Universul, octombrie 1927 (Anul 45, nr. 228-254)

1927-10-27 / nr. 250

PARFUM NOU Renumite „ Maşini JâRCO“ F­abricii aramizi Puterea de viaţă o dă „Nervoflux Iul Maria“ cu efect suveran la toate boalele de nervi! Excitări, insomnie, migrene, tre­­murătură, palpitaţie de inimă nervoasă, la­trică, iri­­taţie, supărare şi oboseală. 4 sticle Lei 520. Farmacia la Str. 1A HI A, Lugoj Secţia 12 pesete In regie proprie Diplomată Croitorie Paris Sosită în Bucureşti on ultimele NOUTĂŢI DE ROCHI RIBL Str. Dr. Capşa No. 5 Prin B­dul Independentei PATENT CEâSoaNicrr Observaţi bine marea FOTOCQAn AMTORI şi foTOCun minut să ceară prospecte St oferte de la Maga­zinul de ar­ticole foto­grafice I. Politzer, Caret? Mar (Ardeal) casă fondata in 1896 Furnizează un iMrenga Rf mÂnip Mare 9111 MAȘINI DE BOGATASIE De la renumita fabrică Gebr. Boeder Darmstadt Smălțnite alb și negru f ^nejlonera garantată La raag^iinQSa 1. WAPPNE« Centrala, Cal. Victoria­ No. 49 Sucursala, Str. Lipscani, S3 5 Milioane Automobile EMAILATE CU 7 PRIMUL EMAIL rece original N­EIMIT­A Bl ii 50 nuante in depozit AUTOMOBILUL gata in 8 zile Reparaţiile in aceiasi zi A nu se confunda cu imitaţiunl Ateierul MODEL „RISCO“ Str. Fecioarei 11—13 In timpul reparației străzei in­trate prin str. Tunari 53 Ungurul Cacao, Tapioca, şi ***,& Bouillon ‘ivWWW vă întăreşte organismul şi vă fereşte de boli! 9179 LlUi­şti!® modele alese ca pre­­torileMAEE BECIIAQA vinde I. NEURâN FIU 4 Stir. Şelari 4 vechiul magazin de ar­ticole de menaj, por­celanuri, sticlărie fină, Tacâmuri Alpaca, etc. etc. Asortiment bogat cu preţuri de conoursnţă 3731 JLA UNIVERSUL Curier Judiciar Fals pentru un munte... O jurisprudentă interesantă înalta Curte de casaţie D. TI,­­ sub preşidenţia d-lui Const. G.­­ Rătescu, a soluţionat ori recursul­­ făcut de comerciantul I. Bolfist I contra deciziei Camerei de acu­zare a Curţii de apel din Bucu­reşti prin care fusese pus sub urmărire pentru fals. Recursul a fost respins ca ne­fondat iar recurentul trimis în judecata tribunalului corecțio­­nal. Iată in ce constă procesul. I. Bolfist ceruse tribunalului Buzău să oblige pe proprietarul d. Sakelary Petre, să Încheie actul de vânzarea muntelui Co­­rin — ce-i aparţinea şi pentru care îi dăduse opţiune formală — pe preţ de cincizeci de mili­oane lei. Ceeace tribunalul a admis. Proprietarul însă a făcut apel —trimis Curţii din Bucureşti s. NI — opunându-se la vânzare, pe motivul, ci opţiunea îi fusese smulsă prin eroare. Iar aci, s’a înscris în fals contra unor scri­sori înfăţişate de „cumpărător” în interesul cauzei. Prin consecinţă, procesul civil s-a suspendat iar cel penal a fost supus instrucţiei d-lui ju­decător al cabinetului Z, care a dat ordonanţă definitivă­ de ne­­urmărire. D. Sachelary a făcut apel la Cameră, iar camera de acuzare admiţându-i-­ a reformat ordo­nanţa atacată şi a găsit că exis­tă caz de urmărire, pentru fals, împotriva lui Bolfist. • Recursul inculpatului se bi­zuia pe principalul motiv — ad­mis și de parchetul general — că s-a violat art. 135 și 217 din pr. penală, că anume judele-in­­structor era obligat să predea Camerei de acuzare lista tuturor actelor inculpătoare pe care şi-a bizuit ordonanţa şi că în orice caz, Camera era obligată „să aibe pe masă“ absolut toate ac­tele — ori­care ar fi fost natu­ra lor — ce au servit cauzei. Şi acest motiv a fost respins însă, pe considerațiunea că art. 135 se referă la crime — și că art. 217 este sub suverana apre­ciere faptică a Camerei.­­ Ponira respectat drepturilor legale De la contenciosul administraţi? Acum doi ani. Curtea de ca­saţie s. III admiţând recursul făcut de concurentul d. Giures­­cu contra numirii d-lui Girovea­­nu, că secretar al Camerei de comerț din Severin, anulase nu­mirea, constatând, că nu se res­pectase precăderea titlurilor a­­cademice ale recurentului, faţă de celalt concurent. S-a făcut un nou concur®. Camera de comerţ a înlăturat însă de astădată dintre cei trei concurenţi pe recurent , iar din cei doi rămaşi, a numit iarăşi tot pe d. Giroveanu. D. Giurescu a făcut din nou acţiune în contencios, ce a fost admisă de Curtea de apel din Craiova constatându-se că în ce priveşte îndeplinirea condiţi­­unilor legii, reclamantul are privilegiul autorităţii „lucrului judecat“. Contra deciziei Curţii de a­­pel s-au produs trei recursuri— şi anume: al Camerei de co­merţ Severin, al ministerului in­dustriei şi al d-lui Giurescu. Recursurile s-au judecat ori. înalta Curte le-a respins însă ca nefondate pe câte trece. Şi parte­­ şi judecător Primăria municipiului Cons- t­l­tanţa, refuzând d-lui Helden-­­­busch autorizaţia de a construi o vită, pe terenul d-sale din Ma­maia,­­ a fost chemată în ju­decată înaintea Curţii locale de apel (ca instanţă de contencios). Aci, primăria a obiectat, că reclamantul a pierdut deplin dreptul de proprietate asupra pă­mântului, deoarece prin actul de cumpărare ce încheiase cu primăria era obligat să constru­iască în patru ani. Or neîndepli­­nind obligaţia, i s’a aplicat pac­tul comisar şi a pierdut lotul. Deci, nu i se poate da autori­zaţie de construcţie pe un teren ce nu-i aparţine.­­ Reclamantul a susţin­ut, că primăria, ca parte interesată, nu poate decide singură asupra drepturilor sale contractuale şi nici a se substitui instanţelor de judecată, singurele în drept a stabili decăderile şi aplica nu­lităţile. Ca atare, refuzul ei de a-i libera autorizaţia, este un act abusiv de autoritate, inde­pendent de explicaţiile ce i le-ar putea găsi. Curtea a admis acţiunea şi a obligat primăria să libereze au­torizaţia cerută. Primăria a făcut recurs con­tra acestei hotărîri. Recursul S-a judecat ori , a fost respins însă întărindu-se hot­arîrea pri­mei instanţe. A fost pus in libertate Am scris la vreme că fostul director al devizelor, din Ban­ca Ţărănească, Eugen Rosenfeld a fost arestat şi depus la Văcă­reşti fiindcă speculând asupra devizelor băncii — fără ştirea conducătorilor acesteia — a pă­­gubit-o cu o sumă enormă (o­­peraţiunea în sine atingea su­ma de 12 milioane lei). Ori, inculpatul a fost supus u­­nui interogator. Şi de astădată, el a mărturisit operaţiunile fă­cute ; a arătat însă că nu a făp­tuit nici o incorectitudine, ci că e victima variaţiilor cursului. Rosenfeld a fost pus în liber­­tate. Diversa Trib. Ilfov s. 3 a confirmat ori mandatul de arestare a con­tabilului Mihail Marinescu, pen­tru escrocheriile comise la soc. „Interesul general“.­­ Instrucția judiciară a cri­mei din str. dr. Felix a fost repartizată d-lui judecător Ne­grea. Juntiţia militară PROCESUL FRAUDELOR DE LA DEPOZITUL CENTRAL­­ SANITAR La consiliul de război al divi­ziei a 4-a, începându-se, în pri­măvară judecarea procesului far­macistului maior Buzoianu Pan­dele, d­a depozitul central sa­nitar învinuit de sustragere de materiale ale statului, apărarea a obţinut o amânte pentru a se face o expertiză grafică. Expertul depunându-şi rapor­tul­ consiliului de război, a fixat termenul de judecată pentru ziua de 27 octombrie cor. De pe urna fraudelor săvârşite, statul a fost prejudiciat cu o sum­ă de circa 50 milioane lei. PROCESUL UNUI CAPITAN DE ADMINISTRAŢIE Consiliul de război al corpului 2 armată, va judeca la 27 Oct. crt. procesul căpitanului de ad­ministraţie Pârvulescu Ion, de la depozitul central de muniţiuni, a unui funcţionar şi a doi pluto­nieri de administraţie, învinuiţi de fals în materie de administra­ţie militară. Inculpaţii, majorând statele de plata soldei pe luna iunie 1925 ale depozitului de muniţiuni, a prejudiciat statul cu suma de lei 100.000 lei, care au fost îm­părţiţi între ei. CONDAMNAŢI In şedinţa de ori a consiliului­­ de război al corpului 2 armată, i s-a judecat­­procesul soldaţilor Popa Alex. din reg. 34 inf. şi Târloc Gh. din reg. 2 căi ferate, învinuiţi de dezertare, Ducules­­cu Gh., din reg. jandarmi Bucu­reşti, Anghel Dumitru din reg. 9 vânători pentru scăpare de ares­­tanţi şi Anghel Tlie din reg. 9 roz . şiori pentru furt. Consumi a condamnat pe An­ghel la 1 an închisoare, Târloc la 6 luni, Popia la 3 luni, Ducu­­lescu la 2 luni și Anghel la 14 zile.­­ Tot cri s'a judecat la consiliul de război al diviziei a 4-a pro­cesul soldatului Marin Ilie din reg. 5 inf. și al caporalului Ră­­ducanii Ton din comp. Fund. Ilfov, învinuit de furt. Consiliul a con­damnat pe Marin Ilie la 5 ani închisoare iar pe Răducanu la 2 ani. ■SBESSfflB IAnn! XLV-Nr. 250 Joi 27Ootomtole 1927 Formaţiunile reproduc cu o fi­delitate ce impresionează mii de exemplare stranii de floră şi faună — şi întrupează cele mai ingenioase ticluiri de forme şi aparenţe. Dar cele mai frumoase sunt desigur: „cascada pietrificată’’—o enormă aglomerare de talazuri, ca de cristal, cu transparenţă de ghiaţă, strălucind falnic sub bă­taia far­elor electrice, de ai crede că e torent de cascadă încreme­nită sub porunca unei vrăji ire­zistibile—; „Capul de elefant”— enorm şi impecabil, de pare a fi tăiat în marmură —; „capul de leu” al cărui prof­i superb te urmăreşte multă vreme —­ „Bananele’’ apetisante, atârnate în ciorchine ademenitoare , lia lui Damocles’’ — enormă la­mă de piatră formată de capri­ciul naturii ca o permanentă a­­meninţare de decapitare, etc. SALA DE BAL De­odată trenul se opreşte. Din mii de becuri invizibile se revarsă o lumină orbitoare — 750 mii de lumânări — inva­dând : „sala balurilor”, imens cuprins subpământean de o ame­ţitoare înălţime şi cu o boltă turnată în cel mai elegant arc ce s’ar imagina. In această sală uriaşă se fac serbări populare — celebre — de două ori pe an­­de Rusalii şi în primă Duminecă din luna Septembrie), la cari­e iau parte peste 20 mii de oameni. * De aci, galeriile se răspândesc în toate direcţiile, fiecare răz­bind spre o nouă privelişte, des­coperind cine ştie ce altă capri­cioasă înfăţişare, astfel: „tur­nul înclinat din PivA”, „Drago­nul’' etc. dar mai ales ,,Ruinele” silueta impresionantă a unor cas­­tele ruinate, tăiate par’că de dalta celui mai adânc gânditor sculptor­­— şi „Cipri’’ — răzleţiţi ca într’iin cimitir, „Mumiile“, „Sala iridelor“, „Sala diamante­lor“ etc.­ Galeriile strălucesc în valuri de lumină, purtându-ne spre splendida întruchipare a colţului: ,Mirador" iar de aci — d­upă ce ghidul te-a împins pe câteva trepte în sus, pe nevestite, îţi deschide deodată sub picioare brâul întunecos şi înfricoşător al: „Iadului’’... Lumini roşii atârnate în adânc, gonesc pe pâi’eţii prăpastiei um­bre diabolice tăiate în colţi bi­zari, zdrenţuiţi. Fugim aproape, cu sufletul su­grumat. Groaza de a bănui că aşa o fi şi pe lumea cealaltă e teribilă ! De abia jos ne reculegem oa­recum, privind „proteele“, — vie­tăţi flasce şi oarbe, — ce se tâ­răsc placide în lacurile subtera­ne ale grotei. Ne găsim aci la 525 metri sub nivelul mării. Temperatura e to­tuși răcoroasă (+ 17 gr. Celsius) și curată ca în vârf de munte. * Un grup se întoarce câteva sute de metri înapoi ca să vadă „grota omului despuiat“ —, noi pășim însă mai î nainte, spre „grota concertelor“ minunată ro­tondă colosală ce poate adăposti peste 8000 de auditori şi în care, de două ori pe an, 100 de con­certişti celebri orchestrează în o nişă naturală, comodă şi domi­nantă : grota ,,del Gufo“. Aripa dreaptă a rotondei e o vastă încăpere, sub care se înal­ţă „oficiul poştal regal“. De aci pornesc zilnic mii de cărţi poşta­le ilustrate, răspândind în tot cu­prinsul lumii zvonul miracolelor subterane ale Postumiei. Iar ceva mai departe se întinde spaţiosul restaurant al grotei, cu nenumă­ratele lui măsuţe cochete şi ade­menitoare. In imensitatea strălucitoare a­­ adâncului încremenit te simţi­­ uluit. Chemarea b­an­ală a ghidu-­­ lui însă te smulge îndemnându-ţi paşii spre alte privelişti, tot mai frumoase. Din negura tavanului răstesc, deodată, coloane scânteietoare, prelung canelate, strălucind orbi­tor sub ploaia de lumini a becu­rilor , sunt coloanele de ..bri­liante“. Nicicând mintea omenească nu a putut închipui măcar, necum plă­smui, cu chipuri mai străluci­toare şi mai bizare, asemeni ca­pricii ale naturii. De abia poţi înconjura în braţe rotundul co­loanelor, aşternute cu imenşi „lo­tus“ stilizaţi sub dalta fermecată a­­Marelui Modelator“. Iar înăl­ţimea lor se scurge, 5—6 metri, în o verticală perfectă, de ar pă­rea ultime vestigii ale unui stră­vechi templu legendar, turnate în cascadă de valuri de briliante.­­Va urma­. Ion I. Nedelescu Din alte ţări POSTUMIA »• „Coloanele de briliante“ din grotă ii Drumul coloanelor De la Camera de comerţ din Piseşti — Darea de seam­ă făcută de preşedintele Camerei. — Constituiri de comision­.— Diverse — Ploeşti 25 Astăzi, consiliul de administra­ţie al Camerei de comerţ a ţinut şedinţă cu delegaţi din judeţele Buzău şi Dâmboviţa. A prezidat d. ing. Gh. Balif, preşedintele Camerei, asistat de d. Gh. Ghiţu, vice-preşedinte şi secretar d. Sici­lian Padina. D. GH. BALIF face o dare de seamă asupra activităţii Camerei din ultimul timp şi evenimentele mai importante in legătură cu viaţa economică. In altă ordine de idei, arată de ce a fost contra aprobării bugetului pe anul vii­tor al Uniunii Camerilor de co­merţ. Mai arată, că Uniunea se ocu­pa de chestiuni prea mari, cari e drept au o importanţă conside­rabilă asupra vieţii generale eco­nomice a ţării dar duc la neglija­rea lucrărilor şi chestiunilor de amânat ce se ivesc pe fiecare zi. Camerele de comerţ constatând această situaţie, au hotărît o conferinţă cu delegaţiuni ale tu­turor Camerelor de comerţ din ţară, conferinţă pe care a în­cuviinţat-o şi Uniunea. D. ing. Gh. Balif, aduce apoi la cunoştinţa Camerei, că regula­mentul interior a fost aprobat de ministerul industriei şi urmează să se constitue comisiunile, cari au fost construite astfel: Comiiunea financiară d-nii Radu Constantinescu, Bănică şi Al. Panaitescu Şt. Ghiculescu şi Gabriel Papp. Comisiunea impozitelor d-nii Şt. Ghiculescu, Gabriel Papp, Radu Constantinescu, Bănică Al. Panaitescu și V. Ioachim. Comisiunea transportărilor d-nii ing. lonescu-Boroaia, ing. Silberstein V. Pătraşcu, ing. Pe­­troni, Bucur Constantinescu. Comisiunea industrială d-nii C. Papazol, ing. lonescu-Boroaia, ing. Silberstein, J. Dumitrescu ing. Petroni, I. Pătraşcu şi I. Popescu. Politica comercială d-nii Ga­briel Papp, V. M. Ioachim, Bă­nică Panaitescu, V. S. Nicolescu, I. Stroticu, Ioachim, Bănică Panaitescu, Ga-Comerţul interior d-nii V. Ma­briel Papp, V. S. Nicolescu, L Stroescu. DIVERSE Se hotărăşte să se intervie pe lângă autorităţile în drept, pen­tru constituirea unei opansiuni speciale de judecată a funcţiona­rilor publici se aplică numai ce­lor de la stat, judeţ şi comună, şi nu şi celor ce fac parte din ins­tituţiile profesionale. LUCRĂRILE DELA PALATUL ŞCOALELOR COMERCIALE — D. ing. Gh. Balif spune că ar fi bine, ca preţurile ce se fi­xen-»! de comisiuniie de rechizi­­ţii, să fie date în seama Camere­lor de comerţ, singurele compe­­ tinţe în această materie şi care îşi pot lua angajamentul de a face lucrarea. D. ing. Gh. Balif, arată apoi stadiul în care se găsesc lucră­rile de la palatul şcoalelor co­merciale din Ploeşti şi stăruie că este absolută nevoie să se con­­­tinue lucrurile de instalare a ca­loriferului al căror preţ se ridică la 1.400.000 lei. D. ing. Silberstein spune, că lucrarea trebuie făcută de acei cari au făcut primele lucrări. Camera admite ca lucrările de calorifer să fie continuate de casa Schützer. Se deleagă în comitetul şcolar al şcoalei de menaj d-nii ing. Silberstein şi Şt. Ghiculescu. Se ia act de promisiunea ad­­minisratorului financiar al jude­ţului, de a trimite note regulat de încasările făcute de fisc pen­tru Camera de comerț. Se fac ratificări de plăţi­ și se aprobă mai multe chestiuni in legătură cu organizarea și admi­nistrarea Camerei. ------------- * S3 * ------------­ RADIO Ultimele noatriţi le găsiţi în ziarul „Ştiinţelor şi al Călăto­riilor“ Nr 43 de Marţi 25 oc­­tombrie. At­mti 55 BLASCO IBANEZ M­are nostrom Traduc, de CORNELIU BU­CHOLZER şi A DUMITRESCU Toţi ai familiei intrerupeau plânsetele sale cu un noian de sfaturi absurde şi cu îndemnuri la resemnare. Nenorocita, zărind pe Toni, strigă cu desperare: — Tatăl său!­. Tatăl său!­1 Şi ea fixase asupra secundului o privire ca şi când ar fi voit să-i treacă tot gândul său. Mai mult ca oricine Toni cu­noştea pe acest părinte şi ştia pricinile cari 11 reţinuse la Nea­­pole. Tânărul făcuse acea călătorie fără rost al cărui epilog fusese moartea lui, din cauza păcatului lui Ferragut. Cinta vedea în această nenorocire o pedeapsă cerească. Dumnezeu ca să pedepsească pe tată pentru păcatele sale, lovise în fiul său-Secundul părăsise repede salonul. Nu putea să îndure nici privirea nici aluziunile donei Cinta. Şi ca şi când nu-i era deajuns această emoţie, primi câteva ore mai târziu, știrea despre starea nesigură a fănătății căpitanului. De aceia ple­case la Marsilia­ . . . Imediat ce sosi, Toni fu condus la hotel (era un hotel unde trăgeau de obicei ofițerii marinei comerciale)- Găsi pe Ferra­gut instalat în balconul camerei sale. Se vedea de acolo întreg Portul Vechi. . . . Ulysse slăbise, ochii săi intrase în fundul capului per­­­duse strălucirea lor, barba sa încurcată arăta puțina grijă ce o mai avea pentru ființa sa. — Toni! Toni! îl strânse în brațe pe secundul său, isbucnind în lacrimi. Era pentru prima oară când putu să plângă, şi aceasta li păru că’l uşură puţin. Prezenta lui Toni 11 readuse la viată, în memoria sa se îngrămădeau amintiri uitate, de călătorii şi afaceri. Toni îl făcea să retrăească toată viata de altă dată. Ferragut avu o clipă sentimentul că Mare Nostrum venise să’l caute. Dar în acelaşi timp îl cuprinse ruşinea şi remuşcările. Toni cunoştea secretul său, el era singurul căruia i-a vor­bit de aprovizionarea submarinelor germane­— Bietul meu Esteban!... Fiul meu!­Căpitanul credea într’o legătură fatală între expediţia clandestină şi moartea fiului său. — Eu deasemenea, am perdut copii... și știu că nu câștigi nimic în disperare... Calm! Toni avu tact El plânse moartea lui Esteban dar nu spuse nici un cuvânt relativ la răspunderea ce revenea tatălui. Toni nu făcu nici o aluziune, la zilele dinaintea tragicei întâmplări. Dacă Ferragut ar fi cunoscut mai puţin pe secun­dul său, ar fi putut crede că el uitase totul: în gesturile sale, în privirile sale, o singură manifestare îl preocupa. Căpita­nul să-şi recapete sănătatea cât mai repede. înviorat prin pre­zenţa tovarăşului discret, Ulysse îşi recâştigă forţele şi după câte­va zile, putu să părăsească odaia, unde el crezuse că o să moară, şi plecă la Barcelona. Pătrunse la el aproape tremurând. Dulcea Cinta pe care o considera până atunci, ca pe o inferioară, la fel cu orien­talii cari neagă femeilor sufletul, îi inspiră acum un fel de teamă. Ce o să zică ea când o să-l vadă? Ea nu spuse nimic din ceia ce se temea. Ea se lăsă să fie îmbrăţişată; pe urmă, aplecând capul izbucni în hohote de plâns disperate, ca și când prezenţa bărbatului său reche­ma mai limpede încă decât înainte, chipul fiului său, pe care n’o să-l mai vadă nici, odată, îşi şterse lacrimile, şi mai pa­lidă, mai tristă ca nici­odată, îşi reluă ocupaţiile vieţei sale obişnuite. Ferragut o văzu, cu cele două nepoate mici aşezate în pi­cioarele sale, continuând lucrul fără sfârşit al horbotelor; ea nu lăsa lucrul decât pentru a se ocupa de bărbatul său şi a veghea la cele mai mici amănunte ale traiului său bun- Asta era datoria sa. Din copilărie, ea cunoştea datoriile care trebue să le aibă soţia unui marinar, care ca şi o pasăre călătoare, revenea pen­tru câte­va zile acasă.­­ Ulysse simţea totuşi că o prăpastie de netrecut îl separa acum de femeia sa, cu ‘toate atenţiunile ei. Această impresiune era foarte mult îndreptăţită, el avu imed­iat o probă. Intr’o zi, dorind să lumineze cu o rază palidă de soare viaţa crepusculară a Cintei, îndemnat fiind de asemenea şi de un elan de o dragoste veche, crezu că poate să-şi îmbrăţi­şeze soţia.­­ Ea avu un gest de pudoare ofensată şi se îndepărtă cu energie.­­ Ulysse avea acum înaintea lui o femee nouă, galbenă, cu nările tremurând de mânie, cu o lucire de nebunie în ochi- Cinta arăta fundul gândirii sale. Fu un potop de vorbe, în­trerupte de lacrimi. — Nu!... Nu!... Noi trăim împreună pentru că tu eşti bărbatul meu şi că Dumnezeu a voit să fie astfel; dar eu nu te mai iubesc, eu nu mai pot să te iubesc!... Răul pe care tu mi­ l-ai făcut!... Şi eu care te-am iubit atât!... Tu poţi să cauţi în călătoriile tale, în aventurile tale urâcioase şi n’o să gă­seşti nici o feme© care să te iubească cum te-am iubit eu. Şi ea îşi aduse aminte într’un plâns fără sfârşit de tot trecutul său, de dragostea modestă şi supusă, de credinţă discretă şi răbdătoare. — De aci, eu te-am urmărit în călătoriile tale. La reîn­toarcerea ta eu ştiam că tu mă uitaseşi, că tu mi-ai fost necredincios. Totul îmi spunea: hârtiile găsite în buzunarele tale, fotografiile, rătăcite prin cărţi, aluziunile camarazilor­ tăi, surâsurile tale de mândrie! O clipă, noianul furios de vorbe se opri, şi se stinse şi flacăra pe care amintirile o tre­cuse peste figura sa palidă. — Eu le disprețuiam toate astea — continuă ea. Eu cu­noșteam oamenii cari călătoresc pe mări: eu sunt fiică de marinar. De multe ori am văzut plângând pe mama mea, m’am necăjit de nepriceperea sa. Ceia ce pot face oa­menii în porturi îndepărtate, nu valorează nici o lacrimă... Oh! O femee care își iubește bărbatul, nu poate să nu sufere!... Ea este chiar acum gata să-l erte­, Acum însă nu!... Acum nu! Nu putea să-și aducă aminte fără mânie, de trădarea prea de curând. Rivalele sale însă nu mai erau acuma femei cari se vând în porturi mari, nici călătoare cari nu pot da decât câteva zile de dragoste, după cum se dă pomană fără să se oprească A­­cum, Ulysse s’a îndrăgostit ca un tânăr, de o femee frumoasă și elegantă, de o streină care l-a făcut să uite afacerile, să-și părăsească nava, şi l-a reţinut departe uitând de familie... Şi bietul Esteban, care devenise aproape orfan în urma purtărei tatălui său, plecase în căutarea lui, expunându-se astfel la moarte... şi ce fel de moarte! (Va urma)

Next