Universul, aprilie 1924 (Anul 42, nr. 73-96)
1924-04-16 / nr. 86
KWE2W0AW__S58959CS59R0 Marea datorie Zilele trecuta er a serbat, la forme profund impresionante, aniversarea unirii Basarabiei cu patria-mumă. Aniversarea acestui act a avut, în împrejurările de azi, însemnătatea unei manifestaţiuni a întregei suflări româneşti, de dincoace şi de dificolo de Prut. A fost la Chişinău, nu o simplă aducere-aminte,—în fonna ofîciale şî după un cadru de mai înainte hotărât, — a unirii Basarabiei, ci o subliniatăşi energică expresiune a sufletului românesc, care Înţelege să nu se lase dîn nou fărâmiţat. Se va cărbători în curând, desigur nu cu mai puţin fast, aniversarea unirii şi a celelalte ţări române, pe cari vitregia trecutului le-a ţinut un lung şir de ani departe de noi. Ardealul românesc şi Bucovina, — fruntea nobilă a Moldovei, — nu vor uita să-şi spună cuvântul de mulţumire, lui Dumnezeu şi conducătorilor neamului românesc, conducători cari, cu suflet luminat şi cu inimă neînfricoşată, au scris la cartea istoriei noastre îndelung aşteptata pagină de aur. Noi socotim, că niciodată nu este mai nimerită decât în aceste zile de bucurie a neamului, aducerea-aminte a unei mari datorii, pe care o avem faţă de sufletul locuitorilor aflaţi în cuprinsul nouilor ţinuturi alipite. Paza neadormită la hotare este tot atât de trebuincioasă, cât şi grija faţă de inimile aflate la cuprinsul hotarelor. Cultivarea la sens naţional a celor ce au fost şi sunt ai noştri, sprijinirea lor la lupta românească ce-o dau pe pământ românesc, sunt datorii, cari trebuie să fie temelia politicei neschimbate a tuturor partidelor, orice numire ar avea ele. Preţuirea, la spirit de dreptate curată, a nevoilor celor-lalţi, printrta cinstită şi Înţelegătoare administraţie, devine o consecinţă firească a principiului mai sus formulat. Urmele unei stăpâniri, care n‘a avut decât duşmăni© pentru ceea ce a fost or românesc, se simt adânc până în ziua de azi. Dar interesaţii la revenirea unui regim, din care aveau doar foloase, ca şi rătăciţii, cari stăruie într'o condamnabilă atitudine, nu pot rămâne încă multă vreme neştiuţi sau neluaţi in seamă. Onesta arătare a unei realităţi, ce nu poate fi negată la nesfârşit şi aplicarea fără de patimă a unei legi, care este aceeaş pentru toţi, va face şi din aceste elemente, — răzleţe azi,— fii de omenie ai unei ţări, care niciodată nu a sugrumat nici pe cei mai răi ai săi. Demisia guvernului din GivernMii IIBsnSstenat avizează la noul sLegeri parlamentare Behrind, 13 (Oficial).—,zaţia alegătorilor lor. Guvernul regal şi-a dat astăzi demisia cu intends* şi dorinţa de a contribui la clarificarea în măsură posibilă a situaţii politice parlamentare, creata de faptul că diferite grupuri şi deputaţi au modificat programul pe baza căruia au fost aleşi, fără să fi cerut sau obţinut autori-Guvernul este convins, că această situaţie anti-parlamentară nu se poate chirifica decât prin noul alegeri Amânarea şedinţelor parlamentare va permite examinarea acestei situaţii sub toate aspectele ei, spre a se găsi o soluţie prielnică. Ziarele streina rectsness că au exagerat importanţa Susiedentelor «iin’Bucureşti .“ 1 Viena, U. — „Neues Wiener Tagblatt“ scrie următoarele: „Cu privire la turburările studenţeşti din Bucureşti şi alte oraşe ale României — ni se comunică dici sursă bine informată că sgomotul făcut in jurul acestor excese întrece cu mult realitatea, JV. J?.— După cum era de așteptat unele siccre străine s’au ■grăbit să dea proporţii exagerate şi nemeritate unor incidente regretabile, dar fără însemnătate. ALIANŢA româno-japoneză ? Berli, 14.— „Kölnische Settling “ află din Paris că România şi Japonia au semnat un tratat de alianţă pentru cazul unui război cu Rusia (!?). e desminţire dali presei sârbeşti — IN CHESTIA PRETINSEI LOR DEVASTĂRI FĂCUTE DE ROMANI — Tirna, n .Jienes Wiener Tagblatt* publică o desminţire a d-lui Nistor, şeful delegaţiei române la Viena, cu privire la pretinsele „prădăciuni“ din localităţile cedate de România, Iugoslaviei,— care sunt pe neantregul inventate. Când femeile s® tund Mik,— E prea scurt firul ăsta de pir, ca și un fi© păr de femee. H 1 • fl ® w 1 ®i® 1Ä «llpItglffiSä:; — Prânzul dela d. Poincaré.— La Academia de arte frumoase. La concursul hipic. — Paris, 14(Riior). *— D. și D-na Poincar au oferit un dineu în onoarea suveranilor retrâni. Au asistat d. și d-na Mitterand, președintele Camerei, nunțiul apostolic, ambasadorii Saanle', Belgiei, J poniei, Angliei, Braziei şi Germaniei, d-nul Duca, Meu, Antonesu, Constantinescu şi d-neie de onoare ale Reginei. Au mai astat miniştrii Cehoslovaciai, Serbiei, Poloniei, mai mulţi miniştrii francezi, mareşalii Joffre, Fach, Pétain, D’E ■,Merey, generalii Ithelot, D bo i’ oy, amiralul Gras. net, membrui legiuni române de la Paris, preşedinţii principalelor comisiuni ale Camerei şi Senatului, numeroşi deputaţi şi senatori, academicianii Robert de Flers, Kichepîn şi Marcel Prevost, membrii din Cssa mditsra a d-lui Mllerand precum şi numeroase personalităţi din aristocraţia franceză. MsSesfăfSIe L®r an plesai 'dSi» Paris PARIS, 14 (Rador). Suveranii români au plecat din Paris. Un batalion de infanterie cu drapel şi muzică a dat onorurile cuvenite. Suveranii au fost Salutaţi la gară de efire d-na şi d. Mblerand, d-nii Poincaié, D selves, şi câţiva monştri. Regele era îmbracat în uniformă militară românească, iar Regina purta un mantou de catifea garnisit cu blană. Suveranii au trecut în revistă trupele. Muzea gârzei republicane a intonat imnul regal român şi Mroseillese. Suveranii s’au suit in vagon şi s’au întreţinut câtva timp cu dl. şi d-na Millerand. După ce i s’a dat Reginei jerbe de flori, dl. Mierand a strâns mâna Regelui şî trenul a plecat spre Fontainebleau. La Fontainebleau PARS, 14 (Radír). — Suveranii au sosit la Fontainebleau, u ’de pe peronul găreî luxos decorat cu drapele franceze şi române, au fost salutaţi de către autorităţile civile şi militare. La Fontain - leresu s’a oferit suveranilor un dineu la care au asistat marchul şî march za Detansy, marchiul şi marchui Lignac, Decasteriane, precum şi alte câteva persona Itaţi marcante. Regele şi Regina au vizat apoi castelul. La ora 7 Regina, condusă la gară de personalităţile marcante din Fontainebleau, a plecat spre Nice. La gară i s-a oferit frumoase jerbe de flori. Regele a plecat cu automobilul la Corntbiche unde a luat ceaiul împreună cu alţi invitaţi. La Academia da arte frumoase — Catântarea M. S. Regelun.—Cinstirea M. S. Ecgiael — PARIS, 14 (R doi). Suveranii însoţiţi de d. şi dna Mitterand au asistat la o şedinţă a Academiei de belegne. Preşedintele a urat suveranilor buna venire la Academe. Regele a răspuns următoarele: Cuvintele Dvs ne mişcă foarte mult,căci regina şi cu mine vedem în ele o nouă dovadă a sentimentelor care leagă ţările noastre. Am fost foarte mişcat de onoarea pe care aţi fi acut-o Reginei chemând-o în mijlocul vostru, pe timpul războiului, şi sunt fericit să pot saluta astăzi pe atâţia reprezentanţi iluştri ai artei franceze. Popoarele care urmăresc ca şi noi o politică de pace nu pot avea aspiraţiuni mai indite decât să contribue la dezvoltarea civilizaţiei mondiale. Nu e nevoe ca eu să demonstrez ceea ce umanitatea datoreşte artiştilor voştri, dar ţin să amintesc încă odată de profunda Influenţă pe care a avut-o Franţa asupra României. Franţa poate să fie mândră de artiştii săi, cari au ştiut să răspândească gloria sa in lumea întreagă şi să-i asigure admiraţia şi recunoştinţa popoarelor, aruncind, în măsura mijloacelor sale, pentru aceiaş progres şi aceiaş civilizaţie ca şi Franţa, România urmăreşte ace Saş Ideal de frumuseţe şi adevăr, de care se inspiră in mod atât de nobil, Institutul şi Academia franceză. Regina artistă şi creştină In cuvântarea care a ţinut-o preşedintele Academiei, a subliniat că dela 1898, când Academia a fost vizitată de ţarul Rusiei, Academia n'a mai primit pe alţi suverani decât acum pe suveranii Români. Preşedintele Academiei a mai spus, că Regina României n'a părăsit niciodată cultul artelor şi literaturii, subliniind caritatea sa, eroismul său şi nobleţea inimei sale. Regina României a avut cele mai frumoase idei de femee şi de regină creştină. Toate surorile noastre vă aclamă intr’un glas. La un sonsasis hipic PARIS, 14 (Rador).—Dinn recepţia dela Academia de tele site, suveranii români au asistat la un concurs hide. Suveranii, cari erau însoţii de d. şi d-na Mllerand cu fort primiţi de către baronul du Ten, preşedintele socotiţii hipice franceze. La sosire şi la plecare garda republicană a dat suveranilor onorurile cuvenite. Muzica mitară a executat tot timpul imnul român şi Marseille^*. 0 mulţime imensă a o .iipcî toate gderiile, iar Suverania şi preşedintele republicei au luat loc în tribuna oficidalii arenă, au fâcut exerciţii un escadron al şco^lei speciale militare dela Saint Cyr. După «ceea, au urmat exerciţii executate de şcoala de cavalerie dela Saumur. Exerciţie executate de escadroane din prima divizie uşoară de artilerie au provocat entuzi-'S'm în mulţime. Regina dădea întotdeauna primul semnal aî aplaudărilor. Un mic incident provocat din căderea unui cal n’a împiedicat continuarea excreţiilor care făceau dovadă excelentă de dibăcia şi iuţimea călăreţilor. La sfârşit mulţimea a aclamat călduros pe suverani şi pe tot parcursul drumului până la ministerul de externe, unde s'au dus suveranii. Dsi&smul oferifi d. Mitlerand Paris, 14 (Rador). — D. şi D-na Millerand au oferit un dejun intim suveranilor. Un batalion de infanterie cu clupei și muzică a dat onorurile cuvenite suveranilor la sosirea lor la Eysée. Dejunul a fost servit in marea sală de mâncare a primului etaj. La dreapta regelui a luat loc d-na Milerand, iar la stânga d-na Peincaté. La dreapta reginei a luat loc d Mdierand, iar la stânga d. Poincaré. Ia ISis©, Ragéi© ss iHapoissză Sa Paris Paris, 14 (Ridor).—Suveranii au plecat la Fontaineblau. De aici, regina pieacă direct pentru câteva zila la Nice, iar regele se întoarce la Paris. întrevedere Intra d-nsi Poincaré si Duca Paris, 14 Rador).—D. Poincaré a primit pe d- nii Duca și Antoneseu. Cu privire la conversaţia, care a avut loc intre d-nii Poincaré şi Duca, se ştie deocamdată numai că ambii miniştri dau întreţinut cu privire la politica generală a ambelor ţăii. „Petit Parisien* scrie că nimenea nu poate să bănuiască tratativele dintre Franţa şi România, pentru că eie tind să consolideze pacea şi menţinerea loială a tratatelor, în scop de a reorganiza Europa. Se anunţă mari greve in Anglia Londra, 13. — Toate şantierele maritime sunt pichisa la urma refuzului lucrătorilor ăia Southampton de a accepta ordinul dat de Trafle-Um’on-uri pentru reînceperea lucrului. Această măsură priveşte peste o sută miî lucrători. Se presupune că erica va fi complicată și da grava snfaceriior, fie oarece aceștia au respins ofertele făcute de patroni, ,j jJ FILIAE „Aveţi dreptul la grevă. Nimeni nu vi-l poate contesta. Apăraţi-i cu orice mijloace. Şoferi de la taximetre, sunteţi destul de chinuiţi, pentru ca greva pe care o proectaţi să fie legitimă. N'aveţi decât să treceţi la fapte ! Cei cari nu se vor solidariza, vor fi nişte mişei!“ Aşa scria de curând, sub is-j călitură, directorul unei gazete comuniste din Paris. Şoferii de la taximetre 11 ascultară şi greva se declară. Mai toate automobilele de pia-jţă rămaseră în garaje. Dar pe când se găsea pe stradă, directorul gazetei îşi aduse aminte că avea o întâlnire în vederea unei importante afa- î ceri. Se uită la ceasornic; mai erau cinci minute. Locul era foarte departe. Atunci și-aruncă ochii împrejur și zări mașina unui șofer care nu se pusese în grevă. S'aruncă în ea. — Nu ești grevist ? — Nu. — Nu te-aî solidarizat ? — Nu. — N’o să pierd afacerea! Dar în acel moment, dintr’un gang apare o ceată de greviști. Ei se reped cu cuțitele și sparg cauciucurile mașinii. — Ce va să zică asta ? strigă disperat directorul. — Pedeapsa că ne-a trădat. — Nu er,a obligat să se solidarizeze ! — Ba da. Așa am citit în gazeta d-tale ! Directorul rămâne perplex. Pe urmă încearcă o ieşire. — Da, dar puteaţi să-l pedepsiţi după ce mă ducea pe mine la destinaţie. — Nu se poate! Când ne-ai împins la grevă, trebue s-o suferi şi d-ta ! — Ştiţi dv. ce pierd eu acum ? — Dar d-ta ştii ce pierdem noi ? — In orice caz, nu e frumos ce faceţi. — Dar nu e mai urât decât ce faci d-ta ! Directorul s-a lăsat de polemică, fiindcă a văzut lucind cuţitele greviştilor. A luat-o pe jos bombănind şi şi-a jurat să nu mai propage greva. Iată că comunisimii şi alte buclucuri se pot înfrâna prin suferinţele pe care le provoacă partizanilor. Toată filozofia este să fie puși în situație să le îndure consecințele. Toată pasărea pe limba ei piere... Don José . - Cronica externă 14 Aprilie Campania plebiscitară din Grecia a incept eri. Miniştrii Papanastasîu şi Arazan Tinos, la turneul c® i-au făcut la Polopouaz au pronunţat discursuri I» favoarea republiiei. Guvernul elen a Interzis publicarea Proclamaţiei adresată de regele George, poporului elan, invocând motivat că acesta e o persoană particulară străină şi deci nu mai posedă uneio calitate spre a avea raporturi politice ca statul şi poporul elen. La plebiscit participă foarte mulţi alegători. Guvernul va proclama ori starea fie asediu. Primul-ministru britanic , declared că guvernul său nu-şi va schimba politica sa la chestia Ruhr. Cu prilejul ratificării tratatului de la Lausanne Lloyd George a spus că Interesele britanice sunt apărate la mod meschin în acest document. Guvernul Posta a demisionat Motivul acestei demisii o situaţia neclară parlamentară. Primul-ministru Pasici a declarat că situaţia politică fila Iugoslavia trebue să fie limpezită prin alegeri. Azi se deschide la Londra conferinţa anglo-rusă. Delegaţii vor lucra la două comitete: unul politic şi altul economic. Şeful delegaţiei sovietelor , dr. Raiowsa. Litvinov n’a sosit încă la Londra. Presa franceză subliniază importanţa relaţiunilor franco-române şi atrage atenţiunea că ambele ţări lucrează pentru consolidarea păcii şi menţinerea reală a tratatelor de pace. Isii! Regii George nu s’a publicat în Grecia — „Siegsäe Qsorge nu mai a nici Rege, n&i supus gr©«.“ — ATEXA, 13. — Guvernul a interzis publicarea apelului adresat de Regele George poporului elen. Interzicerea a fost făcuta pe motivul că Regele George nu mai este Rege al Greciei și nici supus grec. Pe lângă aceasta guvernul a mai interzis și reproducerea fotografiei Regelui detronat, precum şi a oricărui alt prinț din dinastia detronată. Presa elveţiană şi chestia Basarabiei — $©.?is5«©IB politic@IA se^isSal©? — Sub titlul „Chestia Basarabiei“ ziarul „La Suisse“ din Geneva, publică un articol, în cax*e spune: Se ştie că conferinţa de la Viena s’a rupt din pricina neînţelegerei ivite între delegaţii ruşi şi români în chestia Basarabiei Asemenea Ukrainei şi a celorlalte state, care s’au deslipit de Rusia. Imediat după revoluţia bolşevică, Basarabia s’a constituit, în aceeaş epocă, în republică democratică alipindu-se de România. De atunci, adică timp de mai bine de cinci ani, Rusia n’a ridicat nici o obiecţie şi deabia acum, guvernul din Moscova, ear© pretinde să reia opera ţarilor, a formulat noui pretenţii asupra Basarabiei Guvernul din Moscova pe lângă că nu vrea să recunoască legalitatea votului Sfatului Ţării mai tăgădueşt© încă tratatul semnat de aliaţi la 28 octombrie 1920, prin care Basarabia a fost încorporată României. In cursul conferinţei de la Viena, ruşii au susţinut, că Basa- rabia n’a aparţinut niciodată României. „Ţinuturile care com- • pun Basarabia actuală, — afir- J mau reprezentanţii guvernului bolşevic, în declaraţia lor, — se aflau odinioară in stăpânirea turcilor şi au fost încorporate în ISIS Rusiei. Statul român nu s’a format de cât peste vreo zece ani mai târziu“. Sofismul este interesant. E drept că turcii au cucerit vechia Moldova, dar nu e mai puţin exact că ruşii n’au săvârşit un act de spoliaţiune faţă de poporul român când au pus stăpânire pe Basarabia, nu pentru a o desrobi, ci pentru a o încorpora Rusiei Turcia cedând Basarabia prin tratatul de la Bucureşti, a cedat ceea ce nu-i aparţinea- Turcia nu avea decât un drept de suzeranitate asupra Moldovei, care ii plătea un mic tribut. In cursul secolului al XIX-lea, statutul Basarabiei a fost modificat în mai multe rânduri, la detrimentul unităţii poporului român şi in beneficiul Rusiei. Azi, guvernil din Moscova contestând legalitatea alipirei Basarabiei la România, reia exact tradiţiile politice ale Caterinei a II -a şi ale ţarilor din veaicul al XIX-lea. Aliaţii ratificând tratatul de la 1920, au recunosc.t AA/WWWVWrvVVS ZSARUI .,Dlil¥BR8Dl“ Esm Ir. 11 Pentru marile granitic primăvară Cititorii cari vor să participe la marile premii de primăvară‘vor strânge cupoanele ce zilnic vor fi publicate In acest loc. Amănunte com pieli vor fi date la timp. VAAAAAA/WWSAAAV Cronicei îprMbS „Pandecele române” — Rsgertoria Idos, de doctrină ș! jorispradantă Când fetru m trei ani a »păiut * primul Caet al .JPandecteior ro- j mdne“, a fost tm adevărat eve- niment juridic salutat cu bucu- ’ rie de toţi oamenii noştri d* drept. Un repertoriu lunar de doctrină ţi jurisprudenţă alcătuit în mod ştiinţific, cu o sistemă şi metodă ca acelea ale „Pandectelor române", cu importante studii, comentarii şi numeroase note critice, lipsea literaturei noastre juridice. Mulţi nu credeam la început că „Pandectele române“ vor putea dura. Cu toţii cunoaştem ştiinţa ţi puterea da muncă a d-lui C. Hamengiu, directorul lor, dar nu putea sâ.şi închipue nimenî că pa aosste vremuri critice de scumpete şi mercantilism, o operă ştiinţifică de valoarea ţi proporţiile „Pandectelor române", publicată în condiţinnt aşa de excepţional, de tipar şi hârtie, să poată relista. Constatăm astăzi cu bucurie că „Fandenţele române“ nu numai că apar regulat, că au intrat in al 3-a an de existenţă, dar, ceea ce e surprinzător, că merg progresând din an în an, constituind un adevărat monument juridic indispensabil oricărui magistrat şi avocat şi nelipsit dîn biblioteca oricărui jurist Ceea ce face succesul şi valoarea acestei admirabile publicaţiuni de drept este metoda şi sistematizarea practică şî uşor de consultat a bogatului ei material de jurisprudenţă., şi ani ales comentariile, studiile si importanta!» ai nota critice cari tagot* e fiecare din numeroasele jurisprudent« atât de bine selecţionat» al» fiecărui Cost lunar al acestei interesant® reviste de drept. In felul cum sunt alcătuite şi redactate pandectele române", constatăm că nu prezintă nici o deosebire Intre ele şî similarele lor franceze. „Pandectes franţaises", „Sirey“ şi „Dalloz" Ceea ce „Pandectele franceze“ sunt pentru doctrina şi jurissprudenţa franceză, „Pandectele române" sunt pentru doctrina şi Jurisprudent© română. Aceeaşi selecţionare de jurisprudenţe importante aceeaşi bogăţie de note şi comentarii acelui sistem practic de consultare. Această împrejurare explică de altfel faptul îmbucurător că această valoroasă publicaţiune de drept a avut un succes aşa de mare şi de bine meritat. De altfel, acest succes este explicabil, întrucât tot ce are ţara mai de valoare ca profesori universitari, magistraţi şi jurişti avocaţi sunt colaboratorii obişnuiţi ai „Pandectelor române". * Astăzi „Pandectele române“ au intrat în al 3-lea an de aparxitiune regulată şi neîntreruptă. Primele două Caete din anul e.. 1924 au apărut cu acelaş sumar bogat şi plin de actualitate juridică. Cele patru părţi distincte ale fiecărui Caet : 1) Jurisprudenţa? comentată a Curţii de Casaţie ; 2) Jurisprudent© comentată a Curţilor de Apel şi Tribunalelor; 3) Jurisprudenţa rezumată (soluţiuni jurisprudenţîale) română şi străină (franc©ză, italiană, belgiană, engleză, germană, etc.) sunt pline de adnotaţiuni şi observaţii critice, cari aduc cu mai completă lumină şi înlesnire în cercetarea şi consultarea gestiunilor de drept respective. De asemenea partea I a 4-a a „Pandectelor române“ I prezintă o importanţă deosebită prin recenziile analitice făcute tuturor cărţilor noui de drept, sociologie, economie politică şi finance, ce apar în bibliografia generală, precum şi revista revistelor de drept, care recumează articolele şi jurisprudenţele cele mai importante, publicate în marile reviste de drept străine Deosebitul merit al d-lui consilier C. Hamangiu este că, într’un timp de blazare, de scepticism şi de indiferenţă ştiinţifîcă, a putut grupa, provoca şi stimula atâtea energii active, atâtea valori latente, atâtea competenţe remarcabile, cari înainte de apariţiunea „Pandectelor române stăteau într’o rezervă dăunătoare progresului culturei juridice la noul cast absenterism al juriştilor noştri, d. C Hamangiu l-a înlăturat prin apariţiunea importanţei şi admirabilei sale publicaţiuni. „Pandectele române" care a avut darul de a hotărî la scris jurişti de mare valoare cari stăteau până acum în rezervă sau expectativă, şi cari j deşi ar fi putut scrie lucrări importante de drept, nu vroiau să scrie sau nu aveau ocazie de a scrie. Un alt merit al d-lui consilier C. Hamangiu făcând să apară „Pandectele române" este gruparea şi stimularea elementelor tinere de jurişti din noua generaţiune, elemente pline de valoare, cari dau cele mai frumoase speranţe şi cari formează rezerva viitorilor profesori universitari şi distinşi magistraţi şi avocaţi jurisconsulţi. Şi această stimulare de energii, acest îndemn la o activitate juridică mai intensă, la o manifestare mai puternică a resurselor intelectuale ale acestei tinere generaţiuni de jurişti, constitue unul din cele mai mari merite ale „Pandectelor române". * Astăzi când cărţile şi revistele de drept străine au ajuns la un preţ aşa de inabordabil din cauza diferenţei de valută, e o fericire pentru lumea noastră juridică că pot găsi în „Pandectele române" studii şi rezumate complete şi conştiincioase asupra tuturor cărţilor de drept ce apar in străinătate, precum şi asupra tuturor articolelor mai importante apărute la revistele de drept străine. in adevăr, orice volum nou apărut în Franţa, Italia, Belgia, etc., este imediat recenzat şi analizat în coloanele „Pandectelor române cari cuprind astfel o bibliografie analitică completă a celor mai valoroase lucrări de drept ce apar în aceste ţări. Ele înlesnesc astfel cunoaşterea în rezumat a tuturor operelor juridice, de sociologie, economie politică şi de finance, cari preocupă intelectualitatea apuseană. : * Astfel alcătuite şi sistematizate, cu un cuprins de doctrină şi jurisprudenţă din cele mai importante şi mai de actualitate. „Pandectele române" păşesc cu încredere şi cu cele mai frumoase speranţe şi perspective în al 3-a an de regulată şi neîntreruptă apariţiune. Ceia ce am voit să punem în lumină prin aceste rânduri fugitive, este marea importanţă juridică a „Pandectelor române" şi marele merit al dllui C. Hamangiu, consilier la înalta Curte de Casaţie, în conducerea plină de competenţă a acestei admirabile publicaţiuni de drept. In special, noi avocaţii, îi suntem adânc recunoscători. G. Eva, Mîclescu Doctor, un drept din Paris,avocat