Universul, decembrie 1925 (Anul 43, nr. 277-300)

1925-12-08 / nr. 283

Anni ALII), nr. 283 bis LUIGI CAZZA VILLAN TELEFON: Directs 13/72—«4/64 6 Paginim in I SK,» Pagini UNIVERSUL CELE DIN mult STiRi DIN LUMEA ÎNTREAGĂ 6 TELEGRAFICE şi TELEFONICE Redacţia şi Administraţia: Bucureşti, str. Brezoianii, 11 Administraţia 13/71 Secretariatul de redacţie 56/43 Redacţia: Cores.», cu provincia 2/98—35/31 Marţi S­uecesrorie ,§25 Mi­li... ale­goriei După semnarea acordurilor de la Locarno presa­­ ameri­­cană a manifestat un entu­ziasm, care aminteşte câtu­şi­asmul pe care aceeaş presă l’a manifestat în ziua când s’a constituit, după sugestiu­­nile fostului preşedinte al republicei nord-americane­­Y­­lson, Societatea Naţiuni­lor. Presa de peste ocean afir­mă că prin acordurile înche­iate la Locarno şi semnate în ziua de 1 Decembrie c., la Londra, s ar fi pus bazele Statelor­ Unite ale Europei. Iată în câteva cuvinte care ar fi opinia americanilor des­pre situaţia statelor europe­ne : „Atât cât vor rămâne di­vizate, statele europene, să­răcite de război, vor avea fa­ţă de o Americă puternică şi bogată o situaţie inferioară. „Aceste state odată unite şi prin interesele lor politice şi prin interesele lor economi­ce, ele vor fi în măsură să trateze pe un­ picior de egali­tate cu Statele­ Unite ale A­­mericei. De aceea, după uni­unea politică a statelor euro­pene trebue să urmeze uniu­nea lor economică, încheerea unei uniuni vamale intercon­tinentale, de­oarece numai în modul acesta ele vor putea obţine garanţii pentru menţi­nerea şi asigurarea păcei şi apoi vor avea posibilitatea să propăşească economiceşte“. Să examinăm problema u­niiuii statelor­ europene. Acordurile de la Locarno, dacă au contribuit într’o mă­­sură largă la îmbunătăţirea relaţiunilor dintre Germania şi aliaţii din apus, dacă ele oferă garanţii pentru menţi­nerea păcii pe Rin , nu se poate afirma că efectele lor vor fi aceleaşi în orientul şi centrul european. Politica imperialistă a sovietelor ru­seşti prezintă multe necunos­cute şi apoi situaţia din cen­trul Europei şi din peninsula balcanică, reclamă totdeauna atenţiune din partea iubitori­lor păcii. Îu aceste părţi ale continentului vechi, există o stare relativă de siguranţă. Să nu uităm că pacea euro­peană a fost aproape totdea­una tulburată din cauza a­­facerilor orientale. In conse­cinţă, nu se poate vorbi de a-­­­corduri intercontinentale po­­­­litice şi economice şi nici de­­ apropiata realizare a State­­lor-Unite europene. Admiţând însă, într-un vi­itor mai mult sau mai puţin apropiat, constituirea State­­lor-U Unite ale Europei, aceas­ta nu va exclude crearea unui naţionalism continental, ase­mănător cu naţionalismul a­­meri­can. Apoi, dacă americanii do­resc crearea Statelor­ Unite a­­le Europei pentru ce au re­­fuzat să facă parte din So­cietatea Națiunilor, după ce­­ au contribuit la crearea ei ?. t Decanul baroului de Ilfov inaugurează ciclul conferinţelor de la palatul justiţiei D. Istrati Micescu a desvoltat eri tu marea sală a juraţilor de Ilfov, neîncăpătoare pentru sute de ascultători, magistraţi şi avo­caţi, conferinţa d-sale inaugurală a ciclului, la vreme anunţat. Subiectul conferinţei a fost : despre permanenţa tendinţelor in­dividualiste în ştiinţa dreptului şi Încheierea trasă cu o logică ad­mirabil disciplinată din materia­lul de vastă cunoştinţă expus, s’a formulat in afirmarea neindoel­­nicei existente a acestor perma­­nente tendinţe individualiste In dreptul lumii. După ce vădeşte caracterul in­dividualist al legiuirilor, dela­ o­­rigina alcătuirii statelor şi până In culmile actuale ale civilizaţiei, d. Micescu stăruie să evidenţieze că individualist a fost dreptul chiar când părea „social1" şi că individualist va fi cât va fi drept şi cât va fi omenire. D-sa crede numai că se va im­pune o singură revizuire, cândva şi anume, noua determinare a noţiunilor de drept, dreptate şi voinţă, ce cuprind în sânul lor conflictul latent şi veşnic dintre dreptul individualist (din codul Napoleon) şi dreptul social (re­zultat al frământărilor vremii). Conferenţiarul află origina concepţiei şcolii individualiste în principul egalităţii oamenilor faţă de legi şi în înţelegerea drepturilor şi datoriilor cetăţe­nilor. In sprijinul acestor formulări, d-sa analizează câteva capitole din dreptul civil (proprietatea, puterea părintească, puterea so­ţului faţă de femeie, divorţul etc...); subliniază caracterul indi­vidualist al acestor instituţii , şi fixează adevărul, zadarnic tăgă­duit, că : dreptul individualist tronează în orice raporturi socia­le actuale şi defineşte orice insti­tuţie socială. Ba, e atât de evidentă această permanentă individualistă în ştiinţa dreptului modern, că o pu­tem semnala chiar şi în „contrac­tele de muncă" deşi aparent a­­cestea se arată mai repede func­ţiuni sociale. In fond însă „asi­gurarea muncitorească1 nu e de­cât afirmarea şi sancţionarea dreptului la viaţă al individului. Şi atunci — se întreabă confe­renţiarul — ce mai rămâne din concepţia contrarie, a dreptului social? După ce amănunţeşte cuprin­sul conceptului drept social (In legătură cu „socius") şi face an­titeza legii, făurite de inşi, cu tendinţa dreptului individualist de a predomina curentele socia­le în genere şi a­ le ocârmui prin individ. — d. Micescu lămureşte că , legiuitorul — om politic, a sirotit numai nevoia să împru­mute prestigiul numărului­ de ani, aparenta dictaturii dreptului social pe care însă tot dreptul individualist îl ocârmuește. Evacuarea Coloniei cnetnna, Berlin, 5.—încă 500 de sol­daţi englezi şi 40 ofiţeri, au părăsit Colonia. Flota engle­ză de pe Rin se va înapoia în curând în Anglia. Primele trupe au şi sosit la Wiesbaden, unde au fost bine primite de populaţie, care dă tot concursul pentru încuartierarea celor 10.000 de soldați. Linie aerian! Paris-Berlin Paris, 5 (Boiler). — Experţii aeronautici francezi şi germani, întruniţi la Paris, au examinat chestiunea reciprocităţii sboru­­lui avioanelor franceze deasu­pra Germaniei şi avioanelor ger­mane deasupra Ru­enaniei. Zia­rele afirmă că s'ar proecta în­fiinţarea unei linii Paris-Berlin cu o escală la Colonia. Reforme In Turda WSaSKARIjB MELE KE&MAL PASA ERI "­MUMS'- < Moţi î E jalnică situaţia Moţilor. Sbuciumul sărăciei lor, fră­mântarea nedreptăţilor, ce li se fac, intristătoarea indiferenţă, ce se arată cererilor lor produc a­­devărate îngrijorări. In repetate rânduri, plângerile Moţilor, — despre cari oricând s'a vorbit cu acea duioşie, care inalţă orice suflet şi determină pilduitoare îndemnuri de tenaci­tate In suferinţe, oricât de mari. Moţii năzuind însă să stea mereu de o strajă la căminele lor, — au format obiect de discuţie publică. Li s'a făgăduit tot de atâtea ori, că li se va face dreptate. Dar bi­rocratismul greoiu şi formalist a întârziat. Şi azi delegaţi ai moţi­lor nevoiaşi, bătuţi de nevoi, bat străzile Capitalei şi cer să li se facă dreptate, sa li se dea şi lor din pădurile pe care le-au îngri­jit şi le-au apărat din moşi şi strămoşi. Moţii. Pe plaiurile, care se cuvin Mo­ţilor, în fruntea cărora a pornit Avram Iancu, „regele Munţi­lor", stăpânesc azi fel de fel de intruşi. Moţii din regiunea Răchitele se sbat de amar de vreme să poată munci şi să-şi ducă traiul, aşa cum cer nevoile şi cinstea lor, cu care au fost crescuţi să-şi respecte pământul şi legea. Şi totuşi pare că stăpânesc aeron, ca un fel de dictatori ai munţilor şi pădurilor d-nii Tischler Mór şi Bürger. C. Cro assasssRH ,sisil si iGiit JMEi" D. dr. Demetrescu-BIHSIa desmtato categoric eu­rmetiite „Morarului“ Am anunțat în numărul nos­tru de ori, că tot ceea ce a a­­f­irmat A­DE­VARUL în legă­tură cu cele discutate într'un consiliu de miniștri, prezidat de mult regretatul Take Io­­nescu, sunt infamii. „Adevărul“, conform tradi­ţionalului său obiceiu, inven­tează şi calomniază cu scopul de a lovi în adversari. „Adevărul“, care, după cum se ştie,­­ în serviciul tuturor duşmanilor neamului româ­­­nesc şi întreprinde campanii odioase, bazate pe falsuri, in­­venţiuni, calomnii şi infamii, a fost şi de astădată dovedit că recurge la mijloace nere­­ale şi i­ncorecte, care repugnă oamenilor cinstiţi. A pretins în câteva artico­le, ziarul tuturor îndrăzneli­lor şi infamiilor, că d. dr. De­­metrescu-Eruini, a afirmat că într’un consiliu de miniştri, prezidat de Take Ionescu, di­rectorul nostru, d. Stelian Popescu, ministru de justiţie în acel cabinet, ar fi căutat şi izbutit să cocoloşească unele fapte ce s’ar fi pus în sar­cina locot. Morar­escu. Minciună sfruntată. D. dr. Demetrescu n’a fă­cut aceste afim­aţiuni, de oa­rece nici într’un consiliu de miniştri nu s’a vorbit despre faptele locotenentului Moră­­rescu. lată acum şi telegrama a­­dresată nouă şi direcţiunii zia­rului „Adevărul“ de d. dr. Demetrescu-Brăila şi prin care se spulberă toate min­ciunile şi infamiile foaei din str. Sărindar. B'.'ăila, i. — Am te', eg­rafia­ ADEVĂRULUI următoarea te­led­­ramă: Domnule Director, „In ziarul AAdevărul“ din ziua de 6 Decembrie a. c., afir­maţi că eu aş fi declarat că d. Stelian Isopescu, în calitate de ministru al justiţiei, în cabine­tul Take Ionescu, a căutat şi a reuşit a cocoloşi un asasinat pe­­trecu­t pe Nistru. DAU CEA MAI CATEGO­RICA desmint­ie ACES­TEI AFIRMATIUNI. Adevărat că într'un consiliu de miniştri, prezidat de Take Ionescu, s’a discutat afacerea împuşc­arei unor refuţ­iaţî ruşi, tot aşa de adevărat că lui Take Ionescu această împuşcare i-a pă­rut suspectă şi in consecinţă a ordonat o anchetă severă şi i-a dat un comunicat. Căzând de la putere nu pot şti, care a fost rezultatul anchetei ordonată sub noi. Dr. Demetrescu-Brăila • Iată cum sunt spulberate campaniile odioase ale zia­rului din str. Sărindar ! De altfel, colecţia ziarelor de pe vremea aceea şi chiar a ADEVĂRULUI stau mar­tore despre faptele petrecute atunci şi dacă ar fi fost buna credinţă, născocitorii calom­niei n’ar fi avut de­cât să o cerceteze şi să se oprească în marginea infamiei plănuite. Dar de câtă rea credinţă sunt capabili oficianţii din str. Sărindar, se vede şi din felul în care publică des­­fuinţirea administrata de d. Demetrescu-Brăila şi în loc să recunoască cinstit că au f­ost induşi în eroare de un păcătos interesat, o comen­tează cu cea din urmă rea credinţă. Ger ironic în toată Europa 19 GRADE SUB ZERO Pc­rts, 5 (Rador). P­­in frnct, intens bântuie în toată Franţa şi în special în regiunile Wosgater şi AEpN­ob*, un­de s’au înregistrat temperaturi până la 19 crade sub­­tero. In ursele facturi zăpada a stins peste un metru înălţime. La Paris,­­ termometrul a marcat­­ astăzi, șase grade sub.. zero. HAITE DE LUPI «?l j CIOCNIRE DE TRE­­NURI IN IUGOSLA­VIA Belgrad. 5 (Rador).— Un frig aspru s’a lăsat în toată tara. La Belgrad termo­­metrul ia înregistrat astăzi* 11 grade sub ze­ro. In regiunea Tetovo din cauza zăpezilor mari au apărut haite de lupi* care iau prici­nuit pagube însemna­te. Se semnalează în­târzieri mari in circu­laţia trenurilor din ca­uza înzăpezirii. O ciocnire de trenuri sla produs ori lângă Sarajevo* pe linia tars­­vaiska-Cammska. Sunt cinci morţi. CEAŢA DIN ANGLIA Londra, 5 (Rador). — O cea­tă groasă s'a lăsat de Vineri dimineaţă în Anglia de sud şi răsărit, împiedicând aproape complet comunicaţiile. no-»»* -4RWM-—— Numai 31 kgr. D-na IRENE JOLLY care supunându-se cu­ plăcere devizei „mănâncă și te îngrașe", a ajuns să cântărească 310 kgr. MOZAICURI . CĂSĂTORII BIZARE. — Intr’o recentă statistică a Lon­drei, sunt înscrise numeroase că­sătorii între persoane de vârste foarte diferenţiate. Aşa se ci­tează : un domn de 25 ani s’a căsătorit cu o dudue de 91 ani; un domn de 75 ani s’a cununat cu o fetiţă de 15 ani; doi fraţi, unul de 88 şi altul de 81 ani au luat două surori una de 22 și cealaltă de 18 ani. O INIŢIATIVA INIMOASA D-na inginer Găbunea, fiica fostului preşedinte al Curţii de Casaţie, Iorgu Le­­trescu, s-a adresat ministeru­lui de agricultură să-i vândă o porţiune de teren, la şo­seaua Kiseleff, (regiunea şcoalei de apicultura), pe care să clădească un cămin pentru magistraţii în retra­gere. D. V. Chirculescu, secre­tarul general al ministerului a comunicat cererea d-lui mi­nistru Al. Constantinescu, care a hotărît să se pună gratuit, la dispoziţia d-nei­­abţinea, un teren de 5000 m. p. La primăvară, vor începe lucrările de clădire. D-na Găbunea va admi­nistra personal, acest cămin, iar după moartea sa se va institui un comitet din care să facă parte şi Patriarhul şi primul preşedinte al Curţii de Casaţie. N’am putea să întovărăşim mai bine această ştire decât cu însăşi cuvintele din titlu. O faptă bună, o iniţiativă inimoasă. D-na Găbunea face într’a­­devăr o faptă, care vădeşte recunoştinţa ce se cuvine im­par­titorilor de dreptate, du­năre până la adânci bătrâne­ţe şi-au făcut cu osârdie şi cinste, datorie. Far d. ministru al dome­niilor a ajutat nobila iniţia­tivă a d-nei Găbunea, dând gratuit terenul. ———o x::xo — — FILAAF Unul din scriitorii noştri de valoare, se plângea mereu : — Trebue să trec zilnic pe ca­lea Rahovei. Când ajung pe por­ţiunea dintre biserica Domniţa Bă­laşa şi Palatul Justiţiei, dau de gropile din asfalt. Dacă sun­t cu trăsura, mă saltă de mi s’a­­mestecă intestinele; dacă sunt pe jos, roatele automobilelor rai­ aruncă apa şi noroiul pe pă­lărie şi palton ! Şi asta, în cen­trul oraşului !... Când s’a convins că degeaba speră să se repare caldarâmul, omul a făcut o scrisoare admi­nistraţiei municipale şi s’a iscă­lit. Credea că notorietatea nu­melui său va urni din toc pe cei însărcinaţi cu observarea şi cu îndreptarea cusururilor mân­drei capitale a Belgiei orientale. Ţi-ai găsit ! Atunci şi-a luat inima în din­ţi şi s-a dus în persoană. A in­trat salutat, a plecat asigurat — şi a rămas tot asvârlit din tră­sură sau plin de noroi. Dac’a văzut aşa, scriitorul nostru a pus din nou mâna pe condei şi a scris primăriei: „Nu admit ca în faţa Insert­ei mele să fie atâta incurie. Dacă nu astupaţi gropile, îmi retrag toate fondaţiunile pe care le-am creiat printr-o generozita­te la care nu mă aşteptam să se răspundă cu atâta nerecunoş­tinţa. Domniţa Balaşa“ A doua zi au sosit la faţa locului echipele cu târnăcoape, şi cazanele de catran şi după trei zile strada era cum trebue să fie. Domniţa Bălaşa făcuse minune şi trezise din amorţeală pe cei cari n’au mai avut timp să se întrebe dacă există sau nu si­mandicoasa semnătură a scri­sorii miraculoase. Don José Cronica dramatică TEATRUL NAŢIONAL. — „Preţioasele ridi­cole“, comedie intr’un act de Moliere; «..Căsă­toria“, comedie un 2 act şi 7 tablou de N. Gogol „Preţiozitatea“ de care îşi bate joc Moliere în comedia sa „Preţioasele ridicole“, e soră bună cu „snobismul“ contim­poranilor noştri de ambele seve. In epoca lui Moliere, tineri­mea burgheză căuta să­­im­ite nobilimea, nu în ceea ce ea avea bun, ci în slăbiciunile şi exce­sul ei de manierism. Această tinerime burgheză, se interesa de cele ce se petrec­ea Curte şi în marile saloane, unde se întâlnea floarea nobili­­mei şi poeţii la modă. Ea dis­preţuia sănătoasele tradiţii ale burghezime! ; se ruşina de ori­gina sa modestă şi prin exterio­rizări exagerate, prin felul de a vorbi, ca şi prin atitudini şi gesturi, friza ridicolui Molii; a satirizat preţiozitatea fiicelor de burghezi, înfumurate, care doreau să fie curtate de mar­chizi, conţi şi viconţi, să li se facă madrigaluri în onoarea lor, la cavalcade, sau la saloane şi să fie eroine romantice. In această farsă moi­erească burghezimea îşi păstrează bunul simţ, iar cele două fete, din cauza excesului lor, de preţiozi­tate­, apar ridicole. Preţiozita­tea este biciuită fără milă. Cele două fete, cad victimele preţio­zităţii, în urma farsei ce li s’a organizat de doi cavaleri. Fe­tele au luat drept marchizi, pe doni valeţi. D-nele Tantzi Bogdan şi Aura Radoviei, în rolul „preţioaselor ridicole”, au jucat cu mult m­inor şi n’au depăşit limita impu­să de caracterul acestor perso­­nagii, prin exagerări inutile. D. I. Mana în personalul Ma­­scarillo, valetul transformat în marchiz—a şarjat până la bur­lesc şi Clownerie. Nici costumul caraghios, nici pălăria înzorzonată cu pene multicolore, nu erau necesare pentru scoaterea în relief a ri­dicolului personajului, când ar fi fost de-ajuns celelalte mij­loace : atitudinea, gesturile, de­bitul nuanța­t verbal Nu credem că prezentarea personagiilor în­­preună cu arlechinul, la înce­putul actului I a fost fericită; deasemenea na fost potrivit decorul salonaşului în stil ex­presionist. S’a reprezentat apoi ,Căsă­toria” de Gogol, — o satiră de moravuri la adresa unei părţi din societatea rusă de odinioa­ră, din epoca ţarismului. Am văzut reprezentată acea­stă comedie, la Teatrul princi­pal din Odessa. Piesa lui Gogol a fost reprezen­tată într’un decor ,,realist" şi mi-aduc aminte de hoh* ‘■-te de râs ale publicului rus, care sub­linia unele expresiuni regionale şi unele săgeţi îndreptate direct împotriva biurocraţiei parazitare, a nobilimei înfumurate, care a­­buza de privilegiile ei ; a mari­narilor în rezervă, care n’au fost niciodată pe bordul vreunui vas de război şi confundau ma­rina militară cu cavaleria , a declasaţilor, sau a burghezilor înfumuraţi etc. In special, sa­tira lui Gogol e îndreptată îm­potriva leneviei rusului, a încă­­păţânărei şi fantaziei sale bol­năvicioase. Eroul principal — Potkoliosin consilierul de stat — reprezintă, nu numai pe biurocratul rus le­neş, parazit, mărginit şi înfumu­rat, dar şi pe rusul căzut pradă unor idei fixe. El crede că toată lumea se ocupă de persoana sa şi ar vrea să se căsătorească, dar n’are niciodată curajul să facă pasul hotărîtor. Potkoliosin nu e un abulic propriu zis, ci un leneş încăpăţânat, dominat de câteva idei fixe. In ziua căsăto­riei, cu toate măsurile luate de un prieten al său, el dispare din care logodnicei sale, pe fereas­tră şi se urcă într-o trăsură, fără pălărie, ca şi când ar fi într'un acces de natură isterică. Personajul Potkoliosin a fost interpretat de d. I. Sârbu­ cu mij­loacele unui adevărat come­dian. D. Sârbu a scos în relief sta­rea sufletească quasi-patologică a eroului comediei lui Gogol, subliniind toate detaliile. D-sa a izbutit să facă o crea­­ţiune unitară şi echilibrată Celelalte tipuri din ,,Căsăto-­­ ria‘‘ au fost redate caricatural, în condiţiuni satisfăcătoare, de d-nii Victor Antonescu, Calbo­­reanu, I. Manu şi Finteşteanu. In rolul logodnicei d-şoara Na­­taşa Alexandra, a jucat în ton de comedie bufă şi a izbutit să fie amuzantă. D-na Gusti (mătuşa) şi d-na Sonia Cluceru (peţitoarea), au creat două tipuri interesante prin felul lor de a fi şi de a se­­ agita, fiind în acord, prin jocul­­ lor, cu comicul de situaţie. Dacă d. Dum­itrescu-ilumhcşii­­ a izbutit să armonizeze şi să dis-­­ ciplineze ansamblul, d-sa nai putut Învinge dificultăţil« taa-j rente ce Ie-a întâmpinat în re­darea atmosferei locale şi spe­cifice comediei lui Gogol şi care e intim legată de anumite părţi ale vieţei sociale din Rusia ţa­ristă. Spectatorul din Bucureşti a crezut că anecdota din această comedie e partea esenţială, pe când Gogol a luat ca pretext a­­necdota spre a Iovi în anumite categorii de indivizi şi a biciui Unele moravuri ruseşti. Ori, tocmai această parte prin­cipală din „Căsătoria” — In interpretarea românească — a trecut în planul secundar Atragem iarăşi atenţiunea d-lui Corneliu A­roldovanu, directorul general al Teatrelor, că ori­care ar fi meritul regisorului şi al directorului de scenă, ei n’au ce căuta la rampă, după căderea cortinei. Locul lor e în culise, iar nu pe scenă. Atât . Preţioasele ridi­cole", cât şi „Căsătoria" oferă un spectacol interesant şi amu­zant pentru marele public. ROMICTJS. ftx '-’•••mnft'W Greutăţi în rezolvirea unui mmilit Iii [Mii Se vorbeşte de na guvern extraparlaareatar Praga, 5 (Rador). — Un comunicat oficial anunţă că Schramek a informat pe Ma­sa­ryk că n’a reuşit să consti­tuie cabinetul. In acelaş timp el a recomandat preşedinte­lui republicei sa ia avizul partidelor, care vor trebui să formeze noua majoritate guvernamentală. Masaryk a avut întreve­deri astăzi cu deputaţii Stribrey, Becky­ne, Kramar şi Miroch. Con­versa­ţi­uni­le vor continua şi mâine, astfel că hotărirea asupra caracte­rului viitorului cabinet nu va putea fi luată decât la începutul săptămânei vii­toare. „Tribuna” crede că Sveb­la va primi mandatul formării noului guvern. Celelalte zia­re cred că Svehla va renun­ţa la noui încercări şi că este foarte probabil să se recur­gă la un cabinet extra-par­­lamentar. IfHillfSiifiKiE Ua dezners al studenţilor lăcuită ţUp? de medicină veterinară şi de gtiSnfe­nstersle O delegare a studenţilor fa­cultăţilor de medicină veterina­ră şi de ştîinţe naturale, condu­să de d. prof. E. Racoviţă sena­tor, s’a înfăţişat d-lul dr. C. Argelescu, ministrul Instrucţiu­ne! publice, căruia i-a înmânat un amănunţit memoriu asupra stă­re­ întristătoare a laboratorî­­îlor. Studenţii celor două facultăţi interesându-se la direcţia labo­­ratorîî'or de ce unele cursuri n'au început, deşi anul şcolar e în plin, au primit răspunsul, că întârzierea deschiderei tuturor cursurilor e pricinuită numai de starea materială precară a labo­­rator­îlor. Această stare studen­ţii o expun amănunţit în memo­riul menţionat, din care extra­gem relatările, cam­ urmează. LABORATORUL DE FIZIOLO­GIE ŞI CHIMIE FIZIOLOGICA Vechiul local a fost dărâmat în timpul verei, iar partoul Iul avut, deteriorat de vremi șî de mutarea în pripă, a fost trans­portat în câteva camere ale no­uei clădiri. Aceasta ,netermina­­tă, incă, nu cuprinde nici o a­­m­enajare în vederea lucrărilor practice. Nu s’au acordat mij Ioacele necesare realizăreî însta­­laţiilor tehnice speciale, mobil­­eiuluî, instrumentaţie! comple­­tSreî bîbl£otocei, pe scurt, în­­jghebăr­ei strictului necesar pu­nere! laboratorului în funcţiune. VECHIUL LOCAL AL LABO­RATORULUI DE MORFOLO­GIE ANIMALA Neîncăpător $­ nesănătos, a­­meninţă cu prăbuşirea. Localul nou, comun cu fiziologia, sufe­ră de aceleaşi neajunsuri Mo­bilierul e inutilizabil Şi biblio­teca lipsită chiar de tratatele clasice. Lipsa e atât de mare în efii­rin obijato­r»îf*î «îT Pil* vetele de disecţie, lămpile de masă, microscoapele, sticlăria şi reactivi! pentru lucrările practice de anatomie, histologie şi em­­briologie. * In rezumat, continuă memo­riul, din pricina inexistenţei lu­crărilor practice corespunzătoa­re trei discipline fundamentale ale învăţământului ştiinţelor na­turale şi medicine­ veterinare sunt suprimate cu desăvârşire. Pregătirea profesorilor secun­dari de ştiinţe naturale ş! a me­­talit­or veterinar­­e adânc dezor­ganizată, creind un gol, care se va resfrânge mult asupra cultu­re]' şi economici târî!. In faţa acestei situaţii dep­ora­­bile şi ca o consecinţă a ei, a­­flăm vestea demisie! şî înstrăi­­n­ărea d-lui profesor de fiziologie, d­r. Atanasîu, . Suntem lipsiţi ■Je şcoală, vom fi lipsiţi şi de cei tr­ai buni profesor! şi îndrumă­tori. Studenţi! roagă pe d. minia­­tou, să acorde grabnic şi în cât mai largă măsură­ fonduri pen­tru înzestrarea la­borat­orii lor de morfotolrie animală, chimis fi­ziologică şi fiziologia animală. Pe satisfacerea acestui dezi­derat, studenţii cred, că e în funcţiune şi revenirea la cate­dră a d-luî prof. I. Ata­nasîu. * „Cercul studenţesc Bucureşti“ s-a doctorat solidar cu demersul colegilor, cari au întocmit me­moriul spicuit de noi mai sus. D. mun. dr. C. Angelescu a asi­gurat delegaţia, că va pune ne­întârziat la dispoziţie fondurile necesare înstelărei sălilor de lucrări practice, şi a cerut chiar, să­­ se desemneze doi profesori, cari să-i prezinte, imediat, un deviz preliminar Au fost propuși d-niî D. Voi­­nov, profesor șî Stefan Ni­cules­k­i cpf Tt.iernut. Exproprierea lui­isterrul Cinci din şeapte secţii ale Se­natului au respins proectul de lege prin care se împroprietă­reau ofiţerii cavaleri ai „Ordi­nului Mihai Viteazul" şi gradele inferioare decorate cu „Virtutea Militară”. Felicităm majoritatea parla­mentară liberală că a rămas, şi în această împrejurare, consec­ventă cu mentalitatea şi direc­tiva morală a cârmuirei care a alcătuit-o. Avem un guvern care, înţele­gând spiritul vremei, şi-a aşe­zat activitatea pe terenul solid al realităţilor practice, nu pe n­oa temelie fluidă şi insesiza­bilă de argint viu ce se chiamă idealism. „Mihai Viteazul". „Virtutea Mi­litară“.... ce sunt mofturile astea? Entităţi metafizice. Subiecte de poezii. Ectoplasme ce năzăresc numai pentru prozeliţii creduli ai experienţelor spiritiste. Ma­joritatea senatorilor liberali sunt bărbaţi serioşi, cari nu se lasă amăgiţi de fantasmagorii. Pretenţiea aşa porecliţilor „Cavaleri ai lui Mihai Viteazul" este în definitiv neacceptabilă. Nu N­. s’a atârnat pe piept o frumoasă cruce de smalţ alba­stru, pe care nici chiar un mi­liardar n’ar putea-o cumpăra din Lipscani? Nu li se face deosebi­ta onoare de-a fi poftiţi odată pe an la masa regelui ? N'au fost necontenit cântaţi şi descântaţi, în proză şi versuri? Nu li s’au publicat fotografiile în gazete şi fel de fel de albumuri? Ce mai vor nesăţioşii aceştia? Ei cer ca, din suprafaţa pă­mântului patriei pe care susţin că, cu jertfa vieţei lor, au spori­t-o cu câteva milioane de hec­tare, să li se dea un­lor cinci ori şease sute de metri pătraţi, ca să-şi clădească o căsuţă de odih­nă, o cărticică unde să-şi spele rufele ,ce încă poartă pete ru­ginii de sânge, o grădiniţă subt v­mba copacilor căreia li po­vestescă în după amiezile de va­ră copiilor isprăvile dela Oituz şi Mărăşeşti. Nu, zău, domnii ăştia cavaleri ai lui Mihai Viteazul, sunt în­­tr’adevăr victime ale războiului, dar numai în sensul că de pe urma luptelor la cari au luat parte s'au ales, pe lângă rănile ce le-au fost vindecate­­gra­tis în spitalele Statului s'au ales sărmanii şi cu co­­moţiuni cerebrale şi sdrunci­nături de nervi, al căror rezul­­tat este neîndoelnic şi­ grando­mania peste care, cele cinci sec­ţiuni ale Senatului a turnat dă­­unăzi duşul desmeticitor al vo­tului lor înţelept. Cavalerii lui Mihai Viteazul să se considere fericiţi că au avut norocul să supravieţuia­scă tovarăşilor lor , de vitejie, sutele de mii cari s'au mulţumit să fie împroprietăriţi pe veci, numai cu câte trei stânjeni în chiar gliea tranşeelor unde au căzut. La urma urmei ,şi-au făcut da­toria şî nimic mai mult. Să se isprăvească odată cu chestia cerşetoriei acesteia îndă­rătnice. Să nu mai plictisească Senatul. Cavalerii lui Mihai Vi­teazul nu sunt azi la ordinea zilei, ci cavalerii de industrie, şi caşcavalerii tuturor comerţu­rilor văzute şi nevăzute.­ Şi — ca să urmărim până la sfârşit raţionamentul chibzuit al celor cinci secţii senatoriale — refuzând să împroprietărească pe cavalerii lui Mihai Viteazul, de ce oare nu ar vota un proect de lege prin care să se expro­­prieze însuşi eroul de la Călu­­găreni, a cărui statuie ocupă pe Bulevard un loc de prisos? In locul demodatului Mihai evacuat de pe soclul său, s’ar putea instala un pricopsit de du­pă război călare pe un vițel de aur, simbolizând mai bine epoca în care trăim. ( George SameM )

Next