Universul, august 1927 (Anul 45, nr. 176-201)

1927-08-01 / nr. 176

Hr. 1?6 Luni | August 1927 Sătulul şi flămândul -F71BULM-de Vasile Militaru­ Născut in zodie ferice, ca toţi acei de-un neam cu sine. Un porc bogat, al cărui pântec era de-a pururea sătul. Şi care n’avusese parte în viaţa lui, decât de BINE, Având moţii, din cari adesea porumbu'i putrezea 'n patul; Intr'un cuvânt, un porc nabab, A fost întâmpinat odată, la poartă, de-un biet câine slab, Flămând, abia c’un pic de viaţă Şi care nu mai vedea lumea decât aşa ca printr o ceată...­­— Ah, fie’ti milă de-un biet câine, prea­ fericitule boer­. Da’mi frimiturile-li de pâine, Nu mă lăsa sub sfântul cer, De foame istovit să pier... Dar porcul, care, după masă, gusta dulceața unei poame,­* Din cale-afară de mirat, Pe bietu’ câine Va ’ntrebat: — De foame-ai zis ? Ce-i aia FOAME ?••• Ne mai putând să stea. 'n picioare ai istovit, căzând pe brânci, Flămândul, stins, porni să’i spună: Când nu mai ai ce să mănânci Simţi o sfârşeală fără margini,­ slăbeşti, de te doboară vântul— Vezi verde-galben­, se ‘învârteşte cu tine parcă tot pământul­.. Cu vremea, mintea nu mai poate, din tot, nimica să‘nţeleagă, Apoi te stingi, precum se stinge o lumânare arsă ’ntreagă... Şi bietul câine ’şi dete duhul- Dar porcul, ne­băgând de seamă, Răspunse rar, cu gura plină de-a poamii prea gustoasă zeamă: — Păi, ştii că e o fericire să’ţi fie foame, dragă câine ? Şi tu ’ndrăsneşti să mai ceri pâine ?! Auzi, mă rog, să vezi anume Cum se ’nvârteşte ‘ntreaga lume. Cum vin, privirea să’fi desmierde, Culori de roşu-galben-verde; Să mi­ le simţi, Intr’un cuvânt, Uşor, ca fulgul dus de vânt Şi totuşi să te plângi de soartă şi să cerşeşti ca un ţigan ?! Ori eşti ingrat, ori şarlatan!.. Şi porcii!, scuturând agale brum­atul ţigaretei scrum, Nidi că s‘a mai uitat la câine ţi, mândru, fi-a văsut de drum... Flămânzilor, când vreţi să cereţi dela sătui niţică pâine, Cum a cerut sărmanul câine Acelui ce gusta din poame, — Să cereţi numai de la omul care-a ’ndurat cândva de foame, Căci, altfel, nu e vorbă goală proverbul care’tra vine 'n gând Şi care spune că: „Sătulul nu crede bietului flămând". UNIVERSUL Cu colaborarea şi redactarea misionarilor Fundaţiei culturale „Principele Carol** însemnăriA II VO­tul Păcatul Viaţa omenească -se poate asemăna cu un râu, care curge prin ffel de fel de ţinu­­turi, spre a se vărsa in cele din urmă, în marea cea mare şi fără de sfârşit a veşniciei. Acest râu, care, la izvor, este curat şi cristalin, în mai târziu, din cauza a­ fel de fel de ape, ce vin din locuri mlăştinoase, îşi schimbă înfăţişarea, devine tulbure, plin de miasme vă­tămătoare şi fără îmbieri, ceia ce face ca­ drumeţul oste­nit să nu se mai încumete a se opri, ca să-şi potolească setea sau să-şi răcorească trupul în undele lui. Tot aşa este şi viaţa ome­nească. La început ea a fost fără nici o pată. Făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, omul înfăţişa în­­ formă văzută pe Dumnezeul­­ nevăzut, fiinţa spirituală, de­­j­săvârşită şi veşnica ce i-a dat viaţă ispita duhului ce­­­­lui rău, călcarea legii şi stă­ruinţa in abatere, sau într’un I cuvânt. Păcatul, a făcut pe­­ om să-şi schimbe înfăţişarea I şi să devie o făptură lipsită­­ de farmec, înlăuntrul căreia­­ se sbuciuma şi se ciocnesc fel de fel de porniri nedes­luşite care tind să ia fiinţă şi care sunt pricina durerilor şi suferinţelor noastre.Aceasta însemnează, că în apa cea curată şi lină a iz­vorului cineva a turnat lu­cruri vătămătoare, care i-au­­ schimbat culoarea şi gustul , şi­­ că, dacă am putea pune­­ zăgaz apelor ce vin din ţinu­­­­turi neprielnice, râul ar curge din nou curat şi cristalin cum a fost la izvor. Ceia ce spunem aici, nu sunt lucruri din închipuirea noa­stră, întâmplări din Evenghe­­lie şi din viaţa Mântuitoru- i lui Christos ne vor duce la ac­eeaş încheere. Să le ascultăm şi să re în- J ţelegem .­­ Un om paralizat este adus la Mântuitorul, în credinţa­t că va fi vindecat. Iisus îi­­ spune : „îndrăzneşte,nu fiule, că ţi se iartă păcatele“. Nişte Cărturari, — deci nişte oa­meni învăţaţi, — cari se gă­seau acolo, şi-au zis în sine: ..Asta este hulă“. Cum sa se , vindece cineva, daca îi era­­ păcatele ? Şi cine e acest­ora,­­ care se crede îndreptăţit sa facă un lucru rezervat numai . Iui Dumnezeu ? Dar Iisus,­­ care le cunoscu gândul, ras­­­­punse : ,,Ce cugetaţi rele în­­ inimile voastre ?“ Ori aş zice: : „Ţi se iartă păcatele“ ori aş­­ zice: „Scoală-te şi umblă", tot­­ una e. Am spus ce am spus , numai ca să ştiţi ca Fiul O­­­­mului are putere să ierte pă­­­­căţele-Intorcându-se apoi către­­ slăbănog, îi zise : „Scoală-te,­­ ia-ţi patul şi du-te la casa ta“. Şi ,pe când norodul adunat se mira şi dădea slava lui Dum­nezeu, slăbănogul s’a ridicat plecând spre casă sănătos şi ducând el însuşi, patul pe care suferise. (Matei IX 2—8). Altădată, la lacul Vitezda, îi se face milă de un slăbă­nog, care zăcea de 38 ani. 11 tămădueşte, cu toată larma bârfitoare a fariseilor, scan­dalizaţi că a făcut acest lucru Sâmbăta. Mai târziu însă, în­tâlnind pe acest slăbănog în biserică Iisus îi zice: „Vezi să nu mai greşeşti, ca să nu-ţi fie mai rău“ (Ioan V, 1-14). Ce rezultă din cele de mai sus ? Că păcatul nu ne atinge numai sufleteşte, ci şi tru­peşte, şi că el este pricina tu­turor durerilor noastre din această lume. Sufleteşte, ci sfarmă legătura dintre noi şi Dumnezeu, care întrerupe astfel grija pentru fiinţa noa­stră- Trupeşte, el lasă urme în firea noastră pe care o­­strică şi o face să nu mai ur­meze regulelor ce-i stau la temelie. Păcatul aduce în trup boală şi suferinţă, fiind­că întrerupe mersul firesc al vieţii, aşa precum a fost sta­tornicit întru început de Dumnezeu. El face vieţii a­­celaş rău, pe care apele mur-­i dare şi vătămătoare îl fac iz­­­­vorului limpede...când ajunge în ţinuturi neprielnice­ De­­aceea, Mântuitorul a tămă­duit pe unii numai iertându­­le păcatele,­­ adică înlătu­rând pricina răului ; de­­ a­­ceea, a zis el slăbănogului: „Vezi să nu mai greşeşti, că să nu-ţi fie mai rău“; de a­­ceea, la spovedanie, duhov­nicul, după ce iartă păcatele, ne spu­ne : „Păcatele nu­ a­u­ nici un folos creştinilor, ci mai ales: neputinţă, boală, sărăcie şi multe feluri de scârbe“. Cele de mai sus ne-au fă­cut să înţelegem ce este pă­catul şi, ce trebue să facem împotriva lui. Durerea şi su­ferinţa din truul nostru sunt urmarea păcatelor noastre, sau ale înaintaşilor noştri. Păcatul este otrava, pe care­­riubul cel rău o toarnă în sufletul şi trupul nostru, spre a ne amărî viaţa. Christos a­­ şters pe cruce cu sângele lui, păcatul, dar câţi cred cu tă­rie în această jertfa ? Prin botez cei ce-l primesc au putinţa scăpării de păcat şi de urmările lui, dar câţi ră­mân în credinţa vie probată prin fapte ? Câţi avem tăria de a ne feri de ispite şi a trăi în curăţenie ?Taina Mât- I turisirii­ este şi ca un mijloc­­ minunat, care ne spală de întinare, dar câţi ne prezen­­t­­ăm cu acea desăvârşită , umilinţă şi părere de rău , care să ne cutremure cugetul I şi să ne schimbe firea şi câţi»­i am isbutit să nu cădem ia­răşi în greşalele iertate ? Iată pentru ce răul dăinu­­eşte ? Iată pentru ce sufe­rim !. Opriţi năvala apelor ! murdare şi râul va deveni limpede şi curat precum a fost la obârşie ! Intrerupeţi viaţă de fărădelegi in care trăiţi şi veţi vedea cum se îm­puţinează şi dispar suferiţi­, rele!­. . . ! Dacă o generaţie ar trăi ’ fără să vateme firea prin g- I bateri dela regulile ’■tatorui­ I­eite de Dumnezeu, a doua­­ s ar învrednici de mai mul­ta mulţumire ; a treia ar simţi că a făcut un pas hotă­­rît spre desăvârşire, iar ce­lelalte ar grăbi, cum nu ne , putem închinui de mult, iz­bânda noastră desăvârşită. . . în lupta cu duhul cel rău. ‘­­ Gândiţi-vă numai la câtă boală şi suferinţă este în lu­me, din pricina vieţii de stră­­­­bălate şi a lipsei noastre de chibzuinţă şi veţi înţelege cât adevăr este în cuvintele pe care Mântuitorul le-a spus celor cărora le-a iertat păca­tele şi i-a sfătuit să nu mai greşească­ Creştinul înţelegător al a­­cestor taine trebue să nu uite cea dintâi datorie a vie­ţii sale : năzuinţa spre bine. Piatra de încercare a sufle­tului nostru este ispita. Dacă o înlăturăm, năzuinţa noa­­stră spre bine îşi deschide drum de înfăptuire; dacă şovăim­,­­ păcatul ne cople­şeşte, ne strânge în mii de lanţuri, sfărîmă legăturile noastre cu Dumnezeu şi iată­­ne pe patul de durere şi su­ferinţă ! Căci „pofta zamislând, naşte păcatul, iar păcatul să­­vârşindu-se naşte moartea“, cum spune aşa de frumos şi de adevărat apostolul Iacov. Aceasta este marea taină a vieţii. Numai aşa putem face ca râul turburat de miazmele ţinuturilor nepri­elnice, să curgă iară limpede şi curat precum a fost la o­­bârşia lui­ DIN AisFECTELE VIEIU AtatiU­­CAmE. — La brtapeniua spurc o re­vise limaira, Kearny Review“, re­­ugetatâ ituegm pe baett St tete, cu aatoeume, poezu, uuivuie, toftitioaiue sense ue copii. Coperta e nescnata de un scolar. ripcgian­a e ia scoala lucrează ra ca tot copiii. Luihwui 51 reporterii sunt tot ei. ipc asemenea anuntuniie sunt apuuate tot tie sco­lare pi acesti tiu'ci lucratori ou tree tie vârsta ae 13 ani. Toate scoale!«­ani Fiiadeiba au secţii de meserii, iar feteie gătesc manca­re de doua on pe saptămana ; profesoarele mănâncă cu plata tim­ar .­ceste bucate pregame tie micile gos­­­poticne. Cu banii ce se adusia dia anunţuri organizează o rttprezematae teatra­lă în scoală, din propusm careta cum­pără articole de prima necesitate , pentru şcoală. Actorii si actriţe­le sunt tot aceiaşi şcolari. O viaţă so­cială in miniatu­ră. „SVENSKA SLOYDFÖRENINGEN“ este o asociaţie suedeză pentru dez­voltarea industriei casnice. Ea face o întinsă propagandă pentru răspân­direa ideilor ei. Publică cărţi, ţine conferinţe şi cursuri şi ilustrează pre­tutindeni cu piese de artă. A creiat pentru aceasta un muzeu ambulant. Tipăreşte modele de mobile lucrate de artist, valoroşi, cari caută să re­­învieze vechiul stil suedez, sobru şi practic. Se fac expoziţii şi se desfac mărfuri de calitate, in bazare anume organizate. Există si o revistă a miş­cării. booputl instituţiei e să asocieze arta cu industria. «jt izbuteşte. Suedia e o ţară de cultura, slogmoreuuigun­ă influenţat, ţi învăţământul ofiCial. | PROltUGilA MUNd­ALA A CaK* TlLUrt LEmRU Pui­uK SI CUriil. —­U dă statistica b­uroului de con­trol al producţi­ei internaţionale a curţii: Olanda este cea dântâiu ţară în privinţa candor practice de învăţă­tură pentru popor (.9 la suta din pro- j ducţia totală a publicaţiilor). Duipă ea vine Ungaria şi llama cu 6 la­­ sută ; America cu 4 la suta ; Ger-­­­mania, Elveţia si Cehoslovacia cu 3 la sută» iar franţă cu 2 la sută. Pentru copii : Tot Oram­a stă in locul întâi (9 la sută din producţia totală). Al doilea loc îl ocupă Anglia si Norvegia cu 1 la sută­­ al treuea loc Ungaria, cil 6 la sutâ , via apoi la rând : Ame­rica, Elveţia si Cehoslovacia cu 5 la Sută, si, in sfârşit, Germania cu 4 la sută. Cărţile religioase s Tot Olanda ocupă locul de frunte, cu 11­ la suta. Urmează apoi America, Germania si Danemarca cu 8 la suta; Norvegia si Franţa cu 7 la sută; An­glia t­ la sută ; ijpania 6 la sută, etc. România nu figurează in această statistică. Nu ne ostenim să figuram. PROBLEMA EDUCAŢIEI POPU­­TARE IN BELGIA. — A pus-o lamur­rit acolo un om de stat, d. Vestr­es. El spune : „Naţiunea trebuie să asi­gure instrucţia copiilor­­sâi la cele mai bune c­ocorţii cu putinţă. Ea tre­buie să ia asupra sa ,,operele şco­lare“ (ajutorarea şcolarilor cu hrană, îmbrăcăminte,­­ încălţăminte, cârti, etc.), creaate si intreţinute până acum de iniitativa privată. Administraţia Şcolară şi institutorii trebuie să se preocupa de sănatatea copiilor. Să se organizeze inspecţia medicală. Sâ se cerceteze periodic ochii, urechile şi dinţii coipiţior. Trebuie înfrumuse-­ tată şcoala, pentru ca copriuil să se simtă fericit in ea. Să capete in scoală lecţiuiai de curăţenie, de rânduială, de frumos, de demnitate. învăţământul printar nu trebuie să fie o pregătire pentru liceu, ci pen­tru viaţă. Avem de revăzut progra­mele. Avem de schimbat metoda. Şcoala să se adreseze cât mai puţin memoriei pasive şi să deştepte mai ales reflecţi­unea şi observaţia activă. Să iasă din şcoală cu siimţionantul adânc al datoriilor către ei însăţi şi către naţia lor. Statul trebuie să ajute din toate puterile sale Instituţiile complimen­tare ale şcoalei primare : biblioteci, cursuri de adulţi, cercuri­­ de adulţi, cercul de studii, universităţi popu­lare, etc. Această sarcină cere mulţi bani şi mult timp, dar ea stă la te­melia operei de restaurare. MULŢIMEA şi VECHIMEA UNI­VERSITĂŢILOR. — Cele mai multe universităţi sunt la Statele-Uraite. Iată numărul universităţilor, în, ordinea mulţimii lor, în cele dintâi ţări : Sta­­tele­ Unite 59, Italia 27, Franţa 19, Germania 19 şi Anglia 14. Cea mai veche universitate e acea egibieană, din Cairo, întemeiată la secolul X, vine apoi universitatea din Bolonia, înfiinţată in 1100, cea din Montpellier la 1125, Sorbona în 1150, universitatea din Oxford la 1170 si apoi pe rând până la 1472 universităţile din Regio (Italia), Vin­­cenza, Cambridge, Arrezo (Italia), Salamanca, Toulouse, Napoli, Roma, Siena, Vatadolid, Lisabona, Macerata (Italia), Treviso (Italia), Grenoble, Florența, Viena, Heidelberg, Buda­pesta, Wü­rtzbu­rg, Turin, Lipsea, Louvain, Glascow, Copenhaga și Mün­­i­chen în 1472. Aceasta f­ e axată vechimea culturii din Apus şi cât de puţin a beneficiat naţia românească de puterea înalte­lor şcoli de cultură. LEGI DE ÎNAVUŢIRE SI PROPA­­SIRE PENTRU TARA. — Iată o se­rie de legi pe cari un învăţător român le socoteşte isvor de mare bogăţie pentru stat : 1) Obligativitatea frecventării bi­sericii 2) Obligativitatea frecu­en­tării cursu­rilor serale până la vârsta de 40 de anli. 1 . 3) Obliga­tivita­tea muncii agricole şi a creşterii : animalelor, păsărilor, albinelor, gândacilor de mătase şi a pomilor de rod, pentru sporul de a­­vifie al ţării.1. 4) Obligativitatea intrări» In coo­perative locale si ta societăţii de cul­­tură. Da. E de gândit. PENTRU CULTURA. — Un învă­ţător bătrân din Neamţu ne-a scris mal de mult că fondul pentru clădirea Si întreţinerea şooarleilor găteşti, ca si pentru cultura poporului, poate *o sporească si cu aceste taxe si veni­turi : 1) Taxă pe bântuirile alcoolice. Să­teanul bea dta prisosul averii lud. De­seori, adăogăm noâ, si din cee­ace e strict nevoilor casei lui. In sătul meu, s'a băut la 5 crâşme, timp de un an, 50.000 litri de vin şi 10.000 litri de rachiu. De ce n’ar câştiga cultura din acest prisos de bara. Un leu la litru de vin $1 3 leu la litru de rachiu, ar da scoafei destui bani pentru mul­tele şi nesfârşitele ti nevoi. O astfel de taxă poate c’ar mai micşora si băutura viraului sau a ra­chiul­ui. 2) Au venit ti scopiri ar putea să fie şi plata străjeritor din sat. Fiecare sătean plăteşte pentru strajă vreo 30 de lei pe an. Această plată ar In­casa-o şcoala, iar «trai», s’tr­­age cu mHiţieuia erib­ordiatu l­a grila şeiUtad de peat 3D Un alt venit si 9 Unii horei. Fiecare flăcău ar dă la horă 3 lei, iar fetele ara leu. Comuaa mea, spunea bătrânul in­­vităto», mr Incasa In felul acesta 50.000 10 deda vin. 90.000 dela țuică, 15.000 dein străji și 5.000 dela hore. Jumătate nomei din acest veniit si a*r n • «votie pentru »coeiă te pro­pășirea eeStwM a săritei. . B é aceasta de gândit. de Pr. (. Brow Ii Acolo uncie amvonul de i­­lumânare şi de conversiune race, biserica e moartă.. Nici o biserică n’a fost vie prin­ ritualul şi aurul împă­raţilor dăruitori ci prin fla­căra şi zelul predicatorilor, prin fiorul pe care cuvântă­torii bisericii leau trecut prin sufletul mulţimii îndoite. Fara cuvântul acestor u­­cenici geniali ai lui Isus, p—­un Paulus, Crisostomul, Savona­rola, Huss, Calvin, Bossnet, Welley şi alţii, omenirea ar îi trecut prin mult mai multe nenorociri. Prestigiul atâtor biserici s’a reabilitat prin ei. Ei au determinat reforme şi renaşteri. Isus a fost un predicator, glasul dogmei imutabile, pur­­tatorul ceresc al cuvântului păcii, un modelator de vieaţă, cel mai mare artist al crea­­ţiunii. Viaţa lui a fost o predică. A început-o la 12 ani, cute­zător şi infailibil între docto­rii legii din Ierusalim şi a terminat-o dpă răstignire şi înviere pe muntele de flori al înălţării. El, cel mai profund intuitiv al vieţii a creat şi cea mai is­cusită forma de pătrundere în conştiinţa celor primitivi, a ignoranţilor şi a furioşilor.A creat parabola. Predica lui n’a fost dogmatică ca im­perativele tablelor mozaice, ci pilduitoare. Isus e un poet. Cel mai desluşit, cel mai di­vin. A amestecat în pildele lui cari sunt cele mai pure poeme ale umanităţii florile şi munţii, pasările cerului, grăuntele de muştar, sămân­ţa, mâna de aluat, mărgări­tarele mării. In simplitatea plină de pu­tere a cuvântului său nu l-a întrecut nimeni, nici un re­formator, nici un artist. In zadar căutăm aiurea modelele cuvântările noastre-Ele rămân vecinice în Iisus. Și pentru această putere a predicii lui, el n’a avut o si­nagogă, un amvon, o catedră. Amvonul lui a fost sub cu­pola de azur a Palestinei. Pretutindeni. Sub un palmier, lângă ghizdurile unei fân­tâni, într’o mirişte de grâu, la 0 poartă de cetate, in casa lui Levi, pe scândurile unei bărci de pescari... Biserica lui nu se zidise şi amvoanele ei nu se ridicaseră încă­ Noi să primim şi să înţele­gem întâi amvonul ridicat al bisericii şi apoi pe acela care e pretutindeni,­­ în răspân­tie de drum, pe o piatră, sub un pom şi’n tot locul unde o falsitate trebue distrusă şi o credinţă trebue ridicată. Impunătoarea cultură a A­­pusulii îşi are izvorul faimei şi valorii ei în vorba vie a amvonului. De acolo se ve­de Gh. O. Mugur varsă forţa şi lumina acelei religii care stăpâneşte tot: viaţa şi creaţiunea omului,­­ sufletul şi arta lui. In înţelesul acesta preotul trebue să fie polul de mag­­netizare a lumii, scara de sus a sufletului nostru-­­ Anglia, exemplul cel mai­­­ăguduitor al lumii, a făcut din­­­­amvoanele ei catedra religiei active- Acolo creştinismul nu­­ e ritual şi dogmă, ci forţă­­ conducătoare a omenirii.. A-­­­tât­ea fapte de triumf social, atâtea sacrificii şi societăţi de filantropie, atâta ordine, dis­tincţie, poezie. Spor de avu­ţie şi de expansiune au răsă­­­­rit de pe urma predicatorilor din amvon, de pe urma inte­resului pe care inima acelor cuvântători cuceriţi îl dă tu­turor lucrurilor, — mari şi­­ mici, — omului, animalelor,­­ păsărilor, lucrurilor, vieţii sociale, poporului, umanită­ţii.­. Predicele engleze nu sunt cuvântări temerare ci flăcări, cutremurări, strigăte ale ini­mii şi credinţei, suspinul du­rerii lui Iisus. O predică e adeseori o con­versiune. Au fost oameni care veniau de peste oceane ca să asculte pe exegeţii şi inspi­raţii de la Sf. Paul, de West­minster, de la Canterbery-Englitera avea înainte de război 55.000 de predicatori ambulanţi. O armată a reli­giei active. Activitatea unora dintre aceştia trece cu adevă­rat în lumea minunilor pă­mânteşti. Whitefield, un ful­ger al teologiei anglicane a rostit în 50 de ani 18.000 de predici, dar Wefeley, colegul sau a străbătut în 50 de ani peste 4000 de leghe, predi­când de 40.000 de ori şi lă­sând după el 500 de ucenici predicatori- Ei şi cei de după ei, ei si cei de dinaintea lor, de la Davey şi până la Knox, au făcut din Anglia ţara cea mai prosperă şi e prospera, spune răspicat un scriitor francez, pentru că e creştină. Acesta e imperativul sal­vării şi pentru noi: să ne fa­cem ţara creştină şi nu e pu­tere mai divină pentru acea­stă creştinare a poporului de­cât desluşirea Evangheliei ieşită din inima vie şi activă a preotului. Omul din popor vine astăzi la biserică pentru ceia ce nu înţelege şi ştie. II împinge a­­colo temerea religioasă, mâi­ne va veni pentru învăţătu­rile mari şi generoase dacă vom grăbi cu suflet de ade­văraţi ucenici ai lui Iisus cu­vântul cald al predicii sociale şi dacă spiritul adânciţilor teologi nu se va pierde în norii abstracţiunii ci va ră­mâne pe pământ pentru ri­dicarea inimei din pulberea vinei şi din negură. '...teawicu, BuTo fuirfiu/ru jßste &octr=cus dera­tthri. .*¡ •... fásftijcúxirefe obs (faonty aJk&usJfaxiib&.fCoriCQ jOua ţbstjertffle... sisuț?etu££or› exa&L, stfanub şi imBatator. * PARFUMUL, PUDRA si LOTIUNE­A­le JADE Rottfec&GAÎfet; 1 tfaAla * ... ATELIER DE DOGARIE Ştefan Petrescu Piața Br. Botescu 14 Bucureşti (Matache Măcelar) execută orice lucrări din nou ca butoaie, zăcător puţini şi tot ce e atingător în această branşă. Având gata în depozit orice fel de vase din toate mări­«iif­ ~~ ’ nn ficslae tai ‘»AT vechea casa de încredere — Stc. Pitagora 20 București R-Vghea Frsgli Arsene Cluj At. Hssea Sucursale • ESeiSuti,­­Bucovina’, Gratia sucursale . Cpajowa« tonest» btiiiail (hî$in£u Cartea EamSncssci (D«s­pozitu Eparhial) Se «asesigata clopote de cea mai superioară calitate garantate pe 60 ani înțelegerea si.prin scrisori Tel. 5413S CELE NAI ESQROMKE MOTOARE MESSE, USEMOKiASa-WESK A. S. BRESUB Reprezentant: J. 3. fâlBSON Str. ©. C» CantaUizino 4S, Bcji«)s*resi;, si sasamami HEHOFERilL este cel mas ciintat şi între­buinţat medicament in vinde« carea ANEMIEI (lipsa de sânge), «Sorosai (sân*­ge prea apos), In stasia «la d­ubllniaia sau SlăSsisiuna după boalele grele sau molipsitoare iiSMtOFSîigi. înlocueşta consumul de carne, complectează lipsurile­ de sânge şi redă corpului energia necesară, mărindu-i rezistenţa contra bolilor. MEMCIFisPiiJL conţine toate elementele ce conv­­pun sângele sănătos. la faimscii şi groparii MOBILE B0B9ME8SC8 csdoubi sorio­â ama SLOl IVA ^ C l­â B-dui ilisal»Qta 10 Gânduri de întărire ASTRONOMUL LEVERRI-J­­­ER, descoperitorul planetei Neptun, pe când primea feli­citările unui prieten care-i spunea că prin asta s’a ridicat în ochii lumii până la aștm­, a răspuns: „Cred să mă suiu ,mai sus încă, sper să merg în feer“. El pusese în sala obser­vatorului un mare crucifix. O ştiinţă, spune el undeva, care nu urcă la Dumnezeu deadreptul, cum efectul urcă la cauza sa, — nu este ştiinţă. AUGUSTIN CAUCHY, di­rector al Academiei francez®, îşi începea discursul său de recepţie astfel: „Sunt creştin. Cred adică în divinitatea lui Iisus ca şi Copernic, Descartes, Newton, Fermat, Leibnitz, Pas­cal, Grimaldi, Fider, Guldin, Boscovici, Gerdil“. CUVIER spune că „viaţa nu naţie de­cât din viaţă. Cum se poate admite clar. 9 generaţie­i spontane*­ SPENCER, părintele evoluţio­­nismului, încheie astfel autobio­­grafia sa : „Am ajuns să iau în consideraţie, cu o simpatie cres­cândă, credinţele religioase care, ele, ocupă această sferă pe care­­ interpretarea raţională în zadar caută s’o suplinească, dând fia», cu, cu atât mai tare cu cât mai mari sunt sforţările ce face". BANNARD, în ale sale minu­nate „penséea du soir", se în­treabă dacă ar putea spune vre­un inginer ..numărul miilor de fire şi de flori, care fac să se mişte acest savant aeroplan care este o coleopteră ? Sau submari,, nici perfecţionat care este elanul? Se cere numele inventatorului !­ Citiţi IU Hi D-lor AGRICULTOR! și PLIGA1I îHsfKilees^ „ CrTnr4nms" JRACTORIA s. n. R. Pentru msursiarea Motocsltsrel Str. Știrbei Voică, No. 1 Colț cu Calea Victoriei Eapr«*enta!ijâ aulgrizali TEACTOAR­E agricole: 28 H. P. Model nog cu PMJQUHILE OLIVES cu 2 și 3 brazde EFTtNS — SOLIDE ȘI PQTERN1C2 — niSR!ZĂRILE PROMPT DIPOZI? —

Next