova, Bozovici, Satmar (Transilvania), liceul comercial din Chişinău, de fete din Ceta­­tea Albă, Tighina, Suceava, Ră­­dăuţi şi cel de fete din Cer­­năuţi, au trecut pe seama sta­­tului. De asemenea, liceele şi gimnaziile din Bârlad, Bacău, Huşi,­ Piteşti, R.­Sărat, etc., vor­­trece pe seama statului. INVAŢAMANTUL PROFE­SIONAL învăţământului profesoral nu dă, în noul buget o importanţă deosebită, deoarece concepţiu­­nea ministr­ului este să se dea şi învăţământului aplicat, ace­iaşi extensiune ca şi celui teo­­retic. ■.. Sau mai prevăzute sume im­­portante pentru creiarea de noi şcoli profesionale în teritoriile alipite, unde asemenea şcoli nu există în afară de cele din Cluj şi Chişinău. La aceste şcoli se vor construi şi căminuri. S’au mai prevăzut noui sume pentru şcolile de meserii şi comerciala INVAŢAMANTUL SUPERIOR La învăţământul superior s'a prevăzut personalul cerut in plus de toate universităţile, dat fiind numărul cel mare al stu­dent­lor din universităţile noa­­stre. Afară de aceasta, s-au ad­mis cererile tuturor facultăţilor in ce priveşte materialele, mă­­rindu-se sumele alocate pentru Sporirea sirii lagistraţilor — Mediorină amânat de magistraţii tribunalului PRAHOVA 1 ai judecătoriilor de ocol din Ploeşti d-lui prim-ministru, Mor miniştri de justiţie şi de finanţe, cum şi d-ln pre­şedinte al Comisiunii bugetare a Camerei pentru ministerul justiţiei, privitor la Îmbunătăţirea salariilor slujitorilor justiţiei . Magistrali tribunalului Pra­­hova şi ai judecătoriilor de o­­col din Ploeşti, convocaţi în a­­dunare generală, au onoare a vă spune următoarea rugă­minte : . Starea materială precară no­torie, de care suferă magist­ra­­ţii, a atins în ultimul timp un aşa grad de acuitate, că aceas­­tă s­tuaţiune nu s’ar mai putea menţine pe viitor fără o însem­nată pagubă atât pentru corpul magistraturii, câ­t şi pentru stat privit ca organizaţiune so­­cială. Având menirea de a împărţi dreptatea, de a hotărî despre averea, libertatea și onoarea oamenilor, avem cinstea de a re­­prezent­a unul din cele mai demne, sî «tlecte confort *0«­In menirea carierei noastre am găsit întotdeauna dragostea de profesiune și în chemarea noastră imobilul pentru mun­­ca grea și plină de răspundere pe care a trebuit s-o prestăm. In ce priveşte insă tratamen­tul nostru, ni se serveşte actual­mente un salariu nu numai­­nu­suficient, ci cu adevărat deri­zoriu. Am răbdat până acum cu o stăpânire care a constituit o adevărată tortură sufletească, dar şi meritul nostru cel mai mare. Întrucât ca oameni de legi, noi am înţeles că suntem cei dintâi cari trebue să dăm exemplul ordine! şi supunerea către dregătoriile constituita. Simţim însă, că nu mai pu­­ti’u răbda, că nu mai putem «i trăim cu lefurile de mizerie ce ni se servesc şi care sunt me­nite a rămâne aceleaşi şi prin noul proect de lege pentru or­ganizarea judecătorească. Nu e vorba de a cere să ni se dea posibilitatea unui trai lesnicios, compatibil cu s­tua­­ţiunea noastră intelectuală şi socială, trai, la care totuşi am avea dreptul să aspirăm. Nu e vorba de a sub­veni fe­­luritelor nevoi pe cari le are un om cul­c; e vorba de a ni se asigura un tratament cu care să putem face faţă nevoilor e­­lementare ale vieţei, hrană, îmbrăcăminte şi adăpost pentru noi şi famili­le noastre. Ca magistraţi ne este oprit­ să facem comerţ, să primim orice alte funcţiuni, demnităţi sau în­sărcinări remuneratorii , nici un fel de câştig posibil decât cel primit de la stat ca leafă, pentru munca încordată exte­nuantă, din orele de slujbă şi orele libere, de zi şi de noapte, pe care o închinăm şi o sacri­ficăm binelui... altora! Deşi ni se impun obligaţiuni­le cele mai mari: o viaţă fără prihană, o muncă de rob, o a­­tenţiune veşnic trează şi o răs­pundere morală nelimitată, deşi cantitativ şi cali­tativ sfor­ţările .**Mpetre intelectuale sunt pe care ii desfăşoară ceilalţi funcţionari şi profesionişti, resursele noas­­tre materiale sunt mai mici CSL ale lor. Magistratura a încetat de mult a mai fi o funcţiune ono­rifică ! Raportul dintre patron şi sa­lariat trebue stabilit de aşa na­­tură ca să corespundă unui e­­chilibru de valon. Deci pentru nevoile noastre, pentru cerinţele noastre cari sunt multe, urgente şi variate, cerem plata în raport cu munca. Magistraţii sunt încând is­pitiţi să treacă dincolo de bara unde cu o muncă mai lesnicioa­­să se trăeşte mai omenos. Dacă însă mulţi vor pleca, cine va rămâne ? Magistraţii buni şi cu experienţă nu se pot găsi de azi pe mâine şi dacă totuşi, după o carieră îndelungată, mai sunt idealişti, cari vor să stăru­­iască în ea, sau dacă alţii din cauza vârstei înaintată nu se mai pot avânta aiurea, statul nu trebue să-i tiranizeze, abu­zând de situaţiunea lor, mai mult ca dureroasă ! Apreciem la justa ei valoare raţiunea ce se invocă : lipsa de resurse, criza generală, de care suferă însuşi statul. Mintea noastră însă refuză să concea­pă că ar fi imposibil de găsit leacul destinat să supvie la ne­norocita stare materială în care trăesc şi se sbat slujitorii jus­tiţiei. O mai raţională distribuire a veniturilor, creearea unor veni­turi speciale, (timbru general de justi­ţie, timbru in materie penală, timbrarea procedurii în materie­­de consolidare pe­­troliferă) desfiinţarea funcţiu­nilor şi cheltuelilor inutile în bugetul tuturor autorităţilor, sunt mijloace raţionale care ne vin în primul rând în minte şi care ar fi menite să aducă rea­lizarea postulatului nostru: „plata omenească pentru a avea o bună justiţie”. In această ordine de idei cre­­dem că valoarea salariilor ma­gistraţilor şi funcţionarilor ju­decătoreşti dinainte de război înmulţită cu 15, ar fi minimum de plată pentru asigurarea exis­­tenţei pe aceste timpuri de scumpete excesivă. Salariile noastre d° azi repre­zintă abia în cincitul cifrei sala­riilor anterioare războiului. Deşi valoarea de achiziţiune a monetei naţionale e astăzi în gerere de 30 de ori mai mică decât aceea pe care a avut-o înainte de război, solicităm un salariu care să reprezinte mă­­car de 15 ori cifra aceluia pe care Tap a avut la acea epocă. Cu ah« pwv'-'ig. tranpFuaAn­du­ne la 1916, ne-am mulţumi să ni se plătească o leafă care să reprezinte măcar jumătate din valoarea ei de achiziţiune de o­­dinioară; ar fi o proporţiune egală cu aceea în care statul şi-a mărit impozitele directe prin ultima legiferare. Deci 4500 lei lunar pentru su­pleant (substituit sau ajutor de judecător), 6800 lei lunar pentru judecător (procuror), 9750 lei pentru preşedintele de tribunal, 11.250 lei pentru primul preşe­­dinte de tribunal şi aşa mai de­parte, ar fi lefurile cele mai re­duse pe care le cerem pentru existenţa noastră şi a familiilor noastre. Aceste salarii ar urma să fie modificate pe viitor în raport­­ cu o nouă eventuală scumpire sau oxt­enire a vieţei. Exprimăm această rugăminte de a ni se mări salariile atât nouă magistraţilor cât şi func­­ţionarilor judecătoreşti de acti­vitatea cărora ne folosim în ca­m­per­a noastră. Socotim că numai luarea unei astfel de măsuri, neîntârziate prin noul buget, va fi chemată să asigure ţărei magistraţi demni şi funcţionari judecăto­reşti corecţi. Prim-preşedin­ţii: R. Cara. Thase. Preşedinţi: A. Golatonu, Ch. Veneri, P. Carpaţeanu, I. Cire­­şeanu, C. Epure, C. Harag­a. Judecători : V. Petrescu, A. Popovici, C. Pretescu, T. Gora­­neanu, D. Ştefănescu Priboi, Al. Vasilescu, Gh. Manoliu. Supleanţi: Em. Krupenski, A. Jenescu, N. Canari, A. Pârvu­­lescu, Andronescu, R. Dimfa. Prim-procuror : C. Ionescu.­­ Procurori: N. Crapeleanu şi V. Bărăscu. NR. Publicăm acest memoriu care oglindeşte mai mult de­cât orice, stare in care se gă­­­­seşte sufleteşte magistratura şi pentru care în atâtea rânduri, am ridicat glasul nostru. Este nevoie ca un minut mai din vreme să i se vie în ajutor Şi găsirea ajutorului nu ar fi prea departe dacă cineva ar voi-o cu tot dinadinsul şi sfatul nostru ar fi ascultat Numeroa­sele timbre întrebuinţate în justiţie, merg să facă­­venituri pentru alte întrebuinţări, în loc să îndestuleze întâi pe cei cari creazăă aceste venituri şi impun respectul,dreptului. Noi am ră­mas definitiv la această solu­­ţiune şi credem că alta mai bună atât timp cât viaţa econo­mică nu se înbună­tăţeşte nu va fi găsită. S. P. piiiTri ? din 251 Martie 1923 '[ e iipo^ j pentru asigurarea iazului de\\ ’f invawlitate permanentă, pro-',­­ venită din accidente de tren,]* r tramvaie, vapoare și autom­o- « i bile cu suma de:­­ Hei 30.999 (treizeci mii)? c Numele și pronumele j Ocunatiunea si adresa ■ AT. B. Acest­­upon destina! v­a fi trimis împreună ,u stima] de S lei, Bor. R imând de ati­­turări S/EAl.M ROMÂNIEI,­ Sir. Carol \o. iiI, asigură pe\­rilib­rul expeditor contra iitva- ¡ Zidită! ii, pune La I Decembrie * 1923, cu Condiţia de a aven orice moment cele din urmă 10­­ cupoane.­­ Cititi „VESELIA“

Next