Universul, mai 1927 (Anul 45, nr. 99-123)
1927-05-01 / nr. 99
P Amil XLV. Hr. M tainică 1 Mai 1927 1927 Dacă vreţi să combateţi alcoolismul, încurajaţi consumul vinului la sate. (ARMAND GAUTIER) cercetări monografice la domeniul cooperaţiei In ultima şedinţă a subsecţiunii de studii cooperative de pe lângă Institutuul social român, s-a discutat în mod amănunţit planul monografiei cooperative. D. prof. Dismitrie Gusti a făcut o expunere asupra metodelor de cercetare monografică, arătând experienţele realizate în ultimii ani de către membrii seminarului de sociologie condus de d-sa. S-a hotărât ca monografiile diferitelor unităţi cooperative să fie lucrate cu echipe formate din cel puţin 2—3 membri, pentru a se avea siguranţa nu numai a unei lucrări cu pricepere executată, dar şi siguranţa unei desăvârşite obiectivităţi şi sincerităţi. Se va căuta să se cerceteze monografic unităţi alese din diferite reguuni, (câmpie, munte, etc.), atât unităţi cooperative mai slab desvoltate, cât şi altele care au dat rezultate apreciabili®, pentru a se putea astfel preciza condiţiile care influenţează viaţa cooperativelor. D-l Titiu Axente, director general al Centralei băncilor populare, a promis la sprijinul material şi moral al instituţiei ce conduce pentru ca lucrarea să fie cât mai desăvârşit executată. UNIVERSUL ------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- agina cooperatistă şi agricolă Creditul cooperativ ------------- Urmărind evoluţia socială, la diferite popoare, pe latura ero- p nomică, se constată trei peri ,prinde: 1. Economia naturală, şi când producătorul produce pen-ri tru propriile lui nevoi, iar mărfuirile ce-i lipsesc le dobân-tiieşte în schimbul altora ; 2. E- d Conomia banului, când se proc duce pentru schimb pe bani, adică pentru vânzare şi 3) E- ficonomia creditului, când pentru şi producţie, pe lângă capitalul propriu, neîndestulător, se face o apel şi la împrumuturi, adică c la credit. 10 .Această din urmă perioadă ti este încă în curs, și tinde a se si dfezvolta până la înlocuirea mag nedei. Ttmcțiunea creditului fiind ji foarte complicată, ea nu ponte r atfea loc, decât într’o societate c înaintată. _ r Creditul este atât de impor- p tant în societatea noastră modernă încât unii îl califică de un adevărat miracol. Puţinii a-gricultori, industriaşi sau co- anfig’cianţi în vreme de criză, ar a ptutea, în lipsa creditului, să le aştepte pentru a desface pron duse, ca cursurile să revie la în nivelul lor obişnuit. Şi fără creudit, puţini din ei ar*putea să d se aprovizioneze în vederea ur- i 3 cărei preţurilor. Creditul ajută deplasarea ca- î pitalurilor şi aceasta este o ope- îi ră imensă, căci mare parte din p producţie se bazează pe credit. g EÎ este însă totdeauna un cuţit c cu două tăişuri primejdioase, în mâini stângace, din care prici- c nâ mulţi debitori se rănesc de sa moarte. r El nu este un factor de_ pro- s ducţie, necreind bogăţie, ci nu- ’ r. mai transferă un capital dintr’o I tomană în alta şi înlesneşte per- | p misiunea de a uza de capitalul altuia. Sunt oameni, cari strâng ; r un mic capital, pe care nu-1 pot i n fructifica singuri, fie din prici- | d na profesiunei, ce nu le îngă- i h due să facă afaceri, fie a vârs- | n tei. Astfel, funcţionarii minori, j îi oamenii de serviciu, etc. pot | strânge economii, pe cari n’au c putinta să le întrebuinţeze sin- c guri în producţie şi atunci le n derpun la casso de economie sau bănci populare, ori comerciale. Iar acestea la rândul lor, le y pot fructifica, dându-le cu îm- prumut celor ce au nevoe de el, inventatorii, agricultorii, mese- . Tu’ chipul acesta, creditul fe- j cundează capitalul, trecându-1 t din starea latentă în cea activă. d Sumele acestea parţial modeste, a fac la un loc miliarde, cari dacă s ar fi canalizate în întreprinde- trile cooperative înjghebate de I muncitorime, ar ajuta _ puternuc a la rezolvirea problemei sociale. i In practică se întâmplă ic.să pe ■ dos, căci uneori se legiferează r chiar, întrebuinţarea acestor r bani ai săracilor, în favoarea în- * treprinderilor capitaliste. . 7 Creditul fiind schimbul unei ţ bogăţii prezente contra unei î Bogăţii viitoare şi deci probable, urmează că atât debitorul I cât şi creditorul trebue să fie plini de îngrijorare. De aceea, pentru obţinerea unui credit se cer garanţii materiale (hipoteca sau gaj), când creditul este real, şi morale când creditul este personal, şi se bazează numai pe făgăduinţa celui ce le împrumută, şi pe calităţile lui sufleteşti şi mai ales pe cinstea de-S'SliTt »A S ; mnsimS S S Tde « de ajuns, se ruinează şi poate a ruina şi pe creditor. _ . Formele de căpetenie ale creditului sunt : vânzarea pe cre- ? dit şi împrumutul. Dacă fabricantul nu ar vinde pe credit an- . grosistului, marfa fabricata ar ^ sta în fabrică. Şi daca ,fa^rl0,tintul n’ar avea credit până când ^ vinde marfa, n ar mai Put. c brîca. De aci nevoia ca întreprinzătorul să stea^ în legătură de credit, adică sa împrumute dela o instituţie publică, sau privată de credit, altfel nu s’ar iutea lucra, s'ar produce puţin și s’ar resimţi de toateguduiriie pieţei şi adesea ar cădea. Nicăeri nu se desvoltă creditul, fără ca toţi să se folosească de el, adică debitorul devine creditorul altuia ş. a. m. d. Lanţul creditului este un lanţ fără sfârşit, ale cărui avansuri , îi împrumuturi departe de i je na pe cineva, folosesc până la consumatori, prin incalculabile creşteri ale bogăţiilor, ce el în- lesneşte. Creditul faţă de capi-italuri joacă acelaş rol, pe care schimbul II- joacă faţă de bogăţii. Dar creditul nu înlesneşte numai producţia, ci şi ajută la ridicarea preţurilor, căci cel ce cumpără pe credit măreşte cere- rea iar aceasta îmbunătăţeşte preţul. ■ I Caracterele esenţiale ale cre- j ditului sunt: consumaţia lucru- lui vândut sau împrumutat şi aşteptarea lucrului nou, destinat a-1 înlocui. De aci rezultă că la baza creditului, stau condiţiunile de timp, garanţie şi scopul întrebuinţărei creditului. De ultima condiţie depind cele două dintâiu. Se cere timp lung creditului acordat pentru achiziţie de proprietăţi funciare, sau îmbunătăţirea lor, di pentru investiţii în industrie, iar proprietatea ori investiţia e însăşi garanţia. Pentru afaceri comerciale, ca şi pentru cele agricole — seminţe, instrumente agricole, — creditul se dă pe timp scurt, garantându-se cu mărfurile, productele, ori uneltele sau orice alt inventar cumpărat. Debitorul asigură pe creditor prin toate bunurile lui, şi prin calităţile lui personale. Pentru înlesnirea funcţionărei creditului, s’au creat aşa numitele instrumente de credit (scrisoarea de schimb, poliţă, etc.) a cărora întocmire şi mânuire este de o foarte mare însemnătate. Funcţiunea creditului se exercită sau de persoane fizice (bancherii), cari aujucat rol mai mult în trecut, sau de instituţii (bănci comerciale sau cooperative de credit), cari au elevenat o forţă financiară, ce dic-Intrucât întreprinderea cooperativă, din punctul de vedere tehnic nu se deosebeşte de întreprinderea capitalului, rezultă că şi ea are nevoe de credit, ba încă şi mai mult, căci ea aparţinând masselor, în genere sărace, şi cu prea puţină cultură, deci puţin înţelegătoare şi puţin încrezătoare, şi neputând , avea la început capital propriu îndestulător, vor apela la credit. Cum însă conducătorii cooperativelor nu au dexteritatea mânuitorului de credit şi mai ales a instrumentului de credit, întreputurile sunt foarte anevoioase. Salvarea însă se găseşte în instituţiile centrale cooperative, cari conduse de capacităţi, pot dobândi credite şi le pot transmite şi unităţilor cooperative, îngrijindu-se în acelaş timp de a le îndruma şi supra Creditul cooperativ trebuind să fie şi un mijloc de educaţie şi ajutorare la timp, nu poate fi găsit decât tot în cooperaţie. Pentru aceasta se va prinde o puternică operă de pregătire a conducătorilor în vederea deprinderilor cu instrumentele de credit, cu respectarea strictă a condiţiilor lor ( scadenţă, etc.) şi a înţeleptei întrebuinţări a împrumuturilor numai în scopul în care au fost făcute, iar pe de altă parte, o vie propagandă în masse, spre a-şi depune economide numai in instituţiile r ■-[*-ro.liv.c. s,u?u'l rele chemate, ca prin ajutorul economiei si creditului sa emancipeze munca, adică ?a a .' că liniştea în sânul societatei. ' T r. Ionescu-Paşcani ■v‘îj*n Biorgo • Maior Puneţi porumbul devreme Ne-au venit veşti — şi le-am publicat, pe toate, saptamana trecută — că a plouat in întreaga Şi înainte de aceste ploi, pământul se lucra destul de bine, pentru că avea destula umezeala din iarnă. Este un rau obiceiu al plugarilor noştri de a nu pune primăvara plugul în Pământ până ce nu a dat o Plaie, c?1® zic ci, „să spele pământul . Din această cauză ovăzul, mazarea şi celelalte culturi cari trebue sa se semene „în mustul zapezei , li se întârzie de obiceiu însemanţarea. Dar nici după aceste ultime ploi generale, plugarii nu au ieşit toţi la câmp pentru pusul porumbului. Porumbul se pune in luna Aprilie; în luna Mai este prea târziu. Anul acesta, în luncile mari (a Dunării, a Siretului, Prutului) porumbul s‘a putut pune chiar dela începutul lui Aprilie. Răcelile dinaintea Paştilor nu puteau să aducă nici un rău porumbului semănat pe luncă. . . După Paşti, intervine un alt obiceiu rău al plugarilor noştri: ei ţin nouă Joi, nouă Vineri şi în unele părţi câte nouă şi din alte zile, aşa că pierd jumătate din timpul de muncă, cu ţinerea acestor sărbători, păgâneşti," tocmai primăvara când omul trebue să muncească cu toată vigoarea, după odihna lufnilor de iarnă. Porumbul trebuie pus primavara cât de devreme, pentru a profita de toată umezeala înmagazinată în pământ în timpul iernei. Dacă este pus de vreme, porumbul se desvolta de vreme și ajunge la legat înaintea secetelor de vară. Leagă bine şi — enevul cel mai principal — se comte vreme; nu îl apucă ploile de toamnă pe câmp; rămâne uscat, bun şi sănătos pentru mâncare şi se poate bate şi vinde chiar din toamnă ; apoi plumbul care se culege de timpuriu, lasă locul liber şi dă putinţă să se facă arături şi însemânţări mai devreme. Sunt multe şi mari foloasele pe cari le avem dacă punem porumbul de vreme. Aceste foloase nu poate să nu le ţină în socoteală orice plugar. Puneţi porumbul din vreme. Să nu vă apuce 10 Mai cu porumbul nepus. Numai în regiunea dealurilor porumbul se poate pune până la 20 Mai. Cu cât este pus mai târziu, porumbul se desvoltă mai târziu şi mai încet ; îl apucă secetele de vară nelegat; rămâne mic şi chircit; se coace târziu şi îl apucă ploile de toamnă necopt şi necuios; ştiuleţii rămân de umezeala în cocean şi în boabe ; nu se poate usca, se încinge uşor şi dă un mălaiu nesănătos. Acest mălaiu încins dacă este mâncat o iarnă întreagă, aduce cea mai cumplită boală, care se numeşte „pelagră“ şi care duce pe bolnav la nebunie. In afară de pasul de vreme, coacerea porumbului de timpuriu toamna, mai atârnă şi de la faptul de a avea o sămânţă timpurie. Despre alegerea porumbului de sămânţă, voi scrie atunci când va fi timpul. Delavlaşca -------□ * n------Cum putem ajuta rodnicia pământului Orice plantă nu poate ajunge la desvoltare, dacă nu va găsi in pământ materiile hrănitoare de care are nevoie. Dacă numai una din materiile hrănitoare lipseşte pământului plantele nu vor prospera. Dacă vrem să îmbunătăţim pământul, trebuie să îi dăm toate , materiile ce îi lipsesc. Aceste materii le băgăm în pământ sub formă de ÎMirăşă- mânt, aşa că îngrăşământul completează bogăţia pământului. Dar se poate întâmpla ca un pământ să producă puţin din cauza că este prea des (compact). In acest caz trebuie să îi schimbăm mai întâi alcătuirea lui fizică, care nu întotdeauna se poate. Trebue să dăm îndărăt pământului substanţele ce ii luăm prin recoltele ce ne dă. Dacă agricultorul nu poate schimba alcătuirea pământurilor sale, totuş trebue să le cultive în aşa fel ca sănu le sărăcească. Dacă ştim ce hrană şi câtă, trag plantele din pământ şi dacă cunoaştem şi bogăţia pământului în această hrană, înţelegem cu uşurinţă, că dacă vrem să păstrăm unui pământ rodnicia, va trebui să-i dăm înapoi toate substanţele ce i le ridicăm prin recoltele ce ne dă. Tabloul de mai jos ne arată ce luăm unui hectar printr’o recoltă de grâu de 15 bl. boabe plus paiele. Cei mai mulţi agricultori fac această restituire prin gunoiul animalelor (băligarul) cu toate că prin acest mijloc nu se poate înapoia locului toate materiile ce i se ridică prin recoltele sale. Băligarul nu este destul pentru aînapoia pământului toate substanţele trase din el de către plantele cultivate. Să luăm de exemplu un loc pe care se pune în anul întâiu grâu, anul al doilea sfeclă, al treilea ovăz şi al patrulea trifoi. Recolta grâului dă paiele, cari se foloseşte ca aşternut la animale sau la hrănirea lor şi seminţele, cari se vând. Ori, boabele reprezintă o cantitate de materii hrănitoare, (azot, acid fosforic, etc.) cari nu se vor mai întoarce pământului prin băligarul cu care îl vom îngrăşa. O parte din produsul culturilor — paie — care se întrebuinţează ca aşternuri la animale, se întoarce pământului sub formă de băligar ; dar ceea ce serveşte la hrana lor, (paie şi grăunţe) se mistuie şi substanţele lor se găsesc în parte în gunoiul animalelor şi apoi la platforma de gunoiu. Dar, la animalele în curs de creştere, sporul de greutate provine din materiile cu cari s-au hrănit. Deci în gunoiul lor nu se găsesc toate substanţele pe cari ele le-au mâncat. Când aceste animale ce sunt în majoritatea cazurilor destinate vânzărei, părăsesc exploataţia, putem afirma că sunt chilograme de azot, acid fosforic, etc... ce sunt pierdute pentru exploataţia agricolă. Laptele care se vinde, păsările de curte, oalele ce se exportă, constituesc toate acestea alte pierderi, fiindcă aceste diverse produse sunt fabricate de animale cu elementele împrumutate pământului prin vegetale. Astfel fiind este o imposibilitate pentru agricultor ca să redea pământului materiile hrănitoare pe care el le dă, întrebuinţând numai băligarul. Pentru a păstra puterea de producere a terenurilor, trebuie să întrebuinţăm îngrăşămintele chimice sau artificiale. V. Catana t........". . Nu sunt doi ani de când Georg fiecărei regiuni, făcând totdeage Maior — doctor în agronomie din Germania şi profesor de agricultură de la Herăstrău şi la seminarul Nifon — a fost sărbătorit de sute de agronomi, foşti elevi ai lui, cu ocazia retragerii sale la pensie, după un apostolat de aproape patruzeci de ani. Sărbătorirea lui nu a fost numai un act de solidaritate profesională, pentru consacrarea unui coleg, cât mai ales a fost un act de recunoştinţă către cel care a instruit şi îndrumat mii de agroromi. Originar din frumoasa comună Şercaiu, din Transilvania, George Maior a învăţat carte da- t torită sprijinului moral şi mate- rial al marilor români transilvăneni, cărturarii de pe vremuri, cari au trebuit să lupte împreună cu el, pentru ca, strecurânduse printre greutăţile timpului, să , poată obţine o bursă dela stripâi narea, ungurească, pentru un român. George Maior şi-a început cariera de dascăl, prin a fi învăţător. Bun cetăţean al comunei lui, el nu a uitat niciodată Şercaia, unde se ducea des, chiar înainte de desrobirea Transilvaniei şi pentru care comună a stăruit totdeauna să obţină cât mai multe avantaje şi a contribuit la înfrumuseţarea şi înzestrarea ei. „ Bun român, George Maior a scos primele cărţi româneşti de agricultură şi umblând cu traista plină din sat în sat, le împărţea la plugari. Sub motivul de a pune la îndemâna sătenilor cărţii de agricultură, spre ai-i îndruma către o mai bună plugărie — ceea ce admitea statul maghiar, pentru că era, în interesul său — George Maior făcea cea mai frumoasă operă naţionalistă : propaganda penru scrisul şi cetitul limbei româneşti. De la George Maior ne rămâne cea mai monumentală lucrare de agricultură, care a apărut în româneşte , este manualul său de agricultură, în şase mari volume, lucrare ce se poate oricând ceti cu folos. A scris apoi : „Politica agrară la Români“ (1906), „Romania agricolă“ şi multe altele. Neobosit cercetător al nevoilor plugăriei româneşti, el nu afirma niciodată nimic fără ca să cerceteze, la faţa locului nevoile A. D. Carabella una legătură între aceste nevoi şi viaţa socială şi culturală a satelor din regiune. Nici un alt om de ştiinţă român, nu a străbătut cu atâta stăruinţă ca el regiunea noastră muntoasă, studiind nevoile solului şi ale populaţiunii de la munte. Acum cinci ani, când ministerul a vrut să-l scoată la pensie „pentru limită de vârstă“, George Maior a răspuns acestei tentative printr-o serie de conferinţe, asupra fâneţelor naturale şi păşunilor din România şi ameliorarea lor. Tot atunci a scos şi ultima lui lucrare „Fâneţele şi păşunele de munte", care dovedeşte cercetarea minuţioasă a regiunei noastre de munte. A fost aceasta o mare lecţie de muncă modestă, pe care sârguitorul profesor o dedea celor prea mult grăbiţi de a-i lua locul, dar prea puţin dispuşi a-i imita munca. George Maior a fost pasionat de specialitatea lui de agronom şi de profesor. El punea toată stăruinţa pentru a face pe elevi să pătrundă ceea ce el propăvăduia, să pătrundă misterele naturii şi nevoile pământului, dar mai ales căuta să-i stimuleze la muncă şi la cercetări. George Maior a fost un om „dintr'o bucată“, un caracter simplu şi drept, un om ce nu s'a încovoiat niciodată, nici în faţa împrejurărilor, nici în faţa oamenilor. Un om care a avut un drum drept, bine trasat şi dela care nu s'a abătut niciodată. George Maior a fost un caracter de bronz şi o voinţă de fier. Munca, energia, stăruinţa şi caracterul lui vor fi veşnică pildă nouilor generaţii de agronomi. Toţi colegii şi elevii lui, se pleacă cu recunoştinţă în faţa rămăşiţelor celui ce va rămâne un exemplu de muncă stăruitoare şi de modestie. Pământul nostru bun şi mănos, primeşte azi în sânul său pe cel mai bun prieten al lui, pe cel mai sârguitor cercetător şi îndreptător al lui. Iar agronomii din toată ţara şi de toate treptele, depun azi o lacrimă pe acest pământ, pentru cel mai bun prieten al lor şi al lui. paroduele In Monitorul Oficial Nr. 78, din 8 Aprilie a. c. au apărut trei deriziuni prin care se înfiinţează trei staţiuni de cercetări ştiinţifice : O staţiune de entomologie, care va funcţiona provizoriu în localul facultăţii de ştiinţe din Bucureşti, pusă sub conducerea d-lui W. K. Knechtel, inspector entomolog al ministerului agriculturii. O staţiune viticolă, pe lângă şcoala inferioară de viticultură de la Valea Călugărească, sub conducerea d-lui dr. Iacomo. Puţine zile ne mai despart de timpul când trebuie să pregătim stupii pentru sezonul de primăvară şi o nerăbdare cuprinde pe adevăratul stupar. Nu trebuie niciodată tulburată liniştea albinelor în timpul iernii. A. 1. Stupii cari au iernat înlăuntru se scot afară, dimineaţa, pe o zi călduroasă. 2. Ne aşezăm în faţa lor, ca să putem observa primul sbor (sborul de curăţenie). 3. Nu vom uita ca înainte de a-i scoate afară, să reparăm toate suporturile sau scaunele pe cari vor sta în timpul verii. 4. Vom avea grijă ca stupii să ocupe aceleaşi locuri pe cari le-au avut vara trecută. Albinele ţin minte poziţia stupului din vara trecută şi le vine uşor ca să-l găsească. B. Cum se scot stupii ?... 1. După ce li s'au închis urdinişurile, se ridică binişor stupii, ca albinele să nu observe această mutare. Altfel ele s’ar nelinişti şi ar putea chiar să omoare matca. Se duc şi se aşează pe locurile destinate. 2. Ţăranii noştri scot stupii de la iernat (puţini sunt cari îi iernează înlăuntru) cam pe la 21 Martie. Aceasta însă nu se poate lua ca o dată fixă, căci atârnă de timpul anului respectiv. Ne conducem după termometru Când arată -ţ- 12 până la 15 gr. la umbră, îi scoatem. Toţi stupii li scoatem într’o singură zi. 3. Odată aşezaţi pe scaunele lor, după ce s’a făcut sborul de curăţenie, li se mătură podelele de albinele ce au murit în timpul iernii. Altfel albinele sunt nevoite să facă această muncă obositoare, când ele au de făcut altceva: cadupă apă, să care polen şi să îngrijească de puiet. Dacă la sborul de curăţenie am observat că dela unii stupi n’au ieşit albinele, sau au eşit firea puţine, îi cercetăm. Poate că nu au miere. Le dam în grabă mâncare şi nu ţinem prea mult stupul deschis, căci se răcește cuibul. C. Intr’o zi călduroasa, când nu este teamă că va răci cuibul, stuparul se hotărăște să facă cercetarea generală a stupilor. Ce poate găsi: 1) Stupii fără regină. Dacă au all line multe, li se dă o regină din cele crescute in stupii de rezervă, sau o ramă cu puiet, mai mic de 3 zile, pentru ca ele să-şi poată creşte o regină. Dacă nu sunt trântori, stricăm botcile înnainte de a ieşi regina şi îi dăm altă ramă cu puiet. Procedăm astfel, până la ivirea trântorilor. 2) Stupi fără hrană. Li se dă imediat miere sau sirop, în faguri, sau în hrănitoare speciale. Nu li se mai puţin de ingr. odată. Hrana se dă seara, ca albinele să care. Dând-o ziua, le îndeamnă la furtişag. . 3) Dacă nu sunt faguri deajuns, li se dă şi se pune diafragma, ca să ţină cuibul strâns (călduros). Saltelele sau pernele nu se ridică decât în Mai. 4) Cum poate să fie puietul în faguri: a) Compact, In cercul mari. ■' ■ C... ■ ‘«Ste; înseamnă că matca e bună și colonia va progresa. Ne vom servi pentru însemnarea situaţiei fiecărei colonii de un carnet, în care trecem pe scurt tot ce am găsit mai principal. b) Răspândit si cu multe celule de trântori, înseamnă că matca este bătrână și deci avem grijă s’o schimbăm. c) Numai puiet de trântori. In acest caz sau matca a rămas nefecundată din toamnă, sau sunt albine putoare. Dacă într’o celulă sunt mai multe ouă, dacă multe din ele sunt lipite pe pe- reţii celulelor, ori sunt răspândite pe faguri, atunci sunt albine outoare. Dacă sunt puse în cercuri regulate şi numai câte unul aşe-zat pe fundul celulei, atunci este matcă nefecundată. Atât albinele outoare, cât şi matca nefecundată pun ouăle (din care vor ieşi trântori) în celule de lucrătoare ’ şi trântorii ies mai mici. Matca nefecundată trebuie în-locuită. Când avem albine outoare, se duce stupul departe şi i se mătură toate albinele. Cele outoare vor rămâne pe loc, sau vor intra în alţi stupi, unde vor fi omorâte, iar celelalte se vor întoarce la stupul lor. Li se va da o ramă cu puiet de lucrătoare, sau o matcă fecundată. Dacă sunt prea, puţine se împreună cu alt stup. D. 1) Dacă avem faguri mucegăiţi îi curăţăm, ca să scutim albinele de această lucrare, căci ele, înainte de a face alt lucru, curăţă aceşti faguri stricaţi. 2) Dacă se întâmplă să găsim albine amorţite de foame, le bă- găm într’o cameră călduroasă şi le dăm miere sau sirop. 3) Cu ocazia, cercetării generale de primăvară, curăţim ramele, tavanul şi pereţii stupului, de păianjeni saualte necurăţenii. De obiceiu, ramele au nevoie de mai multă curăţenie, la stupii cari au zăcut de diaree. Petele acelea de culoare cafenie-închisă, cari degajează un miros greu, nu sunt altceva decât excrementele albinelor, cari, fiindcă au fost neliniştite, sau au mâncat miere proastă, ori n’au avut aier deajuns, au fost nevoite să-şi depună murdăriile în stup, căci «,fără, fiind prea frig, n’au putut ieşi. La stupii puternică nu vom găsi necurăţenii. Ţi-e mai mare dragul să destupi un stup cu o colonie puternică. De aceea e bine ca să nu băgăm în iarnă colonii slabe. Din toate aceste lucrări, se poate constata avantagiul stupu- j lui sistematic. Deschizându-l, ci-teşti într’însul ca într’o carte. Pe când la cel primitiv, e foarte greu de ştiut ce e înlăuntru şi lucrările necesare pentru ajutorarea lui, nu se pot face ca la cel sistematic. Aceste lucrări laolaltă, formează „revizia de primăvară", pe care, dacă o facem cum ai spus mai sus, vom fi scutiţi de orice nemulţumire şi ne vom bucura de o recoltă bogată. Preotul Atanase Chelari Şeful regiunii agricole ' Vintilă-Vodă, Buzău. *« ily ’ T- • ■ O □ 0 •'mm&B ■ Mm'cultură Lucrările de primăvară 3 AUTOMOBILUL DESFIDE CONCUIERTA In preţ şi calitate Stoca de piese de schimb CENTRALA BĂNCILOR DIN PROVINCIE Bucureşti, strada Academiei No. 2. Telefon 738 UROSOLVAN PRODUS AL LABORATORULUI DR. AL. ITEANU BUCUREŞTI Numai cel care a suferit cunoaşte durerile chinuitoare ale bolnavilor cu miatră sau nisip la rinichi, ficat sau băşica udului ca si durerile bătrânilor euervnşi de csrjgzavele accese ale nulei sau reumatismului. ^ _ Tămăduirea acestor boale, topirea si eliminarea pietrelor sau‘nisipului dela rinichi, ficat, fiere sau bășica udului si dela toate încheieturile se obtine în scurt timp, luându-se zilnic UROSOLVAN, despre a cărui valoare curativă s’a convins lumea medicală si suferinzii. In revista medicală ,,Buletinul Medico-terapeutic“ No. 4 din 1926 se poate citi „despre valoarea terapeutică a Urosolvanului de Dr. I. Bîstriceanu“, sau Dr. B. Kraus, sau Dr. C. Mares în No. 8 din 1926 si pag. 136 din 1924. Un mare număr de medici întrebii,ințează personal UROSOLVAN. ■writ wBWTMMwnrraMBianMiii rnaiî’ i v ri.întreiiterrl PIESE de SCHIMB fl fi fj TI OBESS CAMTITâTI LA: f I |t JJ „ MERIBAR” SOCIETATE IN NUME COLECTIV BUCURESTI CREER VICTORIEI No. 31