Universul, decembrie 1925 (Anul 43, nr. 277-300)
1925-12-08 / nr. 283
Anni ALII), nr. 283 bis LUIGI CAZZA VILLAN TELEFON: Directs 13/72—«4/64 6 Paginim in I SK,» Pagini UNIVERSUL CELE DIN mult STiRi DIN LUMEA ÎNTREAGĂ 6 TELEGRAFICE şi TELEFONICE Redacţia şi Administraţia: Bucureşti, str. Brezoianii, 11 Administraţia 13/71 Secretariatul de redacţie 56/43 Redacţia: Cores.», cu provincia 2/98—35/31 Marţi Suecesrorie ,§25 Mili... alegoriei După semnarea acordurilor de la Locarno presa americană a manifestat un entuziasm, care aminteşte câtuşiasmul pe care aceeaş presă l’a manifestat în ziua când s’a constituit, după sugestiunile fostului preşedinte al republicei nord-americaneYlson, Societatea Naţiunilor. Presa de peste ocean afirmă că prin acordurile încheiate la Locarno şi semnate în ziua de 1 Decembrie c., la Londra, s ar fi pus bazele Statelor Unite ale Europei. Iată în câteva cuvinte care ar fi opinia americanilor despre situaţia statelor europene : „Atât cât vor rămâne divizate, statele europene, sărăcite de război, vor avea faţă de o Americă puternică şi bogată o situaţie inferioară. „Aceste state odată unite şi prin interesele lor politice şi prin interesele lor economice, ele vor fi în măsură să trateze pe un picior de egalitate cu Statele Unite ale Americei. De aceea, după uniunea politică a statelor europene trebue să urmeze uniunea lor economică, încheerea unei uniuni vamale intercontinentale, deoarece numai în modul acesta ele vor putea obţine garanţii pentru menţinerea şi asigurarea păcei şi apoi vor avea posibilitatea să propăşească economiceşte“. Să examinăm problema uniiuii statelor europene. Acordurile de la Locarno, dacă au contribuit într’o măsură largă la îmbunătăţirea relaţiunilor dintre Germania şi aliaţii din apus, dacă ele oferă garanţii pentru menţinerea păcii pe Rin , nu se poate afirma că efectele lor vor fi aceleaşi în orientul şi centrul european. Politica imperialistă a sovietelor ruseşti prezintă multe necunoscute şi apoi situaţia din centrul Europei şi din peninsula balcanică, reclamă totdeauna atenţiune din partea iubitorilor păcii. Îu aceste părţi ale continentului vechi, există o stare relativă de siguranţă. Să nu uităm că pacea europeană a fost aproape totdeauna tulburată din cauza afacerilor orientale. In consecinţă, nu se poate vorbi de a-corduri intercontinentale politice şi economice şi nici de apropiata realizare a Statelor-Unite europene. Admiţând însă, într-un viitor mai mult sau mai puţin apropiat, constituirea Statelor-U Unite ale Europei, aceasta nu va exclude crearea unui naţionalism continental, asemănător cu naţionalismul american. Apoi, dacă americanii doresc crearea Statelor Unite ale Europei pentru ce au refuzat să facă parte din Societatea Națiunilor, după ce au contribuit la crearea ei ?. t Decanul baroului de Ilfov inaugurează ciclul conferinţelor de la palatul justiţiei D. Istrati Micescu a desvoltat eri tu marea sală a juraţilor de Ilfov, neîncăpătoare pentru sute de ascultători, magistraţi şi avocaţi, conferinţa d-sale inaugurală a ciclului, la vreme anunţat. Subiectul conferinţei a fost : despre permanenţa tendinţelor individualiste în ştiinţa dreptului şi Încheierea trasă cu o logică admirabil disciplinată din materialul de vastă cunoştinţă expus, s’a formulat in afirmarea neindoelnicei existente a acestor permanente tendinţe individualiste In dreptul lumii. După ce vădeşte caracterul individualist al legiuirilor, dela origina alcătuirii statelor şi până In culmile actuale ale civilizaţiei, d. Micescu stăruie să evidenţieze că individualist a fost dreptul chiar când părea „social1" şi că individualist va fi cât va fi drept şi cât va fi omenire. D-sa crede numai că se va impune o singură revizuire, cândva şi anume, noua determinare a noţiunilor de drept, dreptate şi voinţă, ce cuprind în sânul lor conflictul latent şi veşnic dintre dreptul individualist (din codul Napoleon) şi dreptul social (rezultat al frământărilor vremii). Conferenţiarul află origina concepţiei şcolii individualiste în principul egalităţii oamenilor faţă de legi şi în înţelegerea drepturilor şi datoriilor cetăţenilor. In sprijinul acestor formulări, d-sa analizează câteva capitole din dreptul civil (proprietatea, puterea părintească, puterea soţului faţă de femeie, divorţul etc...); subliniază caracterul individualist al acestor instituţii , şi fixează adevărul, zadarnic tăgăduit, că : dreptul individualist tronează în orice raporturi sociale actuale şi defineşte orice instituţie socială. Ba, e atât de evidentă această permanentă individualistă în ştiinţa dreptului modern, că o putem semnala chiar şi în „contractele de muncă" deşi aparent acestea se arată mai repede funcţiuni sociale. In fond însă „asigurarea muncitorească1 nu e decât afirmarea şi sancţionarea dreptului la viaţă al individului. Şi atunci — se întreabă conferenţiarul — ce mai rămâne din concepţia contrarie, a dreptului social? După ce amănunţeşte cuprinsul conceptului drept social (In legătură cu „socius") şi face antiteza legii, făurite de inşi, cu tendinţa dreptului individualist de a predomina curentele sociale în genere şi a le ocârmui prin individ. — d. Micescu lămureşte că , legiuitorul — om politic, a sirotit numai nevoia să împrumute prestigiul numărului de ani, aparenta dictaturii dreptului social pe care însă tot dreptul individualist îl ocârmuește. Evacuarea Coloniei cnetnna, Berlin, 5.—încă 500 de soldaţi englezi şi 40 ofiţeri, au părăsit Colonia. Flota engleză de pe Rin se va înapoia în curând în Anglia. Primele trupe au şi sosit la Wiesbaden, unde au fost bine primite de populaţie, care dă tot concursul pentru încuartierarea celor 10.000 de soldați. Linie aerian! Paris-Berlin Paris, 5 (Boiler). — Experţii aeronautici francezi şi germani, întruniţi la Paris, au examinat chestiunea reciprocităţii sborului avioanelor franceze deasupra Germaniei şi avioanelor germane deasupra Ruenaniei. Ziarele afirmă că s'ar proecta înfiinţarea unei linii Paris-Berlin cu o escală la Colonia. Reforme In Turda WSaSKARIjB MELE KE&MAL PASA ERI "MUMS'- < Moţi î E jalnică situaţia Moţilor. Sbuciumul sărăciei lor, frământarea nedreptăţilor, ce li se fac, intristătoarea indiferenţă, ce se arată cererilor lor produc adevărate îngrijorări. In repetate rânduri, plângerile Moţilor, — despre cari oricând s'a vorbit cu acea duioşie, care inalţă orice suflet şi determină pilduitoare îndemnuri de tenacitate In suferinţe, oricât de mari. Moţii năzuind însă să stea mereu de o strajă la căminele lor, — au format obiect de discuţie publică. Li s'a făgăduit tot de atâtea ori, că li se va face dreptate. Dar birocratismul greoiu şi formalist a întârziat. Şi azi delegaţi ai moţilor nevoiaşi, bătuţi de nevoi, bat străzile Capitalei şi cer să li se facă dreptate, sa li se dea şi lor din pădurile pe care le-au îngrijit şi le-au apărat din moşi şi strămoşi. Moţii. Pe plaiurile, care se cuvin Moţilor, în fruntea cărora a pornit Avram Iancu, „regele Munţilor", stăpânesc azi fel de fel de intruşi. Moţii din regiunea Răchitele se sbat de amar de vreme să poată munci şi să-şi ducă traiul, aşa cum cer nevoile şi cinstea lor, cu care au fost crescuţi să-şi respecte pământul şi legea. Şi totuşi pare că stăpânesc aeron, ca un fel de dictatori ai munţilor şi pădurilor d-nii Tischler Mór şi Bürger. C. Cro assasssRH ,sisil si iGiit JMEi" D. dr. Demetrescu-BIHSIa desmtato categoric eurmetiite „Morarului“ Am anunțat în numărul nostru de ori, că tot ceea ce a afirmat ADEVARUL în legătură cu cele discutate într'un consiliu de miniștri, prezidat de mult regretatul Take Ionescu, sunt infamii. „Adevărul“, conform tradiţionalului său obiceiu, inventează şi calomniază cu scopul de a lovi în adversari. „Adevărul“, care, după cum se ştie, în serviciul tuturor duşmanilor neamului românesc şi întreprinde campanii odioase, bazate pe falsuri, invenţiuni, calomnii şi infamii, a fost şi de astădată dovedit că recurge la mijloace nereale şi incorecte, care repugnă oamenilor cinstiţi. A pretins în câteva articole, ziarul tuturor îndrăznelilor şi infamiilor, că d. dr. Demetrescu-Eruini, a afirmat că într’un consiliu de miniştri, prezidat de Take Ionescu, directorul nostru, d. Stelian Popescu, ministru de justiţie în acel cabinet, ar fi căutat şi izbutit să cocoloşească unele fapte ce s’ar fi pus în sarcina locot. Morarescu. Minciună sfruntată. D. dr. Demetrescu n’a făcut aceste afimaţiuni, de oarece nici într’un consiliu de miniştri nu s’a vorbit despre faptele locotenentului Morărescu. lată acum şi telegrama adresată nouă şi direcţiunii ziarului „Adevărul“ de d. dr. Demetrescu-Brăila şi prin care se spulberă toate minciunile şi infamiile foaei din str. Sărindar. B'.'ăila, i. — Am te', egrafia ADEVĂRULUI următoarea teledramă: Domnule Director, „In ziarul AAdevărul“ din ziua de 6 Decembrie a. c., afirmaţi că eu aş fi declarat că d. Stelian Isopescu, în calitate de ministru al justiţiei, în cabinetul Take Ionescu, a căutat şi a reuşit a cocoloşi un asasinat petrecut pe Nistru. DAU CEA MAI CATEGORICA desmintie ACESTEI AFIRMATIUNI. Adevărat că într'un consiliu de miniştri, prezidat de Take Ionescu, s’a discutat afacerea împuşcarei unor refuţiaţî ruşi, tot aşa de adevărat că lui Take Ionescu această împuşcare i-a părut suspectă şi in consecinţă a ordonat o anchetă severă şi i-a dat un comunicat. Căzând de la putere nu pot şti, care a fost rezultatul anchetei ordonată sub noi. Dr. Demetrescu-Brăila • Iată cum sunt spulberate campaniile odioase ale ziarului din str. Sărindar ! De altfel, colecţia ziarelor de pe vremea aceea şi chiar a ADEVĂRULUI stau martore despre faptele petrecute atunci şi dacă ar fi fost buna credinţă, născocitorii calomniei n’ar fi avut decât să o cerceteze şi să se oprească în marginea infamiei plănuite. Dar de câtă rea credinţă sunt capabili oficianţii din str. Sărindar, se vede şi din felul în care publică desfuinţirea administrata de d. Demetrescu-Brăila şi în loc să recunoască cinstit că au fost induşi în eroare de un păcătos interesat, o comentează cu cea din urmă rea credinţă. Ger ironic în toată Europa 19 GRADE SUB ZERO Pcrts, 5 (Rador). Pin frnct, intens bântuie în toată Franţa şi în special în regiunile Wosgater şi AEpNob*, unde s’au înregistrat temperaturi până la 19 crade subtero. In ursele facturi zăpada a stins peste un metru înălţime. La Paris, termometrul a marcat astăzi, șase grade sub.. zero. HAITE DE LUPI «?l j CIOCNIRE DE TRENURI IN IUGOSLAVIA Belgrad. 5 (Rador).— Un frig aspru s’a lăsat în toată tara. La Belgrad termometrul ia înregistrat astăzi* 11 grade sub zero. In regiunea Tetovo din cauza zăpezilor mari au apărut haite de lupi* care iau pricinuit pagube însemnate. Se semnalează întârzieri mari in circulaţia trenurilor din cauza înzăpezirii. O ciocnire de trenuri sla produs ori lângă Sarajevo* pe linia tarsvaiska-Cammska. Sunt cinci morţi. CEAŢA DIN ANGLIA Londra, 5 (Rador). — O ceată groasă s'a lăsat de Vineri dimineaţă în Anglia de sud şi răsărit, împiedicând aproape complet comunicaţiile. no-»»* -4RWM-—— Numai 31 kgr. D-na IRENE JOLLY care supunându-se cu plăcere devizei „mănâncă și te îngrașe", a ajuns să cântărească 310 kgr. MOZAICURI . CĂSĂTORII BIZARE. — Intr’o recentă statistică a Londrei, sunt înscrise numeroase căsătorii între persoane de vârste foarte diferenţiate. Aşa se citează : un domn de 25 ani s’a căsătorit cu o dudue de 91 ani; un domn de 75 ani s’a cununat cu o fetiţă de 15 ani; doi fraţi, unul de 88 şi altul de 81 ani au luat două surori una de 22 și cealaltă de 18 ani. O INIŢIATIVA INIMOASA D-na inginer Găbunea, fiica fostului preşedinte al Curţii de Casaţie, Iorgu Letrescu, s-a adresat ministerului de agricultură să-i vândă o porţiune de teren, la şoseaua Kiseleff, (regiunea şcoalei de apicultura), pe care să clădească un cămin pentru magistraţii în retragere. D. V. Chirculescu, secretarul general al ministerului a comunicat cererea d-lui ministru Al. Constantinescu, care a hotărît să se pună gratuit, la dispoziţia d-neiabţinea, un teren de 5000 m. p. La primăvară, vor începe lucrările de clădire. D-na Găbunea va administra personal, acest cămin, iar după moartea sa se va institui un comitet din care să facă parte şi Patriarhul şi primul preşedinte al Curţii de Casaţie. N’am putea să întovărăşim mai bine această ştire decât cu însăşi cuvintele din titlu. O faptă bună, o iniţiativă inimoasă. D-na Găbunea face într’adevăr o faptă, care vădeşte recunoştinţa ce se cuvine impartitorilor de dreptate, dunăre până la adânci bătrâneţe şi-au făcut cu osârdie şi cinste, datorie. Far d. ministru al domeniilor a ajutat nobila iniţiativă a d-nei Găbunea, dând gratuit terenul. ———o x::xo — — FILAAF Unul din scriitorii noştri de valoare, se plângea mereu : — Trebue să trec zilnic pe calea Rahovei. Când ajung pe porţiunea dintre biserica Domniţa Bălaşa şi Palatul Justiţiei, dau de gropile din asfalt. Dacă sunt cu trăsura, mă saltă de mi s’amestecă intestinele; dacă sunt pe jos, roatele automobilelor rai aruncă apa şi noroiul pe pălărie şi palton ! Şi asta, în centrul oraşului !... Când s’a convins că degeaba speră să se repare caldarâmul, omul a făcut o scrisoare administraţiei municipale şi s’a iscălit. Credea că notorietatea numelui său va urni din toc pe cei însărcinaţi cu observarea şi cu îndreptarea cusururilor mândrei capitale a Belgiei orientale. Ţi-ai găsit ! Atunci şi-a luat inima în dinţi şi s-a dus în persoană. A intrat salutat, a plecat asigurat — şi a rămas tot asvârlit din trăsură sau plin de noroi. Dac’a văzut aşa, scriitorul nostru a pus din nou mâna pe condei şi a scris primăriei: „Nu admit ca în faţa Insertei mele să fie atâta incurie. Dacă nu astupaţi gropile, îmi retrag toate fondaţiunile pe care le-am creiat printr-o generozitate la care nu mă aşteptam să se răspundă cu atâta nerecunoştinţa. Domniţa Balaşa“ A doua zi au sosit la faţa locului echipele cu târnăcoape, şi cazanele de catran şi după trei zile strada era cum trebue să fie. Domniţa Bălaşa făcuse minune şi trezise din amorţeală pe cei cari n’au mai avut timp să se întrebe dacă există sau nu simandicoasa semnătură a scrisorii miraculoase. Don José Cronica dramatică TEATRUL NAŢIONAL. — „Preţioasele ridicole“, comedie intr’un act de Moliere; «..Căsătoria“, comedie un 2 act şi 7 tablou de N. Gogol „Preţiozitatea“ de care îşi bate joc Moliere în comedia sa „Preţioasele ridicole“, e soră bună cu „snobismul“ contimporanilor noştri de ambele seve. In epoca lui Moliere, tinerimea burgheză căuta săimite nobilimea, nu în ceea ce ea avea bun, ci în slăbiciunile şi excesul ei de manierism. Această tinerime burgheză, se interesa de cele ce se petrecea Curte şi în marile saloane, unde se întâlnea floarea nobilimei şi poeţii la modă. Ea dispreţuia sănătoasele tradiţii ale burghezime! ; se ruşina de origina sa modestă şi prin exteriorizări exagerate, prin felul de a vorbi, ca şi prin atitudini şi gesturi, friza ridicolui Molii; a satirizat preţiozitatea fiicelor de burghezi, înfumurate, care doreau să fie curtate de marchizi, conţi şi viconţi, să li se facă madrigaluri în onoarea lor, la cavalcade, sau la saloane şi să fie eroine romantice. In această farsă moierească burghezimea îşi păstrează bunul simţ, iar cele două fete, din cauza excesului lor, de preţiozitate, apar ridicole. Preţiozitatea este biciuită fără milă. Cele două fete, cad victimele preţiozităţii, în urma farsei ce li s’a organizat de doi cavaleri. Fetele au luat drept marchizi, pe doni valeţi. D-nele Tantzi Bogdan şi Aura Radoviei, în rolul „preţioaselor ridicole”, au jucat cu mult minor şi n’au depăşit limita impusă de caracterul acestor personagii, prin exagerări inutile. D. I. Mana în personalul Mascarillo, valetul transformat în marchiz—a şarjat până la burlesc şi Clownerie. Nici costumul caraghios, nici pălăria înzorzonată cu pene multicolore, nu erau necesare pentru scoaterea în relief a ridicolului personajului, când ar fi fost de-ajuns celelalte mijloace : atitudinea, gesturile, debitul nuanțat verbal Nu credem că prezentarea personagiilor înpreună cu arlechinul, la începutul actului I a fost fericită; deasemenea na fost potrivit decorul salonaşului în stil expresionist. S’a reprezentat apoi ,Căsătoria” de Gogol, — o satiră de moravuri la adresa unei părţi din societatea rusă de odinioară, din epoca ţarismului. Am văzut reprezentată această comedie, la Teatrul principal din Odessa. Piesa lui Gogol a fost reprezentată într’un decor ,,realist" şi mi-aduc aminte de hoh* ‘■-te de râs ale publicului rus, care sublinia unele expresiuni regionale şi unele săgeţi îndreptate direct împotriva biurocraţiei parazitare, a nobilimei înfumurate, care abuza de privilegiile ei ; a marinarilor în rezervă, care n’au fost niciodată pe bordul vreunui vas de război şi confundau marina militară cu cavaleria , a declasaţilor, sau a burghezilor înfumuraţi etc. In special, satira lui Gogol e îndreptată împotriva leneviei rusului, a încăpăţânărei şi fantaziei sale bolnăvicioase. Eroul principal — Potkoliosin consilierul de stat — reprezintă, nu numai pe biurocratul rus leneş, parazit, mărginit şi înfumurat, dar şi pe rusul căzut pradă unor idei fixe. El crede că toată lumea se ocupă de persoana sa şi ar vrea să se căsătorească, dar n’are niciodată curajul să facă pasul hotărîtor. Potkoliosin nu e un abulic propriu zis, ci un leneş încăpăţânat, dominat de câteva idei fixe. In ziua căsătoriei, cu toate măsurile luate de un prieten al său, el dispare din care logodnicei sale, pe fereastră şi se urcă într-o trăsură, fără pălărie, ca şi când ar fi într'un acces de natură isterică. Personajul Potkoliosin a fost interpretat de d. I. Sârbu cu mijloacele unui adevărat comedian. D. Sârbu a scos în relief starea sufletească quasi-patologică a eroului comediei lui Gogol, subliniind toate detaliile. D-sa a izbutit să facă o creaţiune unitară şi echilibrată Celelalte tipuri din ,,Căsăto- ria‘‘ au fost redate caricatural, în condiţiuni satisfăcătoare, de d-nii Victor Antonescu, Calboreanu, I. Manu şi Finteşteanu. In rolul logodnicei d-şoara Nataşa Alexandra, a jucat în ton de comedie bufă şi a izbutit să fie amuzantă. D-na Gusti (mătuşa) şi d-na Sonia Cluceru (peţitoarea), au creat două tipuri interesante prin felul lor de a fi şi de a se agita, fiind în acord, prin jocul lor, cu comicul de situaţie. Dacă d. Dumitrescu-ilumhcşii a izbutit să armonizeze şi să dis- ciplineze ansamblul, d-sa nai putut Învinge dificultăţil« taa-j rente ce Ie-a întâmpinat în redarea atmosferei locale şi specifice comediei lui Gogol şi care e intim legată de anumite părţi ale vieţei sociale din Rusia ţaristă. Spectatorul din Bucureşti a crezut că anecdota din această comedie e partea esenţială, pe când Gogol a luat ca pretext anecdota spre a Iovi în anumite categorii de indivizi şi a biciui Unele moravuri ruseşti. Ori, tocmai această parte principală din „Căsătoria” — In interpretarea românească — a trecut în planul secundar Atragem iarăşi atenţiunea d-lui Corneliu Aroldovanu, directorul general al Teatrelor, că oricare ar fi meritul regisorului şi al directorului de scenă, ei n’au ce căuta la rampă, după căderea cortinei. Locul lor e în culise, iar nu pe scenă. Atât . Preţioasele ridicole", cât şi „Căsătoria" oferă un spectacol interesant şi amuzant pentru marele public. ROMICTJS. ftx '-’•••mnft'W Greutăţi în rezolvirea unui mmilit Iii [Mii Se vorbeşte de na guvern extraparlaareatar Praga, 5 (Rador). — Un comunicat oficial anunţă că Schramek a informat pe Masaryk că n’a reuşit să constituie cabinetul. In acelaş timp el a recomandat preşedintelui republicei sa ia avizul partidelor, care vor trebui să formeze noua majoritate guvernamentală. Masaryk a avut întrevederi astăzi cu deputaţii Stribrey, Beckyne, Kramar şi Miroch. Conversaţiunile vor continua şi mâine, astfel că hotărirea asupra caracterului viitorului cabinet nu va putea fi luată decât la începutul săptămânei viitoare. „Tribuna” crede că Svebla va primi mandatul formării noului guvern. Celelalte ziare cred că Svehla va renunţa la noui încercări şi că este foarte probabil să se recurgă la un cabinet extra-parlamentar. IfHillfSiifiKiE Ua dezners al studenţilor lăcuită ţUp? de medicină veterinară şi de gtiSnfenstersle O delegare a studenţilor facultăţilor de medicină veterinară şi de ştîinţe naturale, condusă de d. prof. E. Racoviţă senator, s’a înfăţişat d-lul dr. C. Argelescu, ministrul Instrucţiune! publice, căruia i-a înmânat un amănunţit memoriu asupra stăre întristătoare a laboratorîîlor. Studenţii celor două facultăţi interesându-se la direcţia laboratorîî'or de ce unele cursuri n'au început, deşi anul şcolar e în plin, au primit răspunsul, că întârzierea deschiderei tuturor cursurilor e pricinuită numai de starea materială precară a laboratorîlor. Această stare studenţii o expun amănunţit în memoriul menţionat, din care extragem relatările, cam urmează. LABORATORUL DE FIZIOLOGIE ŞI CHIMIE FIZIOLOGICA Vechiul local a fost dărâmat în timpul verei, iar partoul Iul avut, deteriorat de vremi șî de mutarea în pripă, a fost transportat în câteva camere ale nouei clădiri. Aceasta ,neterminată, incă, nu cuprinde nici o amenajare în vederea lucrărilor practice. Nu s’au acordat mij Ioacele necesare realizăreî înstalaţiilor tehnice speciale, mobileiuluî, instrumentaţie! completSreî bîbl£otocei, pe scurt, înjghebărei strictului necesar punere! laboratorului în funcţiune. VECHIUL LOCAL AL LABORATORULUI DE MORFOLOGIE ANIMALA Neîncăpător $ nesănătos, ameninţă cu prăbuşirea. Localul nou, comun cu fiziologia, suferă de aceleaşi neajunsuri Mobilierul e inutilizabil Şi biblioteca lipsită chiar de tratatele clasice. Lipsa e atât de mare în efiirin obijator»îf*î «îT Pil* vetele de disecţie, lămpile de masă, microscoapele, sticlăria şi reactivi! pentru lucrările practice de anatomie, histologie şi embriologie. * In rezumat, continuă memoriul, din pricina inexistenţei lucrărilor practice corespunzătoare trei discipline fundamentale ale învăţământului ştiinţelor naturale şi medicine veterinare sunt suprimate cu desăvârşire. Pregătirea profesorilor secundari de ştiinţe naturale ş! a metalitor veterinare adânc dezorganizată, creind un gol, care se va resfrânge mult asupra culture]' şi economici târî!. In faţa acestei situaţii deporabile şi ca o consecinţă a ei, aflăm vestea demisie! şî înstrăinărea d-lui profesor de fiziologie, dr. Atanasîu, . Suntem lipsiţi ■Je şcoală, vom fi lipsiţi şi de cei trai buni profesor! şi îndrumători. Studenţi! roagă pe d. miniatou, să acorde grabnic şi în cât mai largă măsură fonduri pentru înzestrarea laboratorii lor de morfotolrie animală, chimis fiziologică şi fiziologia animală. Pe satisfacerea acestui deziderat, studenţii cred, că e în funcţiune şi revenirea la catedră a d-luî prof. I. Atanasîu. * „Cercul studenţesc Bucureşti“ s-a doctorat solidar cu demersul colegilor, cari au întocmit memoriul spicuit de noi mai sus. D. mun. dr. C. Angelescu a asigurat delegaţia, că va pune neîntârziat la dispoziţie fondurile necesare înstelărei sălilor de lucrări practice, şi a cerut chiar, să se desemneze doi profesori, cari să-i prezinte, imediat, un deviz preliminar Au fost propuși d-niî D. Voinov, profesor șî Stefan Niculeski cpf Tt.iernut. Exproprierea luiisterrul Cinci din şeapte secţii ale Senatului au respins proectul de lege prin care se împroprietăreau ofiţerii cavaleri ai „Ordinului Mihai Viteazul" şi gradele inferioare decorate cu „Virtutea Militară”. Felicităm majoritatea parlamentară liberală că a rămas, şi în această împrejurare, consecventă cu mentalitatea şi directiva morală a cârmuirei care a alcătuit-o. Avem un guvern care, înţelegând spiritul vremei, şi-a aşezat activitatea pe terenul solid al realităţilor practice, nu pe noa temelie fluidă şi insesizabilă de argint viu ce se chiamă idealism. „Mihai Viteazul". „Virtutea Militară“.... ce sunt mofturile astea? Entităţi metafizice. Subiecte de poezii. Ectoplasme ce năzăresc numai pentru prozeliţii creduli ai experienţelor spiritiste. Majoritatea senatorilor liberali sunt bărbaţi serioşi, cari nu se lasă amăgiţi de fantasmagorii. Pretenţiea aşa porecliţilor „Cavaleri ai lui Mihai Viteazul" este în definitiv neacceptabilă. Nu N. s’a atârnat pe piept o frumoasă cruce de smalţ albastru, pe care nici chiar un miliardar n’ar putea-o cumpăra din Lipscani? Nu li se face deosebita onoare de-a fi poftiţi odată pe an la masa regelui ? N'au fost necontenit cântaţi şi descântaţi, în proză şi versuri? Nu li s’au publicat fotografiile în gazete şi fel de fel de albumuri? Ce mai vor nesăţioşii aceştia? Ei cer ca, din suprafaţa pământului patriei pe care susţin că, cu jertfa vieţei lor, au sporit-o cu câteva milioane de hectare, să li se dea unlor cinci ori şease sute de metri pătraţi, ca să-şi clădească o căsuţă de odihnă, o cărticică unde să-şi spele rufele ,ce încă poartă pete ruginii de sânge, o grădiniţă subt vmba copacilor căreia li povestescă în după amiezile de vară copiilor isprăvile dela Oituz şi Mărăşeşti. Nu, zău, domnii ăştia cavaleri ai lui Mihai Viteazul, sunt într’adevăr victime ale războiului, dar numai în sensul că de pe urma luptelor la cari au luat parte s'au ales, pe lângă rănile ce le-au fost vindecategratis în spitalele Statului s'au ales sărmanii şi cu comoţiuni cerebrale şi sdruncinături de nervi, al căror rezultat este neîndoelnic şi grandomania peste care, cele cinci secţiuni ale Senatului a turnat dăunăzi duşul desmeticitor al votului lor înţelept. Cavalerii lui Mihai Viteazul să se considere fericiţi că au avut norocul să supravieţuiască tovarăşilor lor , de vitejie, sutele de mii cari s'au mulţumit să fie împroprietăriţi pe veci, numai cu câte trei stânjeni în chiar gliea tranşeelor unde au căzut. La urma urmei ,şi-au făcut datoria şî nimic mai mult. Să se isprăvească odată cu chestia cerşetoriei acesteia îndărătnice. Să nu mai plictisească Senatul. Cavalerii lui Mihai Viteazul nu sunt azi la ordinea zilei, ci cavalerii de industrie, şi caşcavalerii tuturor comerţurilor văzute şi nevăzute. Şi — ca să urmărim până la sfârşit raţionamentul chibzuit al celor cinci secţii senatoriale — refuzând să împroprietărească pe cavalerii lui Mihai Viteazul, de ce oare nu ar vota un proect de lege prin care să se exproprieze însuşi eroul de la Călugăreni, a cărui statuie ocupă pe Bulevard un loc de prisos? In locul demodatului Mihai evacuat de pe soclul său, s’ar putea instala un pricopsit de după război călare pe un vițel de aur, simbolizând mai bine epoca în care trăim. ( George SameM )