Universul, martie 1923 (Anul 41, nr. 53-83)
1923-03-24 / nr. 76
PHUDELMIHIiî miAUA poieio ims Tratatul de pace încheiat torre Polonia și Rusia, la Riga, la ziua de 18 Martie 1921, care la preambulul său proclamase o pace „onorabilă fi bazată pe o înţelegere reciprocă", a pus sfârâit luptelor dintre cele două târî, începute la 1772. Ultimul act tragic al acestei lupte a fost războiul polono-rus din 1920, când, după înfrângerea armatelor roșii în împrejurimile Varșoviei, s-a încheiat statul din 18 Martie 1921. Conform clauzelor teritoriale ale acestui tratat, frontiera de est poloneză a fost astfel fixată: de la frontiera română, linia urmează râul Xbrucz, afluent al Nistrului, urmează fosta frontieră austro-rustătaeto două mlaştinile Pinskului, lăsând în teritor polon localităţile Rowno şi Pinsk; apoi se urcă spre nord până la Dvissa pe fluviul Duna, urmează cursul acestui râu câţiva km., se coboară spre Dunaburg şi în sfârşit continuă pe linia Wilna-Dunaburg. PUTERILE ALIATE NU RECUNOSCUSE ACESTE FRONTIERE, IAR CHESTEA WILNEI SI A GALIŢIEI ORIENTALE. RĂMĂSESE IN SUSPENSIE. La IS Martie a. c„ conferinţa ambasadorilor de la Paris, in prosma delegaţilor tuturor puterilor aliate fi ai Poloniei, a încheiat un protocol. In care s’a recunoscut fi milerdele est ale statului polon, s'a recunoscut definitiv Poloniei teritoriul Wilna, precum fi suveranitatea aceluiai stat asupra Galifiei orientale. Actul semnat la Paris, la 15 Martie a. c., prezintă o deosebi♦1 importanță, nu numai pentru Polonia, dar şi pentru România. Puterile aliate, recunoscând printr’un act oficial şi în mod definiţie frontierele de est ale Poloniei, aşa cum au fost fixate in tratatul de la Riga — celelalte frontiere au fost mai dinainte fixate de aliaţi prin tratatele de la Paris —, apoi recunoscând, de asemenea, în mod oficial şi definitiv, dreptul de posesiune şi de suveranitate a statului aliat cu România, asupra Wilnei şi a Galiţiei orientale, — au urmărit să consolideze Polonia, punând odată capăt unui provizorat primejdios păcei europene. Notăm că prin semnarea protocolului de la Paris, puterile aliate au recunoscut, pentru totala ţavă, în mod indirect, un tratat de pace semnat de Rusia soviatistă, în legătură cu clauzele sale teritoriale. Dacă din punctul de vedere general internaţional poziţiunea Poloniei s’a consolidat, CU ATAT MAI ACCENTUAT S-A CONSOLIDAT MICA INTELEGERE. România e legată printr’un tratat de alianţă cu Polonia şi atâta timp cât puterile occidentale nu recunoscuse frontierele de est ale statului polon şi nici suveranitatea lui asupra teritoriului Wilnei şi a Galiţiei orientale, se înţelege de la tuse că situaţia era încă nesigură şi ea putea mai lesne să provoace complicaţiuni în Orient, dată fiind cunoscuta politică echivocă, a Germaniei şi a Rusiei sovietiste. Când fostul ministru de externe al României, Take Ionescu, lucra din resputeri pentru atragerea Poloniei în grupul Micei înţelegeri, el a întrevăzut dificultăţile ce prezintă pentru toţi cei interesaţi, deci şi pentru România, absenţa unor graniţe fixe, definitive şi legale ale Poloniei, precum şi necesitatea inexorabilă, ca Aliaţii să recunoască într’un act internaţional, nu numai frontierele orientale prevăzute în tratatul de la Riga, dar şi rezolvirea, în scurt timp, a celor două probleme teritoriale: Wilna şi Galiţia orientală, în favoarea Poloniei. Cu prilejul banchetului dat la ministerul d de externe din Bucureşti, în onoarea prinţului Sapieha, ministrul afacerilor străine al Poloniei, cu prilejul semnării tratatului de alianţă româno-polon, mult regretatul Take Ionescu mi-a declarat, faţă fiind prinţul Sapieha : „Suntem, fireşte, foarte iisidenţi de cele ce-am făcut, nu numai in interesul ambelor fdri care sunt chemata geograficeşte, economicefle şi politiceşte să conlucreze, dar în interesul asigurării păcei europene. Pericolul german poate fi ceva mai îndepărtat, dar in centrul şi orientul european sunt factori prea mari de nesiguranţă, care trebue să-i neutralizăm. Amiciţia noastră cu Polonia e o garanţie pentru pace şi acum suntem datori să lucrăm la desăvârşirea acestei opere, căci lumea civilizată are sete de pace. Opera va fi desăvârşită când aliaţii vor recunoaşte graniţele orientale ale Poloniei şi când ei vor recunoaşte drepturile statului nostru vecin şi amic asupra Galiţiei orientale. Am motive puternice şi cred că nu va trece mult şi un asemenea act se va produce spre a a încorona opera pe care am săvârşit o aci la Bucureşti“. Această operă s’a încoronat prin protocolul semnat la Paris zilele trecute. De aceea, România are dreptul să fie tot atât de satisfăcută, ca şi Poloni, de actul important internaţioal, încheiat la Paris, care e menit să consolideze statul amic nouă, să ofere o garanţie solidă tratatului de alianţă şi să asigure mai bine pacea în Orient. R. Seișanu . Asupra alegerilor din Iugoslavia Telegramele primite din străinătate astă noapte au comunicat comentarii din Franţa şî Cehoslovacia asupra alegerilor din Iugoslavia. Ziarele franceze au luat bucuroase cunoştinţă că n’a reuşit nicîun comunist, ceea ce însemnează că: „O Serbie mare şî puternică va descuraja multe ambiţii şi va împrăştia în momentul de faţă unele ameninţări de războiu. Ziare cehoslovace scriu că deşi cu o nouă Scupcină, talentul d-luî Passier de a aranja compromisuri va fi pus la o grea încercare. Cea mai urgentă problemă a Iugoslaviei e aplanarea conflictului între croati, sârbi și sloveni. sa. MOZAICURI CEA MAI BUNA SOŢIE, DIN PUNCT DE VEDERE AL... BUCĂTĂRIEI.— Desigur că o femie decepţionată a exclamat odată: „ca să ajungiia inima unui bărbat, trebue să le adresezi stomacului său”. O fată foarte spirtuală a isbutit să facă pe 12 bărbaţi însuraţi să mărturisească cum că în adevăr aşa fuseseră cuceriţi. Trei din ei apreciau, mai presus de toate, punctualitatea mesei. Ca dejunul să fie medioedu, treacă meargă, dar ca să fie gata cu cinci minute prea târziu, asta e de neertat. Alţi trei se pronunţară pentru belşugul de mâncări. Al şoapteiea, din potrivă, laudă invenţiunile culinare ale nevestei. Al optulea se declară mulţumit că n’are nevoe să laude mâncările soţiei, fiindcă şi le laudă singură, servindu-i laudele odată cu mâncările. Un artist era încântat de arta cu care nevasta transformă în mâncări delicioase carnea cea mai proastă. Un intelectual îşi laudă soţia, pentru motivul că, după ce prepară la bucătărie ca cea mai straşnică bucătăreasă, odată ce se aşează la masă devine femeea cea mai plăcută la vorbă, cea mai distinsă In atitudini, o adevărată femee de lume. Mussolini decorat de regele Ferdinand — Scrisoarea d-lui ministru Lahovary. — Răspunsul primului ministru al Italiei — Eri, ministrul României la Roma, d. Lahovary, a înmânat d-lui Mussolini, Marea Cruce a „Ordinului Stelei României" conferit de Majestatea Sa, Regele Ferdinand adăogând şi următoarea scrisoare: D-lui preşedinte al consiliului. Am onoarea a vă remite insignele gradului Marei Cruci a Ordinului Steaua României, pe care Maiestatea Sa, Regele Ferdinand cu României v-a conferit-o Augustul meu Suveran a ţinut să vă dovedească multa-i stimă şi profunda Sa simpatie pentru meritele omului de stat care prezidează destinele Italiei, precum şi gratitudinea Sa pentru neobosita energie desfăşurată in menţinerea păcii şi înţelegerei printre aliaţi; acest acord dintre noi pe care îl datorăm victoriei noastre comune, este acela care va putea garanta şi desvolta beneficiile acestui război“. D. Mussolini a mulţumit călduros ministrului României rugându-l să transmită Maiestăţii Sale Regelui Ferdinand, profunda sa recunoştinţă, relevând că aceasta este întâia distincţiune pe care o primeşte și co o socotește ca un simbol simpatic. Constituţia şi succesiunea la tron Părerea d-luî prof. Iorga Ca să dăm încă o dovadă că proectul Constituţiei nu este destul de studiat, am subliniat observaţiunile făcute la Cameră de d. profesor N. Iorga, în privinţa paragrafului referitor la succesiunea la tron. D. N. Iorga ne adresează în această chestiune o scrisoare în care spune: „Nu înţeleg cum s’a putut interpreta intervenţia mea dela Cameră, că, în caz de stingere a dinastiei regelui Ferdinand, să nu poată fi recomandat de cât un principe latin, în sensul unei jigniri aduse dinastiei pe care ca s’o recunosc şi ca suflet Românesc nu mi-ar trebui lecţia ce mi se dă. Germania de azi nu este şi nu va fi niciodată ceea ce a fost Germania dela 1806. De acolo nu mi-ar putea veni un rege. Acesta şi numai acesta e punctul meu de vedere, pe care-l menţin“. Astfel se precizează părerea d-lui Iorga in această chestiune, părere pe care am relevat-o ori tocmai ca să arătăm, invocând autoritatea observațiunilor sale, că proectul Constituției este insuficient studiat. - Chestia orientului SEfaSlIISMpiWPIIII? VENIZELOS INVITAT LA LONDRA Londra, 21. — (Radar ). Azi începe toţi sferanţa experţilor afiaţi privitare la chestia orientală. Conferinţa va dura o săptămână. In cercurile oficiale se crede că după sărbătorile paştilor se va semna tratatul de pace. Se aşteaptă sosirea d-lui Venizelos, care a fost invitat de guvernul englez. — Se ştie că acum Grecia nu mai are ministru la Londra. Life Londra, 22 (Rador).— D. Venizelos va reprezenta un^Părci din Atena la conferinţa experţi,lor dein Londra, care se ocupă î cu contrapropunerile guvernului din Angola.n cercurile politice se afirmă că şeful guvernului din Atena, colonelul Plastiras, ar fi decla- rat că va face tot ce-i stă nu putință pentru încheierea păcii. EXPERŢII AU ÎNCEPUT LUCRĂRILE LEAFILD, 21. — Azi se va ţine prima întrunire a experţilor interaliaţi reprezentând Britania, Franţa, Italia şi Japonia, cari în comun vor examina contra propunerile turce la proiectul tratatului de pace din Lausanne. Lord Curzon va prezida deschiderea discuţiunilor. Vizitatorii experţi vor fi oaspeţii guvernului britanic în timpul şederei lor la Londra, în cunoştinţă de ultimele puncte de vedere ale turcilor referitoare latratatul de pace, nu ştim nimic din partea Greciei de când delegaţiunile acesteia au părăsit Lausanne. De aceia, ar fi in ajutorul experţilor interaliaţi să aibă prilejul de a consulta pe Venizelos care a fost unul din principalii reprezentanţi ai Greciei în conferinţa din Lausanne“. TĂCERE ASUPRA RILOR DESBATE Se crede că la această Intrunire se va hotărî Împărţirea pe comitete, cari vor examina diferitele chestiuni ivite. Se va păstra tăcere asupra desfcaterilor până când se va putea da un comunicat oficial la terminarea lucrărilor. DECE E INVITAT ZELOS D. VENI. LEAFILD, 21. — „Times“ reamintește cu această ocazie: „Printre alte chestiuni cari privesc interesele Greciei, chestiunea despăgubirilor greco-turce este una din problemele rămase în suspensie atunci când s’a amânat Conferinţa din lausanne. Grecia este fără îndoială un factor important în orice a ranjament privitor la apropiatul Orient. Şi pe când suntem Citiți in pag. 3-a marile premii oferite de ziarul „Universul“ cititorilor săi. Consiliul de miniştri de orl PROBLEMA EXPROPRIERII Dri dimineaţă, înainte de consfătuirea majorităţilor, membrii guvernului au ţinut un consiliu la care au participat şi membrii comitetului delegaţilor. După raportul de rigoare al ministrului de interne asupra situaţiei interne, consiliul da omcupat exclusiv cu chestiunea Constituţiei şi în special cu chestiunile relativ la proprietate. S'a hotărât definitiv ca principiul de expropriere al legei agrare să fie introdus in Constituţie. D. Orbeanu a cerut să se precizeze in constituţie normele de expropriere ca proprietatea să fie pusă la adăpost şi să nu se mai poată face defalcări fără îndeplinirea unor anumite dispoziţiuni constituţionale. Justa şi prealabila despăgubire la expropriere se va stabili de justiţie. Chestiunea instituirii de păduri comunale a fost iarăşi discutată punăndu-se la punct oarecare amănunte. Textul definitiv relativ la proprietate și pădurile comunale va fi alcătuit de d. ministru Constantinescu. Nou relese in Germania Berlin, 21. (Rador ).Muncitorii fără frâu susţinuţi de comunişti s-au dedat ori din nou la excese pe străzile Sfettinielui. De pe urma pomilor fructiferi se pot câştiga sume însemnate, dar pentru aceasta trebue nomii curăţiţi de omizi. FILM. Acceleratul de Iaşi pleacă spre Bucureşti la ora 1 şi 10 d. a. La 12 jumătate, o doamnă tânără şi frumoasă, un domn slăbuţ şi cu cărarea linsă, îşi fac apariţia în vagonul-restaurant. Mai toate mesele sunt ocupate. — Garsonne trebuesc trei locuri. — Sunteţi numai două persoane, observă chelnerul cu număr aurit la guler. — Mai e cineva. Doi călători gentili se ridică, completează scaunele goale de la alte două mese și le oferă locurile. Perechea se așează. Apoi doamna scoate de sub haina de blană, destul de răscroită ca să lucească un sân alb, mângâiat de panglicile cămăşii, o căţeluşe cu părul creţ şi cu funde roşii, şi o pune pe scaun. Olguţa dă din coadă şi o priveşte cu recunoştinţă. Călătorii sunt treziţi din citirea gazetelor de glasul ascuţit al frumoasei tinere, cu sprâncene îmbinate şi cu ochi visători. — Garson! dă-ne să mâncăm. — După plecarea trenului, doamnă. — Nu se poate. Trebue să ne dai acum. — Imposibil. Se opune regulamentul. Doamna dă capul pe spate, făcând să joace un păr admirabil şi liber ca o coamă şi cere poruncitor soţului, în franţuzeşte, să intervie. Ca un condamnat la munca silnică, omul se supune. — Nu e vorba de noi, dar i-e foame Olguţei. Ea e obişnuită să mănânce de vreme. — îmi pare rău, îi răspunde şeful vagonului, care-şi asistă subalternul, dar regulamentul nu s’a gândit la Olguţa. — Şi în definitiv ce ai la masă? ia din nou cuvântul doamna. — Omletă, mazăre cu friganele, rizoto, brânză, mere. — Cum, jambon n’ai? exclamă dânsa. — Nu. — Vai! ce nenorocire! Ce ne facem! Olguţa nu poate fără jambon! Căţeluşa se uneşte cu desperarea stăpânei şi, ca s’o ’ncurajeze în stăruinţă, ii linge degetul şî verigheta. In sfârşit, trenul se pune în mişcare şi se serveşte masa. Doamna se sileşte s’o convingă pe Olguţa să binevoiască să accepte mâncările ce vor costa 60 lei fără bacşiş. Căţeluşa, în braţele stăpânei, gustă bunătăţile ce sa perindă, dintr’o farfurioară specială, aşezată pe masă; pe unele le primeşte, la altele se strâmbă, şi dă din coadă ţie câte ori i se serveşte apă minerală cu linguriţa, semn că de cea naturală n’ar fi mulţumită. — Vai! de ce sunt atâtea curbe pe linia asta ! exclamă enervată tânăra călătoare. Olguţa o s’ameţească! — Aşa este unde sunt dealuri! îi răspunde umilită o femee cu banda roşie la braţ, curăţitoarea vagonului, retrasă într’un colt, cu patru covrigi cumpăraţi in ultima staţie. Doamna o privește și cu un zâmbet o’ntreaabă: — Ii mănânci pe toţi ? — Nu. Eu n’am mâncat nimic astăzi. Ii împart cu copiii diseară, când voi ajunge. Nu pot să le dau mai mult... Olguţa a ciulit urechile ca să -prindă convorbirea. Dar, convinsă repede că nu e interesantă, îşi vâră din nou botişorul în farfurie şi pe urmă-l ridică, spre a primi din mâna catifelată a stăpânei încă o linguriţă cu apă minerală. Don José I 22 Martie Venizelos va reprezenta Grecia la conferinta orientala a experţilor din Londra. Guvernul din Atena a făcut cunoscut că el va depune toata sforţările în veedrea Incheerei pi.,i in Orient, însărcinatul de afaceri al Germaniei de Paris a predat guvernului francez documentele relative la pretinsele ilegalităţi săvârşite de trupele ocupante franceze în ţinutul Ruhr. Guvernul Bechului a publicat şi o carte albă, care e o colecţie a notelor de protestare adresate puterilor aliate, în legătură cu problema despăgubirilor şi cu operaţiunile francobelgiene din Ruhr. Comisiunea parlamentară germană pentru afacerile străine se va întruni în cursul săptămânei viitoare Spre a discuta situaţia creiată ţări în uina ocupaţiunii Ruhrului. Semnarea protocolului de către membri conferinţei ambasadorilor din Paris, relativ la frontierele de est, la Vilna şi Galiţia orientală, a provocat mari manifestaţii patriotice în oraşele poloneze. „ Sâmbătă, 21 p., din îndemnul reprezentantului Ukraine dia Praga, se va organiza meetinguri in oraşele Galiţiei orientale, împotriva hotărârei luate de conferinţa ambasador lor ,i se prepară un protest al ukrainienilor împotriva demisiunei aliaţilor de a atribui această provincie, Poloniei. Toate ţările maritime se ocupă din ce în ce mai mult de aeronautică şi mai ales de avioanele torpiloare şi avioanele de bombardament. Un exerciţiu de bombardament aerian, organzat de amiralitatea britanică, asupra cuirasatului „Agamé, maon“, la sudul insulei Wright a avut un deplin succes şi provocat interesante observaţiuni. Intr'un raport adresat de dirrectorul aviaţiunei navale amaricane, amiralităţii, se spune că avionul va fi o armă ofensivi eface şi redutabilă în războiul naval viitor. • Se anunţă din Londra că cele două fracţiuni ale partidului liberal, conduse de Lloyd George şi lordul Asquith, sunt pe punctul să fuzioneze. SU 110Mill — Un miliard una sută douăzeci şi patru milioane 8e. — Sa vor construi 43 şcoli urmane.— Se va termna clădirea Universităţii din Capitală şi va încape construcţia a numeroase Bugetul ministerului instrucţiunii cuprinde anul acesta un spor de 200 milioane lei, faţă de cel al anului trecut, cfrându-se la un miliard, una sută două zeci şi patru milioane. In afară de sporul de 200 milioane prevăzut în acest buget, ministerul de finanţe va mai da alte 200 milioane, pentru nouile construcţii şcolare ce se vor executa anul acesta, cât şi pentru începerea construirei celor 45 şcoli normale, proectate să se ridice în cursul acestui an. Din această sumă, se va repartiza fondul necesar pentru terminarea clădirei universităţii “din Capitală şi începerea construcţiei instituţiilor de cultură, precum şi a căminurilor şi cantinelor din Bucureşti, Iaşi, Cernăuţi şi Cluj. 2000 POSTURI NOUI DE ÎNVĂŢĂTORI % Se înfiinţează 2000 noui posturi de învăţători. Se va ameliora hrana din internatele şcolilor normale, dându-se pescu 10 milioane în acest scop şi s-au prevăzut burse noi. S-a prevăzut înfiinţarea altor trei şcoli normale, pe lângă cele 85 şi anume: şcoala normală din Ibaşfalău, Arad şi Beiuş. PRIME DE ÎNCURAJARE PENTRU MEMBRII CORPULUI DIDACTIC Spre a se încuraja acei membri ai corpului didactic, cari vor funcţiona la şcolile de pe graniţe, s-a prevăzut un spor de 50 la sută peste leafa de bază, tuturor mebrilor corpului didactic din acele regiuni. Suma acordată va fi de 4 milioane. ŞCOLILE DE ADULŢI Pentru combaterea analfabetismului la adulţi, s-a prevăzut pentru primăvară în noul buget o sumă de peste 4 milioane la personal şi material, pentru organizarea, dela 1 Septembrie at c, a nouilor şcoli de adulţi, cari vor funcţiona în toate comunele din ţară, conform legei învăţământului, care se va depune în Parlament imediat după sărbătorilor Paştilor. » t fi»».*,*, II » I II«. .11 t .1 I S‘a prevăzut 1 milion şi jumăta’te, pentru Învăţătorii şi învăţătoarele, care trebue să înveţe limba română. 47 MILIOANE PENTRU INVAŢAMANTUL SECUNDAR La învăţământul secundar, sporul va fi de 47 milioane, mărindu-se alocaţia de hrană a copiilor de ţărani în şcolile secundare, s-a prevăzut crearea de nouă internate, alocându-ai în buget două milioane pentru 4 luni, de la Septembrie până la Ianuarie. Afară de acestea, o mulţime de şcoli secundare, rege, gimnazii dinmeritoriile alipite şi vechiul regat, cam până acut» erau întreţinute de comunităţi cetăţeni diverşi sau comune,, au trecut pe seama statului. Aşa, liceul din Arad, liceul şi gimnaziul din Bistriţa, din Năsăud, Ineu, Ciacova, Bozovici, Satmar (Transilvania), liceul comercial din Chişinău, de fete din Cetatea Albă, Tighina, Suceava, Rădăuţi şi cel de fete din Cernăuţi, au trecut pe seama statului. De asemenea, liceele şi gimnaziile din Bârlad, Bacău, Huşi, Piteşti, R.Sărat, etc., vortrece pe seama statului. INVAŢAMANTUL PROFESIONAL învăţământului profesoral nu dă, în noul buget o importanţă deosebită, deoarece concepţiunea ministrului este să se dea şi învăţământului aplicat, aceiaşi extensiune ca şi celui teoretic. ■.. Sau mai prevăzute sume importante pentru creiarea de noi şcoli profesionale în teritoriile alipite, unde asemenea şcoli nu există în afară de cele din Cluj şi Chişinău. La aceste şcoli se vor construi şi căminuri. S’au mai prevăzut noui sume pentru şcolile de meserii şi comerciala INVAŢAMANTUL SUPERIOR La învăţământul superior s'a prevăzut personalul cerut in plus de toate universităţile, dat fiind numărul cel mare al studentlor din universităţile noastre. Afară de aceasta, s-au admis cererile tuturor facultăţilor in ce priveşte materialele, mărindu-se sumele alocate pentru Sporirea sirii lagistraţilor — Mediorină amânat de magistraţii tribunalului PRAHOVA 1 ai judecătoriilor de ocol din Ploeşti d-lui prim-ministru, Mor miniştri de justiţie şi de finanţe, cum şi d-ln preşedinte al Comisiunii bugetare a Camerei pentru ministerul justiţiei, privitor la Îmbunătăţirea salariilor slujitorilor justiţiei . Magistrali tribunalului Prahova şi ai judecătoriilor de ocol din Ploeşti, convocaţi în adunare generală, au onoare a vă spune următoarea rugăminte : . Starea materială precară notorie, de care suferă magistraţii, a atins în ultimul timp un aşa grad de acuitate, că această stuaţiune nu s’ar mai putea menţine pe viitor fără o însemnată pagubă atât pentru corpul magistraturii, cât şi pentru stat privit ca organizaţiune socială. Având menirea de a împărţi dreptatea, de a hotărî despre averea, libertatea și onoarea oamenilor, avem cinstea de a reprezenta unul din cele mai demne, sî «tlecte confort *0«In menirea carierei noastre am găsit întotdeauna dragostea de profesiune și în chemarea noastră imobilul pentru munca grea și plină de răspundere pe care a trebuit s-o prestăm. In ce priveşte insă tratamentul nostru, ni se serveşte actualmente un salariu nu numainusuficient, ci cu adevărat derizoriu. Am răbdat până acum cu o stăpânire care a constituit o adevărată tortură sufletească, dar şi meritul nostru cel mai mare. Întrucât ca oameni de legi, noi am înţeles că suntem cei dintâi cari trebue să dăm exemplul ordine! şi supunerea către dregătoriile constituita. Simţim însă, că nu mai puti’u răbda, că nu mai putem «i trăim cu lefurile de mizerie ce ni se servesc şi care sunt menite a rămâne aceleaşi şi prin noul proect de lege pentru organizarea judecătorească. Nu e vorba de a cere să ni se dea posibilitatea unui trai lesnicios, compatibil cu stuaţiunea noastră intelectuală şi socială, trai, la care totuşi am avea dreptul să aspirăm. Nu e vorba de a subveni feluritelor nevoi pe cari le are un om culc; e vorba de a ni se asigura un tratament cu care să putem face faţă nevoilor elementare ale vieţei, hrană, îmbrăcăminte şi adăpost pentru noi şi familile noastre. Ca magistraţi ne este oprit să facem comerţ, să primim orice alte funcţiuni, demnităţi sau însărcinări remuneratorii , nici un fel de câştig posibil decât cel primit de la stat ca leafă, pentru munca încordată extenuantă, din orele de slujbă şi orele libere, de zi şi de noapte, pe care o închinăm şi o sacrificăm binelui... altora! Deşi ni se impun obligaţiunile cele mai mari: o viaţă fără prihană, o muncă de rob, o atenţiune veşnic trează şi o răspundere morală nelimitată, deşi cantitativ şi calitativ sforţările .**Mpetre intelectuale sunt pe care ii desfăşoară ceilalţi funcţionari şi profesionişti, resursele noastre materiale sunt mai mici CSL ale lor. Magistratura a încetat de mult a mai fi o funcţiune onorifică ! Raportul dintre patron şi salariat trebue stabilit de aşa natură ca să corespundă unui echilibru de valon. Deci pentru nevoile noastre, pentru cerinţele noastre cari sunt multe, urgente şi variate, cerem plata în raport cu munca. Magistraţii sunt încând ispitiţi să treacă dincolo de bara unde cu o muncă mai lesnicioasă se trăeşte mai omenos. Dacă însă mulţi vor pleca, cine va rămâne ? Magistraţii buni şi cu experienţă nu se pot găsi de azi pe mâine şi dacă totuşi, după o carieră îndelungată, mai sunt idealişti, cari vor să stăruiască în ea, sau dacă alţii din cauza vârstei înaintată nu se mai pot avânta aiurea, statul nu trebue să-i tiranizeze, abuzând de situaţiunea lor, mai mult ca dureroasă ! Apreciem la justa ei valoare raţiunea ce se invocă : lipsa de resurse, criza generală, de care suferă însuşi statul. Mintea noastră însă refuză să conceapă că ar fi imposibil de găsit leacul destinat să supvie la nenorocita stare materială în care trăesc şi se sbat slujitorii justiţiei. O mai raţională distribuire a veniturilor, creearea unor venituri speciale, (timbru general de justiţie, timbru in materie penală, timbrarea procedurii în materiede consolidare petroliferă) desfiinţarea funcţiunilor şi cheltuelilor inutile în bugetul tuturor autorităţilor, sunt mijloace raţionale care ne vin în primul rând în minte şi care ar fi menite să aducă realizarea postulatului nostru: „plata omenească pentru a avea o bună justiţie”. In această ordine de idei credem că valoarea salariilor magistraţilor şi funcţionarilor judecătoreşti dinainte de război înmulţită cu 15, ar fi minimum de plată pentru asigurarea existenţei pe aceste timpuri de scumpete excesivă. Salariile noastre d° azi reprezintă abia în cincitul cifrei salariilor anterioare războiului. Deşi valoarea de achiziţiune a monetei naţionale e astăzi în gerere de 30 de ori mai mică decât aceea pe care a avut-o înainte de război, solicităm un salariu care să reprezinte măcar de 15 ori cifra aceluia pe care Tap a avut la acea epocă. Cu ah« pwv'-'ig. tranpFuaAndune la 1916, ne-am mulţumi să ni se plătească o leafă care să reprezinte măcar jumătate din valoarea ei de achiziţiune de odinioară; ar fi o proporţiune egală cu aceea în care statul şi-a mărit impozitele directe prin ultima legiferare. Deci 4500 lei lunar pentru supleant (substituit sau ajutor de judecător), 6800 lei lunar pentru judecător (procuror), 9750 lei pentru preşedintele de tribunal, 11.250 lei pentru primul preşedinte de tribunal şi aşa mai departe, ar fi lefurile cele mai reduse pe care le cerem pentru existenţa noastră şi a familiilor noastre. Aceste salarii ar urma să fie modificate pe viitor în raport cu o nouă eventuală scumpire sau oxtenire a vieţei. Exprimăm această rugăminte de a ni se mări salariile atât nouă magistraţilor cât şi funcţionarilor judecătoreşti de activitatea cărora ne folosim în campera noastră. Socotim că numai luarea unei astfel de măsuri, neîntârziate prin noul buget, va fi chemată să asigure ţărei magistraţi demni şi funcţionari judecătoreşti corecţi. Prim-preşedinţii: R. Cara. Thase. Preşedinţi: A. Golatonu, Ch. Veneri, P. Carpaţeanu, I. Cireşeanu, C. Epure, C. Haraga. Judecători : V. Petrescu, A. Popovici, C. Pretescu, T. Goraneanu, D. Ştefănescu Priboi, Al. Vasilescu, Gh. Manoliu. Supleanţi: Em. Krupenski, A. Jenescu, N. Canari, A. Pârvulescu, Andronescu, R. Dimfa. Prim-procuror : C. Ionescu. Procurori: N. Crapeleanu şi V. Bărăscu. NR. Publicăm acest memoriu care oglindeşte mai mult decât orice, stare in care se găseşte sufleteşte magistratura şi pentru care în atâtea rânduri, am ridicat glasul nostru. Este nevoie ca un minut mai din vreme să i se vie în ajutor Şi găsirea ajutorului nu ar fi prea departe dacă cineva ar voi-o cu tot dinadinsul şi sfatul nostru ar fi ascultat Numeroasele timbre întrebuinţate în justiţie, merg să facăvenituri pentru alte întrebuinţări, în loc să îndestuleze întâi pe cei cari creazăă aceste venituri şi impun respectul,dreptului. Noi am rămas definitiv la această soluţiune şi credem că alta mai bună atât timp cât viaţa economică nu se înbunătăţeşte nu va fi găsită. S. P. piiiTri ? din 251 Martie 1923 '[ e iipo^ j pentru asigurarea iazului de\\ ’f invawlitate permanentă, pro-', venită din accidente de tren,]* r tramvaie, vapoare și automo- « i bile cu suma de: Hei 30.999 (treizeci mii)? c Numele și pronumele j Ocunatiunea si adresa ■ AT. B. Acestupon destina! va fi trimis împreună ,u stima] de S lei, Bor. R imând de atiturări S/EAl.M ROMÂNIEI, Sir. Carol \o. iiI, asigură pe\rilibrul expeditor contra iitva- ¡ Zidită! ii, pune La I Decembrie * 1923, cu Condiţia de a aven orice moment cele din urmă 10 cupoane. Cititi „VESELIA“