Universul, aprilie 1924 (Anul 42, nr. 73-96)

1924-04-16 / nr. 86

KWE2W0­­AW__S58959CS59R0 Marea datorie Zilele trecuta er a serbat, la forme profund impresionante, aniversarea unirii Basarabiei cu patria-mumă. Aniversarea acestui act a avut, în împreju­rările de azi, însemnătatea unei manifestaţiuni a întregei su­flări româneşti, de dincoace şi de dificolo de Pr­ut. A fost la Chişinău, nu o sim­plă aducere-aminte,—în fonna o­­fîciale şî după un cadru de mai înainte hotărât, — a unirii Ba­sarabiei, ci o subliniată­­şi e­­nergică expresiune a sufletului românesc, care Înţelege să nu se lase dîn nou fărâmiţat. Se va căr­bători în cur­ând, de­sigur nu cu mai puţin fast, ani­versarea unirii şi a celelalte ţări române, pe cari vitregia trecutului le-a ţinut un lung şir de ani departe de noi. Ardealul românesc şi Bucovi­na, — fruntea nobilă a Moldo­vei, — nu vor uita să-şi spună cuvântul de mulţumire, lui Dumnezeu şi conducătorilor neamului românesc, conducă­tori cari, cu suflet luminat şi cu inimă neînfricoşată, au scris la cartea istoriei noastre înde­lung aşteptata pagină de aur.­­ Noi socotim, că nici­odată nu este mai nimerită decât în a­­ceste zile de bucurie a neamu­lui, aducerea-aminte a unei mari datorii, pe care o avem faţă de sufletul locuitorilor a­flaţi în cuprinsul nouilor ţinu­turi alipite. Paza neadormită la hotare este tot atât de trebuincioasă, cât şi­ grija faţă de inimile a­­fla­te la cuprinsul hotarelor. Cultivarea la sens naţional a celor ce au fost şi sunt ai noş­tri, sprijinirea lor la lupta ro­mânească ce-o dau pe pământ românesc, sunt datorii, cari tre­buie să fie temelia politicei ne­schimbate a tuturor partidelor, orice numire ar avea ele. Preţuirea, la spirit de drepta­te curată, a nevoilor celor-lalţi, printrta cinstită şi Înţelegătoa­re administraţie, devine o con­secinţă firească a principiului mai sus formulat. Urmele unei stăpâniri, care n‘a avut decât duşmăni© pen­tru ceea ce a fost or­ românesc, se simt adânc până în ziua de azi. Dar interesaţii la revenirea unui regim, din care aveau doar foloase, ca şi rătăciţii, cari stăruie într'o condamnabi­lă atitudine, nu pot rămâne în­că multă vreme neştiuţi sau ne­­luaţi in seamă. Onesta arătare a unei reali­tăţi, ce nu poate fi negată la nesfârşit şi aplicarea fără de patimă a unei legi, care este a­­ceeaş pentru toţi, va face şi din aceste elemente, — răzleţe azi,— fii de omenie ai unei ţări, care nici­odată nu a sugrumat nici pe cei mai răi ai săi. Demisia guvernului d­in Gi­vernMii IIBsnSstenat avizează la noul sLegeri parlamentare Behrind, 13 (Oficial).—,­zaţia alegătorilor lor. Guvernul regal şi-a dat astăzi demisia cu intends* şi dorinţa de a contribui la clarificarea în măsură posibilă a situaţii politice parlamentare, cre­ata de faptul că diferite grupuri şi deputaţi au modificat programul pe baza căruia au fost aleşi, fără să fi cerut sau obţinut autori-Guvernul este convins, că această situaţie anti-par­­lamentară nu se poate chirifica decât prin noul alegeri Amânarea şedin­ţelor parlamentare va permite examinarea a­­cestei situaţii sub toate aspectele ei, spre a se găsi o soluţie prielnică. Ziarele streina rectsness că au exagerat importanţa Susiedente­­lor «iin’Bucureşti .“ 1 Viena, U. — „Neu­es Wiener Tagblatt“ scrie următoarele: „Cu privire la turburările studenţeşti din Bucureşti şi alte oraşe ale României — ni se comunică dici sursă bine informată că sgomo­­tul făcut in jurul acestor excese întrece cu mult realitatea, JV. J?.— După cum era de aș­teptat unele siccre străine s’au ■grăbit să dea proporţii exagerate şi nemeritate unor incidente re­gretabile, dar fără însemnătate. ALIANŢA român­o-japoneză ? Berli, 14.— „Kölnische Set­tling “ află din Paris că Ro­mânia şi Japonia au semnat un tratat de alianţă pentru cazul unui război cu Rusia (!?). e desminţire dali presei sârbeşti — IN CHESTIA PRETINSEI LOR DEVASTĂRI FĂCUTE DE RO­MANI — Tirna, n­ .Jienes Wiener Tag­­blatt* publică o desminţire a d-lui Nistor, şeful delegaţiei ro­­mâne la Viena, cu privire la pre­­tinsele „prădăciuni“ din locali­tăţile cedate de România, Iugos­­laviei,— care sunt pe neantregul inventate. Când femeile s® tund Mik,— E prea scurt firul ăsta de pir, ca și un fi© păr de femee. H 1 • fl ® w 1 ®i® 1Ä «llpItglffiSä:; — Prânzul dela d. Poincaré.— La Academia de arte frumoase. La concursul hipic. — Paris, 14(Riior). *— D. și D-na Poinca­r au oferit un dineu în onoarea suveranilor retr­ân­i. Au asistat d. și d-na Mitterand, președintele Ca­merei, nunțiul apostolic, am­basadorii Saanle', Belgiei, J poniei, Angliei, Braz­i­ei şi Germaniei, d-nul Duca, M­eu, Antones­u, Constantinescu şi d-neie de on­oare ale Reginei. Au mai as­­tat miniştrii Ce­­hoslovaciai, Serbiei, Poloniei, mai mulţi miniştrii francezi, mareşalii Joffre, Fach, Pétain, D’E ■,­Merey, generalii Ithe­lot, D bo i’ oy, amiralul Gras. net, membrui leg­­iun­i ro­mâne de la Paris, preşedinţii principalelor comisiuni ale Camerei şi Senatului, nume­roşi deputaţi şi senatori, a­­cademicianii Robert de Flers, Kichepîn şi M­arcel Prevost, membrii din Cssa mditsra a d-lui M­llerand precum şi numeroase personalităţi din aristocraţia franceză. MsSesfăfSIe L®r an plesai 'dSi» Paris PARIS, 14 (Rador).­­ Su­veranii români au plecat din Paris. Un batalion de infan­terie cu drapel şi muzică a dat onorurile cuvenite. Suve­ranii au fost Salutaţi la gară de efi­re d-na şi d. Mblerand, d-nii Poincaié, D selves, şi câţiva mon­ştri. Re­gele era îmbracat în uniformă militară românească, iar Regina purta un mantou de catifea garnisit cu blană. Suveranii au trecut în revistă trupele. Muzea gârzei republicane a intonat imnul regal român şi M­ro­seillese. Suveranii s’au suit in vagon şi s’au întreţinut câtva timp cu dl. şi d-na Mil­­lerand. După ce i s’a dat Reginei jerbe de flori, dl. M­­­ierand a strâ­ns mâna Regelui şî trenul a plecat spre Fon­tainebleau. La Fontainebleau PAR­S, 14 (Radír). — Su­veranii au sosit la Fontaine­bleau, u ’de pe peronul găreî luxos decorat cu drapele fran­ceze şi române, au fost sa­lutaţi de către autorităţile ci­vile şi militare. La Fontain - leresu s’a oferit suveranilor un dineu la care au asistat march­­ul şî march za De­­tansy, march­iul şi march­ui Lignac, Decasteriane, precum şi alte câteva persona Itaţi marcante. Regele şi Regina au viz­­at apoi castelul. La ora 7 Regina, condusă la gară de personalităţile marcante din Fontainebleau, a plecat spre Nice. La gară i s-a o­­ferit frumoase jerbe de flori. Regele a plecat cu automo­bilul la Corntbiche unde a luat ceaiul împreună cu alţi invitaţi. La Academia da arte frumoase — Catântarea M. S. Regelun.—Cinstirea M. S. Ecgiael — PARIS, 14 (R doi).­­ Su­veranii însoţiţi de d. şi d­na Mitterand au asistat la o şe­dinţă a Academiei de bele­gne. Preşedintele a urat su­veranilor buna venire la A­­cadem­e. Regele a răspuns urmă­toarele: Cuvintele D­vs ne mişcă foarte m­ult,căci regina şi cu mine vedem în ele o nouă dovadă a sentimentelor care leagă ţările noastre. Am fost foarte mişcat de onoarea pe care aţi fi acut-o Re­ginei chemând-o în mij­locul vostru, pe timpul războiului, şi sunt fericit să pot saluta astăzi pe atâţia reprezentanţi ilu­ştri ai artei franceze. Po­poarele care urmăresc ca şi noi o politică de pace nu pot avea aspira­­ţiuni mai indite decât să contribue la dezvoltarea civilizaţiei mondiale. Nu e nevoe ca eu să demonstrez ceea ce uma­nitatea datoreşte artişti­lor voştri, dar ţin să amin­­tesc încă odată de pro­funda Influenţă pe care a avut-o Franţa asupra României. Franţa poate să fie mândră de artiştii săi, cari au ştiut să răs­pândească gloria sa in lumea întreagă şi să-i asigure admiraţia şi re­cunoştinţa popoarelor, aruncind, în măsura mij­loacelor sale, pentru a­­ceiaş progres şi aceiaş civilizaţie ca şi Franţa, România urmăreşte ace­ Saş Ideal de frumuseţe şi adevăr, de care se in­­spiră in mod atât de no­bil, Institutul şi Academia franceză. Regina artistă şi creştină In cuvântarea care a ţinut-o preşedintele Academiei, a sub­liniat că dela 1898, când A­­cademia a fost vizitată de ţarul Rusiei, Academia n'a mai primit pe alţi suverani decât acum pe suveranii Ro­mâni. Preşedintele Academiei a mai spus, că Regina Ro­mâniei n'a părăsit nici­odată cultul artelor şi literaturii, subliniind caritatea sa, erois­mul său şi nobleţea inimei sale. Regina României a avut cele mai frumoase idei de femee şi de regină creştină. Toate surorile noastre vă a­­clamă intr’un glas. La un sonsasis hipic PARIS, 14 (Rador).—Dinn recepţia dela Academia de tele site, suveranii români au asistat la un concurs hi­de. Suveranii, cari erau î­nsoţ­ii de d. şi d-na Mllerand cu fort primiţi de către baronul du Ten­, preşedintele soco­tiţii hipice franceze. La so­sire şi la plecare garda­ re­publicană a dat suveranilor onorurile cuvenite. Muzica m­­itară a executat tot timpul imnul ro­mân şi Marseille^*. 0 mulţime imensă a o .iipcî toate gderiile, iar Suverania şi preşedintele republicei au luat loc în tribuna oficida­lii arenă, au fâcut exerciţii un escadron al şco^lei spe­ciale militare dela Saint Cyr. După «ceea, au urmat exer­ciţii executate de şcoala de cavalerie dela Saumur. Exer­­ciţie executate de esca­­droane din prima divizie u­­şoară de artilerie au provo­cat entuzi-'S'm în mulţime. Regina dădea întotdeauna primul semnal aî aplaudări­lor. Un mic incident provo­cat din căderea unui cal n’a împiedicat continuarea excr­eţiilor care făceau dovadă excelentă de dibăcia şi iu­­ţimea călăreţilor. La sfârşit mulţimea a aclamat călduros pe suverani şi pe tot parcur­sul drumului până la minis­terul de externe, unde s'au dus suveranii. Dsi&smul oferifi d. Mitlerand Paris, 14 (Rador). — D. şi D-na Millerand au oferit un dejun intim suveranilor. Un batalion de infanterie cu clupei și muzică a dat ono­rurile cuvenite suveranilor la sosirea lor la E­ysée. Deju­nul a fost servit in marea sală de mâncare a primului etaj. La dreapta regelui a luat loc d-na M­ilerand, iar la stânga d-na Peincaté. La dreapta reginei a luat loc d Mdierand, iar la stânga d. Poincaré. Ia ISis©, Ra­géi© ss iHapoissză Sa Paris Paris, 14 (Ridor).—Suve­ranii au plecat la Fontaine­­bl­au. De aici, regina pieacă direct pentru câteva zila la Nice, iar regele se întoarce la Paris. întrevedere Intra d-nsi Poincaré si Duca Paris, 14 Rador).—D. Poin­caré a primit pe d- nii Duca și Anton­eseu. Cu privire la conversaţia, care a avut loc intre d-nii Poincaré şi Duca, se ştie deo­camdată numai că ambii mi­niştri dau întreţinut cu privire la politica generală a ambelor ţăii. „Petit Parisien* scrie că ni­menea nu poate să bănuiască tratativele dintre Franţa şi România, pentru că eie tind să consolideze pacea şi menţine­rea loială a tratatelor, în scop de­ a reorganiza Europa. Se anunţă mari greve in Anglia Londra, 13. — Toate şantiere­le maritime sunt pichisa la ur­ma ref­uzului lucrătorilor ăia Southampton de a accepta ordi­nul dat de Trafle-Um’on-uri pen­tru reînceperea lucrului. Aceas­tă măsură priveşte peste o sută miî lucrători. Se presupune că erica va fi complicată și da gra­va snfaceriior, fie oarece aceștia au respins ofertele făcute de pa­troni, ,j jJ FIL­IAE „Aveţi dreptul la grevă. Ni­meni nu vi-l poate contesta. A­­păraţi-i cu orice mijloace. Şo­feri de la taximetre, sunteţi des­tul de chinuiţi, pentru ca greva pe care o proectaţi să fie le­gitimă. N'aveţi decât să tre­ceţi la fapte ! Cei cari nu se vor solidariza, vor fi nişte mişei!“­­ Aşa scria de curând, sub is-j călitură, directorul unei gazete comuniste din Paris. Şoferii de la taximetre 11 as­cultară şi greva se declară.­­ Mai toate automobilele de pia-­j­ţă rămaseră în garaje. Dar pe când se găsea pe stra­dă, directorul gazetei îşi aduse aminte că avea o întâlnire în­­ vederea unei importante afa- î ceri. Se uită la ceasornic; mai erau cinci minute. Locul era foarte departe. Atunci și-arun­că ochii împrejur și zări mașina unui șofer care nu se pusese în grevă. S'aruncă în ea. — Nu ești grevist ? — Nu. — Nu te-aî solidarizat ? — Nu. — N’o să pierd afacerea! Dar în acel moment, dintr’un gang apare o ceată de greviști. Ei se reped cu cuțitele și sparg cauciucurile mașinii. — C­e va să zică asta ? strigă disperat directorul. — Pedeapsa că ne-a trădat. — Nu er,a obligat să se soli­darizeze ! — Ba da. Așa am citit în ga­zeta d-tale ! Directorul rămâne perplex. Pe urmă încearcă o ieşire. — Da, dar puteaţi să-l pedep­siţi după ce mă ducea pe mine la destinaţie. — Nu se poate! Când ne-ai împins la grevă, trebue s-o su­feri şi d-ta ! — Ştiţi dv. ce pierd eu a­­cum ? — Dar d-ta ştii ce pierdem noi ? — In orice caz, nu e frumos ce faceţi. — Dar nu e mai urât de­cât ce faci d-ta ! Directorul s-a lăsat de pole­mică, fiindcă a văzut lucind cuţitele greviştilor. A luat-o pe jos bombănind şi şi-a jurat să nu mai propage greva. Iată că comunisimii şi alte buclucuri se pot înfrâna prin suferinţele pe care le provoacă partizanilor. Toată filozofia este să fie puși în situație să le în­dure consecințele. Toată pasărea pe limba ei piere... Don José . - Cronic­a externă 14 Aprilie Campania plebiscitară din Grecia a incept eri. Miniştrii Papanastasîu şi Arazan Tinos, la turneul c® i-au făcut la Polo­­pouaz au pronunţat discursuri I»­ favoarea republiiei. Guvernul elen a Interzis publicarea Pro­­clamaţiei adresată de regele George, poporului elan, invo­când motivat că acesta e o per­soană particulară străină şi deci nu mai posedă uneio calita­te spre a avea raporturi poli­tice ca statul şi poporul elen. La plebiscit participă foarte mulţi alegători. Guvernul va proclama ori starea fie asediu. Primul-ministru britanic , declared că guvernul său nu-şi va schimba politica sa la che­stia Ruhr. Cu prilejul ratifică­rii tratatului de la Lausanne Lloyd George a spus că Intere­sele britanice sunt apărate la mod meschin în acest docu­ment. Guvernul Posta­ a demisionat Motivul acestei demisii o situa­­ţia neclară parlamentară. Primul-ministru Pasici a de­clarat că situaţia politică fila Iugoslavia trebue să fie limpe­zită prin alegeri. Azi se deschide la Londra conferinţa anglo-rusă. Delegaţii vor lucra la două comitete: u­­nul politic şi altul economic. Şeful delegaţiei sovietelor , dr. Raiowsa. Litvinov­ n’a sosit încă la Londra. Presa franceză subliniază im­portanţa relaţiunilor franco-ro­­mâne şi atrage atenţiunea că ambele ţări lucrează pentru consolidarea păcii şi menţine­rea reală a tratatelor de pace. Isii! Regii George nu s’a publicat în Grecia — „Siegsäe Qsorge nu mai a nici Rege, n&i supus gr©«.“ — ATEXA, 13. — Guvernul a interzis publicarea apelului adresat de Regele George poporului elen. Interzicerea a fost făcuta pe motivul că Regele George nu mai este Rege al Greciei și nici supus grec. Pe lângă aceasta guvernul a mai interzis și reproducerea fotografiei Regelui detronat, precum şi a oricărui alt prinț din dinastia detronată. P­resa elveţiană şi chestia Basarabiei — $©.?is5«©IB politic@IA se^isSal©? — Sub titlul „Chestia Basara­­biei“ ziar­ul „La Suisse“ din Ge­neva, publică un articol, în cax*e spune: Se ştie că conferinţa de la Vie­na s’a rupt din pricina neînţele­­gerei ivite între delegaţii ruşi şi români în chestia Basarabiei Asemenea Ukrainei şi a celor­lalte state, care s’au deslipit de Rusia. Imediat după revoluţia bolşevică, Basarabia s’a consti­tuit, în aceeaş epocă, în republi­că democratică alipindu-se de România. De atunci, adică timp de mai bine de cinci ani, Rusia n’a ri­dicat nici o obiecţie şi de­­abia acum, guvernul din Moscova, ear© pretinde să reia opera ţari­­lor, a formulat noui pretenţii a­­supra Basarabiei Guvernul din Moscova pe lângă că nu vrea să recunoască legalitatea votului Sfatului Ţării mai tăgădueşt©­­ încă tratatul semnat de aliaţi la 28 octombrie 1920, prin care Ba­sarabia a fost încorporată Ro­mâniei. In cursul conferinţei de la Vie­na, ruşii au susţinut, că Basa-­­ rabia n’a aparţinut nici­odată­­ României. „Ţinuturile care com- • pun Basarabia actuală, — afir- J mau reprezentanţii guvernului­­ bolşevic, în declaraţia lor, — se­­ aflau odinioară in stăpânirea­­ turcilor şi au fost încorporate în ISI­S Rusiei. Statul român nu s’a format de cât peste vreo zece ani mai târziu“. Sofismul este inte­resant. E drept că turcii au cu­cerit vechia Moldova, dar nu e mai puţin exact că ruşii n’au să­vârşit un act de spoliaţiune faţă de poporul român când au pus stăpânire pe Basarabia, nu pen­tru a o desr­obi, ci pentru a o în­­corpora Rusiei Turcia cedând Basarabia prin tratatul de la Bucureşti, a cedat ceea ce nu-i aparţinea- Turcia nu avea de­cât un drept de suzeranitate asupra Moldovei, care ii plătea un mic tribut. In cursul secolului al XIX-lea, statutul Basarabiei a fost modificat în mai multe r­ân­­duri, la detrimentul unităţii po­porului român şi in beneficiul Rusiei. Azi, guvern­il din Moscova contestând legalitatea alipirei Basarabiei la România, reia exact tradiţiile politice ale Cate­­rinei a II -a şi ale ţarilor din veai­­cul al XIX-lea. Aliaţii ratificând tratatul de la 1920, au recunosc.­t AA/WWWVW­rvVVS ZSARUI .,Dlil¥BR8Dl“ Esm Ir. 11 Pentru marile granitic primăvară Cititorii cari vor să par­ticipe la marile premii de primăvară‘vor strânge cu­poanele ce zilnic vor fi pu­blicate In acest loc. Amănunte com pieli vor fi date la timp. VAAAAAA/WWSAAAV Cronicei îprMb­S „Pandecele române” — Rsgertoria Idos, de doctrină ș! jorispradantă Când fetru m trei ani a »păi­ut * primul Caet al .JPandecteior ro- j mdne“, a fost tm adevărat eve-­­ niment juridic salutat cu bucu- ’ rie de toţi oamenii noştri d* drept. Un repertoriu lunar de doctrină ţi juri­sprudenţă alcă­tuit în mod ştiinţific, cu o siste­mă şi metodă ca acelea ale „Pan­dectelor române", cu importante studii, comentarii şi numeroase note critice, lipsea literaturei noastre juridice. Mulţi nu credeam la început că „Pandectele române“ vor pu­tea dura. Cu toţii cunoaştem ştiinţa ţi puterea da muncă a d-lui C. Hamengiu, directorul lor, dar nu putea sâ.şi închipue nimenî că pa aosste vremuri critice de scumpete şi mercanti­lism, o operă ştiinţifică de va­loarea ţi proporţiile „Pandecte­­lor române", publicată în condi­­ţinnt aşa de excepţional, de ti­par şi hârtie, să poată relista. Constatăm astăzi cu bucurie că „Fandenţele române“ nu nu­mai că apar regulat, că au in­trat in al 3-a an de existenţă, dar, ceea ce e surprinzător, că merg progresând din an în an, constituind un adevărat monu­ment juridic indispensabil orică­rui magistrat şi avocat şi nelip­sit dîn biblioteca oricărui ju­­rist Ceea ce face succesul şi­­ va­loarea acestei admirabile publi­­caţiuni de drept este metoda şi sistematizar­ea practică şî uşor de consultat a bogatului ei ma­terial de jurisprudenţă., şi ani ales comentariile­, studiile si im­­portanta!» ai nota critice cari ta­got* e fiecare din numeroasele jurisprudent« atât de bine selec­ţionat» al» fiecărui Cost lunar al acestei interesant® reviste de drept. In felul cum sunt alcătuite şi redactate pandectele române", constatăm că nu prezintă nici o deosebire Intre ele şî simila­rele lor franceze. „Pandectes franţaises", „Sirey“ şi „Dalloz" Ceea ce „Pandectele franceze“­ sunt pentru doctrina şi juriss­prudenţa franceză, „Pandectele române" sunt pentru doctrina şi Jurisprudent© română. Aceeaşi selecţionare de jurisprudenţe im­portante aceeaşi bogăţie de no­te şi comentarii acelui sistem practic de consultare. Această împrejurare explică de altfel faptul îmbucurător că această valoroasă publicaţiune de drept a avut un succes aşa de mare şi de bine meritat. De altfel, a­­cest succes este explicabil, întru­cât tot ce are ţara mai de va­­loare ca profesori universitari, magistraţi şi jurişti avocaţi sunt colaboratorii obişnuiţi ai „Pandectelor române". * Astăzi „Pandectele române“ au intrat în al 3-lea an de apar­x­itiune regulată şi neîntreruptă. Primele două Caete din anul e.. 1924 au apărut cu acel­aş sumar bogat şi plin de actualitate ju­ridică. Cele patru părţi distincte ale fiecărui Caet : 1) Jurispru­denţa? comentată a Curţii de Ca­saţie ; 2) Jurisprudent© comen­tată a Curţilor de Apel şi Tri­bunalelor; 3) Jurispr­udenţa re­­zumată (soluţiuni jurisprudenţî­­ale) română şi străină (franc©­ză, italiană, belgiană, engleză, germană, etc.) sunt pline de ad­­notaţiuni şi observaţii critice, cari aduc cu mai completă lu­­mină şi înlesnire­ în cercetarea şi consultarea gestiunilor de drept respective. De asemenea partea I a 4-a a „Pandectelor române“ I prezintă o importanţă deosebită prin recenziile analitice făcute tuturor cărţilor noui de drept, sociologie, economie politică şi finance, ce apar în bibliografia generală, precum şi revista revi­stelor de drept, care recumează articolele şi jurisprudenţele cele mai importante, publicate în marile reviste de drept străine Deosebitul merit al d-lui con­­silier C. Hamangiu este că, în­­tr’un timp de blazare, de scep­ticism şi de indiferenţă ştiinţi­­fîcă, a putut grupa, provoca şi stimula atâtea energii active, a­­tâtea­ valori latente, atâtea com­petenţe remarcabile, cari înainte de apariţiunea „Pandectelor ro­mâne stăteau într’o rezervă dăunătoare progresului culturei juridice la nou­l cast absenter­ism al juriştilor noştri, d. C Hamangiu l-a înlăturat prin a­­pariţiunea importanţei şi admi­rabilei sale publicaţiuni. „Pan­dectele române" care a avut darul de a hotărî la scris jurişti de mare valoare cari stăteau până acum în rezervă sau ex­pectativă, şi cari j deşi ar fi pu­tut scrie lucrări importante de drept, nu vroiau să scrie sau nu aveau ocazie de a scrie. Un alt merit al d-lui consilier C. Hamangiu făcând să apară „Pandectele române" este grupa­­rea şi stimularea elementelor tinere de jurişti din noua gene­­raţiune, elemente pline de va­loare, cari dau cele mai fru­moase speranţe şi cari formează rezerva viitorilor profesori uni­versitari şi distinşi magistraţi şi avocaţi jurisconsulţi. Şi această stimulare de energii, acest în­­demn la o activitate juridică mai­ intensă, la o manifestare mai puternică a resurselor inte­lectuale ale acestei tinere gene­­raţiuni de jurişti, constitue unul din cele mai mari merite ale „Pandectelor române". * Astăzi când cărţile şi revistele de drept străine au ajuns la un preţ aşa de inabordabil din cau­za diferenţei de valută, e o fe­ricire pentru lumea noastră ju­ridică că pot găsi în „Pandectele române" studii şi rezumate com­­plete şi conştiincioase asupra tuturor cărţilor de drept ce a­­par in străinătate, precum şi a­­supra tuturor articolelor mai importante­ apărute la revistele de drept străine. in adevăr, orice volum nou apărut în Franţa, Italia, Belgia, etc., este imediat recenzat şi analizat în coloanele „Pandectelor române cari cu­prind astfel o bibliografie anali­­tică completă a celor mai valo­roase lucrări de drept ce apar în aceste ţări. Ele înlesnesc astfel cunoaşterea în rezumat a tutu­ror operelor juridice, de sociolo­gie, economie politică şi de fi­nance, cari preocupă intelectual­­itatea apuseană. : *­­ Astfel alcătuite şi sistematiza­­te, cu un cuprins de doctrină şi jurisprudenţă din cele mai im­portante şi mai de actualitate. „Pandectele române" păşesc cu încredere şi cu cele mai frumoa­se speranţe şi perspective în al 3-a an de regulată şi neîntre­­ruptă apariţ­iune. Ceia ce am voit să punem în lumină prin aceste rânduri fu­gitive, este marea importanţă juridică a „Pandectelor româ­ne" şi marele merit al dllui C. Hamangiu, consilier la înalta Curte de Casaţie, în conducerea plină de competenţă a acestei admirabile publicaţiuni de drept. In special, noi avocaţii, îi sun­tem adânc recunoscători. G. Eva, Mîclescu­­ Doctor, un drept din Paris,­­avocat

Next