Universul, mai 1927 (Anul 45, nr. 99-123)

1927-05-01 / nr. 99

P Amil XLV. Hr. M tainică 1 Mai 1927 1927 Dacă vreţi să combateţi alcoo­lismul, încurajaţi consumul vi­nului la sate. (ARMAND GAUTIER) c­ercetări monografice la domeniul cooperaţiei In ultima şedinţă a subsecţiu­­nii de studii cooperative de pe lângă Institutuul social român, s-a discutat în mod amănunţit planul monografiei cooperative. D. prof. Dismitrie Gusti a făcut o expunere asupra metodelor de cercetare monografică, arătând experienţele realizate în ultimii ani de către membrii seminaru­lui de sociologie condus de d-sa. S-a hotărât ca monografiile dife­ritelor unităţi cooperative să fie lucrate cu echipe formate d­in cel puţin 2—3 membri, pentru a se avea siguranţa nu numai a unei lucrări cu pricepere executată, dar şi siguranţa unei desăvârşite obiectivităţi şi sincerităţi. Se va căuta să se cerceteze mo­nografic unităţi alese din diferi­te regu­uni, (câmpie, munte, etc.), atât unităţi cooperative mai slab desvoltate, cât şi altele care au dat rezultate apreciabili®, pen­tru a se putea astfel preciza con­diţiile care­ influenţează viaţa co­operativelor. D-l Titiu Axente, director ge­neral al Centralei băncilor popu­lare, a promis la sprijinul ma­terial şi moral al instituţiei ce conduce pentru ca lucrarea să fie cât mai desăvârşit executată. UNIVERSUL -------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------­ agina cooperatistă şi agricolă Creditul cooperativ -------------­ Urmărind evoluţia socială, la­­ diferite popoare, pe latura ero- p nomică, se constată trei peri­ ,p­rinde: 1. Economia naturală, şi când producătorul produce pen-­ri tru propriile lui nevoi, iar măr­­fuirile ce-i lipsesc le dobân-­ti­ieşte în schimbul altora ; 2. E- d Conomia banului, când se pro­­c du­ce pentru schimb pe bani, a­­dică pentru vânzare şi 3) E- fi­conomia creditului, când pentru şi producţie, pe lângă capitalul­­ propriu, neîndestulător, se face o apel şi la împrumuturi, adică c la credit. 10 .Această din urmă perioadă ti este încă în curs, și tinde a se si dfezvolta până la înlocuirea ma­­g nedei. Ttmcțiunea creditului fiind ji foarte complicată, ea nu ponte r atfea loc, decât într’o societate c înaintată. _ r Creditul este atât de impor- p tant în societatea noastră mo­dernă în­cât unii îl califică de­­ un adevărat miracol. Puţinii a-­­­gricultori, industriaşi sau co- a­nfig’cianţi în vreme de criză, ar a ptutea, în lipsa creditului, să le aştepte pentru a desface pro­­n duse, ca­ cursurile să revie la în nivelul lor obişnuit. Şi fără cre­­u­dit, puţini din ei ar*putea să d se aprovizioneze în vederea ur- i 3 cărei preţurilor.­­ Creditul ajută deplasarea ca- î pitalurilor şi aceasta este o ope- îi ră imensă, căci mare parte din p producţie se bazează pe credit. g EÎ este însă totdeauna un cuţit c cu două tăişuri primejdioase, în­­ mâini stângace, din care prici- c nâ mulţi debitori se rănesc de sa moarte. r El nu este un factor de_ pro-­­ s ducţie, necreind bogăţie, ci nu- ’ r. mai transferă un capital dintr’o I to­mană în alta şi înlesneşte per- | p misiunea de a uza de capitalul altuia. Sunt oameni, cari strâng ; r un mic capital, pe care nu-1 pot i n fructifica singuri, fie din prici- | d na profesiunei, ce nu le îngă- i h due să facă afaceri, fie a vârs- | n tei. Astfel, funcţionarii minori, j îi oamenii de serviciu, etc. pot | strânge economii, pe cari n’au c putinta să le întrebuinţeze sin- c guri în producţie şi atunci le n derpun la casso de economie sau­­ bănci populare, ori comerciale.­­ Iar acestea la rândul lor, le y pot fructifica, dându-le cu îm-­­ prumut celor ce au nevoe de el, inventatorii, agricultorii, mese- . Tu’ chipul acesta, creditul fe- j cundează capitalul, trecându-1 t din starea latentă în cea activă. d Sumele acestea parţial modeste, a fac la un loc miliarde, cari dacă s ar fi canalizate în întreprinde- t­­rile cooperative înjghebate de I muncitorime, ar ajuta _ puternuc a la rezolvirea problemei sociale. i In practică se întâmplă ic.să pe ■ dos, căci uneori se legiferează r chiar, întrebuinţarea acestor r bani ai săracilor, în favoarea în- * treprinderilor capitaliste. . 7 Creditul fiind schimbul unei ţ bogăţii prezente contra unei î Bogăţii viitoare şi deci probab­­le, urmează că atât debitorul I cât şi creditorul trebue să fie­­ plini de îngrijorare. De aceea, pentru obţinerea unui credit se­­ cer garanţii materiale (hipoteca sau gaj), când creditul este real, şi morale când creditul este personal, şi se bazează numai pe­­ făgăduinţa celui ce le împru­­mută, şi pe calităţile lui sufle­­teşti şi mai ales pe cinstea de-S'SliTt »A S ; mnsimS S S Tde « de ajuns, se ruinează şi poate a ruina şi pe creditor. _ . Formele de căpetenie ale cre­­ditului sunt : vânzarea pe cre- ? dit şi împrumutul. Dacă fabri­cantul nu ar vinde pe credit an- . grosistului, marfa fabricata ar ^ sta în fabrică. Şi daca ,fa^rl0,tin­­tul n’ar avea credit până când ^ vinde marfa, n ar mai Put. c brîca. De aci nevoia ca între­prinzătorul să stea^ în legătură de credit, adică sa împrumute dela o instituţie publică, sau privată de credit, altfel nu s’ar iutea lucra, s'ar produce puţin și s’ar resimţi de toate­­gu­dui­­riie pieţei şi adesea ar cădea. Nicăeri nu se desvoltă credi­tul, fără ca toţi să se folosească de el, adică debitorul devine creditorul altuia ş. a. m. d. Lanţul creditului este un lanţ fără sfârşit, ale cărui avansuri , îi împrumuturi departe de i je­­­ na pe cineva, folosesc până la­­ consumatori, prin incalculabile­­ creşteri ale bogăţiilor, ce el în-­­ lesneşte. Creditul faţă de capi-­i­taluri joacă acelaş rol, pe care schimbul II- joacă faţă de bo­găţii. Dar creditul nu înlesneşte­­ numai producţia, ci şi ajută la­­ ridicarea preţurilor, căci cel ce­­ cumpără pe credit măreşte cere-­­ rea iar aceasta îmbunătăţeşte­­ preţul. ■ I Caracterele esenţiale ale cre- j ditului sunt: consumaţia lucru-­­ lui vândut sau împrumutat şi aşteptarea lucrului nou, destinat a-1 înlocui. De aci rezultă că la baza creditului, stau condiţiu­­nile de timp, garanţie şi scopul întrebuinţărei creditului. De ultima condiţie depind cele două dintâiu. Se cere timp lung cre­ditului acordat pentru achizi­ţie de proprietăţi funciare, sau îmbunătăţirea lor, d­i­­ pentru investiţii în industrie, iar pro­prietatea ori investiţia e însăşi garanţia. Pentru afaceri comer­ciale, ca şi pentru cele agricole — seminţe, instrumente agri­cole, — creditul se dă pe timp scurt, garantându-se cu mărfu­rile,­­ productele, ori uneltele sau orice alt inventar cumpă­rat. Debitorul asigură pe credi­tor prin toate bunurile lui, şi prin calităţile lui personale. Pentru înlesnirea funcţionă­­rei creditului, s’au creat aşa numitele instrumente de cre­dit (scrisoarea de schimb, po­liţă, etc.) a cărora întocmire şi mânuire este de o foarte mare însemnătate. Funcţiunea creditului se exer­cită sau de persoane fizice (ban­cherii), cari au­­jucat rol mai mult în trecut, sau de institu­ţii (bănci comerciale sau coo­perative de credit), cari au ele­venat o forţă financiară, ce dic-Intrucât întreprinderea­ coo­­perativă, din punctul de vedere tehnic nu se deosebeşte de în­treprinderea capitalului, rezul­tă că şi ea are nevoe de cre­dit, ba încă şi mai mult, căci ea aparţinând masselor, în genere sărace, şi cu prea puţină cul­­tură, deci puţin înţelegătoare şi puţin încrezătoare, şi neputând , avea la început capital propriu îndestulător, vor apela la credit. Cum însă conducătorii coope­rativelor nu au dexteritatea mâ­nuitorului de credit şi mai ales a instrumentului de credit, în­­treputurile sunt foarte anevo­ioase. Salvarea însă se găseşte în instituţiile centrale coopera­tive, cari conduse de capacităţi, pot­ dobândi credite şi le pot transmite şi unităţilor coopera­tive, îngrijindu-se în acelaş timp de a le îndruma şi supra­­ Creditul cooperativ trebuind să fie şi un mijloc de educaţie şi ajutorare la timp, nu poate fi găsit de­cât tot în cooperaţie. Pentru aceasta se va prinde o puternică operă de pregătire a conducătorilor în ve­derea deprinderilor cu instru­mentele de credit, cu respectarea strictă a condiţiilor lor ( sca­denţă, etc.) şi a înţeleptei în­trebuinţări a împrumuturilor numai în scopul în care au fost făcute, iar pe de altă parte, o vie propagandă în masse, spre a-şi depune economide numai in instituţiile r ■­-­[*-ro.liv.c. s,u?u'l rele chemate, ca prin ajutorul economiei si creditului sa e­­­mancipeze munca, adi­că ?a a .' că liniştea în sânul societatei. ' T r. Ionescu-Paşcani ■v‘îj*n Biorgo • Maior Puneţi porumbul devreme Ne-au venit veşti — şi le-am publicat, pe toate, saptamana tre­cută — că a plouat in întreaga Şi înainte de aceste ploi, pă­mântul se lucra destul de bine, pentru că avea destula umezeala din iarnă. Este un rau obiceiu al plugarilor noştri de a nu pune primăvara plugul în Pământ până ce nu a dat o Plaie, c?­1® zic ci, „să spele pământul . Din această cauză ovăzul, mazarea şi celelalte culturi cari trebue sa se semene „în mustul zapezei , li se întârzie de obiceiu înseman­­ţarea. Dar nici după aceste ultime ploi generale, plugarii nu au ieşit toţi la câmp pentru pusul po­rumbului. Porumbul se pune in luna Aprilie; în luna Mai este prea târziu. Anul acesta, în lun­cile mari (a Dunării, a Siretului, Prutului) porumbul s‘a putut pune chiar dela începutul lui Aprilie. Răcelile dinaintea Paşti­lor nu puteau să aducă nici un rău porumbului semănat pe luncă. . . După Paşti, intervine un alt obiceiu rău al plugarilor noştri: ei ţin nouă Joi, nouă Vineri şi în unele părţi câte nouă şi din alte zile, aşa că pierd ju­mătate din timpul de muncă, cu ţinerea acestor sărbători, pă­­gâneşti," tocmai primăvara când omul trebue să muncească cu­­ toată vigoarea, după odihna lu­­f­nilor de iarnă.­­ Porumbul trebuie pus prima­­vara cât de devreme, pentru a profita de toată umezeala înma­gazinată în pământ în timpul iernei. Dacă este pus de vreme, porumbul se des­volta de vreme și ajunge la legat înaintea sece­telor de vară. Leagă bine şi — enevul cel mai principal — se com­­­te vreme; nu îl apucă ploile de toamnă pe câmp; ră­mâne uscat, bun şi sănătos pentru mâncare şi se poate bate şi vinde chiar din toamnă ; apoi plumbul care se culege de tim­puriu, lasă locul liber şi dă pu­tinţă să se facă arături şi înse­­mânţări mai de­vreme. Sunt multe şi mari foloasele pe cari le avem dacă punem po­rumbul de vreme. Aceste foloase nu poate să nu le ţină în soco­­teală orice plugar. Puneţi porumbul din vreme. Să nu vă apuce 10 Mai cu po­rumbul nepus. Numai în regiu­nea dealurilor porumbul se poa­te pune până la 20 Mai. Cu cât este pus mai târziu, porumbul se desvoltă mai târziu şi mai încet ; îl apucă secetele de vară nelegat; rămâne mic şi chircit; se coace târziu şi îl a­­pucă ploile de toamnă necopt şi necuios; ştiuleţii rămân d­e ume­zeala în cocean şi în boabe ; nu se poate usca, se încinge uşor şi dă un mălaiu nesănătos. Acest mălaiu încins dacă este mâncat o iarnă întreagă, aduce cea mai cumplită boală, care se numeşte „pelagră“ şi care duce pe bolnav la nebunie. In afară de pasul de vreme, coacerea porumbului de timpuriu toamna, mai atârnă şi de la fap­tul de a avea o sămânţă timpu­rie. Despre alegerea porumbului de sămânţă, voi scrie atunci când va fi timpul. Delavlaşca -------□ * n------­Cum putem­ ajuta rodnicia pământului Ori­ce plantă nu poate ajunge la desvoltare, dacă nu va găsi in pământ materiile hrănitoare de care are nevoie. Dacă numai una din materiile hrănitoare lipseşte pământului plantele nu vor prospera. Dacă vrem să îmbunătăţim pământul, trebuie să îi dăm toate , materiile ce îi lipsesc. Aceste materii le băgăm în pământ sub formă de ÎMirăşă-­­ m­ânt, aşa că îngrăşământul com­pletează bogăţia pământului. Dar se poate întâmpla ca un pământ să producă puţin din cauza că este prea des (com­pact). In acest caz trebuie să îi schimbăm mai întâi alcătuirea lui fizică, care nu întotdeauna se poate. Trebue să dăm îndă­răt pământului substanţele ce ii luăm prin recoltele ce ne dă. Dacă agricultorul nu poate schimba alcătuirea pământurilor sale, totuş trebue să le cultive în aşa fel ca să­­nu le sărăceas­că.­­ Dacă ştim ce hrană şi câtă, trag plantele din pământ şi da­că cunoaştem şi bogăţia pămân­tului în această hrană, înţele­gem cu uşurinţă, că dacă vrem să păstrăm unui pământ rodni­cia, va trebui să-i dăm înapoi toate substanţele ce i le ridicăm prin recoltele ce ne dă. Tabloul de mai jos ne arată ce luăm unui hectar printr’o re­coltă de grâu de 15 bl. boabe plus paiele. Cei mai mulţi agricultori fac această restituire prin gunoiul animalelor (băligarul) cu toate că prin acest mijloc nu se poa­te înapoia locului toate mate­riile ce i se ridică prin recolte­le sale. Băligarul nu este destul pentru a­­înapoia pământului toa­te substanţele trase din el de că­tre plantele cultivate. Să luăm de exemplu un loc pe care se pune în anul întâiu grâu, anul al doilea sfeclă, al treilea ovăz şi al patrulea tri­foi. Recolta grâului dă­ paiele, cari se foloseşte ca aşternut la animale sau la hrănirea lor şi seminţele, cari se vând. Ori, boabele reprezintă o cantitate de materii hrănitoare, (azot, a­­cid fosforic, etc.) cari nu se vor mai întoarce pământului prin băligarul cu care îl vom în­­grăşa. O parte din produsul culturi­lor — paie — care se întrebuin­ţează ca aşternuri la animale, se întoarce pământului sub for­mă de băligar ; dar ceea ce ser­veşte la hrana lor, (paie şi gră­unţe) se mistuie şi substanţe­le lor se găsesc în parte în gunoiul animalelor şi apoi la platforma de gunoiu. Dar, la animalele în curs de creştere, sporul de greutate pro­vine din materiile cu cari s-au hrănit. Deci în gunoiul lor nu se gă­sesc toate substanţele pe cari ele le-au mâncat. Când aceste animale ce sunt în majoritatea cazurilor desti­nate vânzărei, părăsesc exploa­­taţia, putem afirma că­ sunt chi­­lograme de azot, acid fosforic, etc... ce sunt pierdute pentru exploataţia agricolă. Laptele care se vinde, păsări­le de curte, oalele ce se expor­tă, constituesc toate acestea alte pierderi, fiindcă aceste di­verse produse sunt fabricate de animale cu elementele împru­mutate pământului prin vege­tale. Ast­fel fiind este o imposibi­litate pentru agricultor ca să re­dea pământului materiile hră­nitoare pe care el le dă, între­buinţând numai băligarul. Pen­tru a păstra puterea de produ­cere a terenurilor, trebuie să întrebuinţăm îngrăşămintele chimice sau artificiale. V. Catana t........". . Nu sunt doi ani de când Georg­­ fiecărei regiuni, făcând totdea­ge Maior — doctor în agronomie din Germania şi profesor de agri­cultură de la Herăstrău şi la se­minarul Nifon — a fost sărbăto­rit de sute de agronomi, foşti elevi ai lui, cu ocazia retragerii sale la pensie, după un aposto­lat de aproape patruzeci de ani. Sărbătorirea lui nu a fost nu­mai un act de solidaritate profe­sională, pentru consacrarea unui coleg, cât mai ales a fost un act de recunoştinţă către cel care a instruit şi îndrumat mii de agro­­r­­omi.­­ Originar din frumoasa comu­­­­nă Şercaiu­, din Transilvania, George Maior a învăţat carte da- t torită sprijinului moral şi mate-­­ rial al marilor români transilvă­neni, cărturarii de pe vremuri, cari au trebuit să lupte împreu­nă cu el, pentru ca, strecurându­­se printre greutăţile timpului, să , poată obţine o bursă dela stripâ­­i narea, ungurească, pentru un ro­mân. George Maior şi-a început ca­riera de dascăl, prin a fi învă­ţător. Bun cetăţean al comunei lui, el nu a uitat niciodată Şercaia, unde se ducea des, chiar înainte de desrobirea Transilvaniei şi pentru ca­re comună a stăruit tot­deauna să obţină cât mai multe avantaje şi a contribuit la în­frumuseţarea şi înzestrarea ei. „ Bun român, George Maior a scos primele cărţi româneşti de agricultură şi umblând cu trais­ta plină din sat în sat, le împăr­ţea la plugari. Sub motivul de a pune la îndemâna sătenilor cărţi­i de agricultură, spre ai-i îndruma către o mai bună plugărie —­ ceea ce admitea statul maghiar, pentru că era, în interesul său — George Maior făcea cea mai fru­moasă operă naţionalistă : pro­paganda penru scrisul şi cetitul limbei româneşti. De la George Maior ne rămâne cea mai monumentală lucrare de agricultură, care a apărut în ro­mâneşte , este manualul său de agricultură, în şase mari volume, lucrare ce se poate oricând ceti cu folos. A scris apoi : „Politica agrară la Români“ (1906), „Ro­mania agricolă“ şi multe altele. Neobosit cercetător al nevoilor plugăriei româneşti, el nu afir­ma nici­odată nimic fără ca să cerceteze, la faţa locului nevoile A. D. Carabella una legătură între aceste nevoi şi viaţa socială şi culturală a sa­­telor din regiune. Nici un alt om de ştiinţă român, nu a străbătut cu atâta stăruinţă ca el regiunea noastră muntoasă, studiind ne­voile solului şi ale populaţiunii de la munte. Acum cinci ani, când ministerul a vrut să-l scoa­tă la pensie „pentru limită de vârstă“, George Maior a răspuns acestei tentative printr-o serie de conferinţe, asupra fâneţelor na­­­turale şi păşunilor din România şi ameliorarea lor. Tot atunci a scos şi ultima lui lucrare „Fâ­­neţele şi păşunele de munte", care dovedeşte cercetarea minu­ţioasă a regiunei noastre de mun­te. A fost aceasta o mare lecţie de muncă modestă, pe care sâr­­guitorul profesor o dedea celor prea mult grăbiţi de a-i lua lo­cul, dar prea puţin dispuşi a-i imita munca. George Maior a fost pasionat de specialitatea lui de agronom şi de profesor. El punea toată stăruinţa pentru a face pe elevi să pătrundă ceea ce el propăvă­­duia, să pătrundă misterele na­turii şi nevoile pământului, dar mai ales căuta să-i stimuleze la muncă şi la cercetări. George Maior a fost un om „dintr'o bucată“, un caracter sim­plu şi drept, un om ce nu s'a încovoiat nici­odată, nici în faţa împrejurărilor, nici în faţa oa­­menilor. Un om care a avut un drum drept, bine trasat şi dela care nu s'a abătut nici­odată. George Maior a fost un carac­ter de bronz şi o voinţă de fier. Munca, energia, stăruinţa şi caracterul lui vor fi veşnică pil­dă nouilor generaţii de agronomi. Toţi colegii şi elevii lui, se pleacă cu recunoştinţă în faţa rămăşiţelor celui ce va rămâne un exemplu de muncă stărui­­­toare şi de modestie. Pământul nostru bun şi mănos, primeşte azi în sânul său pe cel mai bun prieten al lui, pe cel mai sârguitor cercetător şi în­dreptător al lui. Iar agronomii din toată ţara şi de toate treptele, depun azi o lacrimă pe acest pământ, pentru cel mai bun prieten al lor şi al lui. paroduele In Monitorul Oficial Nr. 78, din 8 Aprilie a. c. au apărut trei deriziuni prin care se înfiinţea­ză trei staţiuni de cercetări şti­inţifice : O staţiune de entomologie, care va funcţiona provizoriu în localul facultăţii de ştiinţe din Bucureşti, pusă sub conducerea d-lui W. K. Knechtel, inspector entomolog al ministerului agri­culturii. O staţiune viticolă, pe lângă şcoala inferioară de viticultură de la Valea Călugărească, sub conducerea d-lui dr. Iacomo. Puţine zile ne mai despart de timpul când trebuie să pregătim stupii pentru sezonul de primă­vară şi o nerăbdare cuprinde pe adevăratul stupar. Nu trebuie niciodată tulburată liniştea albinelor în timpul ier­nii. A. 1. Stupii cari au iernat în­­lăuntru se scot afară, dimineaţa, pe o zi călduroasă. 2. Ne aşezăm în faţa lor, ca să putem observa primul sbor (sbo­­rul de curăţenie). 3. Nu vom uita ca înainte de a­-i scoate a­fară, să reparăm toa­te suporturile sau scaunele pe cari vor sta în timpul verii. 4. Vom avea grijă ca stupii să ocupe aceleaşi locuri pe cari le-au avut vara trecută. Albinele ţin minte poziţia stupului din va­ra trecută şi le vine uşor ca să-l găsească. B. Cum se scot stupii ?... 1. După ce li s'au închis urdi­nişurile, se ridică binişor stupii, ca albinele să nu observe aceas­tă mutare. Altfel ele s’ar nelinişti şi ar putea chiar să omoare mat­ca. Se duc şi se aşează pe locu­rile destinate. 2. Ţăranii noştri scot stupii de la iernat (puţini sunt cari îi ier­nează înlăuntru) cam pe la 21 Martie. Aceasta însă nu se poate lua ca o dată fixă, căci atârnă de timpul anului respectiv. Ne conducem după termometru Când arată -ţ- 12 până la 15 gr. la umbră, îi scoatem. Toţi stupii li scoatem într’o singură zi. 3. Odată aşezaţi pe scaunele lor, după ce s’a făcut sborul de curăţenie, li se mătură podelele de albinele ce au murit în tim­pul iernii. Altfel albinele sunt nevoite să facă această muncă obositoare, când ele au de făcut altceva: ca­­după apă, să care polen şi să în­grijească de puiet. Dacă la sborul de curăţenie am observat că dela unii stupi n’au ieşit albinele, sau au eşit firea puţine, îi cercetăm­. Poate că nu au miere. Le dam în grabă mân­care şi nu ţinem prea mult stu­pul deschis, căci se răcește cui­bul. C. Intr’o zi călduroasa, când nu este teamă că va răci cuibul, stuparul se hotărăște să facă cercetarea generală a stupilor. Ce poate găsi: 1) Stupii fără regină. Dacă au all line multe, li se dă o regină din cele crescute in stupii de rezer­vă, sau o ramă cu puiet, mai mic de 3 zile, pentru ca ele să-şi poată creşte o regină. Dacă nu sunt trântori, stricăm botcile în­­nainte de a ieşi regina şi îi dăm altă ramă cu puiet. Procedăm astfel, până la ivirea trântorilor. 2) Stupi fără hrană. Li se dă imediat miere sau sirop, în fa­guri, sau­ în hrănitoare speciale. Nu li se­­ mai puţin de i­ngr. odată. Hrana se dă seara, ca al­binele să care. Dând-o ziua, le îndeamnă la furtişag. . 3) Dacă nu sunt faguri dea­­juns, li se dă şi se pune diafrag­ma, ca să ţină cuibul strâns (călduros). Saltelele sau pernele nu se ri­dică decât în Mai. 4) Cum poate să fie puietul în faguri: a) Compact, In cercul mari. ■' ■ C... ■ ‘«Ste; înseamnă că matca e bună și co­lonia va progresa. Ne vom servi pentru însemna­rea situaţiei fiecărei colonii de un carnet, în care trecem pe scurt tot ce am găsit mai prin­cipal. b) Răspândit si cu multe celule de trântori, înseamnă că matca­­ este bătrână și deci avem grijă­­ s’o schimbăm.­­ c) Numai puiet de trântori. In­­ acest caz sau matca a rămas ne­fecundată din toamnă, sau sunt albine putoare. Dacă într’o ce­lulă sunt mai multe ouă, dacă multe din ele sunt lipite pe pe-­­ reţii celulelor, ori sunt răspân­dite pe faguri, atunci sunt albine outoare. Dacă sunt puse în cercuri re­gulate şi numai câte unul aşe-­­­zat pe fundul celulei, atunci este­­ matcă nefecundată. Atât albine­le outoare, cât şi matca nefecun­­dată pun ouăle (din care vor ieşi­­ trântori) în celule de lucrătoare ’ şi trântorii ies mai mici. Matca nefecundată trebuie în-­­­locuită. Când avem albine ou­toare, se duce stupul departe şi i se mătură toate albinele. Cele outoare vor rămâne pe loc, sau vor intra în alţi stupi, unde vor fi omorâte, iar celelalte se vor întoarce la stupul lor. Li se va da o ramă cu puiet de lucrătoa­re, sau o matcă fecundată. Dacă sunt prea, puţine se îm­preună cu alt stup. D. 1) Dacă avem faguri muce­găiţi îi curăţăm, ca să scutim albinele de această lucrare, căci ele, înainte de a face alt lucru, curăţă aceşti faguri stricaţi. 2) Dacă se întâmplă să găsim­­ albine amorţite de foame, le bă-­­ găm într’o cameră călduroasă şi le dăm miere sau sirop. 3) Cu ocazia, cercetării gene­rale de primăvară, curăţim ra­mele, tavanul şi pereţii stupului, de păianjeni sau­­alte necură­ţenii. De obiceiu, ramele a­u nevoie de mai multă curăţenie, la stupii cari au zăcut de diaree. Petele acelea de culoare cafe­­nie-închisă, cari degajează un miros greu, nu sunt altceva de­cât excrementele albinelor, cari, fiindcă au fost neliniştite, sau au mâncat miere proastă, ori n’au avut aier deajuns, au fost nevoite să-şi depună murdăriile în stup, căci «,fără, fiind prea frig, n’au putut ieşi. La stupii puternică nu vom găsi necurăţenii. Ţi-e mai mare dragul să des­tupi un stup cu o colonie puter­nică. De aceea e bine ca să nu­­ băgăm în iarnă colonii slabe. Din toate aceste lucrări, se­­ poate constata avantagiul stupu- j lui sistematic. Deschizându-l, ci-­­­teşti într’însul ca într’o carte.­­ Pe când la cel primitiv, e foarte greu de ştiut ce e înlăuntru şi lucrările necesare pentru ajuto­rarea lui, nu se pot face ca la cel sistematic. Aceste lucrări laolaltă, formea­ză „revizia de primăvară", pe­ care, dacă o facem cum a­i spus mai sus, vom fi scutiţi de orice nemulţumire şi ne vom bucura de o recoltă bogată. Preotul Atanase Chelari Şeful regiunii agricole '­­ Vintilă-Vodă, Buzău.­­ *« ily ’ T- • ■ O □ 0 •'m­­m&B ■ Mm'cultură Lucrările de primăvară 3 A­UTOMOBILUL DESFIDE CONCUIERTA In preţ şi calitate Stoca de piese de schimb CENTRALA BĂNCILOR DIN PROVINCIE Bucureşti, strada Academiei No. 2. Telefon 7­­­38 UROSOL­VAN PRODUS AL LABORATORULUI DR. AL. ITEANU BUCUREŞTI Numai cel care a suferit cunoaşte durerile chinuitoare ale bolnavilor cu miatră sau nisip la rinichi, ficat sau băşica udului ca si dure­rile bătrânilor euer­vnşi de csrjgzavele accese ale nulei sau reumatismului. ^ _ Tămăduirea acestor boale, topirea si eli­minarea pietrelor sau‘nisipului dela rinichi, ficat, fiere sau bășica udului si dela toate în­cheieturile se obtine în scurt timp, luându-se zilnic UROSOLVAN, despre a cărui valoare cu­rativă s’a convins lumea medicală si suferinzii. In revista medicală ,,Buletinul Medico-te­rapeutic“ No. 4 din 1926 se poate citi „despre valoarea terapeutică a Urosolvanului de Dr. I. Bîstriceanu“, sau Dr. B. Kraus, sau Dr. C. Ma­res în No. 8 din 1926 si pag. 136 din 1924. Un mare număr de medici întrebii,ințează personal UROSOLVAN. ■writ wBWTMMwnrraMBianMiii rnaiî’ i v r­­i.în­treiiterrl PIESE de SCHIMB fl fi fj TI OBESS CAMTITâTI LA: f I |t JJ „ MERIBAR” SOCIETATE IN NUME COLECTIV BUCURESTI CREER VICTORIEI No. 31

Next