Universul, iunie 1926 (Anul 44, nr. 122-147)

1926-06-11 / nr. 131

In jnrnl nostra Câtăva vreme bulgarii ne lăsase în pace. Declaratiuni de prietenie, bune relațiuni, procla­mate în parlament de pe banca ministerială, asigurări de liniștită vecinătate. J^greșit in tot timpul acesta comitagii atacau Dobro­­gea. Această atitudine a bunei ar­monii simulate a încetat. Bulgarii au revenit la afişarea vechilor sentimente de ură şi ostilitate iar la Sofia au reînceput meetin­­gjirile şi toată agitaţia pe che­stia Dobrogei. Cel din urmă motiv al agita­ţiei antiromâneşti ar fi că 15 bul­gari dobrogeni ar fi fost asasi­naţi de către români. Aceasta ar fi o dovadă că românii au în­ceput prigoana împotriva bulga­rilor din provincia transdună­­reană. Cinci­spre­zece bulgari omo­­rîţi de români Este într’adevăr monstruos, mai ales că aceşti cincisprezece bulgari trebuie să fi fost, sau comitagii sau com­plici dovediţi ai comitagiilor. A­­ceasta în cazul când în adevăr asasinarea (?) celor cincisprezece bulgari ar fi exactă. Dar ţinuta­ au catagrafie agita­torii dela Sofia şi de numărul ro­mânilor măcelăriţi de bulgari dela 1918 şi până azi ? Bine­voiască aceşti dulci vecini să se informeze la ministerul no­stru de interne şi la ministerul de războiu şi vor afla că în a­­ceşti din urmă opt ani, nu cinci­sprezece, nu o sută cincizeci, ci sute şi iar sute de români, jan­darmi, primari, notari, învăţători, locuitori plugari, au fost atacaţi neîncetat , tâlhăreşte, prădaţi, torturaţi şi omorîţi. De ani de zile suntem siliţi să stăm cu arma la mână, să între­ţinem pe graniţa Dobrogei forţe militare numeroase şi totuş, mul­ţumită complicităţei multor bul­gari dobrogeni, cu comitagii, n’am putut încă izbuti să ne a­­părăm­ teritoriul. Şi în tot timpul acesta posturi­le noastre sunt atacate, satele je­fuite şi sângele românesc curge. Noi am tăcut şi ne-am apărat cum am putut; nici n’am agitat contra bulgarilor, nici n’am tras la răspundere guvernul dela So­­f­fia şi nici n’am recurs la repre­salii ; dar dacă vecinii noştri re­încep agitafia pentru revendica­rea pământului nostru din dreap­ta Dunărei, va trebui să reacţio­năm. Mai întâi autoritatea noastră militară trebue să ia din vreme măsuri pentru ca viitorul să nu ne găsească cu apărarea militară a Dobrogei în halul în care ne-am aflat în 1916. Exemplul Turtu­­caiei, să ne slujească. Apoi să ne asigurăm graniţa împotriva a­­celor elemente dobrogene care, deşi se bucură de cetăţenie ro­mână, ne urăsc de moarte. Să nu pierdem din vedere că noua explozie de ură bulgară este imediat consecutivă la două evenimente din politica interna­ţională : întâiul eveniment este încheierea tratatului de alianță ruso-german, al doilea eveni­ment : ratificarea de către So­­brania bulgară a tratatului de prietenie (?) turco-bulgar. învinşii de la 1918 îşi strâng rândurile. Nu mai este acum o taină cum că o revanşă se pregăteşte în Europa. Când va izbucni bomba, când va suna ceasul aşteptat de către cei biruiţi acum opt ani, nici chiar cei cari conspiră îm­potriva păcei omenirei n’ar putea spune, dar tot e bine că suntem prevestiţi. Această prevestire ne impune o datorie: să fim tari înăuntru pentru ca să putem fi tari și în afară. CONSTANTIN BACALBAŞA Consiliul de miniştri de Mare seara — Se menţine cl* IV a la trenuri. — Localul Operei Române.— Incăerarea de la Ruşi - Membrii guvernului s’au în­trunit Marți seara într’un consi­liu, sub preşedinţia d-lui general A­veresc­u. SE MENŢINE CL. IV LA TRE­­NURI Consiliul de adiţie al c. f. r. a Înaintat consiliului de miniştri, un raport­ memoriu, în care cere desfiinţarea clasei a patra de la trenurile de persoane şi mixte, întru­cât vagoanele acestea, fi­ind vagoane de marfă cu bănci, nu pot fi luminate, nici încălzite şi nici uşor controlate. Tot­oda­tă, din cauza existenţei acestei clase, traficul pe cl. III a scăzut considerabil, păgubind veniturile c. f. r. Consiliul, în urma lămuriri­lor date de d-nii gen. Văleanu şi gen. Mihail Ionescu, a găsit cererea neîntemeiată şi a res-siins-o, fiindcă ajutorarea popu­­aţiei nevoiaşe primează. LOCALUL OPEREI Consiliul a luat în discuţie chestiunea localului Operei Ro­mâne. D. ministru al artelor V. Gol­­■diş a arătat, că din vina guver­nanţilor precedenţi şi a concesio­narilor, nu s-a plătit chiria la vreme proprietarului teatrului Liric, în care funcţionează Ope­ra. Proprietarul a cerut rezilie­rea contractului, dar a făcut ur­mătoarele propuneri: Să vândă Statului întreg imo­bilul pe suma de 50 milioane lei sau să-l închirieze cu 5 milioane lei anual, cu plata anticipată. Consiliul a împuternicit pe d. ministru Goldiș să trateze cu proprietarul închirierea localu­lui pe un preţ suportabil pentru punga statului, respingând ofer­ta de cumpărare. S‘a emis părerea să fie traşi la răspundere cei, din vina că­rora nu s‘a plătit chiria la vre­me, cerându-se despăgubirile cu­venite statului. Părerea aceasta a rămas să mai fie judecată, dacă, în condi­ţiile speciale ale celor petrecute cu Opera Română în ultimul timp, se poate ajunge la vre­un rezultat practic. ASUPRA OMORURILOR DELA RUŞI D. ministru P. Groza a făcut consiliului o expunere asupra ce­lor constatate de d-sa în com. Ruşi, jud. Hunedoara, unde cu prilejul alegerilor recente, din în­­căerarea cunoscută între alegă­tori şi jandarmi, doi alegători au fost ucişi. D-sa a comunicat consiliului, că populaţia, care fusese atât de paşnică în alegerile de la 25 Mai, pentru Cameră, a fost îndemnată la revoltă de conducătorii opozi­ţiei. D-sa va face azi ziariştilor o expunere amănunţită asupra ce­lor întâmplate şi constatate. * Consiliul s-a terminat la ora 8 şi jum., după ce au fost rezolvate lucrările curente. Emil Ciucianu CINTIŢI UN ÎNTREG guvern exco­municat DE PAPA. — Tele­gramele anunţă că, într'una din şedinţele viitorului Consistoriu, I’apa, în cuvântarea pe care o va rosti, va protesta cu energia împotriva atitudinei guvernului mexican. , Piu XI va anunţa lumii, cu acest prilej, că guvernul mexi­can s’a făcut vinovat „ridicân­­du-se împotriva lui Dumnezeu şi a bisericei Sale“. Apoi, Papa va rosti împotriva Mexicului formula „excomuni­cării majore“, una din cele mai grave pe cari le cunoaşte orga­nizaţia bisericei catolice. BUCURIE CARE OMOARA. — D-ra Lily Giampiccoli învăţa cu multă sârguirnţă pianul. A­­vea talent şi mamă-sa nu se dă­dea,­ înapoi de la nici o osteneală şi nu ocolea nici o jertfă, ca Lily să fie o strălucită pianistă. In seara, când d-ra Lily dădea concert în sala unei Academii de muzică din Milano, în faţa unei alese asistenţe, fiu aplau­dată cu mare entuziasm. Dar în mijlocul aplauzelor, se auzi un strigăt sfâşietor de durere. Mama pianistei, emoţionată de izbânda fiicei, căzu leşinată. A fost chemat imediat un medic, care constată că biata femee murise, dintr'un acces de inimă. O răpuse emoţia triumfului fetii. ---------: O. G-------------­Președintele Poloniei ----- ------­Un b­esler al Familiei Regale Cu prilejul vizitei recente a Suveranilor în Cadrilater, la Bal­­cic, pe când M. Sa se plimba în oraș, deodată apăru un conil, de 10 ani, îmbrăcat sărăcios, ori­ginar din com. Arabagi, care a întâmpinat pe Suverană cu cu­vintele : „Auzind că aici este „mama noastră a orfanilor, am „venit, pe jos, din jud. Constan­ţa să o văd şi eu. Sunt orfan de „tată, care a murit în război, iar „mama şi cu două surori au mu­­­rit trăznite“. Majestatea Sa ascultându-l, m­ofând emoţionată, l-a mângâ­iat şi luându-l în trăsură, a ho­­tărît să-l ducă la Bucureşti spre a-l da la şcoală. Se numeşte Ale­xandru loan. Adus la Balcic, a fost luat în trenul regal în gara Bazingic. Este foarte voiu şi Inteligent. Norocul l-a favorizat să aibe parte de înalta protecţie a M. Sale, care nu pregetă să aline cât mai mult suferinţele orfani­lor celor ce, „mucenici ai neamu­­lui‘‘, s’au sacrificat pentru Pa­trie. D. MOSCICKI Cartierele mărginaşe ale Capitalei Grozăvești! îndemn­­area parla­­mentărilor francezi Paris, 8 (Rador). — Camera a respins cu 247 contra 243 vo­turi amântarea discufiunii rela­tive la sporirea indemnităţii parlamentare. ------□ s n—---­FILANE — Așa­dar, am convenit. — Da, doamnă. — Prefer să-mi zici coniță... Sunt mai obicinuită. — Bine, doamnă.­ o să vă zic coniță. — Zici că Duminicile vrei să fii liberă seara ? — Da, doamnă... da, coniță. — Bine. In prima Duminică, după a­­miază. — Dacă’mi dați voe, eu o să plec. — Pardon ! A fost vorba pen­tru seara. Sunt de abea orele patru. — Da, dar nu m'așteptam să se schimbe programul aşa de re­pede. Şi trebue să fac repetiție pentru diseară. — Ce program, ce repetiţie ?! — Eu sunt baletistă. — Cum ? — Da... Iu toate Duminicile joc seara la un şantan... Nu-mi ajunge leafa.... _ * — Bine, dar nu mi-ai spus ni­mic ! — Am crezut că nu vă intere­sează... Din moment ce eram li­beră poate că era indiferent... — Ştiu... Totuşi... — Vă rog să nu mă împiedi­caţi... S’ar putea să mă înlocu­iască... — Ai costum ? — Cum nu !... Şi încă foarte frumos... Dacă voiţi, mă ’mbrac şi o să mă vedeţi. Şi fără să mai aştepte răspun­sul, dă fuga în subsol, de unde reapare după un sfert de oră pu­drată vârtos, aproape tencuită, buzele şi vârfurile urechilor ro­şii par’c’ar fi fost muiate în bu­lion, sprâncenile văcsuite, decol­tată până la şolduri, ciorapi de apă albi, de pe cari nu reuşise să scoată stropiturile ţâşnite din­tre lespezile descleştate ale tro­tuarelor, pantofi de pânză fri­­chiniţi cu cretă... „Fata’n ^ casă1* se uită când în pământ când la stăpână, potrivindu-şi cu dege­tele mirosind a banane şi roşii la vârfuri abajurul încreţit care-i fâşie din jurul mijlocului până ceva mai sus de genunchii goi. — Aşa joc... Să vedeji cum m’aplaudă lumea !... — Şi aşa te duci pân’acolo ? — Pui mantoul, şi după ce a­jung... . . Un târâit ascuţit şi lung îi fac vorba. — A sunat cineva. — Da... Mă duc să deschid. — Stai!... Nu aşa ! Dar „fata’n casă“, grăbită , a mai aşteptat. A alergat, a deschis — şi musafirii au rămas cu gu­ra căscată. Lî s’au dat pe urmă toate ex­plicaţiile. Şi fiindcă Marija n’a­­vea vreme de perdut, căci s’apro­­pia ora repetiţiei, a servit dul­ceaţa în costumul dela şantan, s’a vârât sub mantou şi a luat-o la picior. Seara fu aclamată de sala plină de fum de tutun şi de parfum de rachiu. Tar a doua zi­­ luă iar mătura de coadă. Așa e viața. Don José ! Se impune o revizuire a conştiinţelorlFeminismul i România — In urma incidentelor sângeroase din jud. Hunedoara. — Cine este răspunzător 1 — Si­­tuaţia d-lui Octavian Goga. — O politică ne­­g­tivă cu rezultate dezastruoase — In comunicatul dat publicită­ţii de ministerul de interne, pri­vitor la incidentele sângeroase, petrecute cu prilejul alegerilor judeţene în com. Ruşi, jud. Hu­­nedoara, se spune : „Mulţimea fanatizată de o a­­gitaţie necontenită pe timpul a­­legerilor, a rupt cordonul solda­ţilor şi i-a atacat cu pietre, în­cercând a dezarma pe insus co­mandantul unităţei. Căpitanul Morariu, după somaţiunile le­gale, căzând că nu poate stă­pâni furia mulţimii, a ordonat sa se tragă trei salve in aer. în­vălmăşeala continuând cu si mai multă vehemenţă, s'au tras fo­curi de armă. Sunt doi morţi şi trei răniţi". Din relaţiunea oficială a mi­nisterului de interne reese ca „mulţimea fanatizată" era în plină agitaţie în timpul alege­rilor. Care a fost cauza acestei agitaţii ? Ce ordine a primit comandantul unităţii militare din ţinutul Ruşi în vederea a­­legerilor ? La întâia întrebare, răspun­sul îl găsim in faptul următor: PE CÂND IN ARDEAL ALEGA-­­­ORII MAGHIARI AU FOST LAS­A­TI SA SE PREZINTE LA VOT, IN FORMATIUNI COM­PACTE, IN C­ORTEGIT PROVO­CATOARE, CU STEAGURI NA­ŢIONALE MAGHIARE ŞI IN CÂNTECUL MARŞULUI REVO­LUŢIONAR A LUI RACOCZY, AL­EGATORI! ROMANI AU FOST OPRIŢI LN BI­OC, DE LA VOT. RAPINDU-LI-SE ASTFEL UN DREPT CONSFINŢIT DE CONSTITUŢIA ROMÂNIEI MARI. Românii în unele localităţi au reacţionat, deoarece n’au înţeles ca maghiarii să-şi poată exercita un vot, dreptul lor de vot, iar ei să fie opriţi de forţa armată, î­n mod ilegal. Că ţărănimea română din Ruşi a înţeles să reacţioneze, împotriva unor dispoziţiuni ile­gale şi nechibzuite, aceasta do­vedeşte că ea e conştientă de drepturile şi datoriile sale cetă­ţeneşti. Vinovat este totdeauna acela, care iese din legalitate şi recurge la violenţe. Vinovat este acel factor res­ponsabil, care a dat instrucţiuni organelor în subordine, ca să facă imposibilă alegătorilor ro­mâni exercitarea dreptului lor de vot. Vinovat este acela, care, prin­­tr’un abuz de putere, a înteles, ca în caz de opunere legitimă, trupele să facă uz de arme. Si la Ruşi, din nenorocire, s’a făcut uz de arme. Jandarmii, confor­­mându-se ordinelor primite, au tras împotriva ţăranilor români. Nu sunt vinovaţi număr agen­ţii executanţi. Să nu creadă gu­vernul că „incidentul profund regretabil“ de la Ruşi, implică sancţiuni limitate, ca de obicei, la organe inferioare în subordi­ne, sub pretextul lipsei de tact. Nu. Răspunderea este întreagă a ministrului de interne, care a înțeles să nu favorizeze o con­sultare onestă a corpului electo­ral , care a recurs la metode și procedee condamnabile spre a putea, cu orice preţ, smulge ma­joritățile necesare guvernului. Acest „cu orice preţ“, a condus la „incidentele profund regreta­bile” din jud. Hunedoara. ■M Arta de a guverna este arta de a prevedea. Şi-a închipuit oare că Octavian Goga, ministrul de Interne, că românii ardeleni, vor primi cu inima uşoară şi cu zâmbetul pe buze ca Ardealul să fie repre­zentat în parlamentul României Mari, de toţi duşmanii declaraţi ai statului şi poporului româ­nesc, ca Szele Bela, Barabas Bela, sau dr. Tornya, care au candidat pe listele guvernului; sau de d. Bethlen, vărul primu­lui ministru al Ungariei, sau de contele Teleki, din Tg.-Mu­reş, fratele fostului prim minis­tru al Ungariei şi de atâţia al­ţii, cari au ochii amintiţi spre Budapesta ? Intr’un articol apărut In „Pa­tria" din Cluj, d. dr. Al. Vaida Voevod scrie următoarele: In le­gătură cu alegerile recente din Ardeal: „Poate vota (alegătorul român) pe un Barabas Béla, care o viață întreagă a persecutat tot ce era românesc. 11 poate vota, căci in România Mare sub steag trico­lor maghiar, sub paza jandar­mului român, Barabas Bela are privilegiul să-i suduiască pe „proștii de Valachi".......Din or­din mai înalt, Szele Béla a tri­mis un exil şi internare sute de români, a distrus familii, averi, vieţi româneşti, a insultat în cel mai grosolan chip dinastia ro­mână".. „D. dr. Tornya a făcut pro­ces statului român la Liga Na­ţiunilor. Merită să devină depu­tat din ordinul d-lui Goga, cu ajutorul jandarmului român". Toate aceste fapte sunt exac­te, dar trebuie să recunoaştem că o parte din răspundere o are şi d. Al. Vaida-Voevod, ca şi ceilalţi conducători ai partidu­lui naţional din Ardeal, cari, dela 1919 încoace," n’au Înţeles că cea mai însemnată problemă este aceea a unificării sufleteşti a neamului românesc, care dic­ta o conlucrare sinceră şi reală cu elementele capabile şi patrio­tice din vechiul regat, precum şi o politică unitară, fermă şi exact definită, faţă de minori­tăţile etnice. Din nefericire, aceşti condu­cători sufleteşti şi politici ai ro­mânilor ardeleni, au încurajat, direct, sau indirect, conştient, sau inconştient, o politică de suspiciune împotriva vechiului regat; ei au fost acei cari n’au recunoscut legalitatea Constitu­ţiei României întregite şi la Alba-Iulia, în ziua istorică a în­coronării primului Rege al Ro­mâniei Mari, au săvârşit gre­şeala să facă gol în jurul Tro­nului. Toate aceste manifestaţioni au favorizat creiarea unei stări de spirit specială în Ardeal şi Banat, de care au profitat, in primul rând, agitatorii şi pes­cuitorii in ape tulburi, cari con­duc minorităţile etnice. Pe când conducătorii partidu­lui naţional nu au Înţeles de la început ce dictează Interesele supreme ale statului român, ie­şit din criza creşterei şi intrat in criza refacere! şi a consoli­dării ; pe când ei au neglijat factorul important psihologic — unirea sufletească — şi s’au an­gajat orbeşte într’o politică ne­gativă sterilă, care a condus la rezultatele cunoscute, minorită­ţile etnice s’au simţit in largul lor, spre a multiplica atacurile împotriva României, prin Socie­tatea Naţiunilor. Şi azi, un alt român din Ar­deal, poetul „pătimirilor noa­stre”, din epoca de restrişte a neamului românesc, d. Octavian Goga, in dorinţa de a distruge politiceşte partidul naţional, a uitat şi el aceleaşi interese su­preme ale statului român şi in baza unui pact infam încheiat cu maghiarii. In opoziţie, a tri­mis In parlamentul României Mari, pe toţi Szele Bela şi Ba­rabas Bala, pe toţi duşmanii de­claraţi ai românismului şi o du­blură a guvernului budape­­stan! ! ! •■«4 Este aceeaş politică negativă, care prin insăşi caracteristica ei fundamentală, nu poate con­duce decât la rezultate deza­struoase. A sosit timpul ca toţi acei răspunzători moraliceşte şi po­liticeşte de situaţia pe care o deplorăm azi, să-şi revizuiască conştiinţele. Intre aceştia este şi d. dr. Al. Vaida Voevod, care tocmai in urma constatărilor şi observaţi­­uliilor pesimiste făcute in arti­colul său apărut in „Patria”, sub titlul tragic : „Doliul nos­tru”, ar fi bine să extragă şi În­văţăminte pentru viitor, din si­tuaţia de astăzi, o situaţie care este rezultanta unor serii de greşeli provocate de o politică pur negativă şi cu orizonturi prea limitate. R. SEIŞANU Declaraţiile d-nei Alexandrina Cantacuzino Ziarul „La Liberté" din Paris, a publicat un interview cu d-na Alexandrina Cantacuzino, în le­gătură cu congresul feminist din Paris. D-na Cantacuzino a fă­cut următoarele declaraţii rela­tive la mişcarea feministă din România : „Deşi sunt numai cincispre­zece ani de când feminismul are în România un rol activ, cu toa­te astea el este foarte important fiindcă acestui feminism i se da­­toreşte majoritatea operelor so­ciale, care există în ţara noastră. „Societatea ortodoxă naţională a femeilor române“, creată îna­inte de război este poate cea mai puternică organizaţie de e­­ducaţie din Europa. Ea a fost organizată într’un moment în care şcoalele Statului erau insu­ficiente. Societatea aceasta alcă­tuită din membri aparţinând tu­turor categoriilor sociale, a în­zestrat ţara în cincisprezece ani cu şapte licee de fete şi cu trei­zeci şi două de şcoale destinate fetelor de lucrători. In timpul războiului şcoalele acestea au fost transformate în spitale, cari au funcţionat şi­ în timpul ocupaţiei germane. După război am deschis o sub­scripţie naţională pentru înălţa­rea unui mare mausoleu, în câm­pia de la Mărăşeşti, mauso­leu destinat să primească ose­mintele a zece mii de morţi. Pe de altă parte, văzându-se că femeea poate juca un rol în viaţa publică, s-a creat Consi­liul naţional al femeilor, afiliat la consiliul internaţional, care are în fruntea sa pe marchiza d’Aberdon, şi Societatea de soli­daritate, afiliată la alianţa in­ternaţională pentru votul feme­ilor, pe care o prezidează d-na Corbett-Ashby. Am reuşit de asemenea să îns­criem în Constituţie, în aştepta­rea unei legi speciale, princi­piul recunoaşterei drepturilor politice ale femeilor. Putem spune deci că nu exis­tă ţară, în care feminismul să fi făcut mai multe progrese ca în România. Lucrul acesta a per­mis femeilor de a avea autori­tatea morală necesară spre a face apel la toate asociaţiile fe­minine minoritare din România şi să le întrunească la o confe­rinţă, care s’a ţinut la Bucu­reşti, la sfârşitul lunei Octom­brie 1925. Toate întrunirile acestea­ s’au desfăşurat într’o atmosferă de înţelegere şi am avut astfel sa­tisfacţia să primim omagiul su­rorilor noastre minoritare, cari au binevoit să recunoască sfor­ţările noastre. E drept că în momentele de faţă o campanie nedreaptă caută să inducă în eroare opinia pu­blică în privinţa adevăratei si­tuaţii a minorităţilor române. Nu putem fi de­cât dureros impresionaţi văzând ca se fiu în Franţa întruniri la care anu­miţi oameni interesaţi, denatu­rează faptele prezentând, de pildă, situaţia Basarabiei ca a­­normală. Acestea sunt mano­pere periculoase, cari nu au alt scop, decât să înşele opinia pu­blică. Ospitalitatea românească este tradiţională şi am avut în totdeauna cochetăria de a iubi şi de a fi iubiţi. Ceea ce în­seamnă că voim să multiplicăm toate sforţările noastre spre a face cât mai primitor căminul nostru naţional, surorilor şi fra­ţilor noştri, de rase diferite". Roş, alb şl verde Tricolorul unguresc arborat pretutindeni. — Incidentul din gara Sfântul Gheorghe Până şi copiii au reacţionat — Ancheta trimisului nostru special — Sfântul Gheorghe. 8 Am povestit ori o parte (o mică parte) din faptele, cari au punc­tat nemernicia întinsă în timpul perioadei electorale peste jude­ţul Trei-Scaune. Ce-am făcut ori, repetăm azi : înregistrăm fapte, cari sunt aşa de crud vor­bitoare, că nu mai e nevoie de adăugirea vre­unui comentariu. ROŞ, ALB ŞI VERDE Trei-patru săptămâni, cele trei culori maghiare s’au revărsat pretutindeni. Impodobiau trenu­rile. Fălfăiau, dese ca o singură şi uriaşă pânză, în vârfurile unui şir de stâlpi din plin centrul o­­raşului Sfântul Gheorghe. Inflo­­m­au butonierele tuturor sacouri­­lor, vestoanelor, tunicilor, şorţu­­leţelor de şcoală. Dominau loca­lurile. Chipul d-lui gen. Averescu tur­nat într’o medalie de metal ief­­ten sta pe piepturile ungurilor, în dreptul inimei, încadrat cu panglici roşii, albe şi verzi. . O paranteză: gardistul din poarta politiei oraşului purta şi ieri medalia generalului Ave­rescu. — Cine fi-a dat-o, prietene ? — Partidul (! ?) — M. Sa Regele a văzut deco­raţia asta, pe pieptul unui poli­ţist din Giurgiu şi i-a spus s’o scoată, fiindcă nu-i era permis s’o poarte. Decoraţii, prietene, numai M. Sa are dreptul să dea. — Partidul, dragă domnule. Dacă mi-a dat-o, de ce să n’o port ? a răspuns, placid şi con­vins, gardistul. Am văzut cocarda maghiară şi ieri împodobind câteva buto­niere. Ei bine, ostentaţia şi profuziu­nea, cu cari a fost arborat trico­lorul unguresc, a pricinuit, în rândurile românilor, neînchipuit de multă mâhnire şi îngrijitor de accentuată revoltă. Revolta aceasta s’a manifestat uneori. INCIDENTUL DIN GARA SFT. GHEORGHE.­­ TRICOLOR. MAGHIAR ŞI TRICOLORUL ROMÂN Cetele de alegători unguri pur­tau drapele mari bogate, roşii, albe şi verzi şi minuscule trico­­loruri româneşti. Şi acestea, pu­ţine şi mici, aveau culorile rân­duite orizontal, în loc de verti­cal, cum e drapelul român. Sfidarea aceasta a scos din răbdări mulţi români. Astfel, prin gara Sfântul Gheorghe, tre­ceau de la Odorhei, la Târgul Secuiesc, trei gărzi, cu ofiţerii lor. Şi tot în gară, o ceată de Unguri purtau drapele, în felul unguri purtau drapele, în felul a cerut alegătorilor, să înceteze neruşinarea. I s’a răspuns cu aroganţă. Ofiţerul a luat atunci pânza unui drapel unguresc şi a dat-o soldaţilor din vagon. Un ungur a pus mâna în pieptul ofiţerului. A fost încăerare. DRA­PELUL ROMANESC A FOST CALCAT IN PICIOARE DE UN UNGUR, INSTITUTOR LA O ŞCOALA DE STAT ROMÂNA. Răspunsul a fost, că soldaţii au svârlit in focul dela locomotivă drapele ungureşti. Incidentul n’a luat proporţii, numai graţie în­­ţelepciunei ostaşilor români. D. gen. Todirescu, comandantul gar­­nizonei, a deschis o anchetă, la care e ajutat şi de un reprezen­tant al prefecturei judeţului. ŞI COPIII AU REACŢIONAT Elevele şcoalei ungare secun­dare s-au dus la cursuri, cu co­carda in piept şi cu ameninţări. Elevele române le-au smuls co­cardele şi le-au păruit. La şcoala medie de băeţi şi la liceul de stat, şcolarii unguri au fost provocatori faţă de colegii lor români. Cocarda roşie, verde şi albă le împodobia tunicile. Di­rectorul, d. Batali, un foarte ini­mos român, a interzis şcolarilor unguri să arboreze culorile ma-­­ ghiare. D-sa a înaintat ministe­rului instrucţiei, un raport amă­nunţit, subliniind anume cau­zele, cărora se datoreşte îndrăs­­neala elevilor unguri. D SUBSECRETAR DE STAT­­ BUCŞAN LA TÂRGUL SACUIESC In turneul triumfal, pe care d. subsecretar de stat Bucşan, l-a făcut în jud. Trei-Scaune, d-sa s’a oprit şi la Târgul Săcuiesc. Poliţaiul interzisese arborarea drapelului unguresc, împotriva ungurilor, cari nu se supuseseră, unii români, din pornire proprie, au reacţionat... contondent. Iată primul cuvânt, care i-a fost spus d-lui Bucşan, de un­guri : — E bine, ca în această zi, populaţia să fie veselă. Şi cea mai mare veselie i-ar pricinui-o dreptul de a scoate drapelele ungureşti. D. subsecretar de Stat a accep­tat şi drapelele maghiare au fost scoase Ce autoritate va mai avea po­liţaiul din Târgul Săcuiesc ? Şi cât se vor bucura ungurii şi cât va creşte trufia lor, dacă vor fi pedepsiţi ofiţerii şi soldaţii, pro­vocaţi în gara Sfântul Gheor­ghe. ALTADATA ŞI ACUM încheiere : „Nép Zászlója” (Steagul popo­rului), nr. 22 din 28 Mai 1896 (exact acum 30 ani), pagina 4-a sub titlul: „Violarea steagurilor. Atentatorul împotriva steagului din Tiszolocz a fost prins. „Din Gömör-Tiszolocz, se a­­nunţă, că a fost prins atentatorul împotriva steagului, anume Do­­vala, care e un servitor. S’a mai aflat, că Dovala e conducătorul panslavilor, servitorul avocatu­lui Daxner Ştefan, care la 1848, a luptat împotriva noastră, în armata generalului Harban. Se aşteaptă arestări noui. Planul e al panslavilor’’.­­«I Sub titlul: O nouă violare a steagului: „Desfrânaţii şi obraznicii nu mai cunosc margini. In comune­le mărginaşe, locuite de minori­tăţi, agitatori demni de turci, comit zilnice atentate împotriva steagurilor, cari mărturisesc marea noastră sărbătoare naţio­nală. „In com. Asacz, jud. Torontal, proprietarul sârb Covaceff Tara a ordonat celor doi servitori ai săi, să ia jos steagul de la şcoala comunală. Servitorii s-au supus şi au dat jos steagul. Jandarme­ria a prins îndată pe aceşti aten­tatori, împreună ce cei, cari i-au pus la cale. „Acestor mizerabili le-a spus vestitul general Damianek : — „Voi, câinilor! Acum mă duc, dar voi veni înapoi şi vă voi împuşca pe toţi grămadă. Şi la ultimul mormânt al lui­ Râcz, vă voi împuşca şi eu ! „Acum ne-ar trebui nouă, un erou şi iubitor de ţară, ca Da­­mianek, ca să nimicească pe ast­fel de trădători de patrie”. Sub titlul : Violarea steagului din Bogoşani. „Judecătoria de ocol din com Bogoşani a dat sentinţă în ches­­tiunea violărei steagurilor. Des­­baterile au durat două zile. Pro­curorul general a scos de pe banca acuzării pe patru pârâţi Ceilalţi au fost pedepsiţi astfel ing. Adolf Diaconovici, locote­nent în rezervă, Neculai Spân­­eanu, preşedintele comunităţii greco-orientale, Ştefan Iosif Ştefan, scriitor la judecătoria de ocol şi Simeon Ivanovici, casie­rul din Bocşana, câte două luni arest şi amendă de câte 200 flo­rini. Care nu va plăti amenda, va mai­­ face 15 zile de arest. „Matei V. Jiga, contabil din Bocşana, Carol Jianu, funcţionar la banca Bocşana-germană, Oc­tavian Marin, diurnist la pretură şi D-tru Cazan, Neculai Borhrncă şi Nec. Ioga, muncitori la c. f. arest de o lună jumătate şi a­­mendă de câte 100 florini. Dacă nu vor plăti, vor mai­ face zece zile de arest. Condamnaţii au făcut apel’’. Citiţi, comparaţi, apreciaţi. C. MICIORA *----------GoD---------­„Strada Română"* strada principală din Praga Praga, 8 (Rador). — Consiliul municipal al oraşului Praga a hotărât ieri să dea unei străzi principale a oraşului numele de strada Română

Next