Universul, decembrie 1924 (Anul 42, nr. 276-298)

1924-12-08 / nr. 282

8 Pagini Iff Anul XiiiUür. 282 LUIGI CAZZAVILLAN BţiUIUI u snuunniui UNIVERSUL C£LE DÍN URMA STIRI DÍN LUMEA ÎNTREAGĂ t­elegrafiei: $i telefonice Redacţia şi Administraţia: Bucureşti, str. Brezoianu, 11 TELeroN: Direcţia 13/72 Administraţia 13/71 Secretariatul de redacţie 36/43 Redacţia : coresp. cu provincia 2/88 și 33/31 % luni 8 Decembrie 1924 Diplomaţia ţaristă - Un prusit rus din 1786 relativ la statul „Dacia“ şi la chestia Basarabiei - De­oarece in ultimul comuni­cat dat de guvernul din Moscova In chestia Basarabiei, se afirmă că sovietele ruseşti menţin şi azi punctul lor de vedere afirmat în conferinţa ruso-română de la Vie­­na, vom publica azi un docu­ment istoric important din arhi­vele diplomatice austriace şi ru­seşti, in care sunt confirmate drepturile noastre, nu numai a­­supra ţinutului dintre Prut şi Nistru, dar şi asupra ţinutului dintre Nistru şi Bug. Când guvernul din Moscova a proclamat in ziua de 7 Noembrie 1924 republica sovietistâ moldo­venească. Intre Nistru şi Bug, cu capitala provizorie, Balta, s’a acria in coloanele acestui ziar: „Conducătorii actuali ai Rusiei confirmă existenta unei puterni­ce maste româneşti dincolo de Nistru, prin înfiinţarea republi­cii sovietice moldovene­şti". Ori, această populaţiune, care şi-a păstrat dealungul veacurilor omogenitatea, vitalitatea şi ca­racteristica rasei de origină, con­­stitue o mărturie vie In privin­ţa unor vechi aşezări româneşti In ţinutul ce se Întinde la est de Nistru. Nu se numea oare In veacul al 18-lea, ţinutul, care se Întindea dela Nistru până dincolo de Cherson, — Basar­a­­bia. Există documente ruseşti din care reese că fostul guvernă­mânt al Chectonului se numea ţi Basarabia, In recenta sa comunicare fă­cută în şedinţa societăţei regale de geografie, d. prof. Simion Me­hedinţi a citat pe Miliupoff, pro­fesor rus, care a spus că in vea­curile 18 şi 14 nu exista o popu­laţie slavă in tot sudul Rusiei, ci numai români. In veacul al 14-lea românii stăpâneau toată valea Nistrului, iar mai târziu, ei au avut un voevod al lor, şi dincolo de acest fluviu. Se ştie că ruşii, după raptul din 1812, au dat numele de Ba­sarabia, teritoriului dintre Prut şi Nistru, care făcuse parte in­tegrantă din ţara Moldovei. A existat însă o strânsă legă­tură intre numele de Basarabia, dat de ruşi, ţinutului de la sud­­estul fostului imperiu moscovit şi existenţa unei populaţiuni ro­mâneşti intr’însu. Un document interesant, citat de câţiva istorici străini, va preciza această chestiune. E vorba de un proect secret, întocmit de Rusia in 1786 privi­tor la crearea unui stat inter­mediar, independent, — un soi de stat tampon — intre Austria, Rusia și Turcia. Acest proect a fost supus aprobării împăratu­lui Austriei, Josef al Il-lea. Iată textul acestui interesant document, citat de Ramband in „Histoire de la Russie" (Paris, 1879, pag. 492) și de Louis Leger­on .Histoire de L'Autriche — Hongrie“ (Paris, 1879 pag. 381): „Am lucra Împreună spre a Înfiinţa, intre cele trei mo­narhii — rusă, turcă şi austri­acă, — un stat Intermediar, IN­DEPENDENT de licoare din a­­ceste trei puteri, CARE AR FI ALCĂTUIT DIN MOLDOVA, VALACHIA ŞI BASARABIA ŞI CARE SUB NUMELE DE DA­CIA ar avea un suveran de re­ligie preco-ortodoxă. Rusia ar lua Ociakov, TOT LITORALUL DINTRE BUG ŞI NIPRU şi vre-o câteva Insule din Archi­­pelafl“. In întrevederea dela Cherson din 1786 dintre împărăteasa Ru­siei, Caterina II şi împăratul Austriei, Iosif II, s'a discutat a­­cest proect„ Voltaire pomeneşte in scriso­rile sale de proectul guvernului din Petersburg, — cunoscut in acea epocă sub numele de „pro­ectul grec"* — relativ la înfiinţa­rea statului român „Dacia“. Reamintim că In aceiaş epocă s'a întocmit proectul maghiar Dislovay, privitor la Înfiinţarea unui stat compus din Unga­ria, Ţara românească, Moldova, Transilvania şi Bucovina. Re­venind la proectul rus din 1786 şi lăsând la o parte scopurile ascunse ce le urmărea Rusia in epoca aceea prin înfiinţarea sta­tului dacic între Austria, Tur­cia şi dânsa, „cu un suveran de religie greco-ortodoxă“, fapt im­portant de reţinut este că prin acel proect GUVERNUL DIN PETERSBURG RECUNOSTEA DREPTURILE ROMANILOR A­­SUPRA BASARABIEI, PANA LA BUG, DEOARECE RUSIA ISI REZERVASE „TOT LITO­RALUL DINTRE BUG SI NI­PRU". De altă parte, se desena în proectul rus din 1786 NECE­SITATEA ISTORICA A REALI­ZĂRII UNUI STAT ROMANESC UNITAR, SUB NUMELE DE „DACIA“ SI DIN CARE TRE­BUIA SA FACA PARTE IN PRI­MUL RAND, MUNTENIA, MOL­DOVA si BASARABIA, PANA LA BUG. Documentul acesta istoric pu­ne intr'o tristă lumină politica sovietelor ruseşti fată dea Româ­nia. Pe când ţarii Rusiei şi guver­nele lor, din veacul al 18-lea, au recunoscut drepturile românilor asupra Basarabiei integrale, bol­şevicii ruşi, cari vorbesc în nu­mele libertăţei şi pretind că sunt adversarii politicei imperialiste, contestă drepturile noastre legi­time, consfinţite prin tratate, a­­supra acestei provincii, dar au recunoscut prin înfiinţarea repu­blicei moldoveneşti de peste Nis­tru, existenţa unei puternice şi compacte masse româneşti şi din­colo de hotarele de la răsărit ale României­ Mari. Unde e logica? Da sigur că nu la Moscova. R. Seişanu Un „agresor”, şi „un procedeu " Soarta omului de gândire, ca şi a artistului în genere, a fost, î­ţi este încă, — o soartă tragică. Lucrul este tot atât de adevărat, pe cât de exact este că lovitu­rile îndreptate împotriva aces­tei categorii de izolaţi şi de a­­leşi ating nu atât pe oamenii cari-şi consacră puterile şi via­ţa unor înalte principii, ci în­cearcă să lovească chiar aceste principiu Dacă la consider azuriile de mai sus adăogăm cft-j procedeele adoptate, — cu toată'pretins­a noastră civilizaţie, ■—, n'au în­dulcit cu nimic necruţătoarea primitivitate a acestor agresiuni, nici măcar atunci când ele ţin­tesc cea mai respectabilă per­sonalitate, înţelegem şi mai a­­dâne această tragedie. Am avut un asemenia exem­plu, alalt­eri, la Cameră, unde, în forme ce se pot numi un ade­văr nepermise, d. N. Iorga a fost atacat de un domn căruia-i fa­cem serviciul de a nu-i pomeni numele. Cu seninătatea cu care ar fi debitat un anost crâmpeiu din cursul privitor la circulaţia măr­furilor, „adversarul“ a încercat să terfelească o operă la a cărei înţelegere este iremediabil osân­dit să nu se poată ridica nici­odată. Şi, spre uimirea unei întregi adunări parlamentare, acolo un­de sunt numai idei, idei de cea mai generoasă nuanţă, adversa­rul a văzut numai o marfă; în cugetul lui, a născut singura no­ţiune posibilă, a încolţit gândul său familiar: „cam cât a produs asta?" Acolo unde altul, — atent şi plin de cuviinţă, — ar fi căutat să vadă şi să înţeleagă inten­­ţiunea de a descifra un frag­ment din strălucirea de altă da­tă a neamului nostru, sau stră­dania de a explica spiritul nou ce bate la porţile viitorului no­stru aşezământ social, un domn a văzut „sume încasate", „avan­­tagii acordate“— şi toate aces­tea i s'au părut, prea mari şi prea multe*. * Un atare umilitor procedeu, în­dreptat împotriva unui om ca­re — mai puţin decât oricare al­tul, s'ar fi cuvenit siî fie pus sub ofensatoarea postură de bă­nuit, şi cu atât mai puţin sub aceea de învinuit, — se întoarce Insă doar împotriva celui care uzează de el. Barbara ieşire a folosit toc­mai omului pe care ar fi voit să-l răpună. Pentru că întreaga Cameră a avut prilejul să audă mândra şi reţinuta confesiune a profeso­rului Iorga luptând cu greutăţi şi amaruri necunoscute acuza­torilor săi. Impresionanta spovedanie, — a omului de ştiinţa şi de mun­că, — a durut prin sinceritatea şi înălţimea ei, precum a durut prin neaşteptatul culorii pe ca­re i-l dădeau, ofensatul pe deo­parte, agresorul pe de altă par­te. Camera a asistat, — c­e un suflet pe bună dreptate emoţio­nat, — la încercarea absurdă de a se umili un om pentru plata, —- săracă şi singură plată, — a luminatei sale munci. Este o scădere pe care Adu­narea deputaţilor n'o merită. Cu respectul pe care l datorim sub­ f*-'’or“ din această (ară, — -'if event de credinţele politice ale omului, — nu putem să nu relevăm neomenia procedeului întrebuinţat alaltăeri la Cameră. Ea denunţa o primitivitate care nu autoriză nici o speranţă, a­­tăta vreme cât cei pe cari-i stă­pâneşte au încă putința să stea acolo und­e stau, fără să înţelea­­gă ceea ce nu mai trebuia să li se explice. A iubi, înseamnă a găsi in fe­ricirea altuia propria-ţi fericire. LEIBNITZ ) Ştiri din Grecia S'A PRELUNGIT ALIANŢA GRECO-SARBA Atena, 6. — Guvernele din Atena şi Belgrad au prelungit tratatul de alianţă greco-sârbă pe termen de un an până la sta­bilirea noilor baze ale alianţei ADUNAREA NAŢIONALA A VOTAT CONTRA ÎNFIINŢĂRII SENATULUI Atena, 6. — Adunarea Naţio-­­­nală a votat cu 154 de voturi in contra Înfiinţării Senatului. Au votat pentru 112. NOUL MINISTRU AL GRE­CIEI LA BUCUREŞTI Atena, 5. — Noul ministru al Greciei la Buc­ureşti, d. Kollas pleacă zilele aceste la postul său. XXX UN MIRE DE 79 ANI ŞI CU 17 COPII este Cecil Cambell, care s-a prezenat la magistratul din Jeffersonville împreună cu mireasa, Catherine Walling, de 14 ani. Autorităţile însă au gă­sit de cuviinţă să aresteze pe fericitul ginere, acuzându-l că ar fi sedus pe gentila mireasă. CEA MAI PERFECTA FE­­MEE din America ar fi Marion Knight, artistă din Los Angeles. Aşa apun unele ziare, care-i re­produc nudul,­­ ce e drept, de o impresionantă armonie Nu­mai de nar avea un caracter care să-i strice perfecţiunea­­. ---------- ----------­ Rusia comandă avioane Nauen, 6. — Din Amster­dam se anunță că guvernul so­vietic a comandat casei Fok­­ker 250 avioane, dintre cari 50 au și fost transportate la Pe­tersburg.­ . . XXX - Explozie latr’o mină Leafield, 6. — In minele de cărbuni din Llary, lângă Wrex­­ham, Galia de Nord, una din cele mai mari și bine echipate mine, a avut loc o explozia de gaze care a pricinuit moartea a 9 oameni _____XXX ______ Albert Thomas la Sofia Sofia, 5­­Radorf.­­ La prân­zul oferit în onoarea d-lui Al­bert Thomas au vorbit preşedin­tele consiliului Si Albert Tho­mas. Oaspete a vizitat diferite industrii. A fost primit în au­dienţă de rege şi reţinut la de­­jun. D. Albert Thomas a pri­mit ani pe reprezentanţii presei, iar seara a ţinut o conferinţă la clubul muncitorilor. La 9 seara a plecat la Bel­grad. ____­ XXX - -Minoritatea noastră maghiară şi politică contelui Bethlen Ziarul „Keleti Ujsag“ din Cluj, comentând ultimele eveni­mente politice din Ungaria, a­­rată că minorităţile din Ardeal se interesează da acele rapor­turi ale politicei maghiare ex­­terme şi interne cari influen­­­­ţează asupra vieţei şi viitoru­­lui acestor minorităţi. Ele nu au aprobat în tricut politica ostilă urmată de Ungaria faţă­­ de „toată lumea", căci această politică periclita soarta mino­rităţilor. Această politică a fost , dezavuată prin atitudine adop­tată de Bethlen în timpul din urmă. „Interesele noastre vitale legate în mod indirect de si­tuaţia politică internă a Unga­riei, îşi caută însă acolo bazele sta — lupta minorităţilor nu va avea perspective de reuşită. Reacţiiuea, în care se cuprinde ideea­ supremaţiei neţionale, va ridica în Ungaria redute împo­triva valorificării politice a masselor poporului şi a clase­lor intelectuale. Iar acolo, unde se găsesc minorităţi, ea se va îndrepta mai ales împotriva minorităţilor. Dacă teroarea din dreapta îşi croieşte drum în Europa minorităţile din Româ­nia vor avea de suferit mai rigidt (71) Din punct de ved­ere politic, condiţiunile de viaţă ale minorităţilor numai prin demo­craţie se pot asigura. Antid­emocratismul din Unga­ria taie în viaţa noastră mino­ritară. Apucând pe căi antide­mocratice, contele Bethlen îşi periclitează succesele obţinute până acum pe terenul politicei Interne şi externe". 8 Pagini MozA.cuRi­QhgStia Basarabiei și presa italiană - Ministrul României de la Roma, d. Lahovary răspunde d-lui Kirdezoff — La 22 Noembrie, profesorul .veranitatea României rus bolșevic Ki­dezoff a pu­blicat în „Epoca" din Roma un articol In chestiunea Basarabi­ei, care reproduce cu multă exactitate ideile exprimate de d. Cicorin. D. Lahovary a răspuns: 1) Este definitiv recunoscut că d. Rakovsky a fost unul din cei mai calzi susţinători a­ ro­mâni­tă­ţii Basarabiei, pe care a revendicat-o pentru România în discursurile sale, şi în arti­colele sale pline de pasiune şi energie, până la punctul de a se arăta indignat, că guvernul român n'a protestat şi n'a cău­­tat să ridice lumea Întreagă contra ne­mai auzitei nedrep­tăţi a robiei impuse Basarabiei. 2) Un alt adevăr este de ase­menea incontestabil: că Rusia a smuls pentru sine, dîn trupul Moldovei, prin urmare al Româ­niei această frumoasă provin­cie a Basarabiei, în două rân­duri, la 1812 şi la 1878, cu toate protestările tuturor naţiunilor civilizate. Ilustrul bărbat de stat Ruggero Bonghi, istoricul tratatului din Berlin, a jude­cat acţiunea­ Rusiei contra Ro­mâniei din 1878 de „o violenţă ce tulbură orice principiu şi nu face onoare Rusiei“. 3) Rămâne neîndoios stabilit, nu numaî ca o afirmaţiune a purului adevăr, dar şi ca un fapt admis de toţi scriitorii ruşi şi neruşi, cari s'au ocupat cu Basarabia, că marea majori­tate a populaţiei acestei pro­vincii e românească şi că şi-a păstrat sufletul şi spiritul ro­mânesc, cultura românească şi sentimente cu totul româneşti, cu toată ocupaţiunea şil guver­narea de mai bine de un veac­­ a guvernului rusesc. DREPTUL DE AUTODETER­MINARE 4) In privinţa dreptului de autodecisiune a populaţiei Ba­sarabiei, România şi-a procla­mat suveranitatea asupra pro­vinciei basarabene, numai du­pă un act formal de autodecisi­une. De aceea actul iscălit de reprezentanţii diplomatici din Iaşi şi aşa zisul tratat dintre generalul Averescu şi d. Ra­kovsky, după care ocupaţiunea armatelor ar fi numaî provizo­rie, sunt fără valoare, nule, căci Basarabia, Stat independent, ca republică democratică militară, după trei zile de discuţie în „Sfatul Ţării" a proclamat cu cel mai înfocat şi mai curat asupra teritoriilor cuprinse Intre aces­­te fronti­ere nu pot fi puse în chestiune". De aceea conferin­ţa dela Viena putea avea de o­­biect reluarea relationilor nor­male cu Rusia, dar — In nici un caz — nu suveranitatea Ro­mâniei asupra Basarabiei. Basarabia s‘a deslipit de Ru­sia in aceleaşi condition! isto­rice ca si Lituania, Letonia şi Finlanda. Când a isbucnit re­voluţi­unea In Rusia, uzând de dreptul de autodecisiune a po­poarelor proclamat de soviete, Basarabia s-a constituit şi pro­­clamat stat independent; nu­mai mai târziu s'a unit cu pa­tria-mamă română. După pro­clamarea republicei democrati­ce Independente, Basarabia a rupt orice legături cu Rusia, cum au făcut şi Lituania, Leto­nia, Finlanda şi celelalte ţări ce s'au despărţit de guvernul rusesc. Articolul d-lui Klrdetzoff sau mai bine Cicerin, conţine şi al­te afirmaţiuni false , de ex„ că membrii comitetului congresu­lui ţăranilor din Basarabia ar fi fost arestaţi şi Împuşcaţi; din potrivă sunt vii şi ocupă azi cele mai înalte posturi in Ba­sarabia, de senatori, deputaţi, prefecţi, etc. Chiar dacă bărbaţii politici din Basarabie au adus critici administraţiei de acolf­ei toţi (ca d. ex. d. Vasile Stroescu) au reafirmat cu energie că a­­ceastă provincie este acum de­finitiv realipită României“. N. R. — Politicianii, care prin criticile lor pătimaşe au dat ar­­gumente sovietelor ruseşti, îm­potriva noastră, în chestia Ba­sarabiei sunt cătina aventurieri­­ din gruparea ţărănistă., FIL/AE­ mânia la 21 Martie 1918. După acest act solemn de a­­­­utodecisîune, Basarabia a venit­ suab guvernul României şi asu- ’ pra acestui act „considerând­­ că populaţia basarabeană şi .a manifestat dorinţa de a vedea Basarabia unită cu România“, precum şi pe baza drepturilor­­­torice şi etnice imdescriptibile ale României asupra Basara­biei, Marile Puteri au încheiat tratatul din 28 octombrie 1920. Acest tratat defineşte dreptu­rile suverane ale României din punctul de vedere al dreptului tatematorial şi în mod aşa de categoric, că la art. 9 se sancţio­nează formal că chestiunile particulare pot fi puse In discu­­ţiune, dar că „frontierele tra­sate in prezentul tratat şi sub In 1908 partidul conservator se rupe în două. Cea mai mare parte urmează pe Take Ionescu şi provoacă istoricele lupte in care curentul democratic s’a a­­firmat cu atâta bărbăţie. Răfu­iala dintre cele două fracţiuni luase proporţii epice. Atacat cu vigoare, Take Ionescu nu rămâ­ne dator. Şi ‘ntr’una din destăi­nuirile sale, declară: — Reacţionarii imi propuseră şefia întregului partid, cu con­diţia să lupt pentru restabilirea titlurilor de nobleţă. De­sigur, României nu-i tre-liniştei interne, căci dacă acolo .... ...... tronează reacţiunea oarbă, perdi-­­ patriotism, cu o majoritate de , nea internă a Ungariei nu va fi a două treimi a reprezentanţilor­­ buja altceva decât prinţi şi ba­­asigurată şi— in afară de acea- i săi, unirea Basarabiei cu Ro-­ roni! Partidul liberal care era la putere^ a aplaudat şi el pe cel mai strălucit leader al democra­ţiei şi unul din membri, d. Şte­fan Ion, a strigat In Cameră: — Constituţia interzice blazoa­­nele! Noi n’avem prinţii In aceeaşi zi, deputatul Basar­­ab­ Brâncoveanu şi-a dat de­misia din partidul liberal şi a trecut la conservatori, unde a rămas prinţ. . Dar numai după câteva zile, un comunicat semnat de minis­trul de război aducea prin „Mo­nitorul Oficial" mulţumiri pu­blice „principelui Bibescu", pen­tru neobosita şi fecunda mun­că depusă in serviciul aviaţiu­­nel Un cetăţean care aruncă gunoiul în stradă sau aduce de la piaţă o raţă cu capul in jos, este dus la judecătorie. Un mi­nistru care calcă Constituţia fa­ce un lucru normal. A venit noua Constituţie, s’au ţinut discursuri avântate contra titlurilor şi s’a confirmat inter­zicerea lor printr’o dispoziţie tare. De ce? Pentru ca e’o cal­ce nu numai oficialitatea în ge­neral (in actele administrative şi in invitaţii se trece titlul de prinţ la persoane care nu fac parte din­ dinastie) dar chiar autorii Constituţiei. Alaltăeri, la inaugurarea gimnaziului de la Buftea, simpaticul ministru al instrucţiei, d. dr. Angelescu, a mulţumit, „principelui Ştirbei",— citez după „Viitorul",— pentru valorosu-i sprijin, care de­sigur merită orice, afară de o mani­festaţie neconstituţională cu ca­racter guvernamental. Cât de adevărat este că legile nu preţuiesc decât în măsura în care sunt respectate şi ce uşor ar fi ca cei mari să dea exemplu celor mici, mai ales atunci când nu li se cere decât puţinul lu­cru de a renunţa la gâdilarea u­­nor susceptibilităţi demodate. Dwa José UN VMPOR Vasul „Beclean”, care utilizează Soi­ţa vântului prin cilindri învârtitori r . A* După plecarea lui Albert Thomas - Solul Franţei a plecat.­­ Acum putem vorbi între noi - Evident, trecerea sa prin Ro­mânia a fost o sărbătoare pen­­tru toate sufletele apăsate. în ce stă insă personalitatea aces­tui minunat om politic ? In două cuvinte, am putea răspunde așa : el este un pre­dicator­ al păcii nu numai prin lămurirea ideilor ci şi prin controlarea faptelor. E „omul nou" în înţelesul cel mai no­bil al cuvântului.­­A. Thomas nu are nimic co­mun cu republicanii scăpăîiţi care au dărâmat regalitatea şi vechiul regim. Nu e nici republicanul liric din vremea lui Lamartine. El e fiul republicei a treia, care şi-a făcut proba in cele mai cum­plite vremuri, dând la iveală adevărat­ oameni de stat Fără un om senin ca lauréa care a inteles exact unde stă deosebirea Intre Patrie şi miş­carea internaţională, nu se ştie ce s‘ar fi ales de Franţa, ai că- Vei Institutori strigau acum­­ 10—12 ani: Jos armata I la gu­noi cu drapelele ! Fără un Millerand, socialis­tul care a reluat obiceiul „re­­tragerei" militare pe stradele Parisului, cu câţiva ani înain­te de războiu, n­u se ştie cum ar fi ieşit mobilizarea. Cetiţi opera l­uî Rlbot Lettres â an uni. Bătrânul care a fost stâlpul guvernului francez In cei dintâi trei ani al războiului ne arată că nu odată (mai ales In 1917) situaţia Franţei a atâr­nat de un fir de păr. Cine a mântuit statul fran­cez şi pe toţi cei legaţi de soar­ta armatei şi politicei franceze? Un şir întreg de oameni de stat, care, sub conducerea inţe­­leptului Ribot (un fel de Titu Maiorescu) n-au şovăit o clipă: Franţa, Franţa şi iarăşi Fran­­ţa... Toate deosebirile de partid, şi toate programele din­ viitor, nu mai plătesc nici cât un fir­­ de pleavă, dacă­ facem o „pace­­ albă", cum voiau cei atinşi der­adierile internaţionalei. Unul dintre cei cari au înţe­les că jertfa terebue a dusă până la capăt a fost şi A. Thomas. Om de o cultură superioară, plin ca şi inimosul Herriot de idealul de a crea, a luat asu­­pră-şi grija de a înarma popo­rul francez până la limita pu­terilor sale,­numai să ajungă la o pace a dreptăţii între po­poare. Aşa­dar, apostoli ai păcei nu numai la abstracţiile teoriei cî şi în realitatea faptelor. Iată signatura oamenilor de stat, ca­re au dat republicei a treia franceze, toată frumuseţea şi autoritatea ei. * ' ' Ne va folosi cu ceva venirea marelui sol al păcii pe­­pămân­­tul nostru ? In ziua­ când A. Thomas tre­cea Dunărea la Rusei­uk, un ve­­chiu ziarist şi prezident al „As­sociaţiei Presei", făcând inven­tarul politicei româneşti, în­cheia astfel: „Oamenii de curs la alte ţări nu se atinge cineva nici cu cleştele... sunt conside­­raţi ca adevăraţii oameni de guvern“. Măsuraţi acuma toată depăr­tarea între Franţa care a ştiut să câştige biruinţa prin cola­borarea celor mai buni, şi Ro­mânia care e gata să poartă, roadele biruinţei prin hegemo­nia celor mai răi. Gândiţi-vă că am trecut „dincolo de bine şi de rău", vânzând peste O­­cean, ca vite de muncă, până şi pe cei cari au luptat la Mără­­şeşti ! Nu de mult, Scotus Viator, comparând Rom Arat­a cu Ceho­slovacia lui Massaryk şi Beneş, ne-a spus lămurit: la Praga stau în capul trebilor publice oamenii cei mai aleşi al ţarei­­ la Bucureşti, nu. A. Thomas nu ne-a spus încă acest cuvânt. Ştim însă că în faţa muncitorilor cari i s'au spovedit şi în faţa situaţiei sa­nitare a sătenilor noştri, pre­cum şi a oropsirii lor politice, ca om cinstit a clătinat capul... La „Fundaţia Carol", sufletul său vibra ca al unui poet care vrea grabnic mântuirea păcă­tosului. Inteles-au destui cugetul X.­po­stolul­ui ? Când la Nistru este ce este; când la Londra se face o socie­tate a „prietenilor Ungariei" cu lorzi in frunte; când la Roma, la Belgrad şi chiar la Praga, ni s'a spus anii aceştia câte ni s'au spus, vizita lui A. Thomas ar trebui să ne fie ultima lecţie şi ultimul Îndemn spre a ne re­cunoaşte păcatele şi a face cât mai repede „unirea sfântă" la care Suveranul ne-a chemat de atâtea ori dela război Încoace. Avea-vom destulă seninăta­te ? — Nu ştiu. Am considera insă ca cea mai mare binefacre a venirii lui A. Thomas, dacă, măcar la clipa din urmă, am simţi ruşinea urcărndu-ni-se în obraz, şi ne-am aduce aminte că zil­ele cele mai grele din viaţa poporului român n’au fost la trecut, ci vor fi acelea câ­nd furtuna va începe iarăşi la hotare". . 8. Mehedinţi Bancnote germane şi italiene false Autorităţile noastre poliţie­neşti au fost încunoştiinţate, că o bandă de falsificatori a pus la circulaţie o serie de bancno­te germane noui (renten-mark) şi lire italiene false. Din cercetările făcute, rezul­tă că „Renten-Mark" au fost falsificate la Bavaria de Nord şi au fost răspândite apoi in toate ţările din Europa. Seriile mărcilor falsificate sunt 14 a. şi 14 b, iar particu­larităţile lor sunt următoarele : Fibrele de culoare roşie-por­­tocalie din corpul bancnotei lipsesc, sau sunt numai câteva; filigramele diferă mult de cele adevărate şi sunt imitate la de­semn; culoarea albastră sau ro­şie este ştearsă, iar litera K. din cuvântul Oktober se distin­ge de cele adevărate: linia de despărţire de la silaba „Ein“ lip­seşte, iar cuvântul „Verwal­­tinssrat" este reprodus cu ca­ractere mai mici; semnăturile sunt cam şterse. Falsificatele 14 a. au filigramul arcuit şi 14 b. d­­au în formă de laţ. Lirele italiene false se deose­­besc de cele adevărate, întrucât capul mistic de pe ele se deo­sebeşte uşor la vedere, pe când la cele veritabile se observă numai atunci când sunt ţinute la lumină. Lirele false au seriile E. 45—5739; P. 82-504; A. 45-685 și C. 416. Poliția a luat întinse măsuri­­ pentru arestarea persoanelor* cari vor pune la circulație a-­­ceste bancnote false. Procuror general arestat la Berlin Berlin.­­ După o ştire daţă de „Wolff-Bureau“, a fost ares­tat aici dr. W. Schalt, procuro­rul general al Berlinului, pe mo­tivul că se pretase la unele afa­ceri necompatibile cu demnita­tea sa. 4 Pentru­ acei cari au perdul prsraeie cu­£k®si cupon inlo­­cuests cupoanele de ist­or. 1—7.

Next