Universul, noiembrie 1926 (Anul 44, nr. 254-278)

1926-11-26 / nr. 275

inul XLIV. Nr 275 LUIGI CAZZAVILLA. TELEFON: Direcţia 13772­4 64/64 Oi­n emili, Du­pL­­ ------------------­ ÎAm înregistrat faptul, de o im­portanţă cu totul specială, că elevii candidaţi la bacalaureat, din Chişinău, văzându-se res­pinşi de comisiunea respectivă, i 'au găsit un mijloc neaşteptat ,­de a-şi valorifica o pregătire şti­­­inţifică inexistentă.­­ Numiţii candidaţi din Chişi­­.'«ău au găsit cu cale să dea în ’. judecata ministerul instrucţiunii publice şi au cerut ca... justiţia să pronunţe casarea examenu­lui... ’ Lăsând la o parte aberaţiunea juridică pe care o constituie o ...! asemenea concepţie — numim acest procedeu numai aşa cum­­trebue numit, — o foarte îndrăz­­­­neală necuviinţă. Oficiosul guvernului înregis­trând şi el faptul de mai sus, să­vârşeşte greşeala de a nu adăuga că socoteşte necesar să ia imediate şi severe măsuri împotriva sem­natarilor cererii de acţionare în justiţie a ministerului instrucţi­unii. El se mulţumeşte să arate ceea ce toţi ştim, şi anume că instanţele judiciare n’au a se a­­mesteca în această chestiune. ‘ Că justiţia n’are nici o cădere să se amestece într’o afacere de o asemenea natură, e uşor de înţeles. „Nedreptăţiţii", „victimele", cari după atâţia ani de viaţă româ­nească, (pe care o batjocoresc sistematic), n’au ajuns încă să scrie corect o frază româneşte, însă au pretenţiunea să intre în Universitatea românească, „per­secutaţii" de la Chişinău au avut putinţa să se adreseze, în timp util, şi în formele legale, plângân­­du-se autorităţii şcolare supe­rioare. Cum însă, uzând de această cale­, ministerul a stabilit cu pri­sosinţă că reclamanţii încercau jur şi simplu o nepermisă misti­ficare, contestaţia le-a fost res­pinsă . Cei mai ignoranţi candi­daţi cari se pot vedea azi în Eu­ropa, şi cam­ oriunde, ar fi fost definitiv acoperiţi cu o meritată ruşine, nu puteau fi admişi de comisiunea de bacalaureat din Chişinău, cum nu i-ar fi admis nici o comisie, oricât de îngădui­toare. „Victimele",—aceasta o confir­­e­ntă şi oficiosul guvernului,—s’au „adresat acum justiţiei. Astfel,—întru­cât faptul se ade­­...­vereşte—după provocarea de la Cernăuţi, se încearcă reeditarea lucrului, la Chişinău. Un gest vine după celalt, de­­ţ.­ terminat de aceleaşi preocupări şi făcând să se întrevadă o men­talitate identică, deopotrivă de condamnabilă. Simpla argumentare menită să arate că justiţia nu e competentă să se rostească asupra reclama­­-ției de care e vorba, nu este de ajuns. Ea nu constituie un răs­puns suficient, la manevra ce se încearcă. Gestul trebuie judecat în întregimea lui, şi caracteriza­rea, ca şi urmările, să se refere la însăşi natura specială a ges­tului. Justiţia trebuie în adevăr să intervie, însă nu spre a încuraja nici măcar aparent noua provo­­caţiune pusă la cale, ci spre a­­dicta sancţiuni împotriva unor agitatori cari şi-au strămutat în­­tr'un nou domeniu acţiunea de calomniatori. Sesizata de înşişi membrii co­misiunii examinatoare, justiţia trebuie să se aplice cu severitate pedepse cari să-i cheme la reali­tate şi să constituie un exemplu pentru alţii cari ar încerca mâi­ne să facă la fel.• Iar ministerul instrucţiunii, paralel cu acţiunea pe care pro­fesorii calomniaţi sunt datori s’o intenteze îndată ce vor avea tex­tul şi numele din această nouă reclamaţie ce a fost depusă îm­potriva lor, ministerul instrucţi­unii are şi el o datorie : să bine­­voiască a da o cuvenită lecţie aşa ziselor „victime" cari-şi închi­puie că singure lipsa de respect şi reaua credinţă sunt suficiente titluri la Chişinău spre a se tre­ce un examen de bacalaureat. Excluderea, pentru cel puţin câţiva ani, a acestor domni, de la examenul pe tema căruia au săvârşit o foarte îndrăzneaţă ne­­cuviinţă, este o măsură simplă şi care se impune. Numai astfel se va paraliza o atare acţiune vinovată, pornită din mai multe părţi deodată, şi, dându-se un edificator exemplu tineretului care vrea în adevăr să muncească, se va păstra ne­atins prestigiul învăţământului, într’un cadru de obligatorie şi elementară cuviinţă. M. Negru ----------u«D---------­ Vapor german prins cu contrabandă New-York, 23 (Rador). — După o urmărire în largul mării, la 225 kilometri dis­tanţă de coaste, un contra­­torpilor­­e„­.„-îomn din servi­ciul poliţiei coastelor a prins şi a adus ori la New-York un vapor german, care transpor­ta 100.000 lăzi cuprinzând whisky, în valoare de un mi­lion lire sterline. ---------------------------­ Turcii şi jocurile de noroc Const­antinopol, 24. (Rador). — Se anunţă, că guvernul turc ar avea intenţia să interzică acce­sul supuşilor turci la cazinoul de joc, instalat in fostul palat impe­rial,, deoarece câţiva bogătaşi s'au ruinat şi s'au sinucis in ur­ma pierderilor la jocurile de no­roc. -------—o □ o---------­ Puteri depline Senatului din Danzig Varşovia, 24 (Rador). — Volks­­tag-ul din Danzig a votat pri in a doua­ lectură legea prin care se acordă depline puteri Senatu­lui. După propunerea partidelor din coaliţia guvernamentală, le­gea a fost votată pe articole fără discuţie. Această măsură a îm­piedicat opoziţia să continue ob­strucţia. Legea va fi votată in a treia lectură în şedinţa de Vi­neri. ---------0 : 0---------­ Câni) se va întrebuinţa forţa engleză Londra, 24. (Rador).— Din cer­curile ministerului de externe se anunța că guvernul Marei Brita­nii a aprobat, dând instrucţiuni de a se întrebuinţa forţa numai în cazuri extreme ca în inciden­tele dela Wanshien. In acest sens s'au dat instrucţiuni, simultan, reprezentantului Marei Britanii la Peking şi comandantului şef al forțelor navale engleze aflate în apele chineze. PaginiB MISSáS.«». In ajunul plecării M. S. Regina din America New-York, 23 (R­ador). — M. S. Regina Maria a Ro­mâniei va adresa astă seară, prietenilor americani, prin radtofonie„ salutul Său de adio. New-York, 23 (Rador). — In ui. Urna zi a șederii tale la Nem- York, grupul regal va face, cu un iacht, o plimbare prin port. Va lua apoi dejunul la directo­rul lui „Standard OoiV", la New­­­Jerrey. După prânz, Majestatea Sa va vizita stabilimentul Edison și după luarea cinei la mistress Voncent Astor, se va instala pe bordul vaporului. New-York, 23 (Rador).— Eri, în vizita prin Nerw-York, automo­bilele regale au atins adeseaori o viteză de 60 de mile pe oră, ceea ce a pus în imposibilitate pe motocicliștii cari escortau gru­pul regal să le însoțească. ♦ -----------------­ IHIEMNARU.» Mill Pentru Harte Chendi In sfârşit, după atâţia ani dela moartea lui llarie Chendi, s'a găsit­ o zi de răgaz, pentru aşa de grăbiţii reprezentanţi ai ofi­cialităţii şi societăţilor culturale, să aducă un prinos de recunoş­tinţă şi memoriei lui llarie Chendi. Colo, departe, în com. Carlos, de lângă Mediaş, e casa, în care s’a născut luptătorul, totdeauna pe linia întâi a parapetului cul­tural, Chendi. Şi pe un perete al casei părinteşti, s’a aşezat o placă de amintire, că acolo, a deschis ochii scriitorul tăios, me­reu dârz împotriva celor cari în­curcau scrisul literar. Chendi n’a fost însă numai cri­ticul literar, zorit ca de-o mare datorie sa­uSfâriice glorialele în­gâmfaţilor şi să sfâşie falsele a­­parenţe. A fost şi un aprig lup­tător pe tărîmul naţional. La comemorarea de la Darlos, sa legat Societatea scriitorilor români, prin preşedintele său, d. Liviu Rebreanu, să-şi dea toate silinţele de a ridica lui Chendi un bust în Capitală. Credem că i se va da sprijin din toate păr­­ile. A fost desigur foarte emoţio­nant momentul la desvelirea plă­cii de „amintire neperitoare", fixată pe casa de la Carlos, când copilul lui Chendi, a mulţumit în numele lui şi al necăjitei sale mame, celor cari le-au spus, cât a muncit Chendi, a cărui viaţă a fost şi grea şi trudită. Şi dacă viaţa lui a fost aşa, ce grea trebuie să fie a urmaşilor lui, fără sprijin! C. Cro. ---------------------------­ Comitetul de apăra­rea statului polon Varşovia, 24 (Rador). — Mulţi, s'a ţinut prima şedinţă a comi­tetului pentru apărarea statului, prezidată de preşedintele Repu­­blicei. S’a discutat atitudinea Po­loniei la apropiata sesiune a Consiliului Ligii Naţiunilor, la care va participa ministrul de externe. ----------pDo----------­ Grande Farrére la Varşovia Varşovia, 24 (Rador). — Marţi seara, a sosit la Varşovia scrii­torul Claude Farrére, salut în gară de reprezentanţii ministeru­lui de externe, departamentul marinei, societăţii scriitorilor po­loni şi de numeros public. Membrii comisiunii româno-ruse dela Camenetz-Podolsk "Delă' stânga spre dreapta: 1) şefii siguranţei oraşului Podolsk; *ffi­CR:Nîcolau; 3) E. Ionescu Darzeu, primul preşedinte al trib. Lăpuşna ; 4) Amietenici, procuror I la Odessa ; 5) general G. Petres­­cu, dela corp. 3 armată; 6) Le­­pier­schi; 7) Huzărescu, inspector general al siguranței; 7) Malin­g, translator; 9) Anglia, secretarul comisiei şi 10) Comşa. Pagini Vineri 26 Noembrie 1926 STELIAN POPESCU Redacția: Coresp. cu provincia 2/98^35/31 Limba germană în consiliul municipal din Cernăuţi Consilierii minoritari vorbesc numai nemţeşte, iar cei români vorbesc şi ei tot... nemţeşte. Ori înveţi nemţeşte, ori n’ai ce căuta la şedinţele­­ consiliului municipal Nu e nevoe să fii iniţiat în tainele gospodăriei comunale, ca să vezi imediat ce spirit domneşte acolo. N’ai decât să participi odată la o şedinţă a consiliului municipal, ca să o părăseşti imediat cu mâhnire, pentru a nu reveni niciodată. De la începutul până la sfârşitul şedinţei, în tot decursul ei, nu se vorbeşte decât aproape nu­mai în limba germană. La început, credeam că tre­bue să avem oarecare toleranţă faţă de aleşii noştri de la pri­mărie. Ne gândeam că sunt pri­mele alegeri municipiale, cari au adus la suprafaţă oameni necunoscători încă ai limbii o­­ficiale. Ne închipuiam că cu puţină străduinţă, aceşti consi­lieri vor învăţa limba română. La început, credeam să înre­gistrăm oarecari semne de bu­năvoinţă. Vedeam consilieri mi­noritari, cari se osteneau să vorbească la şedinţe în limba română. Am constatat lucrul a­­cesta mai ales la d. Pistiner, care fiind câţiva ani deputat în parlamentul român a învăţat binişor româneşte. Dar acesta era numai un în­ceput menit să ne amăgească. Cu vremea, consilierii minori­tari au ţinut să arate­ că sunt minoritari şi au început să vor­bească în şedinţele consiliului municipal numai nemţeşte. Cei cari ştiau româneşte, nu voiau să vorbească, iar cei cari nu ştiau, nu-şi dedeau nici­­cea mai mică silinţă să înveţe. Se ob­servă peste tot o vădită rea voinţă faţă de limba română. Lucrurile merg şi mai depar­te. Chiar membrii delegaţiei permanente, cari au avut gri­ja să-şi voteze de la prima şe­dinţă câte 15.000 lei leafă luna­ră, deci sunt funcţionari plătiţi ai municipiului, nici aceştia nu ştiu cu toţii româneşte şi nici nu vor să înveţe această limbă. Există în delegaţia permanen­tă un domn Würfel, pe care pri­marul român Radu Sbiera l-a găsit demn să-l aleagă înlocui­tor. Ei bine, acest domn nu poa­te îndruga româneşte nici trei fraze şi se foloseşte ostentativ numai de limba germană. Chiar şi atunci când d-sa înlocueşte pe primar în servicii oficiale, vorbeşte numai nemţeşte. îmi aduc aminte cât sânge rău a produs faptul când acest domn, înlocuind pe primar, a salutat expoziţia volantă a României în limba germană. Şi la şedinţele consiliului municipal, numitul domn se foloseşte numai de lim­ba germană. Ce e mai curios, e faptul că referatele de seamă în şedinţe­le consiliului municipial se fac numai în limba germană, iar desbaterile se urmează iarăşi numai în această limbă. Şi atunci să vedeţi anomalia : în loc ca minoritarii să vorbea­scă în limba românească, se gă­sesc consilieri români, cari pre­feră să vorbească în limba ger­mană. Ca să nu pară, că aş spune un neadevăr, citez cazul consilierului român Dan (socia­list), care la ultima şedinţă a vorbit în limba germană, nu­mai ca să poată fi înţeles de ra­portorul chestiunii, Harth. S’ar putea spune, că acest caz este izolat. Dar mărturisesc, că ştiu cazul inginerului Răşcanu, (român din regat), care de când e membru în delegaţia perma­nentă a trebuit să înveţe limba germană şi vorbeşte mai bine nemţeşte decât toţi colegii săi minoritari la un loc româneşte. Cum vedeţi, am ajuns în Cer­năuţi atât de departe, în­cât pentru a fi membru în delega­ţia permanentă a oraşului, se cere cunoaşterea limbii germa­ne, dar nici de cum a celei ro­mâneşti. De aceea, regăţenii n’au ce căuta aici, dacă nu ştiu nemţeşte şi mai ales n’au ce căuta în şedinţele consiliului municipial fără cunoaşterea a­­cestei limbi . Afirmaţia este riguros exactă şi vom aduce dovada ei prin ci­tarea consilierilor dr. Pascal, inspector sanitar, inginer Miha­­lache şi alţii, cari necunoscând limba germană, nu pot lua par­te la discuţiile şedinţelor. Ast­fel, s’a întâmplat la şedinţa de Sâmbătă, când d. dr. Pascal, ca medic şef al regiunii, fiind di­rect interesat In chestiunea a­­provizionării oraşului, n’a pu­tut lua parte la desbateri, pen­tru că necunoscând limba ger­mană, n’a înţeles nici ce-a spus raportorul şi nici ce-au adăo­­gat ceilalţi oratori. Văzând că şi consilierul român Dan vor­beşte în limba germană nu i-a rămas decât ca, indignat, să pă­răsească şedinţa. Ce să mai vorbim acum de spiritul şi atmosfera care dăi­­nuesc la aceste şedinţe ? Un sin­gur exemplu este deplin edifica­tor : Penultima şedinţă a fost în­treruptă din pricina împuşcării lui Palik. A doua şedinţă con­vocată na putut fi ţinută, de­oarece consilierii evrei decre­tând doliu naţional,, nau parti­­­cipat. Ori de câte ori pot, consilierii din Cernăuţi dau ca­ model de gospodărie oraşul... Viena. Nu se putea lucra mai ridicol decât, asistând la una din şedin­ţele precedente, să vezi cum se certau doi consilieri pe tema, dacă actuala gospodărie a Vie­­nei e o fericire, sau o nenorocire pentru capitalul vienez. Credeai că asişti la o şedinţă a consiliului municipal... din Vie­na, şedinţă plătită cu bani grei... ai municipiului Cernăuţi! Credem, că am adus destule exemple, ca să putem conchide, că ceea ce se petrece în consiliul municipal din Cernăuţi este curată bătaie de joc. Se joacă acolo o meschină parodie pe spesele ţării şi in detrimentul perstigiului românesc. Evident, că desbateri cari se ţin numai în limba germană şi privesc gospodăria municipiului Viena, nu interesează pe românii din Cernăuţi. Apelăm la ministrul de inter­ne, care ştiu că este bun ro­mân, să facă să înceteze odată batjocura limbii româneşti din consiliul municipial din Cer­năuţi. P. L. M. S. Regina Maria la Philadelf­ia D.I cu Germania şi Italia D. In despre mm Paris, 23. (Rador). — înaintea comisiunii afacerilor străine a Camerei, d. Briand a făcut o ex­punere asupra politicei externe a Franţei, declarând că Franţa şi Germania urmăresc tratative în cadrul tratatelor, străduindu­­se prin convenţiuni particulare, economice şi financiare să cre­eze o atmosferă de linişte. D. Briand a mai precizat, că tratativele cu Germania nu im­plică şi evacuarea anticipată a Renaniei. Franţa posedă în Sar­­re o bună poziţie şi se bucură acolo de simpatia populaţiei. Şi-a mai exprimat nădejdea că naţiunile se vor înţelege şi mai mult şi că Franţa, Germania, Anglia şi Italia vor­ intra în mai strânse legături de prietenie. Cu privire la sponurile cum că Ita­lia ar fi făcut pregătiri militare la vreunele din graniţele sale, d. Briand a declarat că ele nu sunt întemeiate, s Să nu fie două tabere în Consiliul ligii Naţiunilor — Cuvântarea d-lui Chamberlain — Londra, 23 (Rador). — In dis­cursul rostit eri seara, de d. Au­sten Chamberlain, la comitetul parlamentar pentru Liga Na­ţiunilor, a relevat importanta încredere! reciproce, care tre­buie să existe Intre consiliul Ligei Naţiunilor şi Adunare. Prin faptul, că toate statele se bucură de aceleaşi drepturi In Ligă, asentimentul celor mai mici este tot atât de necesar, cât şi asentimentul celor mari. Cu toate acestea, unele state, prin obligaţiunile, pe cari le-au contractat, şi-au asumat o mai mare răspundere dec&t altele. In cazul, când nevoia ar cere, ele vor trebui să facă un mai mare sacrificiu, pentru banal mers şi propăşirea comună. A fost o necesitate vitală faptul că patru state mari europene, au trebuit să lucreze împreună, p&nă ce Liga s’a afirmat atât de puternică incât a putut să impne voinţa şi judecata sa, sta­tului care a devenit racalsi­­trant. Nimic n’ar fi mai dezastruos pentru Ligă, decât posibilitatea ca statele constitutive ale Con­siliului, să formeze două tabere şi nimic n’ar fi mai fatal, decât eventualitatea ca statele mici să se avizeze, că provocând di­versiuni intre marile puteri, ar putea trage din astfel de situa­­ție, anume beneficii. ÎMPRUMUT ROMIN­11 BERMIN­1? — Printr’un împrumut, Reichul ar dori să scape de plata emisiunei Băncii Generale — Dresa germană anunţă, că România negociază un împru­mut în Germania. Ştirea circulă în­ ziarele Reichului sub diferite forme. Ba e vorba de un consor­ţiu de financiari, care vizitează în momentul de faţă România spre a-şi da seama de ramurile de activitate ale ţării, în car­e pot fi învestite capitaluri, şi că consorţiul ar fi fost invitat de guvernul român, ori se afirmă că negocierile unui împrumut sunt pe cale de a ajunge la o înţelegere şi se precizează că în schimb Statul român ar renunţa la pretenţiile sale asupra bunu­rilor germane sechestrate, pre­cum şi asupra despăgubirilor, ce li se cumn din emisiunea Băncii Generale şi din anticipata execu­tare a tratatului de la Bucureşti. Câte afirmaţiuni, atâtea ine­xactităţi ! Din sursă, oficială, se desmin­­te orice negociere de asemenea natură. Svonurile, ce circulă în presa germană, nu dovedesc de­cât dorinţa cercurilor financiare şi economice din Germania de a pătrunde din nou pe piaţa ro­mânească. Evident, că finanţa şi industria germană au tot in­teresul de a recăpăta în Româ­nia locul de frunte, pe care-l o­­cupau odinioară. Dar Statul român are asupra Reichului o creanţă bine defini­tă, decurgând din emisiunea de răsboi, făcută în teritoriul ocu­pat, precum şi din prestările în natură, făcute cu ocazia trata­tului de la Bucureşti. Şi nici un fel de reluare a relaţiilor econo­mice normale de la Stat la Stat nu poate să se înfăptuiască până ce drepturile României nu vor fi recunoscute şi soluţionate. Până mai deunăzi, guvernul german susţinea că, în afară de plăţile impuse prin planul Da­wes, nu recunoaşte nici o altă datorie de război. Cu toate ne­­gocierile ce se duseseră, din însă­şi iniţiativa Germaniei,­nu s’a putut ajunge la nici un rezultat şi probabil oamenii de Stat ger­mani îşi dau seama astăzi, că menţinerea acestei situaţiuni a­­norm­ale, dăunează mai mult in­­teresele germane, de cât ţie ■ cele româneşti.­­ Ştirile răspândite dovedesc în­să intenţiunea sferelor conducă­toare din Reich, de a relua ne­gocierile cu România. Dar presa ger Ioană trebuie să ştie precis, că nici un guvern ro­mân n’ar consimţi să renunţe la creanţa emisiunei de război, ori cât de grabnică ar fi nevoia de a se contracta un împrumut în străinătate. Ar mai trebui, iarăși, să mai știe ziarele din Germania, că nu poate fi vorba de ridicarea se­chestrului asupra bunurilor ger­mane, pentru motivul, că, în ur­ma atitudinei intransigente a gu­vernului german, cea mai mare­ parte din aceste bunuri au și fost lichidate. Olimp Gr. Ioan S’a închis conferinţa imperială din Londra Telegrama către Rege — Londra, 24 (Rador). — Confe­rinţa imperială, care şi-a început lucrările la 19 Octombrie, a luat azi sfârşit. S’au ţinut 16 şedinţe plenare şi 146 întruniri ale varia­telor comitete. Prin rezoluţia fi­nală a conferinţei, delegaţii au exprimat punctul de vedere prin care se consideră că lucrările în­deplinite au dat cele mai satisfă­cătoare rezultate făcând posibilă o mai intimă consultare între di­verşii reprezentanţă din toate părţile imperiului. La încheierea conferinţei s-a trimis Regelui următoarea adre­să : „In toate deliberările noas­tre am fost animaţi de cel mai sincer spirit de bunăvoinţă mu­tuală, şi de cea mai sinceră do­rinţă pentru cooperare pentru prosperitatea tuturor părţilor din imperiu. Ca bază în lucrările noastre am avut cu toţii conştiin­ţa clară că pentru fiecare dintre noi ca şi pentru fiecare dintre supuşii Majestati Voastre, Co­roana este simbolul susţinător şi emblema unităţii tuturor naţiu­nilor britanice". In discursurile de închidere a conferinţei, deosebita valoare a lucrărilor îndeplinite a fost relevată de către primii miniştri. D. Mackenzie King, premierul Canadei, a spus că prin confe­rinţă s’a dat posibilitatea de în­ţelegere şi apreciere a opiniilor tuturora şi a dificultăţilor ine­rente. Fericitul rezultat la care s’a ajuns prin conferinţă este faptul prin care s’a statornicit unitatea fundamentală a tendin­ţelor şi idealurilor şi a dorinţei de a lucra pe baze sigure de coo­perare a tuturor statelor consti­tutive ale imperiului Marei Bri­tanii. • ' ; ’ Primul minsitru al Australiei a ţinut să precizeze că deşi în unele direcţiuni a fost imposibil să se ajungă până acolo până unde în mod individual delegaţii ar fi dorit să vadă realizate do­rinţele lor, totuşi în linii generale conferinţa a răspuns tuturor ce­rinţelor : „Munca pe care am îndeplinit-o noi aci va da flimei­­ o mai limpede concepţie de ceea­­ ce noi înţelegem prin unitatea­­ imperiului, prin completa guver­­­­nare a naţiunilor de către ele I însuşi, geloase de auton­onia lor şi cu toate acestea mândre de u­­nitatea lor imeprială". --------------------------­ Accidente de aviaţie in Anglia Londra, 23 (Rador).—Două avioane militare s’au prăbu­şit astăzi în împrejurimile Londrei d­in cauza cefei. Doi ofiţeri au fost ucişi. Alt adedent s’a produs la Hen­don, unde mecanicul a fost o­­morît, iar pilotul avionului se­rios rănit. D. Berenger refuză sa se mai ducă la Was­­hington Paris, 23 (Rador). — Con­siliul de miniștri a autori­­za­t pe d. Briand să ofer® d-lui Berenger reînoirea mi* si­unei sale ca ambasador, în Statele Unite. D. Berenger luând^ cunoștință de această hotărîre, a trimis o scrisoare d-lui Briand declinând pro­­punerea, de­oarece conside­ră terminată misiunea sa la­­ Washington. ---------------------------­Franta n’a hotărît Incd I Parif’ 25 (Rador). _ Oficial se declara ca n’a fost luată iscă I nici o hotărîre cu privire la­­ plănuita întrevedere între d-nii I Briand, Chamberlain și Mngso- Îmi. .

Next