Universul, decembrie 1924 (Anul 42, nr. 276-298)
1924-12-08 / nr. 282
8 Pagini Iff Anul XiiiUür. 282 LUIGI CAZZAVILLAN BţiUIUI u snuunniui UNIVERSUL C£LE DÍN URMA STIRI DÍN LUMEA ÎNTREAGĂ telegrafiei: $i telefonice Redacţia şi Administraţia: Bucureşti, str. Brezoianu, 11 TELeroN: Direcţia 13/72 Administraţia 13/71 Secretariatul de redacţie 36/43 Redacţia : coresp. cu provincia 2/88 și 33/31 % luni 8 Decembrie 1924 Diplomaţia ţaristă - Un prusit rus din 1786 relativ la statul „Dacia“ şi la chestia Basarabiei - Deoarece in ultimul comunicat dat de guvernul din Moscova In chestia Basarabiei, se afirmă că sovietele ruseşti menţin şi azi punctul lor de vedere afirmat în conferinţa ruso-română de la Viena, vom publica azi un document istoric important din arhivele diplomatice austriace şi ruseşti, in care sunt confirmate drepturile noastre, nu numai asupra ţinutului dintre Prut şi Nistru, dar şi asupra ţinutului dintre Nistru şi Bug. Când guvernul din Moscova a proclamat in ziua de 7 Noembrie 1924 republica sovietistâ moldovenească. Intre Nistru şi Bug, cu capitala provizorie, Balta, s’a acria in coloanele acestui ziar: „Conducătorii actuali ai Rusiei confirmă existenta unei puternice maste româneşti dincolo de Nistru, prin înfiinţarea republicii sovietice moldoveneşti". Ori, această populaţiune, care şi-a păstrat dealungul veacurilor omogenitatea, vitalitatea şi caracteristica rasei de origină, constitue o mărturie vie In privinţa unor vechi aşezări româneşti In ţinutul ce se Întinde la est de Nistru. Nu se numea oare In veacul al 18-lea, ţinutul, care se Întindea dela Nistru până dincolo de Cherson, — Basarabia. Există documente ruseşti din care reese că fostul guvernământ al Chectonului se numea ţi Basarabia, In recenta sa comunicare făcută în şedinţa societăţei regale de geografie, d. prof. Simion Mehedinţi a citat pe Miliupoff, profesor rus, care a spus că in veacurile 18 şi 14 nu exista o populaţie slavă in tot sudul Rusiei, ci numai români. In veacul al 14-lea românii stăpâneau toată valea Nistrului, iar mai târziu, ei au avut un voevod al lor, şi dincolo de acest fluviu. Se ştie că ruşii, după raptul din 1812, au dat numele de Basarabia, teritoriului dintre Prut şi Nistru, care făcuse parte integrantă din ţara Moldovei. A existat însă o strânsă legătură intre numele de Basarabia, dat de ruşi, ţinutului de la sudestul fostului imperiu moscovit şi existenţa unei populaţiuni româneşti intr’însu. Un document interesant, citat de câţiva istorici străini, va preciza această chestiune. E vorba de un proect secret, întocmit de Rusia in 1786 privitor la crearea unui stat intermediar, independent, — un soi de stat tampon — intre Austria, Rusia și Turcia. Acest proect a fost supus aprobării împăratului Austriei, Josef al Il-lea. Iată textul acestui interesant document, citat de Ramband in „Histoire de la Russie" (Paris, 1879, pag. 492) și de Louis Legeron .Histoire de L'Autriche — Hongrie“ (Paris, 1879 pag. 381): „Am lucra Împreună spre a Înfiinţa, intre cele trei monarhii — rusă, turcă şi austriacă, — un stat Intermediar, INDEPENDENT de licoare din aceste trei puteri, CARE AR FI ALCĂTUIT DIN MOLDOVA, VALACHIA ŞI BASARABIA ŞI CARE SUB NUMELE DE DACIA ar avea un suveran de religie preco-ortodoxă. Rusia ar lua Ociakov, TOT LITORALUL DINTRE BUG ŞI NIPRU şi vre-o câteva Insule din Archipelafl“. In întrevederea dela Cherson din 1786 dintre împărăteasa Rusiei, Caterina II şi împăratul Austriei, Iosif II, s'a discutat acest proect„ Voltaire pomeneşte in scrisorile sale de proectul guvernului din Petersburg, — cunoscut in acea epocă sub numele de „proectul grec"* — relativ la înfiinţarea statului român „Dacia“. Reamintim că In aceiaş epocă s'a întocmit proectul maghiar Dislovay, privitor la Înfiinţarea unui stat compus din Ungaria, Ţara românească, Moldova, Transilvania şi Bucovina. Revenind la proectul rus din 1786 şi lăsând la o parte scopurile ascunse ce le urmărea Rusia in epoca aceea prin înfiinţarea statului dacic între Austria, Turcia şi dânsa, „cu un suveran de religie greco-ortodoxă“, fapt important de reţinut este că prin acel proect GUVERNUL DIN PETERSBURG RECUNOSTEA DREPTURILE ROMANILOR ASUPRA BASARABIEI, PANA LA BUG, DEOARECE RUSIA ISI REZERVASE „TOT LITORALUL DINTRE BUG SI NIPRU". De altă parte, se desena în proectul rus din 1786 NECESITATEA ISTORICA A REALIZĂRII UNUI STAT ROMANESC UNITAR, SUB NUMELE DE „DACIA“ SI DIN CARE TREBUIA SA FACA PARTE IN PRIMUL RAND, MUNTENIA, MOLDOVA si BASARABIA, PANA LA BUG. Documentul acesta istoric pune intr'o tristă lumină politica sovietelor ruseşti fată dea România. Pe când ţarii Rusiei şi guvernele lor, din veacul al 18-lea, au recunoscut drepturile românilor asupra Basarabiei integrale, bolşevicii ruşi, cari vorbesc în numele libertăţei şi pretind că sunt adversarii politicei imperialiste, contestă drepturile noastre legitime, consfinţite prin tratate, asupra acestei provincii, dar au recunoscut prin înfiinţarea republicei moldoveneşti de peste Nistru, existenţa unei puternice şi compacte masse româneşti şi dincolo de hotarele de la răsărit ale României Mari. Unde e logica? Da sigur că nu la Moscova. R. Seişanu Un „agresor”, şi „un procedeu " Soarta omului de gândire, ca şi a artistului în genere, a fost, îţi este încă, — o soartă tragică. Lucrul este tot atât de adevărat, pe cât de exact este că loviturile îndreptate împotriva acestei categorii de izolaţi şi de aleşi ating nu atât pe oamenii cari-şi consacră puterile şi viaţa unor înalte principii, ci încearcă să lovească chiar aceste principiu Dacă la consider azuriile de mai sus adăogăm cft-j procedeele adoptate, — cu toată'pretinsa noastră civilizaţie, ■—, n'au îndulcit cu nimic necruţătoarea primitivitate a acestor agresiuni, nici măcar atunci când ele ţintesc cea mai respectabilă personalitate, înţelegem şi mai adâne această tragedie. Am avut un asemenia exemplu, alalteri, la Cameră, unde, în forme ce se pot numi un adevăr nepermise, d. N. Iorga a fost atacat de un domn căruia-i facem serviciul de a nu-i pomeni numele. Cu seninătatea cu care ar fi debitat un anost crâmpeiu din cursul privitor la circulaţia mărfurilor, „adversarul“ a încercat să terfelească o operă la a cărei înţelegere este iremediabil osândit să nu se poată ridica niciodată. Şi, spre uimirea unei întregi adunări parlamentare, acolo unde sunt numai idei, idei de cea mai generoasă nuanţă, adversarul a văzut numai o marfă; în cugetul lui, a născut singura noţiune posibilă, a încolţit gândul său familiar: „cam cât a produs asta?" Acolo unde altul, — atent şi plin de cuviinţă, — ar fi căutat să vadă şi să înţeleagă intenţiunea de a descifra un fragment din strălucirea de altă dată a neamului nostru, sau strădania de a explica spiritul nou ce bate la porţile viitorului nostru aşezământ social, un domn a văzut „sume încasate", „avantagii acordate“— şi toate acestea i s'au părut, prea mari şi prea multe*. * Un atare umilitor procedeu, îndreptat împotriva unui om care — mai puţin decât oricare altul, s'ar fi cuvenit siî fie pus sub ofensatoarea postură de bănuit, şi cu atât mai puţin sub aceea de învinuit, — se întoarce Insă doar împotriva celui care uzează de el. Barbara ieşire a folosit tocmai omului pe care ar fi voit să-l răpună. Pentru că întreaga Cameră a avut prilejul să audă mândra şi reţinuta confesiune a profesorului Iorga luptând cu greutăţi şi amaruri necunoscute acuzatorilor săi. Impresionanta spovedanie, — a omului de ştiinţa şi de muncă, — a durut prin sinceritatea şi înălţimea ei, precum a durut prin neaşteptatul culorii pe care i-l dădeau, ofensatul pe deoparte, agresorul pe de altă parte. Camera a asistat, — ce un suflet pe bună dreptate emoţionat, — la încercarea absurdă de a se umili un om pentru plata, —- săracă şi singură plată, — a luminatei sale munci. Este o scădere pe care Adunarea deputaţilor n'o merită. Cu respectul pe care l datorim sub f*-'’or“ din această (ară, — -'if event de credinţele politice ale omului, — nu putem să nu relevăm neomenia procedeului întrebuinţat alaltăeri la Cameră. Ea denunţa o primitivitate care nu autoriză nici o speranţă, atăta vreme cât cei pe cari-i stăpâneşte au încă putința să stea acolo unde stau, fără să înţeleagă ceea ce nu mai trebuia să li se explice. A iubi, înseamnă a găsi in fericirea altuia propria-ţi fericire. LEIBNITZ ) Ştiri din Grecia S'A PRELUNGIT ALIANŢA GRECO-SARBA Atena, 6. — Guvernele din Atena şi Belgrad au prelungit tratatul de alianţă greco-sârbă pe termen de un an până la stabilirea noilor baze ale alianţei ADUNAREA NAŢIONALA A VOTAT CONTRA ÎNFIINŢĂRII SENATULUI Atena, 6. — Adunarea Naţio-nală a votat cu 154 de voturi in contra Înfiinţării Senatului. Au votat pentru 112. NOUL MINISTRU AL GRECIEI LA BUCUREŞTI Atena, 5. — Noul ministru al Greciei la Bucureşti, d. Kollas pleacă zilele aceste la postul său. XXX UN MIRE DE 79 ANI ŞI CU 17 COPII este Cecil Cambell, care s-a prezenat la magistratul din Jeffersonville împreună cu mireasa, Catherine Walling, de 14 ani. Autorităţile însă au găsit de cuviinţă să aresteze pe fericitul ginere, acuzându-l că ar fi sedus pe gentila mireasă. CEA MAI PERFECTA FEMEE din America ar fi Marion Knight, artistă din Los Angeles. Aşa apun unele ziare, care-i reproduc nudul, ce e drept, de o impresionantă armonie Numai de nar avea un caracter care să-i strice perfecţiunea. ---------- ---------- Rusia comandă avioane Nauen, 6. — Din Amsterdam se anunță că guvernul sovietic a comandat casei Fokker 250 avioane, dintre cari 50 au și fost transportate la Petersburg. . . XXX - Explozie latr’o mină Leafield, 6. — In minele de cărbuni din Llary, lângă Wrexham, Galia de Nord, una din cele mai mari și bine echipate mine, a avut loc o explozia de gaze care a pricinuit moartea a 9 oameni _____XXX ______ Albert Thomas la Sofia Sofia, 5Radorf. La prânzul oferit în onoarea d-lui Albert Thomas au vorbit preşedintele consiliului Si Albert Thomas. Oaspete a vizitat diferite industrii. A fost primit în audienţă de rege şi reţinut la dejun. D. Albert Thomas a primit ani pe reprezentanţii presei, iar seara a ţinut o conferinţă la clubul muncitorilor. La 9 seara a plecat la Belgrad. ____ XXX - -Minoritatea noastră maghiară şi politică contelui Bethlen Ziarul „Keleti Ujsag“ din Cluj, comentând ultimele evenimente politice din Ungaria, arată că minorităţile din Ardeal se interesează da acele raporturi ale politicei maghiare exterme şi interne cari influenţează asupra vieţei şi viitorului acestor minorităţi. Ele nu au aprobat în tricut politica ostilă urmată de Ungaria faţă de „toată lumea", căci această politică periclita soarta minorităţilor. Această politică a fost , dezavuată prin atitudine adoptată de Bethlen în timpul din urmă. „Interesele noastre vitale legate în mod indirect de situaţia politică internă a Ungariei, îşi caută însă acolo bazele sta — lupta minorităţilor nu va avea perspective de reuşită. Reacţiiuea, în care se cuprinde ideea supremaţiei neţionale, va ridica în Ungaria redute împotriva valorificării politice a masselor poporului şi a claselor intelectuale. Iar acolo, unde se găsesc minorităţi, ea se va îndrepta mai ales împotriva minorităţilor. Dacă teroarea din dreapta îşi croieşte drum în Europa minorităţile din România vor avea de suferit mai rigidt (71) Din punct de vedere politic, condiţiunile de viaţă ale minorităţilor numai prin democraţie se pot asigura. Antidemocratismul din Ungaria taie în viaţa noastră minoritară. Apucând pe căi antidemocratice, contele Bethlen îşi periclitează succesele obţinute până acum pe terenul politicei Interne şi externe". 8 Pagini MozA.cuRiQhgStia Basarabiei și presa italiană - Ministrul României de la Roma, d. Lahovary răspunde d-lui Kirdezoff — La 22 Noembrie, profesorul .veranitatea României rus bolșevic Kidezoff a publicat în „Epoca" din Roma un articol In chestiunea Basarabiei, care reproduce cu multă exactitate ideile exprimate de d. Cicorin. D. Lahovary a răspuns: 1) Este definitiv recunoscut că d. Rakovsky a fost unul din cei mai calzi susţinători a românităţii Basarabiei, pe care a revendicat-o pentru România în discursurile sale, şi în articolele sale pline de pasiune şi energie, până la punctul de a se arăta indignat, că guvernul român n'a protestat şi n'a căutat să ridice lumea Întreagă contra nemai auzitei nedreptăţi a robiei impuse Basarabiei. 2) Un alt adevăr este de asemenea incontestabil: că Rusia a smuls pentru sine, dîn trupul Moldovei, prin urmare al României această frumoasă provincie a Basarabiei, în două rânduri, la 1812 şi la 1878, cu toate protestările tuturor naţiunilor civilizate. Ilustrul bărbat de stat Ruggero Bonghi, istoricul tratatului din Berlin, a judecat acţiunea Rusiei contra României din 1878 de „o violenţă ce tulbură orice principiu şi nu face onoare Rusiei“. 3) Rămâne neîndoios stabilit, nu numaî ca o afirmaţiune a purului adevăr, dar şi ca un fapt admis de toţi scriitorii ruşi şi neruşi, cari s'au ocupat cu Basarabia, că marea majoritate a populaţiei acestei provincii e românească şi că şi-a păstrat sufletul şi spiritul românesc, cultura românească şi sentimente cu totul româneşti, cu toată ocupaţiunea şil guvernarea de mai bine de un veac a guvernului rusesc. DREPTUL DE AUTODETERMINARE 4) In privinţa dreptului de autodecisiune a populaţiei Basarabiei, România şi-a proclamat suveranitatea asupra provinciei basarabene, numai după un act formal de autodecisiune. De aceea actul iscălit de reprezentanţii diplomatici din Iaşi şi aşa zisul tratat dintre generalul Averescu şi d. Rakovsky, după care ocupaţiunea armatelor ar fi numaî provizorie, sunt fără valoare, nule, căci Basarabia, Stat independent, ca republică democratică militară, după trei zile de discuţie în „Sfatul Ţării" a proclamat cu cel mai înfocat şi mai curat asupra teritoriilor cuprinse Intre aceste frontiere nu pot fi puse în chestiune". De aceea conferinţa dela Viena putea avea de obiect reluarea relationilor normale cu Rusia, dar — In nici un caz — nu suveranitatea României asupra Basarabiei. Basarabia s‘a deslipit de Rusia in aceleaşi condition! istorice ca si Lituania, Letonia şi Finlanda. Când a isbucnit revoluţiunea In Rusia, uzând de dreptul de autodecisiune a popoarelor proclamat de soviete, Basarabia s-a constituit şi proclamat stat independent; numai mai târziu s'a unit cu patria-mamă română. După proclamarea republicei democratice Independente, Basarabia a rupt orice legături cu Rusia, cum au făcut şi Lituania, Letonia, Finlanda şi celelalte ţări ce s'au despărţit de guvernul rusesc. Articolul d-lui Klrdetzoff sau mai bine Cicerin, conţine şi alte afirmaţiuni false , de ex„ că membrii comitetului congresului ţăranilor din Basarabia ar fi fost arestaţi şi Împuşcaţi; din potrivă sunt vii şi ocupă azi cele mai înalte posturi in Basarabia, de senatori, deputaţi, prefecţi, etc. Chiar dacă bărbaţii politici din Basarabie au adus critici administraţiei de acolfei toţi (ca d. ex. d. Vasile Stroescu) au reafirmat cu energie că această provincie este acum definitiv realipită României“. N. R. — Politicianii, care prin criticile lor pătimaşe au dat argumente sovietelor ruseşti, împotriva noastră, în chestia Basarabiei sunt cătina aventurieri din gruparea ţărănistă., FIL/AE mânia la 21 Martie 1918. După acest act solemn de autodecisîune, Basarabia a venit suab guvernul României şi asu- ’ pra acestui act „considerând că populaţia basarabeană şi .a manifestat dorinţa de a vedea Basarabia unită cu România“, precum şi pe baza drepturilortorice şi etnice imdescriptibile ale României asupra Basarabiei, Marile Puteri au încheiat tratatul din 28 octombrie 1920. Acest tratat defineşte drepturile suverane ale României din punctul de vedere al dreptului tatematorial şi în mod aşa de categoric, că la art. 9 se sancţionează formal că chestiunile particulare pot fi puse In discuţiune, dar că „frontierele trasate in prezentul tratat şi sub In 1908 partidul conservator se rupe în două. Cea mai mare parte urmează pe Take Ionescu şi provoacă istoricele lupte in care curentul democratic s’a afirmat cu atâta bărbăţie. Răfuiala dintre cele două fracţiuni luase proporţii epice. Atacat cu vigoare, Take Ionescu nu rămâne dator. Şi ‘ntr’una din destăinuirile sale, declară: — Reacţionarii imi propuseră şefia întregului partid, cu condiţia să lupt pentru restabilirea titlurilor de nobleţă. Desigur, României nu-i tre-liniştei interne, căci dacă acolo .... ...... tronează reacţiunea oarbă, perdi- patriotism, cu o majoritate de , nea internă a Ungariei nu va fi a două treimi a reprezentanţilor buja altceva decât prinţi şi baasigurată şi— in afară de acea- i săi, unirea Basarabiei cu Ro- roni! Partidul liberal care era la putere^ a aplaudat şi el pe cel mai strălucit leader al democraţiei şi unul din membri, d. Ştefan Ion, a strigat In Cameră: — Constituţia interzice blazoanele! Noi n’avem prinţii In aceeaşi zi, deputatul Basarab Brâncoveanu şi-a dat demisia din partidul liberal şi a trecut la conservatori, unde a rămas prinţ. . Dar numai după câteva zile, un comunicat semnat de ministrul de război aducea prin „Monitorul Oficial" mulţumiri publice „principelui Bibescu", pentru neobosita şi fecunda muncă depusă in serviciul aviaţiunel Un cetăţean care aruncă gunoiul în stradă sau aduce de la piaţă o raţă cu capul in jos, este dus la judecătorie. Un ministru care calcă Constituţia face un lucru normal. A venit noua Constituţie, s’au ţinut discursuri avântate contra titlurilor şi s’a confirmat interzicerea lor printr’o dispoziţie tare. De ce? Pentru ca e’o calce nu numai oficialitatea în general (in actele administrative şi in invitaţii se trece titlul de prinţ la persoane care nu fac parte din dinastie) dar chiar autorii Constituţiei. Alaltăeri, la inaugurarea gimnaziului de la Buftea, simpaticul ministru al instrucţiei, d. dr. Angelescu, a mulţumit, „principelui Ştirbei",— citez după „Viitorul",— pentru valorosu-i sprijin, care desigur merită orice, afară de o manifestaţie neconstituţională cu caracter guvernamental. Cât de adevărat este că legile nu preţuiesc decât în măsura în care sunt respectate şi ce uşor ar fi ca cei mari să dea exemplu celor mici, mai ales atunci când nu li se cere decât puţinul lucru de a renunţa la gâdilarea unor susceptibilităţi demodate. Dwa José UN VMPOR Vasul „Beclean”, care utilizează Soiţa vântului prin cilindri învârtitori r . A* După plecarea lui Albert Thomas - Solul Franţei a plecat. Acum putem vorbi între noi - Evident, trecerea sa prin România a fost o sărbătoare pentru toate sufletele apăsate. în ce stă insă personalitatea acestui minunat om politic ? In două cuvinte, am putea răspunde așa : el este un predicator al păcii nu numai prin lămurirea ideilor ci şi prin controlarea faptelor. E „omul nou" în înţelesul cel mai nobil al cuvântului.A. Thomas nu are nimic comun cu republicanii scăpăîiţi care au dărâmat regalitatea şi vechiul regim. Nu e nici republicanul liric din vremea lui Lamartine. El e fiul republicei a treia, care şi-a făcut proba in cele mai cumplite vremuri, dând la iveală adevărat oameni de stat Fără un om senin ca lauréa care a inteles exact unde stă deosebirea Intre Patrie şi mişcarea internaţională, nu se ştie ce s‘ar fi ales de Franţa, ai că- Vei Institutori strigau acum 10—12 ani: Jos armata I la gunoi cu drapelele ! Fără un Millerand, socialistul care a reluat obiceiul „retragerei" militare pe stradele Parisului, cu câţiva ani înainte de războiu, nu se ştie cum ar fi ieşit mobilizarea. Cetiţi opera luî Rlbot Lettres â an uni. Bătrânul care a fost stâlpul guvernului francez In cei dintâi trei ani al războiului ne arată că nu odată (mai ales In 1917) situaţia Franţei a atârnat de un fir de păr. Cine a mântuit statul francez şi pe toţi cei legaţi de soarta armatei şi politicei franceze? Un şir întreg de oameni de stat, care, sub conducerea inţeleptului Ribot (un fel de Titu Maiorescu) n-au şovăit o clipă: Franţa, Franţa şi iarăşi Franţa... Toate deosebirile de partid, şi toate programele din viitor, nu mai plătesc nici cât un fir de pleavă, dacă facem o „pace albă", cum voiau cei atinşi deradierile internaţionalei. Unul dintre cei cari au înţeles că jertfa terebue a dusă până la capăt a fost şi A. Thomas. Om de o cultură superioară, plin ca şi inimosul Herriot de idealul de a crea, a luat asupră-şi grija de a înarma poporul francez până la limita puterilor sale,numai să ajungă la o pace a dreptăţii între popoare. Aşadar, apostoli ai păcei nu numai la abstracţiile teoriei cî şi în realitatea faptelor. Iată signatura oamenilor de stat, care au dat republicei a treia franceze, toată frumuseţea şi autoritatea ei. * ' ' Ne va folosi cu ceva venirea marelui sol al păcii pepământul nostru ? In ziua când A. Thomas trecea Dunărea la Ruseiuk, un vechiu ziarist şi prezident al „Associaţiei Presei", făcând inventarul politicei româneşti, încheia astfel: „Oamenii de curs la alte ţări nu se atinge cineva nici cu cleştele... sunt consideraţi ca adevăraţii oameni de guvern“. Măsuraţi acuma toată depărtarea între Franţa care a ştiut să câştige biruinţa prin colaborarea celor mai buni, şi România care e gata să poartă, roadele biruinţei prin hegemonia celor mai răi. Gândiţi-vă că am trecut „dincolo de bine şi de rău", vânzând peste Ocean, ca vite de muncă, până şi pe cei cari au luptat la Mărăşeşti ! Nu de mult, Scotus Viator, comparând Rom Arata cu Cehoslovacia lui Massaryk şi Beneş, ne-a spus lămurit: la Praga stau în capul trebilor publice oamenii cei mai aleşi al ţarei la Bucureşti, nu. A. Thomas nu ne-a spus încă acest cuvânt. Ştim însă că în faţa muncitorilor cari i s'au spovedit şi în faţa situaţiei sanitare a sătenilor noştri, precum şi a oropsirii lor politice, ca om cinstit a clătinat capul... La „Fundaţia Carol", sufletul său vibra ca al unui poet care vrea grabnic mântuirea păcătosului. Inteles-au destui cugetul X.postolului ? Când la Nistru este ce este; când la Londra se face o societate a „prietenilor Ungariei" cu lorzi in frunte; când la Roma, la Belgrad şi chiar la Praga, ni s'a spus anii aceştia câte ni s'au spus, vizita lui A. Thomas ar trebui să ne fie ultima lecţie şi ultimul Îndemn spre a ne recunoaşte păcatele şi a face cât mai repede „unirea sfântă" la care Suveranul ne-a chemat de atâtea ori dela război Încoace. Avea-vom destulă seninătate ? — Nu ştiu. Am considera insă ca cea mai mare binefacre a venirii lui A. Thomas, dacă, măcar la clipa din urmă, am simţi ruşinea urcărndu-ni-se în obraz, şi ne-am aduce aminte că zilele cele mai grele din viaţa poporului român n’au fost la trecut, ci vor fi acelea când furtuna va începe iarăşi la hotare". . 8. Mehedinţi Bancnote germane şi italiene false Autorităţile noastre poliţieneşti au fost încunoştiinţate, că o bandă de falsificatori a pus la circulaţie o serie de bancnote germane noui (renten-mark) şi lire italiene false. Din cercetările făcute, rezultă că „Renten-Mark" au fost falsificate la Bavaria de Nord şi au fost răspândite apoi in toate ţările din Europa. Seriile mărcilor falsificate sunt 14 a. şi 14 b, iar particularităţile lor sunt următoarele : Fibrele de culoare roşie-portocalie din corpul bancnotei lipsesc, sau sunt numai câteva; filigramele diferă mult de cele adevărate şi sunt imitate la desemn; culoarea albastră sau roşie este ştearsă, iar litera K. din cuvântul Oktober se distinge de cele adevărate: linia de despărţire de la silaba „Ein“ lipseşte, iar cuvântul „Verwaltinssrat" este reprodus cu caractere mai mici; semnăturile sunt cam şterse. Falsificatele 14 a. au filigramul arcuit şi 14 b. dau în formă de laţ. Lirele italiene false se deosebesc de cele adevărate, întrucât capul mistic de pe ele se deosebeşte uşor la vedere, pe când la cele veritabile se observă numai atunci când sunt ţinute la lumină. Lirele false au seriile E. 45—5739; P. 82-504; A. 45-685 și C. 416. Poliția a luat întinse măsuri pentru arestarea persoanelor* cari vor pune la circulație a-ceste bancnote false. Procuror general arestat la Berlin Berlin. După o ştire daţă de „Wolff-Bureau“, a fost arestat aici dr. W. Schalt, procurorul general al Berlinului, pe motivul că se pretase la unele afaceri necompatibile cu demnitatea sa. 4 Pentru acei cari au perdul prsraeie cu£k®si cupon inlocuests cupoanele de istor. 1—7.