Universul, octombrie 1927 (Anul 45, nr. 228-254)

1927-10-14 / nr. 239

l­a Braş­ov s’au inaugurat a­­laltăeri uzinele marei fabrici de avioane a societăţii Indus­triei aeronautice române, o societate, la care colaborează şî recunoscute capacităţi fran­ceze. Salutăm cu o deosebită sa­tisfacţie crearea acestei impor­tante societăţi, atât de necesa­ră dezvoltării aviaţiei noastre, atât de strâns legată de inte­resele apărării naţionale. Fără o industrie proprie, fi­reşte că aeronautica noastră civilă şi militară, ar fi expusă la cele mai mari pericole, prin simplul fapt că ar depinde me­reu de factori incerţi exteriori. C. I. Brătianu, preşedintele consiliului a declarat la Bra­şov, cu prilejul Inaugurării a­­cestei societăţi: „De­sigur că aviaţia repre­zintă o mare garanţie a păcei şi ea este menită să asigure şi să consolideze apărarea naţională. „O industrie aeronautică ro­mână este necesară în complexul organic al vieţei unui stat fiind o armă puternică de luptă îm­potriva duşmanilor comuni. Tre­ime să colaborăm cu toţii prin factorii de civilizaţie şi prin bo­găţiile naturale ce se găsesc în ţară, prin munca şi priceperea elementului românesc, la ridica­rea şi propăşirea acesei industrii. Şi era natural să găsim în a­­ceastă direcţiune sprijinul Fran­ţei şi prietenia generalului Ber­­thelot”. In aceeaş cuvântare, d. pre­şedinte al consiliului a pome­nit şi de necesitatea formării celorlalte industrii la legătură cu propăşirea aviaţiei, ca şi de importanţa ce o reprezintă un­ program comun de muncă e­­fectivă. De­sigur că toate in­dustriile trebue să ofere con­cursul lor aviaţiunei. Foarte importantă este însă întocmirea programului pe ba­za căruia urmează să se dez­volte, atât aviaţia noastră mi­litară — care are atâtea şi a­­tâtea lipsuri — cât şi aviaţia comercială. Istoria tinerei noastre avia­­ţiuni este bogată in eroi şi nu victime. Această aviaţie, care e în plină şi evidentă criză material, trebue să iasă din fa­za critică eroică şi să câştige cât mai repede o poziţie pre­ponderentă în complexul apă­rării noastre naţionale, con­form cerinţelor moderne şi in­tereselor superioare de ordin militar şi economic. De aceea, pe lângă o Indus­trie aeronautică românească, avem nevoe de un program, care să satisfacă necesităţile impuse de aviaţia militară şi de aviaţia comercială. După cum a declarat zilele trecute generalul francez, Hir­­chauer, raportul bugetului aeronauticei la Senat, în pro­gramul necesităţilor militare, intră în primul rând materia­lul, dar trebue să se înlăture politica în stil mare a stockuri­­lor, care dacă ar fi foarte co­modă pentru administraţie, ar fi cât se poate de rea pentru progres. Avem nevoe ,ca toate cele­lalte servicii de aviaţiune din străinătate, de material spe­cial şi solid, care să corespun­dă scopului şi de un personal suficient de piloţi experimen­taţi. Să se înfiinţeze mai multe şcoli de pilotaj. Să se înlăture aparatele dubioase, aflate în serviciu, să se dea mai multă atenţiune zburătorilor şi să se reducă bi­rocraţia parazitară. Organizarea aviaţiei comer­ciale merită o deosebită aten­ţiune, căci ea e în funcţie atât de necesităţi de ordin econo­mic, cât şi de necesităţi de or­din militar. Să nu perdem din vedere că în ţara noastră avia­ţia comercială ar prezintă a­­vantagii speciale chiar pe dis­tanţele relativ mici, pe când în ţările din apus, această avia­ţie prezintă avantajul numai pe distanţele mai mari de 500 de km. In Franţa, de ex., se parcurge cu trenurile rapide o distanţă de 200 km. In 2 ore şi jumătate, pe când avionul comercial, par­curge practic aceeaş distanţă în 3 ore. In schimb, o distanţă de 1000 km, e parcursă de trenu­rile rapide franceze în 12 ore, pe când aceeaş distanţă e par­cursă de avioanele comerciale la 7 ore (timpul pierdut pus in socoteală). La noi ,unde distanţele de 200 km. sunt parcurse în 5—6 ore, de trenurile rapide, avio­nul comercial ar prezintă in­contestabile avantaj­ei şi pentru distanţele mai mici de 500 km. Aviaţia comercială­­(poştă şi pasageri) necesită crearea de linii, de faruri, de balize, etc., şi de aparate, care să corespun­dă celor două categorii de de transporturi: poşta şi pasagerii. Avionul poştal reclamă vite­ză, avionul de pasageri, recla­mă confort şi ambele, o deplină siguranţă. Fără societăţi puter­nice, bine organizate şi finan­ţate de stat, orice încercare de a organiza, la noi, linii aeriene, s-ar izbi de serioase dificultăţi. A sosit timpul să ne gândim serios la organizarea, pe baze solide, a aviaţiei noastre mili­tare şi comerciale. R. Selşanu Declaraţiile d-lin­ Soi I. Brătianu, ziarului „Figaro“ Paris. 11 (Rador). ■— „Fi­garo“ publică pe trei coloa­ne un interview acordat de d. Ion I. C. Brătianu, unei personalităţi prietenă a zia­rului. In acea convorbire, au fost atinse toate domeniile politi­cei interne şi externe. Primul ministru român, pe care „Figaro“ îl laudă ca fi­ind un eminent bărbat de Stat şi un amic sigur al Fran­ţei, a constatat în acea con­vorbire similitudinea politi­cei României şi Franţei, am­bele tinzând la consolidarea păcii prin restabilirea şi des­­voltarea relaţiunilor amicale în­tre toate str­le. ------------x # x ------------­ D. L BRATIANU Președintele consiliului de mi­nistri Şcoalele primare se deschid la 1 Noembrie In luna avizului medicilor, ministerul instrucţiunii a decis ca şcoalele primare să se deschi­dă la 1 Noembrie -------------D® □-----------­ Cutremur la Belgrad Belgrad. 11.­­ Observatorul meteorologic a înregistrat astăzi la ora 4:25 d. a. un puternic cu­tremur la Belgrad. S-au simţit 3 zguduituri, din care prima mai slabă, iar cele două următoare foarte puternice. Vizita d-lui ministru al justiţiei la T.­Severin, inapoiindu-se dala Belgrad Primirea în port.--Vizîtarea oraşului şi a institu­­tiunilor cul­turale.-Baach­et­al în onoarea d-lui mi­­ni­stru.-Cuvântările T. Severin, 11 Octombrie Azi la ora 2 d. a., au sosi în­­ portul nostru, cu vaporul socie- I tatii austriace D. D. S. G. ve- I nind de la Belgrad — d. Stelian I Popescu, ministrul justiţiei, în­­­­soţit de d-na şi d-ra Popescu, d. I Al. Popescu- Necşeşti, secretar­­ general la ministerul de justiţie,­­ ! cu d-na, d-na Sabina Cantacu-­­ I zino, Trifu consul general, Pom- c­i piliu Păltănea ziarist, Cincinat­­ Papelescu scriitor, deputat Bră­­­­tescu cu d-na, dr. Virgil Brătes­­­­cu cu d-na, etc.­­ In port, au fost primiţi de­­ d-nii Pompiliu Băbeanu, pre­fectul judeţului, Titus Constan-­­ tinescu, prim procuror, Dinescu, jude instructor, Giurescut, di- I rectorul băncei Comerciale; Pe- I trescu şi Rădulescu, procurori; I Pleniceanu, judecător; Biberi că­­r­pitanul portului; Teodor Cos­­tescu, Tiberiu Axente senator; Bănescu revizor; Brebenaru sub­­revizor Sârbulescu şeful sigu­ranţei, Băltăneanu poliţai, ma­gistraţi, etc., cum şi numeros public, venit în întâmpinarea distinşilor oaspeţi.­­ De la port, oaspeţii au mers­­­­ în maşini şi trăsuri până la­­ gară, unde în vagoanele minis­­t­­eriale au depus barajele, apoi ■ au vizitat palatul cultural, biblio-­­ teca .,Bibicescu“, muzeul , Dr. Is­­­­trati“ grădina publică, turnul Se­ver şi după aceea au făcut o plimbare cu maşinele până la Vârciorova. Seara la ora 8, a fost un ban­chet la restaurantul teatrului în onarea d-lui ministru Stelian Po­pescu. Au luat parte numeroşi ma­­­gistaţi, avocaţi,­ profesori şi frun­taşi ai oraşului nostru. D. STELIAN POPESCU, mi­nistrul justiţiei, luând cu­­­­vântul, mulţumeşte d-lui Pom­piliu Băbeanu, prefectul jude­ţului pentru concursul ce­ a dat­­ cu ocazia primirei reprezen-­­ tanţilor presei latine. Regretă că nu a putut lua parte încă la primirea în Seve­rin a congresiştilor, deoarece interese de stat l-au reţinut la Bucureşti. D. ministru spune apoi că se aştepta ca severinenii să facă acea primire entuziastă oaspeţi­lor latini. Urează severinenilor aceiaşi râvnă pentru cultură şi generozi­tate, calităţi care fac faţă Se­­verinului. (Cuvântarea d-lui mi­nistru este lung aplaudată). D. POMPILIU BABEANU spune că ţinea ca la Severin să nu se ţie toasturi, dar fiindcă în mijlocul severinenilor este ve­nit un român cu adevărat su­flet şi sentiment românesc, nu poate să nu-i aducă cuvinte bine meritate. D. prefect relevă calităţile d-lui Stelian Popescu, în toate domeniile, şi-i urează atât d-sale cât şi ziarului „Universul“ să­­ trăiască mulţi ani pentru bine­le poporului românesc şi pro­păşirea ţării. D. MAGNUS RAILEANU, a­­vocat, închină pentru femeia ro­mână, pentru d-na Cantacuzino. D. TITUS CONSTANTINES­­CU, prim procuror, arată că este cuprins de o emoţie la bu­curia ce simte că în mijlocul magistraturei severinene se află d. ministru al justiţiei. D-sa spune că cunoaşte bu­nele intenţiuni ale d-lui minis­tru în ceia ce priveşte reforma justiţiei şi ca dovadă îi arată munca din trecut ca fost minis­tru şi ca director al ziarului „Universul.” Azi ca ministru, va lucra ca şi în trecut, cu ace­iaşi râvnă şi dragoste pentru bi­nele ţărei şi al neamului. In nu­mele magistraturei urează mulţi ani d-lui ministru al justiţiei. La ora 9 banchetul s’a sfârşit, şi oaspeţii cu trenul accelerat au plecat la Bucureşti. Em. Lega Epopeea română nu-i deajuns de cunoscută în Franţa Articolul d-lui Bainvile in „La Liberté“ Paris, 11. (Rador).— D. Jacques Bainville publică in „Action Franşaise“ și „Liber* * * té“ impresiile sale a­­supra României, după congresul presei lati­ne. Articolul apărut as­tăzi în ziarul „La Li­berte“, arată că exem­plul dat de poporul român, care la margi­nile Europei îşi apără latinitatea, constituie o epopee strălucită, nu îndeajuns cunoscu­tă în Franţa. După ce aminteşte suferinţele îndurate de poporul român dea lungul secolelor de re­zistenţă contra tuturor barbarilor, autorul a­­r­ată că acum Român­ia e în apărare contra barbariei roşii de la nord. Nu există ţară, unde comunismul să fie mai odios, decât în România, care îl vede de aproape. Comunis­mul este înfăţişat pen­tru români de­­ figură şi de un nume: Rakov­­ski, care a conspirat contra independenţei române. Românii I’ar­­fi putut spânzura de două ori, dar I’au cru­ţat. Rakovski le va purta oare recunoş­tinţă, sau înapoiat în Rusia îşi va relua ac­­­tfivitatea contra lor. Ceea ce România nu i latinităţi, una de idee­poate înţelege, — a­­daogă d. Bainville, — este faptul că Franţa a încheiat relaţiuni di­plomatice cu Soviete­le împotriva cărora România constituie o barieră temeinică. E­­xistă două feluri de logie, alta de realism. Românii dau modelul acesteia din urmă. Ve­cini ai bolşevismului, românii se apără mai bine decât Franţa. „Ei îşi spun elevii noştri, dar avem de învăţat de la ei“. congres?;*» exprima mulţumiri 0 scrisoare | alte scrisori a rS.Ina if A­fladin ' -----­ Directorul ziarului nostru a primit următoarea scrisoare din partea d-lui Augusto de Cas­tro, ministrul Portugaliei la Va­tican şi care a luat parte la congresul presei latine din Bu­cureşti : EXCELENŢĂ. Din Veneţia, primul meu po­pas în Italia, vă trimit expre­­siunea vie a recunoştinţei mele pentru toate atenţiile şi amabi­lităţile neuitate, pe care le-am primit în România. Zilele, prea scurte, vai! pe care le-am pe­trecut la Bucureşti nu mi se vor şterge niciodată din minte. Voi urmări totdeauna cu admi­raţie şi dragoste marele viitor al marei şi minunatei voastre ţări. Sper să am curând ocazia să spun, într-unul din ziarele din Paris, tot ce gândesc des­pre destinele României. Permiteţi-mi, Excelenţă, ca un cel mai frumos colţ al inimii mele să asociez totdeauna la u­­rările pentru patria dv., amin­tirea personală a recunoştinţei şi a prieteniei mele. Al dv. prea devotat. AUGUSTO DE CASTRO D-nii Stelian Popescu, ministrul justiţiei; Al. Popescu-Necşeşti, secretar general; Pom­piliu Băbeanu, prefect de Mehedinţi ș­ B. B. Várlám, prim preşedint­ al tribunalului Noi subsemnaţii, membrii ai celui de al VI-lea congres de „Presă latină“, ţinut în Bucu­reşti, simţim îndemnul sufle­telor noastre, ca părăsind Ro­mânia, să spunem Excelenţei Sale Stelian Popescu, colabora­torilor săi şi „Universului“, emoţia pe care nimic nu o va şterge din inimile noastre, reala şi mişcătoarea noastră recunoştinţă, alăturată traini­cei amintiri a tuturor celor văzute şi Încercate de noi, pentru opera ce au conceput, creat şi realizat şi a cărei adu­cere aminte va constitui pentru noi toţi, o Încurajare şi o Învă­ţătură. Excelenţei Sale Stelian Po­pescu, devotaţilor săi colabora­tori şi „Universului“, gându­rile noastre de recunoştinţă şi urările noastre de­­*anspert­­tate pentru el şi pentru cea mai frumoasă, cea mai bo­gată şi cea mai mare Româ­nie. (Urmează semnăturile tu­turor congresiştilor). * Noi subsemnaţii, membri ai ce­lui de al VI-a congres de „Presă latină”, ţinut în Bucureşti, in câr­pa întoarcerea acasă, vrem să manifestăm toată profunda noa­stră recunoştinţă, tovarăşului nostru prieten, d. Trifu, pentru neobositul zeu neasemuita Înde­mânare, nemărginita solicitudine şi nesecata răbdare, ce a desvă­­luit în fiecare zi şi la fiecare clipă, pentru a ne da, prin toate mij­loacele cu putinţă şi uneori lup­tând împotriva neaşteptărilor şi ciudăţeniilor de neprevăzut ale hazardului, cel mai mare con­fort şi agrement, făcându-ne plă­cut, încântător şi cât se poate de folositor, timpul petrecut de noi în România. Nu vom uita niciodată, însuşi­rile sale de organizator vigilent, îndoite de cele de adevărat „gen­ţi­lhomme.’’ Lupte civile in Mexic New-York, 11. — Eri s'au dat lupte aprige între trupele me­xicane guvernamentale şi re­voluţionari, sub conducerea ge­neralului Gomez. Revoluţionarii au lăsat 600 prizonieri. Genera­lul Gomez a fugit. Preşedintele Calles şi genera­lul Alvari declară, că revoluţia poate fi considerată ca înăbu­șită. O­mul şî mârțoaga Cum crezi c’o să te lăsăm s’alergi la hipodrom cu gloaba asta ? Aşa ziceau şi ăia dela teatru, şi uite c’a luat premiul întâi! Comemorarea Domnitorului GRIGORE GHICA VODĂ Iaşi, 12 Oct. Astăzi mu implant lî 50 ani, de când prin trădare, ■ Moldova pierdu partea ei cea mai frumoa­să, Bucovina, şi tot astăzi se îm­plinesc 150 ani, când tot prin trădare, a căzut domnitorul Gri­­gore Gh­ica Voevod. Bucovina a căzut sub cuţitul Austriei, iar domnitorul sub acel al Turciei. Nefericitul dar marele domni­tor a plătit cu capul său „în­drăzneala” de a se opune, cu e­­nergie, hotărîrei Turciei de a ceda Austriei frumoasa Bucovină. Protestând în scris la Sultan contra acestui furt şi servindu-se de toate mijloacele, dictate de cel mai inart patriotism, pentru a împiedeca rășluirea nedreaptă, „protectorul Suzeran’’, adică Sul­tanul, a decis pedepsirea lui Gri­­gore Ghica Vodă cu moartea. CUM A FOST DECAPITAT DOMNITORUL GRIGORE GHI­­CA-VODA Iată cum descrie marele nostru istoric A. D. Xenopol, clipa în care a fost asasinat Domnitorul Grigore Gh­ica Vodă. „Intr’o zi din Octombrie 1777, venind­­la casa numită : Conacul din Beilic” în Iaşi, un trimis tur­cesc, Kara Hisarli Ahmed-bey, cu însărcinarea anumită de a ad­duce pe Ghica Vodă viu sau mort la Constantinopol. Vechea lui cunoştinţă cu Ghi­ca îi uşură surprinderea şi înşă­­larea Domnului. Turcul ajungând la Iaşi, se prefăcu a fi bolnav şi se lăsă a fi dus pe mâni din trăsură până la odaia sa din Co­nacul Beilicului. El trimise În­dată răspuns Domnului că ar trece prin Iaşi către Hoţia, dar că se îmbolnăvise prea rău pe drum şi rugă pe Domn să treacă pe la el. Ghica, din pricina re­laţiilor sale cu Ruşii, bănuind poate ceva, cerceta prin medicul său, unul Fot­ache, ca să vadă dacă turcul era într’adevăr bol­nav. Acesta li legase foarte strâns mâinile de sus, încât mic­şorase în chip simţitor bătăile pulsului. Când doctorul îl cerce­tă, îl văzu cu o voloare a feţei care nu indica nici o boală, dar când puse mâna pe puls, fu lovit de slăbiciunea lui. El raportă Domnului impresiile lui, spunându-i că după cât se vede ar avea un început de boa­lă periculoasă, deşi nu ar putea hotărî ce să fie. Câţiva boeri fură puşi fi­ind în grijă prin raportul medicului, şi temându-se de-o cursă, sfătui­ră pe domn să nu se ducă. Acesta fiind un om inimos, plecă Spire Beilic, înso­ţit numai de 4 oameni. El găsi întins pe turc pe sofa, şi acesta îi exprimă via sa mulţumire de a-l putea vedea. După câteva vorbe schimbate intre ei, Ghica scoase tabachera şi oferind tur­cului tabac : „Bem tabac ai”, ii spuse Ahmed , dar eu am şi mai bun !’’ şi atunci bătând din pal­me strigă „Tabac”. Acesta era semnul cuvenit. La auzul lui se repeziră la odaie mai mulţi Eni­­ceri din întovărăşirea Paşei, şi «fepţţ » afcto fade* ds sânge pe nenorocitul domn, care văzu numai atun­cî,­că Tncăpu iff cursă. Ghica însă luptă cu mare energie, fiind înalt şi voinic, în contra ucigătorilor săi şi aruncă el însuşi pe 3 din ei la pământ cu hangerul de care nu se des­părţise. Totuşi trebui la sfârşit să cadă copleşit de număr, şi îşi dădu sufletul străpuns de multe răni, în 12 octombrie 1777. Ca­pul lui fu tăiat, dus la Constan­­tinopol de Ahmed bey, care feri prin el pe propriul său cap de „a se rostogoli la picioarele călău­lui”. « COMEMORAREA DE AZI Societatea „Propăşirea Iaşilor”­­la care s-au asociat întreaga populaţie şi lumea oficială, au decis să comemoreze, aşa cum se cuvine pe marele domnitor ro­mân, victima mişelescului asasi­nat. In acest scop o comisiune for­mată din d-nii Osvald Racoviţa primar, Eugen Herovanu, prof. universitar şi decanul baroului, Gh. Scobai, E. Ceicovschi şi N. Dobrovici, ajutori de primar, in­giner Andriescu Cali, preotul Vasilevski, Sever Zotta, directo­rul arhivei Statului, etc., au în­tocmit programa serbărilor, cari au început de azi, în grădina din fosta uliţă a Beilicului turcesc, actuala stradă Ghica-Vodă şi unde se află statuia regretatului domn. Serbările vor continua , până Sâmbătă 15 c., în toate şcolile din ţară, evocându-se elevilor, prin conferinţe ţinute de profe­sori, figura măreaţă a lui Gri­gore Gh­ica, şi istoricele momente din 1777. Duminică ,16 ce va avea loc la Iaşi un impunător festival is­toric şi cultural consacrat dom­nitorului martir. * De dimineaţă, mare mulţime, reprezentând toate categoriile so­ciale, se perindă în faţa statuiei eroului domnitor. Intelectuali, mi­litari, elevi, membrii corporaţii­lor, etc., cari depun coroane şi flori ca un slab prinos de recu­noştinţă al posterităţii. Grădina, — sub auspiciile pri­măriei — a fost admirabil ame­najată festivităţii istorice, iar di­­seară va­ fi feeric iluminată în vederea serviciului religios și a procesiunei h­otărîte pentru orele 9 seara la Statuia domnitorului. M. M. In şcoale Ministerul instrucţiunii a hotă­­rît să se comemoreze în şcoalele­­noastre secundare (şi cl. a IV-a primară) împlinirea a 150 de ani dela uciderea lui Grigore Ghika- Vodă, Domnul Moldovei şi ră­pirea Bucovinei. In acest scop, ministerul a tri­mis o circulară direcţiunilor de şcoale, prin care le face cunoscut să aleagă o Duminică din cursul acestei luni în care, după ofi­cierea unui serviciu divin, să se ţină elevilor conferinţe în legă­tură cu uciderea voevodului mol­dovean şi răpirea Bucovinei. La Cernaua Cernăuţi, 11 Oct.— Se ştie că intelectualitatea din Iaşi a luat frumoasa iniţiativă de a come­mora 150 ani de la moartea­­nă­­praznică a lui Grigore Ghica- Vodă. Această serbare însă inte­resează direct şi pe bucovineni, de­oarece neuitatul voevod al Moldovei şi-a pierdut capul toc­mai fiindcă a avut curajul să protesteze împotriva cedării Bu­covinei către Austria. Dar acest tragic eveniment avea să mai ceară, după un secol, victime în Bucovina. Puţini cititori vor fi ştiind că, cu prilejul centenaru­lui de la moartea acestui voevod, la 1877, cea dintâi societate ro­mânească studenţească din Cer­năuţi. „Arboroasa” a trimis o te­legramă de condoleanţă prima­rului Iaşilor. Din cauza acestei telegrame autorităţile austriace au trimis în temniţă comitetul societăţii şi, după câteva luni, s’a judecat pri­mul proces de „înaltă trădare’’, în Bucovina. Studenţii întemniţaţi au fost achitaţi. In legătură cu aceste eveni­mente, s’a luat iniţiativa de a se aranja şi la Cernăuţi mari ser­bări. Se va aranja la teatrul Na­­ţional o mare sărbătoare come­morativă, la care discursul fes­tiv va fi rostit de d. prof. un­iv. şi ministru I. Nistor. Programa detaliată a serbării se va publica mai târziu. Sărbătorirea lui Hindenburg nu trebue interpretată ca o mani­festare a ideei de revanşă Berlin, ii (Rador).­­ Asocia­ţiile patronale germane au dat, în onoarea cabinetului german, o mare recepţie, la care au asistat d-nii miniştri Stresemann, Bra­uns şi Curtius, precum şi alte multe personalităţi politice ger­­mane. D. Stresemann a ţinut un discurs, tn care a declarat că, dacă tn ultimul timp milioane de ttrmmi tb§M manifestat *» moţi, exuberant marele lor respect ce au faft de preşedintele Reich­­ului acest gest al lor nu trebue interpretat ca o manifestare a ideii lor de revanşă sau ca un entusiasm războinic, de care ar fi animaţi, ci ca o mare admiraţii a poporului german pentru pre­şedintele lor, timbol al evoluţiei unei personalităţi, care a găsit pacea intre trecut şi prezent­

Next