Universul, august 1927 (Anul 45, nr. 176-201)
1927-08-01 / nr. 176
Hr. 1?6 Luni | August 1927 Sătulul şi flămândul -F71BULM-de Vasile Militaru Născut in zodie ferice, ca toţi acei de-un neam cu sine. Un porc bogat, al cărui pântec era de-a pururea sătul. Şi care n’avusese parte în viaţa lui, decât de BINE, Având moţii, din cari adesea porumbu'i putrezea 'n patul; Intr'un cuvânt, un porc nabab, A fost întâmpinat odată, la poartă, de-un biet câine slab, Flămând, abia c’un pic de viaţă Şi care nu mai vedea lumea decât aşa ca printr o ceată...— Ah, fie’ti milă de-un biet câine, prea fericitule boer. Da’mi frimiturile-li de pâine, Nu mă lăsa sub sfântul cer, De foame istovit să pier... Dar porcul, care, după masă, gusta dulceața unei poame,* Din cale-afară de mirat, Pe bietu’ câine Va ’ntrebat: — De foame-ai zis ? Ce-i aia FOAME ?••• Ne mai putând să stea. 'n picioare ai istovit, căzând pe brânci, Flămândul, stins, porni să’i spună: Când nu mai ai ce să mănânci Simţi o sfârşeală fără margini, slăbeşti, de te doboară vântul— Vezi verde-galben, se ‘învârteşte cu tine parcă tot pământul.. Cu vremea, mintea nu mai poate, din tot, nimica să‘nţeleagă, Apoi te stingi, precum se stinge o lumânare arsă ’ntreagă... Şi bietul câine ’şi dete duhul- Dar porcul, nebăgând de seamă, Răspunse rar, cu gura plină de-a poamii prea gustoasă zeamă: — Păi, ştii că e o fericire să’ţi fie foame, dragă câine ? Şi tu ’ndrăsneşti să mai ceri pâine ?! Auzi, mă rog, să vezi anume Cum se ’nvârteşte ‘ntreaga lume. Cum vin, privirea să’fi desmierde, Culori de roşu-galben-verde; Să mi le simţi, Intr’un cuvânt, Uşor, ca fulgul dus de vânt Şi totuşi să te plângi de soartă şi să cerşeşti ca un ţigan ?! Ori eşti ingrat, ori şarlatan!.. Şi porcii!, scuturând agale brumatul ţigaretei scrum, Nidi că s‘a mai uitat la câine ţi, mândru, fi-a văsut de drum... Flămânzilor, când vreţi să cereţi dela sătui niţică pâine, Cum a cerut sărmanul câine Acelui ce gusta din poame, — Să cereţi numai de la omul care-a ’ndurat cândva de foame, Căci, altfel, nu e vorbă goală proverbul care’tra vine 'n gând Şi care spune că: „Sătulul nu crede bietului flămând". UNIVERSUL Cu colaborarea şi redactarea misionarilor Fundaţiei culturale „Principele Carol** însemnăriA II VOtul Păcatul Viaţa omenească -se poate asemăna cu un râu, care curge prin ffel de fel de ţinuturi, spre a se vărsa in cele din urmă, în marea cea mare şi fără de sfârşit a veşniciei. Acest râu, care, la izvor, este curat şi cristalin, în mai târziu, din cauza a fel de fel de ape, ce vin din locuri mlăştinoase, îşi schimbă înfăţişarea, devine tulbure, plin de miasme vătămătoare şi fără îmbieri, ceia ce face ca drumeţul ostenit să nu se mai încumete a se opri, ca să-şi potolească setea sau să-şi răcorească trupul în undele lui. Tot aşa este şi viaţa omenească. La început ea a fost fără nici o pată. Făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, omul înfăţişa în formă văzută pe Dumnezeul nevăzut, fiinţa spirituală, dejsăvârşită şi veşnica ce i-a dat viaţă ispita duhului celui rău, călcarea legii şi stăruinţa in abatere, sau într’un I cuvânt. Păcatul, a făcut pe om să-şi schimbe înfăţişarea I şi să devie o făptură lipsită de farmec, înlăuntrul căreia se sbuciuma şi se ciocnesc fel de fel de porniri nedesluşite care tind să ia fiinţă şi care sunt pricina durerilor şi suferinţelor noastre.Aceasta însemnează, că în apa cea curată şi lină a izvorului cineva a turnat lucruri vătămătoare, care i-au schimbat culoarea şi gustul , şi că, dacă am putea pune zăgaz apelor ce vin din ţinuturi neprielnice, râul ar curge din nou curat şi cristalin cum a fost la izvor. Ceia ce spunem aici, nu sunt lucruri din închipuirea noastră, întâmplări din Evenghelie şi din viaţa Mântuitoru- i lui Christos ne vor duce la aceeaş încheere. Să le ascultăm şi să re în- J ţelegem . Un om paralizat este adus la Mântuitorul, în credinţat că va fi vindecat. Iisus îi spune : „îndrăzneşte,nu fiule, că ţi se iartă păcatele“. Nişte Cărturari, — deci nişte oameni învăţaţi, — cari se găseau acolo, şi-au zis în sine: ..Asta este hulă“. Cum sa se , vindece cineva, daca îi era păcatele ? Şi cine e acestora, care se crede îndreptăţit sa facă un lucru rezervat numai . Iui Dumnezeu ? Dar Iisus, care le cunoscu gândul, raspunse : ,,Ce cugetaţi rele în inimile voastre ?“ Ori aş zice: : „Ţi se iartă păcatele“ ori aş zice: „Scoală-te şi umblă", tot una e. Am spus ce am spus , numai ca să ştiţi ca Fiul Omului are putere să ierte păcăţele-Intorcându-se apoi către slăbănog, îi zise : „Scoală-te, ia-ţi patul şi du-te la casa ta“. Şi ,pe când norodul adunat se mira şi dădea slava lui Dumnezeu, slăbănogul s’a ridicat plecând spre casă sănătos şi ducând el însuşi, patul pe care suferise. (Matei IX 2—8). Altădată, la lacul Vitezda, îi se face milă de un slăbănog, care zăcea de 38 ani. 11 tămădueşte, cu toată larma bârfitoare a fariseilor, scandalizaţi că a făcut acest lucru Sâmbăta. Mai târziu însă, întâlnind pe acest slăbănog în biserică Iisus îi zice: „Vezi să nu mai greşeşti, ca să nu-ţi fie mai rău“ (Ioan V, 1-14). Ce rezultă din cele de mai sus ? Că păcatul nu ne atinge numai sufleteşte, ci şi trupeşte, şi că el este pricina tuturor durerilor noastre din această lume. Sufleteşte, ci sfarmă legătura dintre noi şi Dumnezeu, care întrerupe astfel grija pentru fiinţa noastră- Trupeşte, el lasă urme în firea noastră pe care ostrică şi o face să nu mai urmeze regulelor ce-i stau la temelie. Păcatul aduce în trup boală şi suferinţă, fiindcă întrerupe mersul firesc al vieţii, aşa precum a fost statornicit întru început de Dumnezeu. El face vieţii acelaş rău, pe care apele mur-i dare şi vătămătoare îl fac izvorului limpede...când ajunge în ţinuturi neprielnice Deaceea, Mântuitorul a tămăduit pe unii numai iertândule păcatele, adică înlăturând pricina răului ; de aceea, a zis el slăbănogului: „Vezi să nu mai greşeşti, că să nu-ţi fie mai rău“; de aceea, la spovedanie, duhovnicul, după ce iartă păcatele, ne spune : „Păcatele nu au nici un folos creştinilor, ci mai ales: neputinţă, boală, sărăcie şi multe feluri de scârbe“. Cele de mai sus ne-au făcut să înţelegem ce este păcatul şi, ce trebue să facem împotriva lui. Durerea şi suferinţa din truul nostru sunt urmarea păcatelor noastre, sau ale înaintaşilor noştri. Păcatul este otrava, pe careriubul cel rău o toarnă în sufletul şi trupul nostru, spre a ne amărî viaţa. Christos a şters pe cruce cu sângele lui, păcatul, dar câţi cred cu tărie în această jertfa ? Prin botez cei ce-l primesc au putinţa scăpării de păcat şi de urmările lui, dar câţi rămân în credinţa vie probată prin fapte ? Câţi avem tăria de a ne feri de ispite şi a trăi în curăţenie ?Taina Mât- I turisirii este şi ca un mijloc minunat, care ne spală de întinare, dar câţi ne prezentăm cu acea desăvârşită , umilinţă şi părere de rău , care să ne cutremure cugetul I şi să ne schimbe firea şi câţi»i am isbutit să nu cădem iarăşi în greşalele iertate ? Iată pentru ce răul dăinueşte ? Iată pentru ce suferim !. Opriţi năvala apelor ! murdare şi râul va deveni limpede şi curat precum a fost la obârşie ! Intrerupeţi viaţă de fărădelegi in care trăiţi şi veţi vedea cum se împuţinează şi dispar suferiţi, rele!. . . ! Dacă o generaţie ar trăi ’ fără să vateme firea prin g- I bateri dela regulile ’■tatorui Ieite de Dumnezeu, a doua s ar învrednici de mai multa mulţumire ; a treia ar simţi că a făcut un pas hotărît spre desăvârşire, iar celelalte ar grăbi, cum nu ne , putem închinui de mult, izbânda noastră desăvârşită. . . în lupta cu duhul cel rău. ‘ Gândiţi-vă numai la câtă boală şi suferinţă este în lume, din pricina vieţii de străbălate şi a lipsei noastre de chibzuinţă şi veţi înţelege cât adevăr este în cuvintele pe care Mântuitorul le-a spus celor cărora le-a iertat păcatele şi i-a sfătuit să nu mai greşească Creştinul înţelegător al acestor taine trebue să nu uite cea dintâi datorie a vieţii sale : năzuinţa spre bine. Piatra de încercare a sufletului nostru este ispita. Dacă o înlăturăm, năzuinţa noastră spre bine îşi deschide drum de înfăptuire; dacă şovăim, păcatul ne copleşeşte, ne strânge în mii de lanţuri, sfărîmă legăturile noastre cu Dumnezeu şi iatăne pe patul de durere şi suferinţă ! Căci „pofta zamislând, naşte păcatul, iar păcatul săvârşindu-se naşte moartea“, cum spune aşa de frumos şi de adevărat apostolul Iacov. Aceasta este marea taină a vieţii. Numai aşa putem face ca râul turburat de miazmele ţinuturilor neprielnice, să curgă iară limpede şi curat precum a fost la obârşia lui DIN AisFECTELE VIEIU AtatiUCAmE. — La brtapeniua spurc o revise limaira, Kearny Review“, reugetatâ ituegm pe baett St tete, cu aatoeume, poezu, uuivuie, toftitioaiue sense ue copii. Coperta e nescnata de un scolar. ripcgiana e ia scoala lucrează ra ca tot copiii. Luihwui 51 reporterii sunt tot ei. ipc asemenea anuntuniie sunt apuuate tot tie scolare pi acesti tiu'ci lucratori ou tree tie vârsta ae 13 ani. Toate scoale!«ani Fiiadeiba au secţii de meserii, iar feteie gătesc mancare de doua on pe saptămana ; profesoarele mănâncă cu plata timar .ceste bucate pregame tie micile gospoticne. Cu banii ce se adusia dia anunţuri organizează o rttprezematae teatrală în scoală, din propusm careta cumpără articole de prima necesitate , pentru şcoală. Actorii si actriţele sunt tot aceiaşi şcolari. O viaţă socială in miniatură. „SVENSKA SLOYDFÖRENINGEN“ este o asociaţie suedeză pentru dezvoltarea industriei casnice. Ea face o întinsă propagandă pentru răspândirea ideilor ei. Publică cărţi, ţine conferinţe şi cursuri şi ilustrează pretutindeni cu piese de artă. A creiat pentru aceasta un muzeu ambulant. Tipăreşte modele de mobile lucrate de artist, valoroşi, cari caută să reînvieze vechiul stil suedez, sobru şi practic. Se fac expoziţii şi se desfac mărfuri de calitate, in bazare anume organizate. Există si o revistă a mişcării. booputl instituţiei e să asocieze arta cu industria. «jt izbuteşte. Suedia e o ţară de cultura, slogmoreuuigună influenţat, ţi învăţământul ofiCial. | PROltUGilA MUNdALA A CaK* TlLUrt LEmRU PuiuK SI CUriil. —U dă statistica buroului de control al producţiei internaţionale a curţii: Olanda este cea dântâiu ţară în privinţa candor practice de învăţătură pentru popor (.9 la suta din pro- j ducţia totală a publicaţiilor). Duipă ea vine Ungaria şi llama cu 6 la sută ; America cu 4 la suta ; Ger-mania, Elveţia si Cehoslovacia cu 3 la sută» iar franţă cu 2 la sută. Pentru copii : Tot Orama stă in locul întâi (9 la sută din producţia totală). Al doilea loc îl ocupă Anglia si Norvegia cu 1 la sută al treuea loc Ungaria, cil 6 la sutâ , via apoi la rând : America, Elveţia si Cehoslovacia cu 5 la Sută, si, in sfârşit, Germania cu 4 la sută. Cărţile religioase s Tot Olanda ocupă locul de frunte, cu 11 la suta. Urmează apoi America, Germania si Danemarca cu 8 la suta; Norvegia si Franţa cu 7 la sută; Anglia t la sută ; ijpania 6 la sută, etc. România nu figurează in această statistică. Nu ne ostenim să figuram. PROBLEMA EDUCAŢIEI POPUTARE IN BELGIA. — A pus-o lamurrit acolo un om de stat, d. Vestres. El spune : „Naţiunea trebuie să asigure instrucţia copiilorsâi la cele mai bune cocorţii cu putinţă. Ea trebuie să ia asupra sa ,,operele şcolare“ (ajutorarea şcolarilor cu hrană, îmbrăcăminte, încălţăminte, cârti, etc.), creaate si intreţinute până acum de iniitativa privată. Administraţia Şcolară şi institutorii trebuie să se preocupa de sănatatea copiilor. Să se organizeze inspecţia medicală. Sâ se cerceteze periodic ochii, urechile şi dinţii coipiţior. Trebuie înfrumuse- tată şcoala, pentru ca copriuil să se simtă fericit in ea. Să capete in scoală lecţiuiai de curăţenie, de rânduială, de frumos, de demnitate. învăţământul printar nu trebuie să fie o pregătire pentru liceu, ci pentru viaţă. Avem de revăzut programele. Avem de schimbat metoda. Şcoala să se adreseze cât mai puţin memoriei pasive şi să deştepte mai ales reflecţiunea şi observaţia activă. Să iasă din şcoală cu siimţionantul adânc al datoriilor către ei însăţi şi către naţia lor. Statul trebuie să ajute din toate puterile sale Instituţiile complimentare ale şcoalei primare : biblioteci, cursuri de adulţi, cercuri de adulţi, cercul de studii, universităţi populare, etc. Această sarcină cere mulţi bani şi mult timp, dar ea stă la temelia operei de restaurare. MULŢIMEA şi VECHIMEA UNIVERSITĂŢILOR. — Cele mai multe universităţi sunt la Statele-Uraite. Iată numărul universităţilor, în, ordinea mulţimii lor, în cele dintâi ţări : Statele Unite 59, Italia 27, Franţa 19, Germania 19 şi Anglia 14. Cea mai veche universitate e acea egibieană, din Cairo, întemeiată la secolul X, vine apoi universitatea din Bolonia, înfiinţată in 1100, cea din Montpellier la 1125, Sorbona în 1150, universitatea din Oxford la 1170 si apoi pe rând până la 1472 universităţile din Regio (Italia), Vincenza, Cambridge, Arrezo (Italia), Salamanca, Toulouse, Napoli, Roma, Siena, Vatadolid, Lisabona, Macerata (Italia), Treviso (Italia), Grenoble, Florența, Viena, Heidelberg, Budapesta, Würtzburg, Turin, Lipsea, Louvain, Glascow, Copenhaga și Münichen în 1472. Aceasta f e axată vechimea culturii din Apus şi cât de puţin a beneficiat naţia românească de puterea înaltelor şcoli de cultură. LEGI DE ÎNAVUŢIRE SI PROPASIRE PENTRU TARA. — Iată o serie de legi pe cari un învăţător român le socoteşte isvor de mare bogăţie pentru stat : 1) Obligativitatea frecventării bisericii 2) Obligativitatea frecuentării cursurilor serale până la vârsta de 40 de anli. 1 . 3) Obligativitatea muncii agricole şi a creşterii : animalelor, păsărilor, albinelor, gândacilor de mătase şi a pomilor de rod, pentru sporul de avifie al ţării.1. 4) Obligativitatea intrări» In cooperative locale si ta societăţii de cultură. Da. E de gândit. PENTRU CULTURA. — Un învăţător bătrân din Neamţu ne-a scris mal de mult că fondul pentru clădirea Si întreţinerea şooarleilor găteşti, ca si pentru cultura poporului, poate *o sporească si cu aceste taxe si venituri : 1) Taxă pe bântuirile alcoolice. Săteanul bea dta prisosul averii lud. Deseori, adăogăm noâ, si din ceeace e strict nevoilor casei lui. In sătul meu, s'a băut la 5 crâşme, timp de un an, 50.000 litri de vin şi 10.000 litri de rachiu. De ce n’ar câştiga cultura din acest prisos de bara. Un leu la litru de vin $1 3 leu la litru de rachiu, ar da scoafei destui bani pentru multele şi nesfârşitele ti nevoi. O astfel de taxă poate c’ar mai micşora si băutura viraului sau a rachiului. 2) Au venit ti scopiri ar putea să fie şi plata străjeritor din sat. Fiecare sătean plăteşte pentru strajă vreo 30 de lei pe an. Această plată ar Incasa-o şcoala, iar «trai», s’trage cu mHiţieuia eribordiatu la grila şeiUtad de peat 3D Un alt venit si 9 Unii horei. Fiecare flăcău ar dă la horă 3 lei, iar fetele ara leu. Comuaa mea, spunea bătrânul invităto», mr Incasa In felul acesta 50.000 10 deda vin. 90.000 dela țuică, 15.000 dein străji și 5.000 dela hore. Jumătate nomei din acest veniit si a*r n • «votie pentru »coeiă te propășirea eeStwM a săritei. . B é aceasta de gândit. de Pr. (. Brow Ii Acolo uncie amvonul de ilumânare şi de conversiune race, biserica e moartă.. Nici o biserică n’a fost vie prin ritualul şi aurul împăraţilor dăruitori ci prin flacăra şi zelul predicatorilor, prin fiorul pe care cuvântătorii bisericii leau trecut prin sufletul mulţimii îndoite. Fara cuvântul acestor ucenici geniali ai lui Isus, p—un Paulus, Crisostomul, Savonarola, Huss, Calvin, Bossnet, Welley şi alţii, omenirea ar îi trecut prin mult mai multe nenorociri. Prestigiul atâtor biserici s’a reabilitat prin ei. Ei au determinat reforme şi renaşteri. Isus a fost un predicator, glasul dogmei imutabile, purtatorul ceresc al cuvântului păcii, un modelator de vieaţă, cel mai mare artist al creaţiunii. Viaţa lui a fost o predică. A început-o la 12 ani, cutezător şi infailibil între doctorii legii din Ierusalim şi a terminat-o dpă răstignire şi înviere pe muntele de flori al înălţării. El, cel mai profund intuitiv al vieţii a creat şi cea mai iscusită forma de pătrundere în conştiinţa celor primitivi, a ignoranţilor şi a furioşilor.A creat parabola. Predica lui n’a fost dogmatică ca imperativele tablelor mozaice, ci pilduitoare. Isus e un poet. Cel mai desluşit, cel mai divin. A amestecat în pildele lui cari sunt cele mai pure poeme ale umanităţii florile şi munţii, pasările cerului, grăuntele de muştar, sămânţa, mâna de aluat, mărgăritarele mării. In simplitatea plină de putere a cuvântului său nu l-a întrecut nimeni, nici un reformator, nici un artist. In zadar căutăm aiurea modelele cuvântările noastre-Ele rămân vecinice în Iisus. Și pentru această putere a predicii lui, el n’a avut o sinagogă, un amvon, o catedră. Amvonul lui a fost sub cupola de azur a Palestinei. Pretutindeni. Sub un palmier, lângă ghizdurile unei fântâni, într’o mirişte de grâu, la 0 poartă de cetate, in casa lui Levi, pe scândurile unei bărci de pescari... Biserica lui nu se zidise şi amvoanele ei nu se ridicaseră încă Noi să primim şi să înţelegem întâi amvonul ridicat al bisericii şi apoi pe acela care e pretutindeni, în răspântie de drum, pe o piatră, sub un pom şi’n tot locul unde o falsitate trebue distrusă şi o credinţă trebue ridicată. Impunătoarea cultură a Apusulii îşi are izvorul faimei şi valorii ei în vorba vie a amvonului. De acolo se vede Gh. O. Mugur varsă forţa şi lumina acelei religii care stăpâneşte tot: viaţa şi creaţiunea omului, sufletul şi arta lui. In înţelesul acesta preotul trebue să fie polul de magnetizare a lumii, scara de sus a sufletului nostru- Anglia, exemplul cel maiăguduitor al lumii, a făcut dinamvoanele ei catedra religiei active- Acolo creştinismul nu e ritual şi dogmă, ci forţă conducătoare a omenirii.. A-tâtea fapte de triumf social, atâtea sacrificii şi societăţi de filantropie, atâta ordine, distincţie, poezie. Spor de avuţie şi de expansiune au răsărit de pe urma predicatorilor din amvon, de pe urma interesului pe care inima acelor cuvântători cuceriţi îl dă tuturor lucrurilor, — mari şi mici, — omului, animalelor, păsărilor, lucrurilor, vieţii sociale, poporului, umanităţii.. Predicele engleze nu sunt cuvântări temerare ci flăcări, cutremurări, strigăte ale inimii şi credinţei, suspinul durerii lui Iisus. O predică e adeseori o conversiune. Au fost oameni care veniau de peste oceane ca să asculte pe exegeţii şi inspiraţii de la Sf. Paul, de Westminster, de la Canterbery-Englitera avea înainte de război 55.000 de predicatori ambulanţi. O armată a religiei active. Activitatea unora dintre aceştia trece cu adevărat în lumea minunilor pământeşti. Whitefield, un fulger al teologiei anglicane a rostit în 50 de ani 18.000 de predici, dar Wefeley, colegul sau a străbătut în 50 de ani peste 4000 de leghe, predicând de 40.000 de ori şi lăsând după el 500 de ucenici predicatori- Ei şi cei de după ei, ei si cei de dinaintea lor, de la Davey şi până la Knox, au făcut din Anglia ţara cea mai prosperă şi e prospera, spune răspicat un scriitor francez, pentru că e creştină. Acesta e imperativul salvării şi pentru noi: să ne facem ţara creştină şi nu e putere mai divină pentru această creştinare a poporului decât desluşirea Evangheliei ieşită din inima vie şi activă a preotului. Omul din popor vine astăzi la biserică pentru ceia ce nu înţelege şi ştie. II împinge acolo temerea religioasă, mâine va veni pentru învăţăturile mari şi generoase dacă vom grăbi cu suflet de adevăraţi ucenici ai lui Iisus cuvântul cald al predicii sociale şi dacă spiritul adânciţilor teologi nu se va pierde în norii abstracţiunii ci va rămâne pe pământ pentru ridicarea inimei din pulberea vinei şi din negură. '...teawicu, BuTo fuirfiu/ru jßste &octr=cus deratthri. .*¡ •... fásftijcúxirefe obs (faonty aJk&usJfaxiib&.fCoriCQ jOua ţbstjertffle... sisuț?etu££or› exa&L, stfanub şi imBatator. * PARFUMUL, PUDRA si LOTIUNEAle JADE Rottfec&GAÎfet; 1 tfaAla * ... ATELIER DE DOGARIE Ştefan Petrescu Piața Br. Botescu 14 Bucureşti (Matache Măcelar) execută orice lucrări din nou ca butoaie, zăcător puţini şi tot ce e atingător în această branşă. Având gata în depozit orice fel de vase din toate mări«iif ~~ ’ nn ficslae tai ‘»AT vechea casa de încredere — Stc. Pitagora 20 București R-Vghea Frsgli Arsene Cluj At. Hssea Sucursale • ESeiSuti,Bucovina’, Gratia sucursale . Cpajowa« tonest» btiiiail (hî$in£u Cartea EamSncssci (D«spozitu Eparhial) Se «asesigata clopote de cea mai superioară calitate garantate pe 60 ani înțelegerea si.prin scrisori Tel. 5413S CELE NAI ESQROMKE MOTOARE MESSE, USEMOKiASa-WESK A. S. BRESUB Reprezentant: J. 3. fâlBSON Str. ©. C» CantaUizino 4S, Bcji«)s*resi;, si sasamami HEHOFERilL este cel mas ciintat şi întrebuinţat medicament in vinde« carea ANEMIEI (lipsa de sânge), «Sorosai (sân*ge prea apos), In stasia «la dubllniaia sau SlăSsisiuna după boalele grele sau molipsitoare iiSMtOFSîigi. înlocueşta consumul de carne, complectează lipsurile de sânge şi redă corpului energia necesară, mărindu-i rezistenţa contra bolilor. MEMCIFisPiiJL conţine toate elementele ce convpun sângele sănătos. la faimscii şi groparii MOBILE B0B9ME8SC8 csdoubi sorioâ ama SLOl IVA ^ C lâ B-dui ilisal»Qta 10 Gânduri de întărire ASTRONOMUL LEVERRI-JER, descoperitorul planetei Neptun, pe când primea felicitările unui prieten care-i spunea că prin asta s’a ridicat în ochii lumii până la aștm, a răspuns: „Cred să mă suiu ,mai sus încă, sper să merg în feer“. El pusese în sala observatorului un mare crucifix. O ştiinţă, spune el undeva, care nu urcă la Dumnezeu deadreptul, cum efectul urcă la cauza sa, — nu este ştiinţă. AUGUSTIN CAUCHY, director al Academiei francez®, îşi începea discursul său de recepţie astfel: „Sunt creştin. Cred adică în divinitatea lui Iisus ca şi Copernic, Descartes, Newton, Fermat, Leibnitz, Pascal, Grimaldi, Fider, Guldin, Boscovici, Gerdil“. CUVIER spune că „viaţa nu naţie decât din viaţă. Cum se poate admite clar. 9 generaţiei spontane* SPENCER, părintele evoluţionismului, încheie astfel autobiografia sa : „Am ajuns să iau în consideraţie, cu o simpatie crescândă, credinţele religioase care, ele, ocupă această sferă pe care interpretarea raţională în zadar caută s’o suplinească, dând fia», cu, cu atât mai tare cu cât mai mari sunt sforţările ce face". BANNARD, în ale sale minunate „penséea du soir", se întreabă dacă ar putea spune vreun inginer ..numărul miilor de fire şi de flori, care fac să se mişte acest savant aeroplan care este o coleopteră ? Sau submari,, nici perfecţionat care este elanul? Se cere numele inventatorului ! Citiţi IU Hi D-lor AGRICULTOR! și PLIGA1I îHsfKilees^ „ CrTnr4nms" JRACTORIA s. n. R. Pentru msursiarea Motocsltsrel Str. Știrbei Voică, No. 1 Colț cu Calea Victoriei Eapr«*enta!ijâ aulgrizali TEACTOARE agricole: 28 H. P. Model nog cu PMJQUHILE OLIVES cu 2 și 3 brazde EFTtNS — SOLIDE ȘI PQTERN1C2 — niSR!ZĂRILE PROMPT DIPOZI? —