Universul, iunie 1923 (Anul 41, nr. 141-170)
1923-06-10 / nr. 150
POLTICA nunii iiiii ii iii nii ! Intr'o publicaţiune documentată, oficioasă, apărută la Praga zilele acestea, găsim date interesante relative la atitudinea prea puţin binevoitoare a Ungariei faţă de Vecinii săi Raporturile Ungariei de la 1919 încoace, cu Cehoslovacia, România, Iugoslavia şi Austria, au trecut prin mai multe faze. Fiecare fază a fost marcată de un incident caracteristic. 1. In general, greşala conducătorilor Ungariei rezidă în nesocotirea stărei de drept Şi de fapt, creiată de noul regulament european, în tendinţa lor de a întreţine în massa populaţiunei maghiare ideea nenorocită şi fantastică a putinţei restaurărei integrale a fostului regat ungar, prin cultivarea spiritului necesar ,revanşei“ ! Statele, cari formează grupul Micei înţelegeri, au făcut încă dela începutul lunei Martie 1921 demersuri speciale la Budapesta în scopul da a stabili raporturi normale cu Ungaria, în Interesul general al păcii. Aceste demersuri binevoitoare s‘au isbit, la dese intervale de reaua dispoziţie a conducătorilorUngariei. Chiar la sfârşitul lunii Martie 1921 s‘a înregistrat cea dintâi încercare de restaurare a lui Carol de Habsburg. Evenimentele din , Burgenland, care au durat la mai multe săptămâni şi au precedat, tot în 1921, a doua încercare de restaurare a lui Carol de Habsburg, au fost Inspirate de acelaş spirit, de aceeaş politică- Cu toate că guvernul maghiar a, declinat orice răspundere în producerea acelor evenimente şi a ainut aerul că la poziţie, hotărrită împotriva vinovaţilor, elei uzate în realitate, de procedee dilatorii, n‘a avut curajul să ia măsuri severe im. Ipotriva agitatorilor şovinişti, ba, dimpotrivă, le-a dat concurs direct, sau indirect, Guvernul din Budapesta a lăsat să se concentreze, să se organizeze şi să se fortifi- ce, toate elementele naţîona liste extremiste în faimoasele societăţi: -„Move“, „Ung şi riî care se deşteaptă“, şi în diverse alte grupări de agita iţîe şovînistă, compuse din ofiţerî şî studenţi, cari sub direcţia Iul Héjjas şi Pronay au introdus în politica internă a Ungariei metode de violenţă, cari apoi, au fost preconizate şî în relaţiunite cu statele vecine. Tot în legătură cu această politică de provocaţiune şi cu tendinţa de a se întreţinemereu spiritul revanşei împotriva vecinilor- guvernul din Budapesta a pus la cale atacurile frontierelor Cehoslovaciei, României şi Iugoslaviei- la dese intervale, de către bande neregulate, sau chiar de către patrulele militare regulate. Incidentele de la frontiera cehoslovacă, înregistrate la 10 Aprilie a. cei cari au provocat represaliile guvernului cehoslovac, au fost precedate de numeroase alte atacuri şi tulburări orânduite de unguri- Comitatele Hondany, Novy Hrad Gremer şi Amabank, au fost mereu agitate. Din ancheta făcută de o comisiune mixtă, a reuşi cu prisosinţă vinovăţia guvernului maghiar. Procesele-verbale redactate de comisiunea mixtă, şi publicate în cartea : „Conflictul între Cehoslovacia şi Ungaria“, dovedesc că s’a urmărit, prin acele atacuri dela frontieră, aplicarea de către guvernul ungar a metodelor de provocaţiune şi violenţă împotriva unui stat vecin, cu scopul vădit de a întreţine o atmosferă de ostilitate între popoarele respective. Ar fi de dorit ca guvernul din Budapesta să renunţe în viitor la politica sa de provocaţiune şi la metodele violente cari nu pot fi favorabile întreţinerea de raporturi normale cu statele vecine şi nici nu sunt menite să contribue la îmbunătăţirea situaţiei Interne a Ungariei. Cu simple declaraţiuni făcute de miniştrii Ungariei, desigur că nu se va pune capăt acestei politici. E necesară schimbarea metodei şi stârpirea tuturor asociaţiilor şoviniste şi teroriste din Ungaria, ca şi Interzicerea în teritoriul acestui stat a oricărei manifestaţiuni cu caracter ostil statelor vecine. Crede oare guvernul maghiar că recenta manifestaţie iredentistă din Budapesta, cu ,,pămânul Ardealului strâns într-o ladă de fier“, va putea contribui la îmbunătăţirea raporturilor româno-maghiare ? Iată de ce e necesară o altă politică maghiară, în conformitate cu situaţia de drept şi de fapt creiată de tratate. „ ..1 « ATENTÁT. coflîroop ■ in ferata Arad:Oradea-Mare Arad, 5. Iunie. — O echipă, lucrând intre staţiile Ciumeghiu şi Tămaşda, pe noua linie ferată Arad-OradeaMare, a descoperit, in apropierea staţia Tămaşda, mari bolovani de pietre aşezaţi pe linie, la o cotitură, spre a provoca deraierea trenului de persoane care avea să treacă dinspre Oradia-Mare. Se fac întinse cercetări pentru descoperirea atentatorilor. NOTA RED. — Această telegramă predată de corespondentul nostru la oficiul din Arad in ziua de 5 Iunie orele 1, a fost primită la fosta din București, ori, 7 Iunie, orele 21.00. Cum se explică, că această telegramă a făcut de la Arad până la București, nu mai puțin de 68 ore și 30 minute ? — ni -rrr-1"■*— „. Imii mss englezești se ciocnesc lângă coasta britanică Londra, 7.— Pachebotul „Balsam“ care venea dela New-York s'a ciocnit la Befast Longh cu cargobotul „Graphic“., Ultimul vas avea 200 de pasageri pe bord şi el a fost lovit în partea centrală de „Balsam“, cu o extremă violență. Comandantul lui „Grapich“ a provocat imediat eșuarea vasului său lângă coastă, evitând astfel o catastrofă în apele adănci. Scene mişcătoare s-auprodus. Toți pasagerii au fost însă salvaţi în bărci. Un gest frumos In noianul de legi, care se votează cu iuţeala fulgerului a trecut in zilele din urmă şi o lege menită să aibă o influenţă mare asupra viitorului înfrumuseţerii Capitalei. Aceasta este legea pentru „Casa grădinilor şi parcurilor publice“. Prin această lege, toate parcurile şi grădinile au fost scoase de sub administraţia comunală şi a ministerului domeniilor, unde din cauza schimbărilor politice personalul avea foarte mult de suferit. Acum grădinile se vor administra de iniţiativa privată, condusă de un comitet, format din oameni iubitori ai parcurilor şi grădinilor publice. Fonduri au început să se adune în acest scop al înfrumuseţe- rii parcurilor şi primul gest frumos şi care o onorează l-a făcut Banca Naţională, care a dăruit suma de lei 200.000. Comitetul a început să lucreze şi se aşteaptă de la el lucruri frumoase. FILME — Prin urmare, ne mai având nici o chestiune la ordinea zilei ridic şedinţa. — Mă rog, domnule preşedinte, mai avem una. Ce facem cu repaosul vitelor? — Aveţi cuvântul. Miniştrii îşi reiau locurile şi d. Sasu, privindu-se în oglinda din perete, iluminat ca Trotzki când face pe eroul şi inspectează în ţinută de campanie frontul sedentar, cuvântează solemn. — Domnilor, trebue să ne dăm seama că după război dispoziţia de lucru şi puterea de producţiune au slăbit în mod simţitor. Este un adevăr incontestabil, în ce priveşte pe oameni. Singurele care muncesc tot ca pe vremuri, sunt vitele. Această deosebire este nedreaptă, neumanâ, nedemocratică. Pentru îndreptarea ei, sunt două soluţii. Una ar fi ca oamenii să muncească şi ei cât vitele. Or, la aceasta, nu ne putem opri, fiindcă ar fi să-•oborâi!» speţa noastră fină şi civilizată la nivelul patrupedelor. Rămâne a doua, adică să ridicăm pe acestea la nivelul nostru superior şi să le punem să muncească mai puţin. — Atunci vom sta şi mai prost cu producţia ! observă un ministru. — Ce-are a face! ripostează d. Sassu. Esenţialul este să ne ridicăm pe scara sociologică. — Zoologică vrei să zici! — Afară de asta, mai e o consideraţie. Faptul că vitele nu se odihnesc Duminica şi sunt aduse la obor,, face ca oamenii să plece d’acasă în loc să stea liniştiţi şi odată ajunşi aci se pun pe chef şi nu mai sunt buni de nimica nici Luni. Iată două zile perdute. Ca să lecuim această stare, propun ca oboarele să se ţie Luni, astfel că vitele se pot repausa Duminica şi locuitorii rămân acasă. *» — Da, dar atunci oamenii vor perde Duminica, vor face chefurile Luni la obor, nu vor mai fi buni de nimic Marţi, şi iată trei zile perdute în loc de două! îşi dă cu părerea alt ministru. D. Sasu se ’ncruntă, trânteşte pumnul în masă şi pre urmă i s’aşează: ‘ — Fiindcă întâmpin atâtea împotriviri, consider repaosul vitelor ca chestie personală. Ori o admiteţi şi rămân în obor — pardon, în minister — ori o respingeţi, şi atunci demisionez şi plec. in definitiv, am dreptul să mă odihnesc şi eu, chiar fără regulamentul pe care vi-1 pro- j pun! ■ , ..,-yij ! In faţa acestui argument su- prem, Consiliul a aprobat şi astfel patrupedele vor avea repaos Duminica, iar zilele perdute de muncă au sporit cu una. Don Jose . . ..y. PROBLEMA REPARATURILOR Noui propuneri germane Suma despăgubirilor treime s’o « fixeze o tastauă internaţională NOUI RESURSE PeSIMSNÎISEI PLUTII — Franța socoteşte propunerile ©?erm.o.me o gMina, şi deci una le poate accepta — Berlin, 8. (Rador).—După cum se știe, guvernul german a primit după nota din 2 Mai, răspunsuri diferite din partea guvernelor aliate. Spre a înlătura orice dificultate în continuarea schimbului de vederi, guvernul german a decis ca să se mărginească în răspunsul său la punctele comune din notele aliaţilor şi în consecinţă pentru lămurirea şi completarea primei note, a remis ori guvernelor din Londra, Borna, Paris, Bruxelles, Washington şi Tokio, următorul memorandum: Guvernul german ţine să accentueze că a examinat în deplină cunoştinţă posibilităţile de efectuare ale Germaniei în chestia reparaţiilor şi nu voeşte să promită mai mult decât ar putea da poporul german, prin încordarea forţelor sale. CINE SA FIXEZE SUMA DESPĂGUBIRILOR De aceia guvernul Reichului reaminteşte propunerea sa ca o instanţă internaţională imparţială să decidă asupra suumei şi modalităţii de platiui reparaţiilor şi crede că poate imagina o mai puternic dovadă a bunelor intenţii ale Germaniei. Guvernul german se declară gata să acorde toate datele necesare pentru o determinare sinceră a posibilităţilor de efectuare germană şi pentru o eventuală cercetatre în finanţele de stat ale Germaniei, dând toate informaţiile ce vor fi cerute. In al doilea rând guvernul german se declară dispus ca atâta timp cât nu se poate realiza împrumuturi de suma mari, să introducă sistemul efectuărilor anuale. GARANŢIILE OFERITE DE GERMANIA In al treilea rând, Germania), propune drept garanţii pentru executarea definitivă a planului separaţiunilor, deslipirea căilor ferate de stat de la averea generală a Reichului şi transformarea lor în avere specială, independentă în venituri şi cheltueli de administraţia generală, a finanţelor, şi având o conducere deosebită. Căile ferate de stat ar urma să emită obligaţiuni în aur în valoare de zece miliarde mărci aur cari ar fi înregistrate ca ipotecă de rangul întâi asupra acestei averi speciale, cu un procent de 5 la sută cu începere de la 1 Iulie 1927. Această operaţie ar garanta o plată anuală de 500 milioane mărci aur. Pentru garantarea unei alte plăţi anuale de 500 milioane mărci aur, începând de la 1 Iulie 1927, întreaga economie naţională germană, industria, băncile, comerţul, transporturile şi agricultura ar garanta printr’o ipotecă de rangul întâi In valoare de 10 miliarde mărci aur. Aceste 500 milioane mărci aur vor fi plătite anual fie indirect printr’un impozit care ar cuprinde și celelalte bunuri germane sau direct prinobiectele ipotecate. Deosebit, se ipotechează veniturile vamale din impunerea articolelor alimentare, impozitele pe consumaţia tutunului, berei, vinului, zahărului, precum şi venitul monopolului alcoolului, al cărui venit brut era în medie în ultimii ani înainte de război aproximativ 800 milioane mărci. De atunci din cauza pierderilor de teritoriu şi populaţie aceste venituri au scăzut la aproape un sfert, însă odată cu asanarea economiei germane ele vor spori din nou în mod automat. PROPUNERILE GERMANIEI SOCOTITE IN FRANTA CA O GLUMA Sil DECI NEACCEPTABILE ■ Paris, 8. (Rador). — Cercurile oficiale socotesc că ofertele Germananiei sunt insuficiente şi inacceptabile, echivalând chiar cu o n . ă. Intr’adevăr, Germania nu arată suma ce ar putea eventual s'o plătească; ea propune ideia de a însărcina o comisiune internaţională cu fixarea capacităţii de plată a Germaniei. O asemenea proce- I dură ar fi în contrazicere categorică cu tratatul de la Versail- I Ies, care a prevăzut că comisiunea reparaţiunilor va evalua în mod periodic putinţa de plată a Germaniei. Art. 248 al tratatului acordă aliaţilor un privilegiu de ■ rangul întâi asupra tuturor bu- I nurilor şi veniturilor Germaniei. După procedura şi forma de garanţii propuse de Germa- I nia, aliaţii n'ar putea exercita î ipoteca lor generală decât într'un mod incomplet. In nota germană, cancelarul Cano trece asupra relei voinţe sistematice a Germaniei şi nu face nici o aluzie rezistenţei din Ruhr. Cu toate acestea, miniştrii francezi şi belgieni întruniţi la Bruxelles au hotărtt să nu cerceteze nouile propuneri germane atât timp cât guvernul din Berlin va persista in atitudinea sa de revoltă in contra tratatului. In această privinţă, vor urma negocieri intre guvernele aliate, după care se va vedea dacă este locul a se trimite Germaniei un răspuns colectiv. ------»-*» iMBWSn«" —*—« «\ Chestia Basarabiei în Carora franceză Paris 8, — (Rador). In conferinţa preşedinţilor de grupuri ai Camnerii deputaţilor, s’a hiotărit a se înscrie la cărând la ordinea de zi un proiect de lege aprobând tratatul relativ lal Basarabia. ipcsîalţi essfemefi' la naatte Din Moscova se anunţă că tribunalul revoluţionar din Petrograd a condamnat la moarte unsprezece comer, ciapil, dovediţi că s’au făcut vinovaţi de speculă- Pariaetele“’ e ” — Camera lorzilor şi Senatul spaniol joacă şah — Ziarele din Madrid anunţă că Senatul spaniol a primit de la Camera lorzilor din Londra o invitaţie să facă o partidă de şahţ prin corespondenţă. Noutatea a fost acceptată. Ducele şi marchizul Cortina s-au înscris să joace, se distrează Monarchiştii germani sufiți de soviete Un agent din Ludendorff prins în Basarabia Telegrama pe cartonul amei Steiri Chişinău, 7 Iunie. — Siguranţa Statului din Chişinău a făcut o interesantă descoperire, care produce senzaţie. Azi a fost arestat un agent german, care purta uniformă română de ofiţer de marină. Anchetat, s’a stabilit că el făcea serviciul de legătură între msminhiştiî germani şi soviete. Făcându-ise o minuţioasă percheziţie s'a găsit la ei o telegramă a lui Ludendorff, către soviete, telegramă scrisă pe cartonul unei ţigări. Din cuprinsul acelei teegrame resultă că bolşevicii aţaţă cu arme şi bani pe memarhiştii germani pentru începerea unei puternica acţiuni în Germania. Descoperirea produce senzaţie pentru faptul că de unde până acum se ştia că bolşevismul este duşmanul monarhismului, astăzi susţine reîntronarea acestui regim tocmai în Germania, unde sunt cunoscute ie- I cente de ciocniri dintre comunişti şi socialişti. Cronica externă .-rrrr--- -. »- •8 iunie Nota guvernului Cuno, cuprinde următoarele oferte: Germania propune ca o instanţă internaţională, compusă din experţi, să fixeze suma cuvenită aliaţilor sub titlul de reparaţiuni, precum şi modalităţile de plată; ea se declară dispusă să dea toate datele privitoare la capacitatea sa de plată şi acceptă, atâta timp cât nu se va putea realiza împrumuturi străine mari, să dea sume anuale. In ce priveşte garanţiile, Germania propune despărţirea căilor ferate de stat şi deci administraţia lor specială care ar putea garanta o sumă de 590 milioane măriei- aur anual, pentru reparaţiuni. O altă sumă de 560 milioane mărci,aur va fi garantă de posesorii de bogăţii reale (industrie, comerţi bănci, agricultură) printr-o ipotecă de rangul I în valoare de zece miliarde mărci-aur, precum şi prin ipotecarea veniturilor vamale. La Paris aceste oferte sum considerate insuficiente şi deci inacceptabile. Procedura şi forma garanţiilor nu poate conduce la nici un rezultat practic, iar comisia internaţională, care va fixa sumele pentru reparaţiuni şi capacitatea de plată a Germaniei e în contrazicere cu tratatul ca la Versailles. Ştirile din Lausanne sunt rele. Delegaţii turci fac mereu dificultăţi. Aliaţii vor să provoace o Incheere grabnică a lucrărilor conferinţei, printr’o intervenţie somaţie făcută Turciei. De alta parte, se anunţă că ar fi exclusă suspendarea lucrărilor şi amânarea conferinţei orientale. Peste două luni se va proceda la alegerea preşedintelui republicei portugheze. Candidatul, care are cele mai multe sense, e tribunalul Magalhacs Lima. Serviciul militar în Iugoslavia va fi redus de la două ani la 18 lunL teHli || li Iii — întâmpinarea d-lui Inginer âî. Davidescu, fost secretar general al ministerului lucrărilor publice — D. inginer Davidescu ne trimite următoarele rânduri care deschid discutiunea în chestiunea pusă de d. Traian Lalescu acum câteva zile : In numărul din 2 Iunie al ziaruluiUniversul s’a publicat o cronică ştiintifică, a d-lui prof- universitar Traian Lalescu relativă la o chestiune de ordin technico-economic de o deosebită importantă şi anume: asupra problemei „Bucureştii port la Dunăre“. Este desigur interesant a se expune şi publicului profan în mod popular proiectele marilor lucrări economice nij cari timpul nostru le impune a fi nu numai examinate, dar și îndrumate spre o executare cât maî grabnică. ' *4 . Din discutarea lor poate să reiasă oarecarî învățăminte sau concluziuni folositoare după cum se va arăta chiar prin observaţiuniie de mai la vale. ■ . D. profesor Lalescu recunoaşte marea însemnătate a legăturei Bucureştilor cu Dunărea printr’un canal navigabd alimentat de Argeş, precum şi a sporului de apă alimentară care s’ar obţine în mod subsidiar, pentru Capitală» şi descrie în mod sumar proiectul întocmit de d-nul ing. Leonida pentru aceste lucrări, recomandându-i atenţiune publice şi autorităţilor în drept să-i dea aprobarea cuvenită. Pentru a ajuta la clarificarea şi buna soluţionare a acestei mari probleme am crezut că este bine să pun în vedere d-lui profesor Lalescu următoarele: Subsemnatul am publicat în 1913 în buletinul soc. politechnice Nr. 7 şi 8 ante-proectul canalului navigabil Bucureşti-Dunăre în legătură cu reţeaua generală a canalelor navigabile ale ţărei, şi cu un traseu cu totul deosebit de acela propus de d. îng. Leonida. Canalul propus de subsemnatul constituie o ramură a unui mare canal colector transvenal prevăzut între Argeş şi Siret şi condus prin vecinătatea curbelor de nivel 90 şi 100 adică pe lângă oraşele Bucureşti, Buzău, R.Sărat, Focşani, Mărăşeşti şi Ajud, canal destinat să colecteze apele disponibile ale tuturor râurilor de la Argeş până la Siret şi să asigure nu numai navigaţia între regiunea Bucureştilor şi sudul Moldovei, dar şi irigarea şesurilor subiacente precum şi forţa motrică aferentă regiunei. Ramura de legătură Bucu-reşti-Dunăre urmează traseul Pe valea Colentinei până la lacul Cernica, cu ajutorul a două baraje-ecluze de câte 20 metri cădere, şi mai departe este condusă pe un traseu aproape orizontal în vecinătatea, curbei de nivel 55 până la gura Mostîştei unde printr’o ecluză-puţ de 40 m. este pusă în legătură cu Dunărea. Motivele cari justifică dispoziţîunîle propuse de subsemnatul sunt următoarele : Lucrările de amenajare economică a apelor trebuiesc să facă parte dintr’un ansamblu, iar nu să fie proiectate izolat şî independent. Ele trebuesc să între în cadrul general al lucrărilor de amenajare generală a unei regiuni. Acest principiu, uşor de înţeles de altfel, a fost adoptat şi prescris în Franţa penru lucrările de amenajare ale bazinului Rhonului şi în general pentru toate lucrările hidraulice. Distinsul technician Hersent în uvrajul său asupra refacerii Franţei, — arată cum mai înainte, din neobservarea acestui principiu s’au „gaspellat“ forţe hidraulice considerabile şi că s’a lucrat în chaos. Amenajerile se fac în mod integral, adică din triplul punct de vedere a navigatiuneî, irigaţiuneî şi forţei motrice şi pentru utilizarea maximă a apelor. Ecluzele şi barajele se fac cât se poate mai puţine şî mai înalte pentru a câştiga timpul transporturilor şî pentru a avea uzine de forţă motrică cu unităţi cât mal mari şi cu personal cât maî redus. Intr’unul din ultimele numere ale ziarului parizian ,,Le Temps“ 24 Mai se arată că pe Sena Inferioară între Paris și Rouen, ministerul lucrărilor publice a decis suprimarea, a trei baraje ecluze, din cele 9 existente pentru La marpi Europsi, lâip ţărmul MianticEL — însemnările unui efilator — XV ! N-am deloc gândul să încerc o descriere a Parisului, fie ea şi numai fragmentară; acesta este un lucru pe care nu mă pot hotărî să-l fac aci; el nu mi-ar fi îngăduit în spaţiul de care mă tem să nu abuzez. Drept aceea ,şi socotind că fiecare dintre cititori cunoaşte personal sau pe altă cale — ceea ce trebuie cunoscut despre Capitala lumii, considerată în formele ei neschimbate, voiu căuta să prind numai câteva aspecte speciale ale momentelor pe care le trăiam în scurta mea şedere acolo. Vedeam Parisul pentru a doua oară, intr'o vreme când marele oraş trăia „sezonul escursioniştilor* americani“; la date aproape fixe, odată pe an, transoceanicii poposesc aci şi, încărcaţi în mari automobile, — cari aleargă toată ziua cu ei pe bulevardele largi—cu baedeckerul subsoară, vizitează Parisul şi vecinătăţile, extasiindu-se la poruncă. * * A doua zi după sosirea mea, ieşeam dimineaţa pe la ora 9-De la „Grand Hotel", din boulevard des Capucines, pornind la întâmplare, mă opream în faţa bisericei Madeleine unde m am amestecat cu credincioşii cari veneau să se roage. La intrare, lângă treptele de piatră, înaintea grilajului de fer, uin grup de tineri bătăioşi vând o gazetă pe care nu se poate să n'o ieie „L'Action Frangause“ a d-lui Léon Daudet, părintele „naţionalismului integral francez”, deputatul atacat violent în Parlament nu mai departe decât zilele trecute, acuzat fiind că pregătea un complot împotriva regimului republican. Admiţând că numitul deputat, — în treacăt fie zis, odios unei mari pături a populaţianiî franceze pentru spiritul redus în care duce anumite campanii — s-ar fi făcut în adevăr vinovat de un atare fapt, nimeni nu se va mira în Franţa : ziarul cu numele de mai sus are, doar, ca motto, o frază a ducelui de Orléans, imitulat acolo „heritier des quarante Ross qui on miile ans iient la France". Un ton de o exagerată violenţă de limbagiu şi de aroganţă neîngăduitoare se desprinde din coloanele ziarului, ca şi din întreaga activitate a „naţionalismului integral” al d-lui Daudet, care nu odată îi aplaudat, dealtfel, cu jind, clipele începutului fascismului italian, adică vârârea pe gâtul adversarului politic, în chip de argument, a und cantităţi de rnt-I de.mînă... I Intru în biserica Sfânta Ma t deleina şi am prilejul să cons, j tat. că Parisul tot se mai roa- I gă sau că, în orice caz, simţi , mântui religios nu e absent, aşa cum s’a spis la noi, de he, j numărate ori, pe nedrept. * Nu departe, în dreapta targei şi monumentalei pieţi a Concordiei, — piaţă fără seamăn — e instalat Salonul, ex.poziţiunea generală de anul acesta. Eveniment, artistic de mondială însemnătate, era păcat să trec, fără să-l cunosc de aproape. Rog pe cititori să nu aştepte nici enumerări de lucrări nici formularea a cine ştie ca savante, şi pretenţioase judecăţi critice asupra lucrărilor expuse. Fie-mi îngăduit să spun numai că , după ce vreme de ani de zile, am tot trecut şi trec mereu prin expoziţiile de la noi, cu un simţimânt ciudat, de sfială, pentru care nu mă puteam mustra de ajuns şi care mă făcea să desnadăjduiesc asupra impresionabilităţii mele în acesta materie — eram, aci, profund zguduit. Am stat vreme de două ore, fără să văd, bine’nţeles, decât puţin din ceea ce era şi din ce se cădea negreşit să fie văzut în vastul salon.. Cu o putere de viaţă care uimeşte şi cu o izbitoare simplitate,—uşoară doar pentru necunoscători, dar, în realitate, rezultat al unor adânci şi chinuitoare sforţări de un traiu de om,—secţia sculpturii mişcă şi tulbură prin înfăţişarea ei de exhibiţiune aş putea zice aproape funerară. Mai elocvent decât, orice altă manifestare, plastica înfăţişea-ză caracterul generos al acestei Franţe nobile care sângeră ori atât de adânc şi în care până azi se plânge, în atâtea familii, cu o demnă resemnare. „In memoriam” s’ar putea numi această expoziţiune, ale cărei bucăţi, în proporţie de cel puţin trei sferturi, sunt închinate, cu pietate, adâncă, morţilor scumpi, bucăţi cari, — cu toată piatra rece a alcătuirii lor, — îţi umezesc ochii şi te înfioară... * Când, ieşind de aci trec prin faţa Parlamentului şi străbat spre stânga piaţa Concordiei, —■ pe care, azi, statua Strasburgului nu mai poartă crepul de doliu — îmi amintesc că am de împlinit o datorie fără de care trecerea mea prin Paris n’are rost.. Şi pornesc spre Palatul invalizilor, spre a privi din nou, măcar câteva minute, sicriul de marmoră roşie în cuprinsul căruia Napoleon încărcată de glorie şi de dureri, îşi doarme, „pe malul Senei, în mijlocul acestui popor francez, pe care l-a iubit atât...” semnul de veci. La intrarea dinspre Podul Alexandru III constat schimbări: acolo stă azi între trofee de război modestul vagon restaurant No. 2419 D., în care mareşalul Foch săvârşi istoricul act de a face să se semneze armistiţiul, la 11 Noembrie 1918. Tata unul din coridoarele înguste cari duc la uşa palatului, înspre Champs de Mars, şi, intrând, iată-mă descoperit, stând lângă balustrada rotundă şi rece, privindîn jos spre sarcofagul împăratului. Nu sunt singur acolo. Invaziunea americană, despre care am mai pomenit şi alte daţi, cu prilejul altor călătorii, se face simţită şi în acest loc, în forme sgomotoase şi de o curiozitate care blosează. Dacă cobori treptele dinapoia rotondei, după ce ai aruncat o privire spre capelă, găseşti la uşa de jos, pe decanul invalizilor nelipsit de aci, bătrân şi fără sânge în obrazul livid, cu vechia-i tunică groasă descheiate la gât din pricina căldurii şi purtând pe postavul ei decoraţiuni rare, al căror istoric îl spune bucuros grupului adunat împrejur, el nu uită niciodată să-ţi arate broasca cheei dela uşa sus pomenită. Şi, cu un orgoliu care e uşor de'nţeles la un om orânduit într’un asemenea Cadru, după ce o lungă viaţă ’ntreagă şi-a trecut-o ca ostaş, bătrânul îţi spune, şoptind misterios,—ca şi cum te ar iniţia într’un mare şi solemn secret, — că până şi această broască a cheei are forma „Legiunii de onoare”.... Revenit spre oraş, prin rue Royale,, şi iar prin faţa Madeleinei, trebuie să ţin piept formidabilei circulaţiuni a centrului. Primejdia este aci la fiece pas, deşi conducătorii de vechicule sunt foarte respectuoşi pentru viaţa pietonilor. Agenţii circulaţiunii prezicea-i că, cu o infinită luare aminte, permanenta luptă ce se dă inire aceste două tabere. Pentru cine a trecut pe aci, nu e o noutate că unele străzi în anumite ore fixate, au circulaţiu nu numai într’un sens, după cum, iarăşi, este un spectacol obicinuit acela de a vedea cum, la semnul făcut, un lung şir de vehicule se opreşte un răstimp la răspântie, spre a se da chir de a traversa, pietonilor, cari de câteva minute aşteaptă pe trotuare. O vechie experienţă de călător mă face ca, atunci când mă găsesc într’un oraş străin şi mai ales când nu pot rămâne acolo prea mult, să fug de compatrioţii cunoscuţi. Ei te transformă întotdeauna, — cu mai multă sau mai puţină amabilitate,— în prizonierii lor, şi când te mai dă prin cap să mai discute şi situaţia politică din ţară, Dumnezeu cu mila!.. Pentru acest cuvânt, ca om care nu puţin am pătimit, am şi mâncat într’un Duval oarecare, (nouă franci masa completă) şi apoi am revenit la hotel, urmând să ies seara că văd Parisul noaptea. NEGRU 19