Universul, noiembrie 1925 (Anul 43, nr. 252-276)

1925-11-26 / nr. 273

4 CENSORII Un ziar din Capitală publică următoarea telegramă: Paris, 20. — Vă încredinţăm că întreaga opinie democratică franceză protestează contra monstruoaselor urmăriri, întreprinse împotriva celor 485 ţărani din Chişinău. Procesul acesta a stricat mult reputaţia României în ţara noastră. In interesul României cât şi în interesul justiţiei, reclamăm achitarea celor aproape cinci sute de acuzaţi inocenţi. Romain Roland, Sévérine, d-na de Saint-Prix, prof. Prenant, prof. Victor Basch, prof. Albert Mathieux, Compére Morei, deputat, Jules Uhry, deputat, Ferdinand Faure, deputat, Emest Lafont, deputat, André Gayot, consilier comunal al Parisului, Henri Torrés, avocat, Jean Longuet, avocat, fost deputat, Maurice Delepine, avocat, Victor Marguerittc, Georges Duhamel, M ar cel Martinet, Charles Vildrac, Georges Chenneviéres, Bálzagelte, Henri Marx, Georges Pioch, Paul Louis, scriitori. In principiu, este inadmisibilă injoncţiunea unor străini în administraţiunea justiţiei dintr’o ţară. Desigur, aceasta ar fi fost ţi părerea semnatarilor, dacă în cursul procesului naţionalistului Léon Daudet, s’ar fi primit la Curtea cu juri din Paris, o telegramă din Bucureşti, prin care s’ar fi cerut achitarea directorului ziarului ,,L’Action Franţaise", condamnat, — pe drept sau pe nedrept, nu ne priveşte,— pentru că ar fi calomniat pe şoferul Bajot, atunci când l’a indicat printre „democraţii“ asasini ai fiului său Philippe. Lucrul este prea simplu, ca să insistăm. In speţă, demersul degenerează un ridicol, fiindcă cere achitarea in massa a unor acuzaţi, fără ca solicitanţii să cunoască instrucţia scrisă şi instrucţia orală. Căci nu s’ar putea pretinde in mod serios că raportul făcut anterior telegramei de avocatul Torres și raportul... pe care-1 va face ulterior d. Barbusse, ar putea constitui o aprofundare a unei chestiuni care a reclamat parchetului un an de cercetări şi judecăţii luni de desbateri. A asista la două şedinţe ale Consiliului de război din Chişinău, fără a înţelege nimic din ce se spune, a primi ca bune sugestiunile duşmanilor interni ai statului şi a condamna definitiv justiţia română, înseamnă a recurge la un sistem reprobabil pentru orice minte întreagă. De aceea, am relevat faptul nu pentru că ne-a emoţionat, ci pentru că ne-a desgustat. Este o dovadă a decadenţei cerebrale la care poate duce politicianismul extrem în serviciul dezordinei internaţionale. Dar nu ne putem reţine de a scoate în relief uşurinţa, —e termenul cel mai indulgent, cu care semnatarii îşi arogă dreptul de a vorbi în numele „întregei opinii democratice franceze“. Cine judecă „reputaţia României” ? Cine vede „monstruoase urmăriri“ în apărarea statului contra atacurilor pregătite dincolo de graniţă, unde avem un inamic de fapt în permanentă funcţiune ? Găsim pe Romain Roland, care,în cele mai grele ceasuri ale patriei sale a scris şi a vorbit în aşa fel, încât „opinia democratică franceză“ l’a dispreţuit. Găsim pe Victor Margueritte, căruia generalul Dubail, cancelarul Legiunei de onoare, i-a smuls dela gât cravata de comandor, ca nedemn s’o poarte. Găsim comunişti în frunte cu agitatorii Lafont şi Longuet. Ne scutim de a examina pe ceilalţi, printre cari unii, semnatari de profesie, ar fi iscălit cu egală dispoziţie o moţiune pentru condamnarea tuturor acuzaţilor din indiferent ce proces. O singură explicaţie există la baza acestui demers : solidaritatea microbilor dizolvanţi din societatea universală. Din fericire, „interesul jus- tiţiei“ şi „reputaţia României“ nu atârnă de insurecţiunile lor morale, — sau mai exact imorale, — ci de seninătatea şi energia cu care ea va şti să apere ordinea şi civilizaţia. In această privinţă, n’admitem censura nimănui şi cu atât mai puţin a celor censuraţi In propria lor tară. 0 nani organizaţie de spionaj In Basarabia Tighina, 23. La Tighina s’a descoperit o nouă organizaţie de spionaj în favoarea Rusiei sovietice. Siguranţa locală a făcut numeroase arestări, asupra cărora, în interesul cercetărilor, se păstrează cel mai strict secret. După terminarea cercetărilor, voiu reveni cu amănunte senzaționale. —————o x::x o—"— însemnările meu administraţia şi timpul S'ar putea cu toate îndreptăţirile, să se susţină, că administraţia (adică organele care şi-au luat însărcinarea să facă administraţie) nu ştie (adică nu ştiu) si preţuiască timpul. Pentru administraţie pare ci norma ei de conduită este cuprinsă în formula : „mai e vreme“. Da, ,mai e vreme“, să se ia măsuri şi mâine şi poimâine. Deocamdată, sunt alte chestiuni. De ce să se grăbească cutare agent de poliţie judiciară şi să se ţină de angajamentul luat, ca la ora fixată să se ducă să ia informaţia şi să i se dea referinţele pe care o instituţie le-a cerut de o lună ? De ce cutare înalt dregător să rezolve imediat o cerere urgentă a cine ştie cărei instituţii, care are repede, cât mai repede, nevoe de sprijinul autorităţii imediat ierarhică ? „Mai e vreme". De ce la apelul desperat al oamenilor de bine cari demască sinopăfia şi netrebnicia unor funcţionari, cari în loc de administraţie, fac necinste, autoritatea centrală nu se grăbeşte să reacţioneze, anchetându-i şi eliminându-i din posturile de răspundere, pe care le insultă ? Fiindcă „mai e vreme“. De ce când se semnalează cu îngrijorare, că cutare manifestaţie va fi incitatoare, cei cari au îndatorirea să răspundă, îngăimează „mai e vreme“ ? Dictonul acesta reprezintă nu numai o închircire morală, ci mai înfăţişează o împotmolire în stări sufleteşti, care nu mai corespund cerinţelor vremli, şi care batjocoresc şi interesul obştesc. Sunt stările sufleteşti ale unor nedisciplinaţi. Şi lumea se plânge. Iar administraţia intonează in somnolenţă: „mai e vreme''. Gero. Sapaiule ce și astăzi alimentează cartierele mărginașe ale Capitalei, pe unde biaefacerile dvl* Uzatlel n'au pălmaș iacă. A. 0 roni fundaţie a ffi. S. degeni — UN MUZEU MILITAR LA IAŞI — 25 Noembrie Am anunţat, că cercurile culturale locale au primit pe cale particulară înştiinţarea, că M. S. Regele intenţionează să înzestreze oraşul Iaşi, cu o instituţie de culturi. . Dintr'o bună sorginte se precizează, că M. S. Regele este decis să fundeze aci, pentru dragostea ce poartă taţilor, un măreţ muzeu militar. Muzeul va fi instalat in palatul Reginei, din strada Carol, imediat ce comandamentul corpului IV de armată va elibera acest palat, mutându-se în palatull Roznovanu. A. S. R. Pinncipiele Carol a plecat la Londra ALTEŢA SA VA ASISTA LA ÎNMORMÂNTAREA REGINEI MAME ALEXANDRA A ANGLIEI Cu Simplonul de Luni seara a părăsit Capitala A. S. R. Principele Carol care pleacă la Londra, spre a reprezenta pe M. M. L. L. Regele şi Regina României, la înmormântarea reginei-mame Alexandra a Angliei. Cu acelaş tren au mai plecat d-nii general Paul Angelescu mareşalul Palatului şi colonel Condeescu. In gara de Nord, Alteţa Sa Regală a fost condusă de M. M. L. L. Regele şi Regina, Regele George şi Regina Elisabeta, A. S. R. Principesa Elena şi Principesa Irina a Greciei. Se mai aflau pe peron d-nii I. G. Duca, ministru de externe, Herbert Dering, ministrul Angliei la Bucuresti, Hiott ministru casei regale, general Condeescu, general I. Nicoleanu, prefectul politiei, doamnele de onoare Mavrodi, Procopiu, Lahovary, Plagino,, Cantemir, lt.-col Zvidenek si col. Drossu. -----------p xsx o---------- ACORDUL franco-esigis?, nelinşteşte pe turci Constantinopol, 23. — Cercurile politice turceşti sunt alarmate de acordul ce a fost încheiat intre Anglia şi Franţa cu privire la politica orientală a ambelor țări. întreaga presă respinge acuzațiile ziarelor franceze, după cam Turcia ar face o politică pan islamică. -----------TOX----------- Ai himulloitari americani Londra, 24. — După o recentă statistică, în Washington sunt 74 persoane care au un venit de peste un milion dolari anual. Aglomeraţie în faţa unui dispensar de consultatiuni şi medicamente gratuite. Aşteaptă în frig să se deschidă uşa mame cu copii in braţe, meseriaşi traşi la faţă, bătrâni gârboviţi, un amestec trist de fiinţe chinuite şi scăpătate. Ceva mai la o parte, rezemat de zid, cu capul vârât până la nas în gulerul ros al unui palton decolorat, cu pantalonii tociți deasupra tocurilor prăpădite. îndreaptă fdin când In când spre intrare niște ochi ale căror sclipiri Ie recunosc. De unde? Memoria se frământă, sun clipa când îmi dă răspunsul simt o amețeală. — El este.... Sunt nouă ani ,i atunci.... Comanda pe front o mare unitate— S'a vorbit deel... Ce suflet şi ce curaj ! Aş fi jurat că după război va întâlni numai slăviri şi recunoştinţă—. Când îşi desface paltonul, ca să scoată batista mototolită, roreta decoraţiei cu panglică de Virtutea Militară, prinsă pe o haină în agonie, luni‘ risipeşte orice îndoială. In sfârşit, uşa se deschide şi nevoiaşii sdrobiţi de boale se’mbulzesc. Iată-l c’ajunge şi prag. Începe să spere că medicul îl va cerceta şi se va înapoia cu un predicament în buzunarul din care s’au dus ultimele resturi ale unei pensii create fără respectul nevoei şi demnităţii omeneşti. Dar servitorul îl dă la o parte. — Nu vezi că vrea., să intre domnul f ( tin mare automobil se oprise ?i din el sărise unul înfăşurat tn blană şi pled- E o întâmplare?... — O halucinaţie ?... Şi pe acesta-l cunosc.... E sergentul major dela aprovizionarea aceleiași mari mituji în timpul războiului—. Salutat până la pământuii,dă peste loji, triumfător. ^ Și pe când unul tot așteaptă să-i vie rândul, celalt pleacă cu ipcă o sdravănă furnittoriL de articole medicale. Nimeni^ .'n’aude horcăitul pieptului dogr '— toată ' lumea ascultă goarna automobilului sclipitor. xmjoai Ingerul Păcii. — Par’câ se aud bubuituri datini.» Soc. Națiunilor. Par’că... Dar scena se petrece într’o lard cu puteri limitate, nu mă interesează... După demisia guvernului Painlevé — Cauzele şi consecinţele demisiei d-lui Painlevé. — După cum era de aşteptat, al doilea guvern prezidat de ,d. Painlevé — care a fost salutat în ziua naşterei sale de intreege presă a stângei extremiste drept expresiunea uniunii cartelului — a fost silit să demisioneze. Slăbiciunea acestui guvern s’a manifestat şi în prima sa formaţiune şi în a doua. In prima formaţiune, guvernul prezidat de d. Painlevé, din cauza presiunei din ce in ce mai pronunţate pe care o exercitau asupra acţiunei sale, elementele dela extrema stângă, conduse de d-nii Herriot şi Leon Blum, n’a izbutit să realizeze nimic pozitiv, nici în chestia financiară, nici în afacerile marocane şi siriene. Dorind să arunce o sfidare Franţei, care a sângerat în mod atât de generos şi eroic în recentul război, cartelul a impus d-lui Painleve colaboratori politici sub titlul de experţi financiari, recrutaţi din rândurile amnistiaţilor. Nici d. Caillaux, care a fost impus ministru de finanţe de cartelul social-radical, în prima formaţiune guvernamentală, nici d. Malvy, alt amnistiat, care a fost preşedintele comisiunei financiare, n’au oferit mult doritele soluţii salvatoare crizei financiare. In schimb, ei au contribuit puternic la scăderea prestigiului şi a autorităţii morale a ministerului prezidat de d. Painlevé. Proectele financiare ale d-lui Caillaux, au provocat nemulţumiri în rândurile carteliştilor şi de aceea a intervenit faimosul congres dela Nisa, în care extremiştii din stânga au cerut debarcarea ministrului de finanţe, şi introducerea impozitului pe capital. După congresul de la Nisa, s-a înregistrat un fapt surprinzător în viaţa politică a Franţei. Guvernul Painlevé a demisionat, la 27 octombrie a. c, fără să se fi produs un vot de neîncredere în politica sa, din partea parlamentului. Al douilea guvern Painlevé a apărut într’o formaţiune puternic colorată de partizanii d-lui Herriot In locul d-lor Caillaux, Hesse și Lavet — miniştri aruncați peste bord—au intrat in cabinet d-nii Chautemps şi Deladier —• oamenii de încredere ai cartelului, iar d. de Monzie a fost silit să treacă la lucrări publice, fiind înlocuit, la justiție cu d. Chautemps. Abia constituit al doilea guvern Painlevé, s'a produs votul de neîncredere al consiliului naţional al partidului socialist. A doua zi, după acest vot, declaraţiunea ministerială cetită în Cameră de primul ministru abia a obţinut un vot de încredere, la limită. De atunci s’au mai produs câteva incidente : generalul Sarrail a fost rechemat din Siria, după cererea d-lui Briand ; guvernul Painlevé a intervenit la Societatea Naţiunilor — secţia mandatelor — ca să amâne pentru luna Februarie, examinarea raportului asupra situaţiei din Siria şi apoi recentul vot de neîncredere al Camerei în legătură cu proectele financiare. Se poate spune că d. Painlevé a căzut victima manevrelor cartelului, dar în primul rând, din cauza propriei sale slăbiciuni Cum se va rezolva criza politică ? "Numai un guvern de concentrare naţională va putea rezolva problema financiară, ar asigura Franţei — nn Maroc şi Siria — o situaţie precumpănitoare în raport cu misiunea sa civilizatoare. Un alt guvern, eştt tot din rândurile majorităţii exaltate extremiste, n'ar putea rezolva criza financiară, conform Intereselor superioare ale Franţei; ar fi dispus să inchee o pace prematură şi deci periculoasă cu litanii din Maroc şi să renunţe la mandatul sirian spre a fi apoi, înlocuită Franţa din Siria de Germania, a doua zi după intrarea acestui din urmă stat, în Societatea Naţiunilor.„ vernulul un politician dri catoare, ci da pildă senatorul radical Paris, bri candidat la mmmforg al U&ifl* net pentru Liga Naţiunilor. PROPUNERI PENTRU FORMAREA NOULUI GUVERN Paris, 23 (Rador). —Aseară, imediat după ce d. Painlevé a prezentat demisia guverunului, grupările stângii s'au întrunit spre a examina situaţia politică. Diferiţi oratori, conducători ai grupurilor parlamentare, s-au pronunţat pentru un guvern al cartelului, iar fruntaşul socialist Paul Boncour a susţinut teza participării socialiştilor un guvern, din necesitatea unei acţiuni legale dar ferme, pentru apărarea instituţiunilor republicane. CAMERA A VOTAT AVANSURILE CE STATUL VA PRIMI DE LA BANCA FRANŢEI Paris, 25. — Camera s’a Întrunit azi la orele 3 d. a. Painlevé avea dinainte pregătit un proiect de lege, prin care guvernul e împuternicit să primească dela Banca Franţei un avans de 1.500 milioane pentru acoperirea bonurilor de tezaur cu scurtă scadenţă, exigibile la 8 Decembrie a. c. Acest proiect a fost acuma trimis comisiunei financiare spre examinare. Camera a întrerupt şedinţa până seara. La redeschidere, raportul comisiunei, între timp pregătit, a fost acceptat cu 234 voturi contra 44. Au votat pentru, radicalii şi socialiştii republicani, s-au abţinut socialiştii. înaintea votărei Leon Blum a dat o declaraţie de la tribună că abţinerea nu trebue interpretată ca un refuz să colaboreze şi mai departe cu cartelul stângei. CÂŢI DEPUTAŢI AU VOTAT CONTRA D-LUI PAINLEVÉ Paris, 24 (Rador). — La votul Care a provocat căderea guvernului, au votat împotriva d-lui Painleve, 14 democrați, 24 indepindenți, 103 din Uniunea repulcană, 44 stânga republicană democratică, 36 repubicani din stânga, 24 stânga radicală, 6 socialişti radicali, un socialist republican, 26 comunişti şi 16 abţineri. UN COMENTARIU ENGLEZ «vis, za (Rapor). — Ziarul „Times" comentând crîza ministerială dîn Franţa spune că oricine s'ar tntdnvpla Franţanu are a se teme de nimic in ce priveşte tratatul de Ui Locarno. D. Herriot a propus lui Bonmergues: Însărcineze pe d. Briand cu noul guvern Paris, 23. — Formarea noului guvern întâmpină dificultăţi extraordinare mai ales din cauza atitudinei stângei radicale, de sub conducerea lui Loncheur. Asupra posibilităţii rezolvărei crizei există două concepţii: Pe când o parte a majorităţei cartelate doreşte un nou guvern eşit din cartel, cealaltă parte e pentru un guvern de concentrare. Preşedintele Camerei, d. Herriot, a propus, în audienţa sa la preşedintele Franţei, pe Briand ca prim-ministru. Acesta a respins însă propunerea din cauza atitudinei grupului Loncheur. Prietenii lui Briand speră însă, că în urmă tot va primi să formeze guvernul. Socialiştii n'au luat nici o hotărîre până acuma, dacă vor participa la guvern sau nu. Panl Bonconi face mare propagandă pentru intrarea lor şi găseşte tot mai mulţi partizani. * Fracţiunea socialistă din Cameră a ţinut eri o şedinţă în care a hotărît ca o majoritate covârşitoare să participe la formarea guvernului viitor. Această hotărîre e considerată ca o întorsătură favorabilă. In hotărirea fracţiunei socialiste se spune, că socialiştii sunt datori să apere republica contra duşmanilor dinăuntru. Celelalte fracţiuni ale cartelului au ţinut deasemenea, ori, şedinţe in care s’a hotărlt să aa dea vot de Încredere numai guvernului care va corespunde rezultatelor ultimelor alegeri. Ca linii conducătoare vor fi cerute noului guvern: votul universal, apărarea Instituţiilor republicane şi asanarea financiară a ţărei * Oficial se anunţă, că d. Donmorgue l-a rugat pe Briand să primească să formeze guvernuL Briand a răspuns, că socoteşte de datoria sa, să lucreze din toate puterile la deslegarea crizei. El va vorbi Întâi cu unii prieteni politici şi va comunica rezultatul preşedintelui Dincercările apropiate de Briand se află, că acesta nu e prea dispus să primească şefia unui guvern, ci ar prefera să rămâie ministru de externe sub un alt prim-ministru. In consecință, Briand va propune, probabil, lui Doumergue să însărcineze cu formarea sa Mussolini no se va dace la Londra Londra, 24. — Mussolini a hotărît definitiv să nu se ducă la Londra pentru semnarea tratatului , dela Local»». D. St. Cicio Pop despre situaţia minorităţilor — Wo Interview fantezist. — Cum operează ca lomniatorii Bosniarci In străinătate - Ziarul maghiar „Uj Kelet“ din Cluj în nr. din 23 Noembrie a. c. publică o corespondenţă din Budapesta, In care se reproduce un pretins interview acordat de d. Cicio Pop, unor redactori ai ziarelor J Magyar Hírlap" şi „Heues Politisches Volksblatt. Ziarele eliate afirmă că d. Gheo Pop a fost in Budapesta şi la Întrebările ce i s'au pus de către reprezentanţii acestor ziare, d-sa ar fi răspuns, că situaţia minorităţilor din România e disperată din cauza persecuţiunilor nenumărate şi sistematice ce le suferă din partea autorităţilor româneşti ; că politica guvernului Brătianu, faţă de minorităţi, ar fi odioasă prin tendinţa ce o are de a extermina minori- tăţile; că In unele oraşe din România, d-sa a văzut „evreii linşaţi“ de mulţimea Întărâtată, etc. „ Suntem autorizaţi de d. Cicio Pop, căruia i-am adus la cunoştinţă articolul apărut in lUI Kelet", să desminţim categoric afirmaţiunile ce i se atribue şi care sunt pline de minciuni şi calomnii odioase la adresa României. D. Şt. Pop n’a fost la Budapesta și deci nu a avut prilejul să angajeze convorbiri cu vreun publicist maghiar. Faptul că ziarele din Budapesta au publicat acel interview fantezist cu d. Ciceo Pop, fost prim ministru al României, dovedeşte la ce mijloace condamnabile recurg aceia care urmăresc să răspândească in străinătate, ştiri cu caracter calomnios, la adresa ţării noastre, in scop de propagandă. D. Şt. Pop ne-a declarat: — „Politica României in chestia minorităţilor a dictată de consideraţiuni superioara de Stat şi nimeni nu s’a gândit şi nu ta gândeşte aă asuprească minorităţile. Dacă noi Înţelegem să respectăm drepturile recunoscute ale minorităţilor şi minorităţile, la rândul lor, sunt datoare să dovedească realitate, trăind un cadrul legiuirilor române, care garantează toate libertăţile, tuturor cetăţenilor săi. IN ROMANIA, MINORITATEA MAGHIARA SE BUCURA DE LIBERTĂŢI MULT MAI MARI DECÂT UNGURII DIN UNGARIA. Acesta este adevărul şi care nu poate fi contestat de nici un om de bună credinţă". D. ŞTEFAN CICIO POP Studenţi bolşevici M MMhJi Hosedn. Ii Ms — Impresia pe care au lăsat-o asupra acelora cari i-au văzut — Nu de mult, la Paris a fost trimisă de guvernul sovietic o grupare de studenţi şi studente ai Universităţei din Moscova, cu Intenţia de sigur de a arăta apusului ce progrese a săvârşit cultura rusească sub noul regim. Toţi studenţii trimişi au vârste între 20 şi 30 de ani, ceeace Însemnează că In momentul revoluţiei n’au avut mal mult de 14—15 ani. Se Înţelege, că au fost cei mai devotaţi şi loiali prieteni şi adepţi al politicei sovietelor, atei pe cari guvernul Iul Trotzki se putea bizui, într’un cuvânt floarea tineretului comunist. Iată cum descrie un ziar rus de la Paris scena următoare. Ea a avut loc la cafeneaua Internaţionala ,,La Rotonde", unde studenţii bolşevici s’au adunat după o plimbare prin Paris. Ei vorbeau zgomotos, aprins, tntrerupându-se unul pe altul, dar după vorba lor n’ar fi putut să presupui că tinerii şi tinerele acestea sunt studenţi, dar n’ar fi putut crede că ei au primit vreo cultură oarecare. După vorbă păreau mai curând să fie lăcătuşi, tâmplari. In orice caz meseriaşi cari s’au întâlnit după lucru tntr’o cârciumă oarecare. Mişcările, manierele, toate gesturile le aveau ordinare, sălbatice. La o masă din apropierea lor şedea un bătrân, care privea cu atenţie la tineretul acesta sovietic 9! după multă șovăială Intră cu el In vorbă. Le punea Întrebări simple. El 11 răspundeau cu o Ironie brutală. Această Ironie, se vedea că le era necesară pentru a ascunde turburarea şi jena pe care o simţeau. Din convorbirile cu bătrânul s’a constatat că nici unul din ei nu cetise pe Turghenief sau pe Tolstoi şi nu ştiau nici ceea ce ştia un elev de clasa IlI-a liceală sub vechiul regim. Ascultând-i, te convingi definitiv de rezultatul ,,marei şi nesângeroasei“ cum o numesc bolşevicii revoluţia rusă şi pricepi toată grozăvia tn care se zbate Rusia. E ucisă dezvoltarea sufletească, otrăvită In rădăcinile el însăşi. Rusia nouă este aruncată In Înţelesul culturei sufleteşti cu 60 de ani In urmă, sunt distruse rezultatele muncii culturale de generaţii întregi. La Paria au apărut nouele vlăstare ale acestei Rusii. Au înţeles ele din cele ce au văzut în acest oraş, ceea ce Înţelege şi locuitorul ZanzilMurului şi al Tumbuctului. In răspunsurile acestui tineret răsuna încrederea neîndoelnică în superioritatea luî, nu numai faţă de bătrânul cu care vorbeau, dar şi faţă de tot ce îi înconjura, şî bineînţeles faţă de cultura burgheză muribundă a Apusului. Căci dacă bolşevismul a reuşit cu ceva în Rusia, a reuşit să ridice neghiobia şi Incultura la apogeul unei măriri şi a făcut din toţi neghiobii şi Inculţii nişte tirani nebuni. LB. La Ismail s’a descoperit un nou depozit de muniţiuni Ismail. 20 Noembrie Locuitorul Grigore Poida, mutându-se în casele socrului său pe str. Regina Maria 169, a procedat la curăţirea fântânei din curte. Nu mică i-a fost surprindere, descoperind în fundul fântânei numeroase lăzi conţinând obuze, bombe, şi aproape 100 kgr. de pulbere. Cercetările sunt conduse de d-nii maior Burnea de la divizia Xll-a şi Husărescu, şeful brigăzii de siguranţă din Ismail.