Universul, iunie 1928 (Anul 46, nr. 123-148)

1928-06-11 / nr. 132

inni XLVI, Hr. 132 12 Pagini In străinătate 6 lei 12 Pagini UNIVERSUL CELE DIN URMĂ STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGĂ Fondatori LUIGI CAZ­ZA VILLAN TELEFON: Direcţia 313/72-364/64 TELEGRAFICE şl TELEFONICE Redacţia si Administraţia: Bucureşti» str. Brezoianu, 11 Luni II Iunie iszb Director» STELIAN POPESCU Administraţia 313/71 Secretariatul de Redacţie 356/43 Redacţia: Cores?, cu provincia 302/98~335/30 Războiul nu s’a sfârşit S’a serbat deunăzi zece ani "de la Încheierea marelui război. Dar nu este adevăraţi Războiul nu s'a Încheiat! Căci ce Însemnează Încheierea unui război ? însemnează In tot­­d’auna pacea. însemnează pen­tru biruitor asigurarea foloase­lor câştigate, Însemnează pentru biruit neputinţa de a reîncepe războiul un timp cât mai Înde­lungat. însemnează că cel care a pierdut trebua să plătească, Însemnează că cel care a câşti­gat să tragă foloasele. însem­nează orânduirea unei nouă stări de lucruri, pe care trebue să o respecte şi să o garanteze înai Întâi cei cari au creat-o. Dar României, ar voi unii să-i facă o altă lege. De aceea pentru România războiul nu a Încetat. Cu Jertfele noastre mari dar şi cu ajutorul real al aliaţilor, am ieşit Învingători din Incer­­care ! La Încheierea păcii am stat pe acelaşi linie cu toţi biruitorii, sângele românesc n'a tras în ba­lanţă mai uşor decât sângele Celorlalţi, tratatele Încheiate a­­rau garanţii solemna asigurate prin semnăturile tuturor acelor Mari puteri care reprezentau, nu numai forţa brutală a baionete­lor mai numeroase dar şi onoa­rea popoarelor care garantau. Iar după zece ani unii cred că un termen de prescripţie ar fi trecut In lioc de linişte la ea acasă, după atâta zbucium, In loc de pace reală pentru ca reculege­rea să aducă vindecarea Şi res­­pectul real al tratatelor să adu­că uitarea duşmăniilor seculare. România este silită să trăiască tot o vraci de război căruia nu-i lipseşte decât... mirosul pra­fului de puşcă. Pas cu pas, în faţa Ligii Na­ţiunilor şi a opiniei universale, trebue să ne apărăm zilnic drep­turile câştigate, aşa după cum, cu zece ani în urmă, ne-am a­­părat pământul Împotriva Inva­­ziei. Ofensiva Învinşilor creşte zilnic în intensitate. Tot­ ceilalţi beligeranţi, — be­ligeranţii cei mari__au luptat un număr de ani, au biruit şi au câştigat. Tratatele au pus capăt conflictului, controversele au fost lămurite şi situaţiile pe­cetluite. Nimeni nu mai Îndrăz­neşte să proclame caducitatea tratatelor care asigura benefi­ciile legitime ale celor câţiva zei majori. Dar cu o cu totul altă dreptate caută unii să sângere­ze pe zeii minori. Cehoslovacii, Iugoslavii şi noi românii n’am isprăvit cu ispă­­şenia, noi trebue să purtăm cru­cea şi mai departe; pentru ca să câştigăm o dată, cum a câş­tigat lumea cealaltă, noi trebue să luptăm de două ori. Să ducem două războaie vic­torioase, ca să putem câştiga odată. Viaţa noastră de stat, conso­lidarea noastră naţională, pro­blemele desvoltărei noastre o­­meneşti sunt neîncetat tulbura­te de hârţuelile acelora cari, În­vinşi, au pretenţiuni şi Îndrăz­neli de învingători. După atentatul la punga noa­stră în procesul optanţilor, a­­tentatul la liniştea ţării cu con­trabanda mitralierelor şi, după aceia atentatul la pământul pa­triei prin proclamarea revizui­rii tratatului de la Trianon. Când d. Mussolini In Senatul Romei a trimis Ungariei salutul său de compătimire declarând că tratatele au tăiat prea adânc In carnea acestei țări, a uitat să observe cu ochii săi de vul­tur harta Ungariei mutilate: In adevăr adânc s’a tăiat in car­nea fostului stat maghiar, dar nu s’a tăiat decât in carne croa­tă, slovenă şi română. Carnea ungară e intactă. Vrem pacea, o dorim, ne este trebuincioasă, dar pământul ro­mânesc nu ni-l va lua nimeni de cât tot astfel după cum l-am a­­vut, l-am câştigat ?1 l-am păs­trat , mai Întâi cu arma şi după aceia printr’un tratat impus de Învingător. CONSTANTIN BACALBAȘA Unde se află fl­ruabilul Italia­ _ Expediţie în ajutorul aeronavei — New-York, 8 (Telegr. part). Din Pensilvania se anunţă, că un amator local a putut ide­­tifica următoarea ştire care, probabil, vine dela „Italia“­­ „SOS Nobile. N‘avem alt a­­dăpost decât minele aerona­vei noastre, care s‘a lovit de un munte. Suntem la 84 grade 15 10“ latitudine nordică şi 50 grade 20 40“ longitudine es­­tică. Temperatura zero , nu auzim ştiri SOS Nobile“. * Roma, 9 (Rador). — Agen­ţia „Ştefani“ anunţă: „Cita di Milano“ ar fi menţinut Vi­neri, de la ora 19, după pri­­m­ul Greenwich, timp de a­­proape 20 minute contactul radio-telegrafic cu dirijabi­lul „Italia“. Dirijabilul ar fi dat indicaţiuni despre pozi­­ţ­i­ţia sa, care ar corespunde u­­nui punct situat la 20 miile la Nord de capul Leigh Smith, la extremitatea orientală a in­sulei Spitzberg. „Cita di Milano“ a ordonat vasului „Hobby“ să încerce a se apropia de această regiu­ne, spre care se vor trimite sănii trase de câini şi condu­se de experţi. Transmisiunea a fost ascultată de staţiunea radio-telegrafică a vaporului „Cita di Milano“ şi de pos­tul instalat într-o colibă la Nord de Kingslay. Deşi co­mandantul vaporului „Cita di Milano“ are toată încrede­rea ca semnalele primite sunt ’-■nne de încredere, s’a cerut totuşi sentim­ei care le-a tran­­smis să dea noui semnale de ’•-cunoaştere. Primo de Rivera renunţă la căsătorie... Jiritică ionaurica­iul a spssin­at la Bursă dusă incin­dersa el Madrid, 9 (Rador). — A­­genţia „Fabra“ anunţă ca Primo de Rivera ar fi renun­ţat la proectele de căsătorie, din cauză că logodnica sa ar fi mers Lunea trecută într’un local unde se fac tranzacţiuni de bursă, după închiderea târgului oficial, şi ar fi efec­tuat operaţiuni asupra valo­rilor. Preşedintele Consiliu­lui ar fi considerat această, procedare ca o imprudenţa şi de aceea a luat hotărîrea mai sus anunţată.­ ­ DAR NU RENUNŢA LA­­ GUVERN Madrid, 9 (Rador). — Pri­mo de Rivera a declarat zia­rului „Nacion“ că zvonurile despre retragerea guvernului sunt simple cancanuri politi­ce.. Pentru multă vreme de acum înainte, singura posibi­litate de guvernare a Spaniei, este uniunea patriotică. Sun­tem deciși să nu schimbăm nimica din sistemul actual în cursul celor cinci ani care vor urma. Madrid, 8.— (Telegr. part.). — Se svonesta, că starea sănătății dictatorului Primo de Rivera este extrem de gravă. El suferă de diabet. In ultimele zile, s'au ivit complicațiuni. --------—xsx----------­ Explozie pe un vas german — 6 MORŢI — 4 GRAV RĂNIŢI _ Berlin, 8 (Rador). — Din motive încă nelă­murite, a explodat ori, la Kiel, pe bordul va­­i­sului purtător de mi­ne C. 12 un proectil. Şase marinari au fost ucişi, patru foarte grav răniţi» Amiciţia cordială italo-maghiară Declaraţiile d-lui Mussolini Pentru ce Italia Nouă oferă sprijinul ei Ungariei?—Chestia re­vizuirii tratatelor. — Datoria învingătorilor In ultimul său discurs pro­nunţat în Senat, d. Mussolini a ţinut să declare, că relaţiile italo-maghiare ,,au atins in ul­timul timp un grad intens de cordialitate". Această caracterizare a rela­ţiilor italo-maghiare a ilus­trat-o d. Mussolini cu urmă­toarele dovezi: 1) Ungaria nu este responsa­bilă de intrarea ei In războ­iul mondial, de­oarece con­tele Tisza a fost... pacific. 2) Italia a sprijinit, constant şi călduros Ungaria, nu nu­mai în chestia suprimării con­trolului militar şi în aceea a mitralierelor de la St. Gothard, dar şi în afacerea optanţilor. Mai rămânea o ultimă dova­dă de făcut: aceea privitoare la revizuirea tratatelor, care nu interesează Italia, dar intere­sează în mod special Ungaria şi Mica înţelegere. D. Mussolini a dat şi în a­­ceastă privinţă, dovada cordia­lei sale amiciţii faţă de ma­ghiari. D-sa s-a pronunţat categoric pentru revizuirea „unor trata­te“ pe cale pacifică, de­oarece „Ungaria a fost prea crud lo­vită“... Importanţa declaraţiilor d-lui Mussolini rezidă în faptul că şeful guvernului italian s-a pronunţat de astă dată, în mod formal, în Parlament, pentru o politică favorabilă statelor învinse. Iată chestia responsabilităţi­lor războiului. Cine nu ştie ro­lul nefast pe care l-a jucat con­tele Tisza în vara anului 1014? Cine nu ştie că fostul prim ministru al Ungariei a împins monarhia habsburgică in răz­boi, în perfect acord cu Ger­mania lui Wilhelm II ? Prin triumful germanismu­lui şi hungarism­ului, Tisza şi complicii săi din Berlin şi Viena, urmăreau distrugerea naţiunilor romanice şi a civi­lizaţiei latine. Tisza a fost acela, care, în 1889, a insultat, ca prim mi­nistru, Franţa şi oraşul Paris şi a dus o politică sălbatecă împotriva tuturor naţionalită­ţilor din răposata monarhie habsburgică. Pe Italia o dispreţuia şi o considera ca un factor lipsit de importantă în compunerea Triplei Alianţe. Şi iată că d. Mussolini vine şi afirmă : Tis­za a fost împotriva războiului! Ungaria n’a vrut războiul! Un­garia nu este responsabilă de tragedia deslănţuită în vara a­­nului 1914! Dar, atunci, cine sunt fac­torii responsabili ? Să vedem ce spun ungurii. O DECLARAŢIE A CONTELUI EMERIC CSAKY Iată ce spune un fost mi­nistru de externe al Ungariei, contele Emeric Csaky, în arti­colul „Chestia responsabilită­ţilor războiului", apărut în „Revue de Hongrie" {An. 16, din 15 Febr. 1923). „Este neîndoios că studiind politica internaţională din anii cari au precedat războiul, cule­gem impresia că unele naţiuni au contribuit să prepare această catastrofă, sau cel puțin să o sconteze ca un fapt inevitabil și favorabil scopurilor lor. Şi un adevăr, războiul din Lybia, cu un caracter colonial ţi­­n conse­cinţă, neatingând interesele eu­ropene de­cât indirect, abia iz­bucnit între Italia şi Turcia, a pus foc pulberăriei, provocând o serie neîncetată de războaie, cari au sfârţit prin a aprinde oceanul de flăcări şi să însânge­­reze universul Aşa­dar, pe când d. Mussolini afirmă că Ungaria nu are par­tea sa de răspundere în dezlăn­ţuirea războiului mondial, băr­baţii de stat ai Ungariei, foştii ei miniştri de externe, aruncă întreaga responsabilitate a „în­­sângerării universului“ în sea­ma Italiei!... Se ştie că simpatiile între popoare sunt un bun foarte preţios, care favorizează rela­ţiile cordiale. Dar oricâtă importanţă ar prezintă factorul-simpatie, în relaţiunile dintre guverne şi naţiuni, ea nu trebui să se infeste numai la serbări, recep­ţii oficiale, sau banchete, ci mai cu seamă în vremuri de grea cumpănă. Cum şi când s'a manifestat această excesivă simpatie a urmaşilor lui Atila şi Arpad, faţă de italieni ? Unde, în care tabără, erau ungurii lui Tisza şi ai contelui Bethlen, In 1914- 1918, când Italia sângera din toţi porii ei ? Zeci de mii de eroi ai nobilei Italii, care dorm somnul lor de veci, pe Isonzo şi la Piave, au fost seceraţi în marea epopee, de obuzele şi gloanţele ma­ghiarilor ! NOUA ORIENTARE A POLITI­CII EXTERNE MAGHIARE... Se va putea spune că aceas­tă „chestiune“ aparţine trecu­tului, istoriei, iar obiectivul politicei Ungariei ,,mutilate" s’a schimbat­ Mâine, sau cum a precizat d. Mussolini, „în 1935—1940, când Europa va trece printr’o situaţie foarte delicată", unde va fi Ungaria? In ce tabără? Vom da cuvântul unui om politic maghiar, care a pledat, după război, pentru o orien­tare a politicei Ungariei, către Italia. Iată ce a scris dr. Maximi­lian Fenyő, în „Revue de Hon­­grie“ (v. citat): „Nici o problemă a politicei externe nu ne separă de Ger­­­­mania ; din contră noi avem pen. , tru ea simpatii semnate, in ■ timpul războiului, cu un ocean­­ de sânge; de altfel, nenorociri­­le ce s‘au abătut asupra ei şi asupra noastră n’au servit decât să ne apropie şi mai mult”. Şi dr. Maximilian Fenyő ce­rea orientarea politicei Unga­riei către Italia şi nu către An­glia sau Franţa! Pentru ce ? Pentrucă numai prin Italia, — — a declarat el, — „UNGARIA VA PUTEA SA OBŢINĂ RE­VIZUIREA TRATATULUI DE LA TRIANON", RAMA­­NAND INSA DEVOTATA GERMANIEI. Şi iată că Ungaria a înche­iat o alianţă cu Italia, iar d. Mussolini s’a pronunţat pen­tru revizuirea unora dintre tratate pe cale pacifică!... Ori, această declaraţie pu­blică, făcută de d. Mussolini, în Senat, ar putea să exalte şi mai mult spiritul maghiarilor care a fost şi este destul de exaltat în urma campaniei lordului Rothermere. Revizuirea tratatelor de la Pa­ris, pe cale pacifică în favoarea învinşilor de eri şi împotriva u­­nora dintre învingători, este un NON-SENS. Toate tratatele de pace for­mează un tot, un bloc indestruc­tibil. Toţi semnatarii acestor documente istorice, prin care se garantează pacea Europei, sunt obligaţi să respecte statutul creat de ele. După cum d. Mussolini a de­clarat că nimeni nu se poate a­­tinge de frontierele noui ale I­­taliei, fără să se întâlnească cu baionetele italiene, tot aşa fie­care din statele învingătoare, sunt datoare, să apere teritori­ile lor, împotriva amatorilor de aventuri războinice. Este însă regretabil că se în­curajează zadarnic, Ungaria, In direcţia revizuirii tratatului de la Trianon, adică împotriva or- [ dine, stabilite de congresul pă- j cer d&i Paris. Nu ştim ce se va petrece Intre anii 1935—1940, dar ştim de pe acum, că sunt popoare în cen­trul şi orientul Europei, care se prepară în vederea unui război­­ de revanşă. Este oare de datoria conducă­torilor guvernelor statelor vic­torioase să pledeze cauza în­vinşilor de eri şi să predice re­vizuirea tratatelor, când înţe­lepciunea dictează solidaritatea perfectă a învingătorilor pentru menţinerea şi asigurarea păcei ? R. SEIŞANU ! Convenţii şi acorduri între Italia şi Ungaria Geneva, 8. (Rador). — Guver­­­ nul italian a transmis secreta­rului general al Societăţii Na­ţiunilor pentru înregistrare şi publicare o serie de conven­­ţiuni, note şi acorduri încheia­te cu guvernul ungar şi anume: O convenţiune între Italia şi Ungaria iscălită, la Roma, la 25 Iulie 1927 pentru desvoltarea traficului ungar în transit prin portul Fiume. Un protocol cu privire la ins­tituirea unei secţii vamale un­gară In portul Fiume, iscălit la Roma, de asemenea la 25 Iulie 1927. Un schimb de note cu data de Iulie 1927, între autorităţile ungare şi italiene cu privire la facilităţile acordate transitului anumitor mărfuri ungare în portul Fiume. O convenţiune iscălită la Ro­ma la 21 Mai 1927 între Italia şi Ungaria, cu privire la regula­rea chestiunilor financiare re­zultând din anexarea oraşului Fiume la Italia. O declarațiune asupra pro­­cedurei privitoare la conturile de compensațiuni, semnată la Roma în 21 Mai 1927. Marile raiduri aeriene Arachart şi Rignot, cari au încercat din nou să bată recor­dul lumei de cel mai lung zbor în linie dreaptă, fără oprire, iar din cauza timpului nefavo­rabil au fost nevoiţi să ateriseze la Constantinopol încercarea de sinucidere a unui membru al tri­bunalului anglo-turc Paris, 8 (Rador).— D. Gronsto­­ne, membru al tribunalului ar­­bitr­al mixt anglo-turc, a încerca­t să se sinucidă astă noapte, a­­runcându-se pe o fereastră de la etajul zilei unde locuiește. A fost ridicat grav rănit și transportat la spital cu puține şanse de scăpare. Ml cutremur la Mt 'Atena, 8. (Telegra­mă part.) — Azi dim.­ s’au simfit, la Corint inert două zguduiri pu­ternice. in ultimele 24 ore, s’au simţit 13 zguduiri violente. -XIX­ Conspiraţie contra guvernului portughez Paris 8 (Rador). — Poliţia din Lisabona a descoperit o nouă conspiraţie contra guver­nului, având ramificaţiuni intense mai ales în cercurile militare şi ale marinei. Paris, 9. (Rador). — Din Lisa­bona se anunţă că poliţia a a- I restat o bandă de conspiratori,­­ care plonun­au o serie de a­­­­tentate politice, din fericire ză­­­­dărnicite. Printe arestați sunt unii care aveau legături cu Moscova. Comemorarea bătăliei dela Orăşti (9 Iulie—18 Iulie 1917) — Cum au cucerit românii Mărâştii —­ ­Astăzi, în regiunea istorică un­de s’a desfăşurat bătălia dela Mărăşti din Data anului 1917, se va inaugura, cu o deosebită so­­lemnitate, biserica din localitate şi cripta unde pot fi înhumate rămăşiţele eroilor căzuţi în me­morabila bătălie din 9—18 iulie 1917.* Armata a II-a de sub coman­da generalului Al. A­veresen a avut misiunea să străpungă fron­tul inamic, să înainteze cu toată vigoarea, pe întregul front, alun­gând forţele germano-austroun­­gare dincolo de frontieră, să a­­copere şi să înlesnească operaţi­ile armatei a IV-a rusă, cu care trebuea să coopereze, la stânga ei. Regiunea unde s’a desfăşu­rat bătălia dela Mărăşti se pre­zintă sub forma unei serii de creste paralele, separate unele de altele prin văi. Trupele noastre au întreprins atacuri succesive sfărâmând re­zistenţa inamicului şi alungân­­du-l din centrele lui puternic fortificate. Pentru orgoliosul co­mandant german, această strălu­cită acţiune ofensivă a armatei române, a fost o dureroasă sur­priză. După o serie de lupte, grupul de saţi român a atacat satul Mă­răşti şi dealul Mănăstioara. CENTRELE DE REZISTENŢA DE LA MARAŞTI ŞI MANAS­­TIOARA Satul Mărăşti se prezintă ca un uvraj închis, înconjurat cu două puternice bande de reţele de sârmă, pe 3 şi 4 pari, avea două rânduri de tranşee, adânci de aproape doi metri, cu tra­verse­ din 6 în 6 metri, bine con­solidate (unele cu beton armat, altele cu materiale procurate din sat). Casele din margine erau puse în stare de apărare, fiind pre­văzute cu creneluri și ambrazuri. In mijloace technice de apărare centrul Mărăşti era bine înzes­trat. Recunoașterile de infante­rie stabiliseră prezenţa a vre-o 30 amplasamente de mitraliere, unele din ele organizate în cui­buri de câte 2—3 piese fiecare. Prin mai multe şanţuri de co­municaţii, apărate şi ele cu bande de sârmă ghimpată, satul Mărăşti era legat, înapoia lui, pe un alt sistem de întăriri, pe dealul Mărăşti, transformat în a doua linie de rezistenţă. Dealul Mânăstioara, în jurul cotei 421, forma un al doilea centru de rezistenţă, tot aşa de puternic întărit, ca şi Mărăştii. Asupra acestor două puncte întărite, bombardamentul arti­leriei noastre s’a deslănţuit nă­­praznic. Sub protecţia acestui foc năpraznic marşul de apropiere al infanteriei s’a executat în foarte bune condiţiuni. Acţiunea ofensivă împotriva norajului închis de la Mă­răşti, a fost energic condusă de generalul Al. Mărgineanu. Satul a fost cucerit prin ata­cul învăluitor executat pe la nord de către două batalioane din reg. 22 inf. Odată această linie cucerită, înaintarea a continuat spre vest, către a 2-a linie de apărare a adversarului. In acelaș timp, 2 companii din reg. 22 inf. însăr­cinate să atace pe front, au stră­bătut satul Mărăști, înlesnind respingerea austro-germanilor de pe dealul Mărăşti. In jurul poziţiilor de pe dea­lul Mânăstioara, atacul trupelor noastre, oprit în primul mo­ment, a dat naştere unor lupte crâncene, cu pierderi foarte mari de ambele părţi. Dealul Mânăstioara a fost a­­saltat din trei părţi: dinspre nord de bat. 1 reg. 30 inf.; din­­spre vest (pornind dela cota 416, nord Gogol) de către cele 2 bat. din reg. 22 inf., care cuceriseră satul şi dealul Mărăşti şi dela est (spre cota 404) de către bat. 2 din reg. 36 inf. Luptele s’au desfăşurat crân­cen, adversarul apărându-se cu cea mai mare îndârjire. Deabia spre seară trupele noa­stre au reuşit să înfrângă rezis­tenţa austro-germanilor şi să cu­cerească dealul Mânăstioara, capturând mulţi prizonieri, tu-i num­­ţi considerabil ma­terial de război. Austro-germ­anii bătuţi cumplit au fugit în de­zordine, dincolo de Suşiţa. Un tun de 105 mm., cu tragere re­pede, capturat dela germani a fost îndreptat imediat împotri­va lor. Cucerirea poziţiei dela Mâ­­năstioara a fost uşurată mult prin atacurile date asupra întă-­­­ririlor adverse dela v. satului Răcoasa, de un bat. din reg. 30 inf. care făcea legătura în a­­ceastă parte a frontului, cu tru­pele ruse. Trupele acestui batalion au o­­perat în strâns contact cu dreap­ta corpului VIII din armata IVI rusă. Momâia, punct tactic impor­tant pentru ulterioara desfaşu­­rare a operaţiunilor, fusese cu­cerit în aceiaşi zi, cu pierderi extrem de mari, de către tru­pele ruse. Cum armatele ruseşti, din dreapta şi stânga armatei 11-a ro­­mâne, au refuzat să participe la acţiunea ofensivi, ba chiar au părăsit poziţii importante, fără lupte, românii au susţinut bătălia singuri, împingând cu putere centrul lor înainte, pe o lungime de 40 km. front şi aproape 20 km. adâncime şi sprijinindu-se la cele două aripi cu propriile lor, mijloace. O victorie strălucită a încunu­nat sforţările eroice şi jertfele grele făcute de armata 11-a in a­­ceastă memorabilă bătălie. Dela 10—15 Iulie s’a capturat­­. 17 ofiţeri, 1201 oameni de trupă, 11 tunuri grele (dintre cari 4 mortiere de tranşee), 1 tun lung de 150 mm., 4 tunuri anti­aerie­­ne, 40 mortiere de tranşee, 4 a­­runcatoare de mine, 1 aruncător de flăcări, 15 mitraliere, 2500 ar­me, 84 chesoane de muniţii, 1 staţii de t. f. f, 4 proiectoare, 2 motoare de benzină, o trăsura pentru gaze asfixiante, precum şi o foarte mare cantitate de proee­­tile de artilerie de câmp, cartuşe de mitraliere, bombe de tranşe­r, grenade şi alte materiale de răz­­boiu. R. S. J Biserica din târăşti

Next