Universul, iunie 1926 (Anul 44, nr. 122-147)
1926-06-11 / nr. 131
In jnrnl nostra Câtăva vreme bulgarii ne lăsase în pace. Declaratiuni de prietenie, bune relațiuni, proclamate în parlament de pe banca ministerială, asigurări de liniștită vecinătate. J^greșit in tot timpul acesta comitagii atacau Dobrogea. Această atitudine a bunei armonii simulate a încetat. Bulgarii au revenit la afişarea vechilor sentimente de ură şi ostilitate iar la Sofia au reînceput meetingjirile şi toată agitaţia pe chestia Dobrogei. Cel din urmă motiv al agitaţiei antiromâneşti ar fi că 15 bulgari dobrogeni ar fi fost asasinaţi de către români. Aceasta ar fi o dovadă că românii au început prigoana împotriva bulgarilor din provincia transdunăreană. Cincisprezece bulgari omorîţi de români Este într’adevăr monstruos, mai ales că aceşti cincisprezece bulgari trebuie să fi fost, sau comitagii sau complici dovediţi ai comitagiilor. Aceasta în cazul când în adevăr asasinarea (?) celor cincisprezece bulgari ar fi exactă. Dar ţinuta au catagrafie agitatorii dela Sofia şi de numărul românilor măcelăriţi de bulgari dela 1918 şi până azi ? Binevoiască aceşti dulci vecini să se informeze la ministerul nostru de interne şi la ministerul de războiu şi vor afla că în aceşti din urmă opt ani, nu cincisprezece, nu o sută cincizeci, ci sute şi iar sute de români, jandarmi, primari, notari, învăţători, locuitori plugari, au fost atacaţi neîncetat , tâlhăreşte, prădaţi, torturaţi şi omorîţi. De ani de zile suntem siliţi să stăm cu arma la mână, să întreţinem pe graniţa Dobrogei forţe militare numeroase şi totuş, mulţumită complicităţei multor bulgari dobrogeni, cu comitagii, n’am putut încă izbuti să ne apărăm teritoriul. Şi în tot timpul acesta posturile noastre sunt atacate, satele jefuite şi sângele românesc curge. Noi am tăcut şi ne-am apărat cum am putut; nici n’am agitat contra bulgarilor, nici n’am tras la răspundere guvernul dela Soffia şi nici n’am recurs la represalii ; dar dacă vecinii noştri reîncep agitafia pentru revendicarea pământului nostru din dreapta Dunărei, va trebui să reacţionăm. Mai întâi autoritatea noastră militară trebue să ia din vreme măsuri pentru ca viitorul să nu ne găsească cu apărarea militară a Dobrogei în halul în care ne-am aflat în 1916. Exemplul Turtucaiei, să ne slujească. Apoi să ne asigurăm graniţa împotriva acelor elemente dobrogene care, deşi se bucură de cetăţenie română, ne urăsc de moarte. Să nu pierdem din vedere că noua explozie de ură bulgară este imediat consecutivă la două evenimente din politica internaţională : întâiul eveniment este încheierea tratatului de alianță ruso-german, al doilea eveniment : ratificarea de către Sobrania bulgară a tratatului de prietenie (?) turco-bulgar. învinşii de la 1918 îşi strâng rândurile. Nu mai este acum o taină cum că o revanşă se pregăteşte în Europa. Când va izbucni bomba, când va suna ceasul aşteptat de către cei biruiţi acum opt ani, nici chiar cei cari conspiră împotriva păcei omenirei n’ar putea spune, dar tot e bine că suntem prevestiţi. Această prevestire ne impune o datorie: să fim tari înăuntru pentru ca să putem fi tari și în afară. CONSTANTIN BACALBAŞA Consiliul de miniştri de Mare seara — Se menţine cl* IV a la trenuri. — Localul Operei Române.— Incăerarea de la Ruşi - Membrii guvernului s’au întrunit Marți seara într’un consiliu, sub preşedinţia d-lui general Averescu. SE MENŢINE CL. IV LA TRENURI Consiliul de adiţie al c. f. r. a Înaintat consiliului de miniştri, un raport memoriu, în care cere desfiinţarea clasei a patra de la trenurile de persoane şi mixte, întrucât vagoanele acestea, fiind vagoane de marfă cu bănci, nu pot fi luminate, nici încălzite şi nici uşor controlate. Totodată, din cauza existenţei acestei clase, traficul pe cl. III a scăzut considerabil, păgubind veniturile c. f. r. Consiliul, în urma lămuririlor date de d-nii gen. Văleanu şi gen. Mihail Ionescu, a găsit cererea neîntemeiată şi a res-siins-o, fiindcă ajutorarea popuaţiei nevoiaşe primează. LOCALUL OPEREI Consiliul a luat în discuţie chestiunea localului Operei Române. D. ministru al artelor V. Gol■diş a arătat, că din vina guvernanţilor precedenţi şi a concesionarilor, nu s-a plătit chiria la vreme proprietarului teatrului Liric, în care funcţionează Opera. Proprietarul a cerut rezilierea contractului, dar a făcut următoarele propuneri: Să vândă Statului întreg imobilul pe suma de 50 milioane lei sau să-l închirieze cu 5 milioane lei anual, cu plata anticipată. Consiliul a împuternicit pe d. ministru Goldiș să trateze cu proprietarul închirierea localului pe un preţ suportabil pentru punga statului, respingând oferta de cumpărare. S‘a emis părerea să fie traşi la răspundere cei, din vina cărora nu s‘a plătit chiria la vreme, cerându-se despăgubirile cuvenite statului. Părerea aceasta a rămas să mai fie judecată, dacă, în condiţiile speciale ale celor petrecute cu Opera Română în ultimul timp, se poate ajunge la vreun rezultat practic. ASUPRA OMORURILOR DELA RUŞI D. ministru P. Groza a făcut consiliului o expunere asupra celor constatate de d-sa în com. Ruşi, jud. Hunedoara, unde cu prilejul alegerilor recente, din încăerarea cunoscută între alegători şi jandarmi, doi alegători au fost ucişi. D-sa a comunicat consiliului, că populaţia, care fusese atât de paşnică în alegerile de la 25 Mai, pentru Cameră, a fost îndemnată la revoltă de conducătorii opoziţiei. D-sa va face azi ziariştilor o expunere amănunţită asupra celor întâmplate şi constatate. * Consiliul s-a terminat la ora 8 şi jum., după ce au fost rezolvate lucrările curente. Emil Ciucianu CINTIŢI UN ÎNTREG guvern excomunicat DE PAPA. — Telegramele anunţă că, într'una din şedinţele viitorului Consistoriu, I’apa, în cuvântarea pe care o va rosti, va protesta cu energia împotriva atitudinei guvernului mexican. , Piu XI va anunţa lumii, cu acest prilej, că guvernul mexican s’a făcut vinovat „ridicându-se împotriva lui Dumnezeu şi a bisericei Sale“. Apoi, Papa va rosti împotriva Mexicului formula „excomunicării majore“, una din cele mai grave pe cari le cunoaşte organizaţia bisericei catolice. BUCURIE CARE OMOARA. — D-ra Lily Giampiccoli învăţa cu multă sârguirnţă pianul. Avea talent şi mamă-sa nu se dădea, înapoi de la nici o osteneală şi nu ocolea nici o jertfă, ca Lily să fie o strălucită pianistă. In seara, când d-ra Lily dădea concert în sala unei Academii de muzică din Milano, în faţa unei alese asistenţe, fiu aplaudată cu mare entuziasm. Dar în mijlocul aplauzelor, se auzi un strigăt sfâşietor de durere. Mama pianistei, emoţionată de izbânda fiicei, căzu leşinată. A fost chemat imediat un medic, care constată că biata femee murise, dintr'un acces de inimă. O răpuse emoţia triumfului fetii. ---------: O. G-------------Președintele Poloniei ----- ------Un besler al Familiei Regale Cu prilejul vizitei recente a Suveranilor în Cadrilater, la Balcic, pe când M. Sa se plimba în oraș, deodată apăru un conil, de 10 ani, îmbrăcat sărăcios, originar din com. Arabagi, care a întâmpinat pe Suverană cu cuvintele : „Auzind că aici este „mama noastră a orfanilor, am „venit, pe jos, din jud. Constanţa să o văd şi eu. Sunt orfan de „tată, care a murit în război, iar „mama şi cu două surori au murit trăznite“. Majestatea Sa ascultându-l, mofând emoţionată, l-a mângâiat şi luându-l în trăsură, a hotărît să-l ducă la Bucureşti spre a-l da la şcoală. Se numeşte Alexandru loan. Adus la Balcic, a fost luat în trenul regal în gara Bazingic. Este foarte voiu şi Inteligent. Norocul l-a favorizat să aibe parte de înalta protecţie a M. Sale, care nu pregetă să aline cât mai mult suferinţele orfanilor celor ce, „mucenici ai neamului‘‘, s’au sacrificat pentru Patrie. D. MOSCICKI Cartierele mărginaşe ale Capitalei Grozăvești! îndemnarea parlamentărilor francezi Paris, 8 (Rador). — Camera a respins cu 247 contra 243 voturi amântarea discufiunii relative la sporirea indemnităţii parlamentare. ------□ s n—---FILANE — Așadar, am convenit. — Da, doamnă. — Prefer să-mi zici coniță... Sunt mai obicinuită. — Bine, doamnă. o să vă zic coniță. — Zici că Duminicile vrei să fii liberă seara ? — Da, doamnă... da, coniță. — Bine. In prima Duminică, după amiază. — Dacă’mi dați voe, eu o să plec. — Pardon ! A fost vorba pentru seara. Sunt de abea orele patru. — Da, dar nu m'așteptam să se schimbe programul aşa de repede. Şi trebue să fac repetiție pentru diseară. — Ce program, ce repetiţie ?! — Eu sunt baletistă. — Cum ? — Da... Iu toate Duminicile joc seara la un şantan... Nu-mi ajunge leafa.... _ * — Bine, dar nu mi-ai spus nimic ! — Am crezut că nu vă interesează... Din moment ce eram liberă poate că era indiferent... — Ştiu... Totuşi... — Vă rog să nu mă împiedicaţi... S’ar putea să mă înlocuiască... — Ai costum ? — Cum nu !... Şi încă foarte frumos... Dacă voiţi, mă ’mbrac şi o să mă vedeţi. Şi fără să mai aştepte răspunsul, dă fuga în subsol, de unde reapare după un sfert de oră pudrată vârtos, aproape tencuită, buzele şi vârfurile urechilor roşii par’c’ar fi fost muiate în bulion, sprâncenile văcsuite, decoltată până la şolduri, ciorapi de apă albi, de pe cari nu reuşise să scoată stropiturile ţâşnite dintre lespezile descleştate ale trotuarelor, pantofi de pânză frichiniţi cu cretă... „Fata’n ^ casă1* se uită când în pământ când la stăpână, potrivindu-şi cu degetele mirosind a banane şi roşii la vârfuri abajurul încreţit care-i fâşie din jurul mijlocului până ceva mai sus de genunchii goi. — Aşa joc... Să vedeji cum m’aplaudă lumea !... — Şi aşa te duci pân’acolo ? — Pui mantoul, şi după ce ajung... . . Un târâit ascuţit şi lung îi fac vorba. — A sunat cineva. — Da... Mă duc să deschid. — Stai!... Nu aşa ! Dar „fata’n casă“, grăbită , a mai aşteptat. A alergat, a deschis — şi musafirii au rămas cu gura căscată. Lî s’au dat pe urmă toate explicaţiile. Şi fiindcă Marija n’avea vreme de perdut, căci s’apropia ora repetiţiei, a servit dulceaţa în costumul dela şantan, s’a vârât sub mantou şi a luat-o la picior. Seara fu aclamată de sala plină de fum de tutun şi de parfum de rachiu. Tar a doua zi luă iar mătura de coadă. Așa e viața. Don José ! Se impune o revizuire a conştiinţelorlFeminismul i România — In urma incidentelor sângeroase din jud. Hunedoara. — Cine este răspunzător 1 — Situaţia d-lui Octavian Goga. — O politică negtivă cu rezultate dezastruoase — In comunicatul dat publicităţii de ministerul de interne, privitor la incidentele sângeroase, petrecute cu prilejul alegerilor judeţene în com. Ruşi, jud. Hunedoara, se spune : „Mulţimea fanatizată de o agitaţie necontenită pe timpul alegerilor, a rupt cordonul soldaţilor şi i-a atacat cu pietre, încercând a dezarma pe insus comandantul unităţei. Căpitanul Morariu, după somaţiunile legale, căzând că nu poate stăpâni furia mulţimii, a ordonat sa se tragă trei salve in aer. învălmăşeala continuând cu si mai multă vehemenţă, s'au tras focuri de armă. Sunt doi morţi şi trei răniţi". Din relaţiunea oficială a ministerului de interne reese ca „mulţimea fanatizată" era în plină agitaţie în timpul alegerilor. Care a fost cauza acestei agitaţii ? Ce ordine a primit comandantul unităţii militare din ţinutul Ruşi în vederea alegerilor ? La întâia întrebare, răspunsul îl găsim in faptul următor: PE CÂND IN ARDEAL ALEGA-ORII MAGHIARI AU FOST LASATI SA SE PREZINTE LA VOT, IN FORMATIUNI COMPACTE, IN CORTEGIT PROVOCATOARE, CU STEAGURI NAŢIONALE MAGHIARE ŞI IN CÂNTECUL MARŞULUI REVOLUŢIONAR A LUI RACOCZY, ALEGATORI! ROMANI AU FOST OPRIŢI LN BIOC, DE LA VOT. RAPINDU-LI-SE ASTFEL UN DREPT CONSFINŢIT DE CONSTITUŢIA ROMÂNIEI MARI. Românii în unele localităţi au reacţionat, deoarece n’au înţeles ca maghiarii să-şi poată exercita un vot, dreptul lor de vot, iar ei să fie opriţi de forţa armată, în mod ilegal. Că ţărănimea română din Ruşi a înţeles să reacţioneze, împotriva unor dispoziţiuni ilegale şi nechibzuite, aceasta dovedeşte că ea e conştientă de drepturile şi datoriile sale cetăţeneşti. Vinovat este totdeauna acela, care iese din legalitate şi recurge la violenţe. Vinovat este acel factor responsabil, care a dat instrucţiuni organelor în subordine, ca să facă imposibilă alegătorilor români exercitarea dreptului lor de vot. Vinovat este acela, care, printr’un abuz de putere, a înteles, ca în caz de opunere legitimă, trupele să facă uz de arme. Si la Ruşi, din nenorocire, s’a făcut uz de arme. Jandarmii, conformându-se ordinelor primite, au tras împotriva ţăranilor români. Nu sunt vinovaţi număr agenţii executanţi. Să nu creadă guvernul că „incidentul profund regretabil“ de la Ruşi, implică sancţiuni limitate, ca de obicei, la organe inferioare în subordine, sub pretextul lipsei de tact. Nu. Răspunderea este întreagă a ministrului de interne, care a înțeles să nu favorizeze o consultare onestă a corpului electoral , care a recurs la metode și procedee condamnabile spre a putea, cu orice preţ, smulge majoritățile necesare guvernului. Acest „cu orice preţ“, a condus la „incidentele profund regretabile” din jud. Hunedoara. ■M Arta de a guverna este arta de a prevedea. Şi-a închipuit oare că Octavian Goga, ministrul de Interne, că românii ardeleni, vor primi cu inima uşoară şi cu zâmbetul pe buze ca Ardealul să fie reprezentat în parlamentul României Mari, de toţi duşmanii declaraţi ai statului şi poporului românesc, ca Szele Bela, Barabas Bela, sau dr. Tornya, care au candidat pe listele guvernului; sau de d. Bethlen, vărul primului ministru al Ungariei, sau de contele Teleki, din Tg.-Mureş, fratele fostului prim ministru al Ungariei şi de atâţia alţii, cari au ochii amintiţi spre Budapesta ? Intr’un articol apărut In „Patria" din Cluj, d. dr. Al. Vaida Voevod scrie următoarele: In legătură cu alegerile recente din Ardeal: „Poate vota (alegătorul român) pe un Barabas Béla, care o viață întreagă a persecutat tot ce era românesc. 11 poate vota, căci in România Mare sub steag tricolor maghiar, sub paza jandarmului român, Barabas Bela are privilegiul să-i suduiască pe „proștii de Valachi".......Din ordin mai înalt, Szele Béla a trimis un exil şi internare sute de români, a distrus familii, averi, vieţi româneşti, a insultat în cel mai grosolan chip dinastia română".. „D. dr. Tornya a făcut proces statului român la Liga Naţiunilor. Merită să devină deputat din ordinul d-lui Goga, cu ajutorul jandarmului român". Toate aceste fapte sunt exacte, dar trebuie să recunoaştem că o parte din răspundere o are şi d. Al. Vaida-Voevod, ca şi ceilalţi conducători ai partidului naţional din Ardeal, cari, dela 1919 încoace," n’au Înţeles că cea mai însemnată problemă este aceea a unificării sufleteşti a neamului românesc, care dicta o conlucrare sinceră şi reală cu elementele capabile şi patriotice din vechiul regat, precum şi o politică unitară, fermă şi exact definită, faţă de minorităţile etnice. Din nefericire, aceşti conducători sufleteşti şi politici ai românilor ardeleni, au încurajat, direct, sau indirect, conştient, sau inconştient, o politică de suspiciune împotriva vechiului regat; ei au fost acei cari n’au recunoscut legalitatea Constituţiei României întregite şi la Alba-Iulia, în ziua istorică a încoronării primului Rege al României Mari, au săvârşit greşeala să facă gol în jurul Tronului. Toate aceste manifestaţioni au favorizat creiarea unei stări de spirit specială în Ardeal şi Banat, de care au profitat, in primul rând, agitatorii şi pescuitorii in ape tulburi, cari conduc minorităţile etnice. Pe când conducătorii partidului naţional nu au Înţeles de la început ce dictează Interesele supreme ale statului român, ieşit din criza creşterei şi intrat in criza refacere! şi a consolidării ; pe când ei au neglijat factorul important psihologic — unirea sufletească — şi s’au angajat orbeşte într’o politică negativă sterilă, care a condus la rezultatele cunoscute, minorităţile etnice s’au simţit in largul lor, spre a multiplica atacurile împotriva României, prin Societatea Naţiunilor. Şi azi, un alt român din Ardeal, poetul „pătimirilor noastre”, din epoca de restrişte a neamului românesc, d. Octavian Goga, in dorinţa de a distruge politiceşte partidul naţional, a uitat şi el aceleaşi interese supreme ale statului român şi in baza unui pact infam încheiat cu maghiarii. In opoziţie, a trimis In parlamentul României Mari, pe toţi Szele Bela şi Barabas Bala, pe toţi duşmanii declaraţi ai românismului şi o dublură a guvernului budapestan! ! ! •■«4 Este aceeaş politică negativă, care prin insăşi caracteristica ei fundamentală, nu poate conduce decât la rezultate dezastruoase. A sosit timpul ca toţi acei răspunzători moraliceşte şi politiceşte de situaţia pe care o deplorăm azi, să-şi revizuiască conştiinţele. Intre aceştia este şi d. dr. Al. Vaida Voevod, care tocmai in urma constatărilor şi observaţiuliilor pesimiste făcute in articolul său apărut in „Patria”, sub titlul tragic : „Doliul nostru”, ar fi bine să extragă şi Învăţăminte pentru viitor, din situaţia de astăzi, o situaţie care este rezultanta unor serii de greşeli provocate de o politică pur negativă şi cu orizonturi prea limitate. R. SEIŞANU Declaraţiile d-nei Alexandrina Cantacuzino Ziarul „La Liberté" din Paris, a publicat un interview cu d-na Alexandrina Cantacuzino, în legătură cu congresul feminist din Paris. D-na Cantacuzino a făcut următoarele declaraţii relative la mişcarea feministă din România : „Deşi sunt numai cincisprezece ani de când feminismul are în România un rol activ, cu toate astea el este foarte important fiindcă acestui feminism i se datoreşte majoritatea operelor sociale, care există în ţara noastră. „Societatea ortodoxă naţională a femeilor române“, creată înainte de război este poate cea mai puternică organizaţie de educaţie din Europa. Ea a fost organizată într’un moment în care şcoalele Statului erau insuficiente. Societatea aceasta alcătuită din membri aparţinând tuturor categoriilor sociale, a înzestrat ţara în cincisprezece ani cu şapte licee de fete şi cu treizeci şi două de şcoale destinate fetelor de lucrători. In timpul războiului şcoalele acestea au fost transformate în spitale, cari au funcţionat şi în timpul ocupaţiei germane. După război am deschis o subscripţie naţională pentru înălţarea unui mare mausoleu, în câmpia de la Mărăşeşti, mausoleu destinat să primească osemintele a zece mii de morţi. Pe de altă parte, văzându-se că femeea poate juca un rol în viaţa publică, s-a creat Consiliul naţional al femeilor, afiliat la consiliul internaţional, care are în fruntea sa pe marchiza d’Aberdon, şi Societatea de solidaritate, afiliată la alianţa internaţională pentru votul femeilor, pe care o prezidează d-na Corbett-Ashby. Am reuşit de asemenea să înscriem în Constituţie, în aşteptarea unei legi speciale, principiul recunoaşterei drepturilor politice ale femeilor. Putem spune deci că nu există ţară, în care feminismul să fi făcut mai multe progrese ca în România. Lucrul acesta a permis femeilor de a avea autoritatea morală necesară spre a face apel la toate asociaţiile feminine minoritare din România şi să le întrunească la o conferinţă, care s’a ţinut la Bucureşti, la sfârşitul lunei Octombrie 1925. Toate întrunirile acestea s’au desfăşurat într’o atmosferă de înţelegere şi am avut astfel satisfacţia să primim omagiul surorilor noastre minoritare, cari au binevoit să recunoască sforţările noastre. E drept că în momentele de faţă o campanie nedreaptă caută să inducă în eroare opinia publică în privinţa adevăratei situaţii a minorităţilor române. Nu putem fi decât dureros impresionaţi văzând ca se fiu în Franţa întruniri la care anumiţi oameni interesaţi, denaturează faptele prezentând, de pildă, situaţia Basarabiei ca anormală. Acestea sunt manopere periculoase, cari nu au alt scop, decât să înşele opinia publică. Ospitalitatea românească este tradiţională şi am avut în totdeauna cochetăria de a iubi şi de a fi iubiţi. Ceea ce înseamnă că voim să multiplicăm toate sforţările noastre spre a face cât mai primitor căminul nostru naţional, surorilor şi fraţilor noştri, de rase diferite". Roş, alb şl verde Tricolorul unguresc arborat pretutindeni. — Incidentul din gara Sfântul Gheorghe Până şi copiii au reacţionat — Ancheta trimisului nostru special — Sfântul Gheorghe. 8 Am povestit ori o parte (o mică parte) din faptele, cari au punctat nemernicia întinsă în timpul perioadei electorale peste judeţul Trei-Scaune. Ce-am făcut ori, repetăm azi : înregistrăm fapte, cari sunt aşa de crud vorbitoare, că nu mai e nevoie de adăugirea vreunui comentariu. ROŞ, ALB ŞI VERDE Trei-patru săptămâni, cele trei culori maghiare s’au revărsat pretutindeni. Impodobiau trenurile. Fălfăiau, dese ca o singură şi uriaşă pânză, în vârfurile unui şir de stâlpi din plin centrul oraşului Sfântul Gheorghe. Inflomau butonierele tuturor sacourilor, vestoanelor, tunicilor, şorţuleţelor de şcoală. Dominau localurile. Chipul d-lui gen. Averescu turnat într’o medalie de metal ieften sta pe piepturile ungurilor, în dreptul inimei, încadrat cu panglici roşii, albe şi verzi. . O paranteză: gardistul din poarta politiei oraşului purta şi ieri medalia generalului Averescu. — Cine fi-a dat-o, prietene ? — Partidul (! ?) — M. Sa Regele a văzut decoraţia asta, pe pieptul unui poliţist din Giurgiu şi i-a spus s’o scoată, fiindcă nu-i era permis s’o poarte. Decoraţii, prietene, numai M. Sa are dreptul să dea. — Partidul, dragă domnule. Dacă mi-a dat-o, de ce să n’o port ? a răspuns, placid şi convins, gardistul. Am văzut cocarda maghiară şi ieri împodobind câteva butoniere. Ei bine, ostentaţia şi profuziunea, cu cari a fost arborat tricolorul unguresc, a pricinuit, în rândurile românilor, neînchipuit de multă mâhnire şi îngrijitor de accentuată revoltă. Revolta aceasta s’a manifestat uneori. INCIDENTUL DIN GARA SFT. GHEORGHE. TRICOLOR. MAGHIAR ŞI TRICOLORUL ROMÂN Cetele de alegători unguri purtau drapele mari bogate, roşii, albe şi verzi şi minuscule tricoloruri româneşti. Şi acestea, puţine şi mici, aveau culorile rânduite orizontal, în loc de vertical, cum e drapelul român. Sfidarea aceasta a scos din răbdări mulţi români. Astfel, prin gara Sfântul Gheorghe, treceau de la Odorhei, la Târgul Secuiesc, trei gărzi, cu ofiţerii lor. Şi tot în gară, o ceată de Unguri purtau drapele, în felul unguri purtau drapele, în felul a cerut alegătorilor, să înceteze neruşinarea. I s’a răspuns cu aroganţă. Ofiţerul a luat atunci pânza unui drapel unguresc şi a dat-o soldaţilor din vagon. Un ungur a pus mâna în pieptul ofiţerului. A fost încăerare. DRAPELUL ROMANESC A FOST CALCAT IN PICIOARE DE UN UNGUR, INSTITUTOR LA O ŞCOALA DE STAT ROMÂNA. Răspunsul a fost, că soldaţii au svârlit in focul dela locomotivă drapele ungureşti. Incidentul n’a luat proporţii, numai graţie înţelepciunei ostaşilor români. D. gen. Todirescu, comandantul garnizonei, a deschis o anchetă, la care e ajutat şi de un reprezentant al prefecturei judeţului. ŞI COPIII AU REACŢIONAT Elevele şcoalei ungare secundare s-au dus la cursuri, cu cocarda in piept şi cu ameninţări. Elevele române le-au smuls cocardele şi le-au păruit. La şcoala medie de băeţi şi la liceul de stat, şcolarii unguri au fost provocatori faţă de colegii lor români. Cocarda roşie, verde şi albă le împodobia tunicile. Directorul, d. Batali, un foarte inimos român, a interzis şcolarilor unguri să arboreze culorile ma- ghiare. D-sa a înaintat ministerului instrucţiei, un raport amănunţit, subliniind anume cauzele, cărora se datoreşte îndrăsneala elevilor unguri. D SUBSECRETAR DE STAT BUCŞAN LA TÂRGUL SACUIESC In turneul triumfal, pe care d. subsecretar de stat Bucşan, l-a făcut în jud. Trei-Scaune, d-sa s’a oprit şi la Târgul Săcuiesc. Poliţaiul interzisese arborarea drapelului unguresc, împotriva ungurilor, cari nu se supuseseră, unii români, din pornire proprie, au reacţionat... contondent. Iată primul cuvânt, care i-a fost spus d-lui Bucşan, de unguri : — E bine, ca în această zi, populaţia să fie veselă. Şi cea mai mare veselie i-ar pricinui-o dreptul de a scoate drapelele ungureşti. D. subsecretar de Stat a acceptat şi drapelele maghiare au fost scoase Ce autoritate va mai avea poliţaiul din Târgul Săcuiesc ? Şi cât se vor bucura ungurii şi cât va creşte trufia lor, dacă vor fi pedepsiţi ofiţerii şi soldaţii, provocaţi în gara Sfântul Gheorghe. ALTADATA ŞI ACUM încheiere : „Nép Zászlója” (Steagul poporului), nr. 22 din 28 Mai 1896 (exact acum 30 ani), pagina 4-a sub titlul: „Violarea steagurilor. Atentatorul împotriva steagului din Tiszolocz a fost prins. „Din Gömör-Tiszolocz, se anunţă, că a fost prins atentatorul împotriva steagului, anume Dovala, care e un servitor. S’a mai aflat, că Dovala e conducătorul panslavilor, servitorul avocatului Daxner Ştefan, care la 1848, a luptat împotriva noastră, în armata generalului Harban. Se aşteaptă arestări noui. Planul e al panslavilor’’.«I Sub titlul: O nouă violare a steagului: „Desfrânaţii şi obraznicii nu mai cunosc margini. In comunele mărginaşe, locuite de minorităţi, agitatori demni de turci, comit zilnice atentate împotriva steagurilor, cari mărturisesc marea noastră sărbătoare naţională. „In com. Asacz, jud. Torontal, proprietarul sârb Covaceff Tara a ordonat celor doi servitori ai săi, să ia jos steagul de la şcoala comunală. Servitorii s-au supus şi au dat jos steagul. Jandarmeria a prins îndată pe aceşti atentatori, împreună ce cei, cari i-au pus la cale. „Acestor mizerabili le-a spus vestitul general Damianek : — „Voi, câinilor! Acum mă duc, dar voi veni înapoi şi vă voi împuşca pe toţi grămadă. Şi la ultimul mormânt al lui Râcz, vă voi împuşca şi eu ! „Acum ne-ar trebui nouă, un erou şi iubitor de ţară, ca Damianek, ca să nimicească pe astfel de trădători de patrie”. Sub titlul : Violarea steagului din Bogoşani. „Judecătoria de ocol din com Bogoşani a dat sentinţă în chestiunea violărei steagurilor. Desbaterile au durat două zile. Procurorul general a scos de pe banca acuzării pe patru pârâţi Ceilalţi au fost pedepsiţi astfel ing. Adolf Diaconovici, locotenent în rezervă, Neculai Spâneanu, preşedintele comunităţii greco-orientale, Ştefan Iosif Ştefan, scriitor la judecătoria de ocol şi Simeon Ivanovici, casierul din Bocşana, câte două luni arest şi amendă de câte 200 florini. Care nu va plăti amenda, va mai face 15 zile de arest. „Matei V. Jiga, contabil din Bocşana, Carol Jianu, funcţionar la banca Bocşana-germană, Octavian Marin, diurnist la pretură şi D-tru Cazan, Neculai Borhrncă şi Nec. Ioga, muncitori la c. f. arest de o lună jumătate şi amendă de câte 100 florini. Dacă nu vor plăti, vor mai face zece zile de arest. Condamnaţii au făcut apel’’. Citiţi, comparaţi, apreciaţi. C. MICIORA *----------GoD---------„Strada Română"* strada principală din Praga Praga, 8 (Rador). — Consiliul municipal al oraşului Praga a hotărât ieri să dea unei străzi principale a oraşului numele de strada Română