Universul, iunie 1928 (Anul 46, nr. 123-148)
1928-06-11 / nr. 132
inni XLVI, Hr. 132 12 Pagini In străinătate 6 lei 12 Pagini UNIVERSUL CELE DIN URMĂ STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGĂ Fondatori LUIGI CAZZA VILLAN TELEFON: Direcţia 313/72-364/64 TELEGRAFICE şl TELEFONICE Redacţia si Administraţia: Bucureşti» str. Brezoianu, 11 Luni II Iunie iszb Director» STELIAN POPESCU Administraţia 313/71 Secretariatul de Redacţie 356/43 Redacţia: Cores?, cu provincia 302/98~335/30 Războiul nu s’a sfârşit S’a serbat deunăzi zece ani "de la Încheierea marelui război. Dar nu este adevăraţi Războiul nu s'a Încheiat! Căci ce Însemnează Încheierea unui război ? însemnează In totd’auna pacea. însemnează pentru biruitor asigurarea foloaselor câştigate, Însemnează pentru biruit neputinţa de a reîncepe războiul un timp cât mai Îndelungat. însemnează că cel care a pierdut trebua să plătească, Însemnează că cel care a câştigat să tragă foloasele. însemnează orânduirea unei nouă stări de lucruri, pe care trebue să o respecte şi să o garanteze înai Întâi cei cari au creat-o. Dar României, ar voi unii să-i facă o altă lege. De aceea pentru România războiul nu a Încetat. Cu Jertfele noastre mari dar şi cu ajutorul real al aliaţilor, am ieşit Învingători din Incercare ! La Încheierea păcii am stat pe acelaşi linie cu toţi biruitorii, sângele românesc n'a tras în balanţă mai uşor decât sângele Celorlalţi, tratatele Încheiate arau garanţii solemna asigurate prin semnăturile tuturor acelor Mari puteri care reprezentau, nu numai forţa brutală a baionetelor mai numeroase dar şi onoarea popoarelor care garantau. Iar după zece ani unii cred că un termen de prescripţie ar fi trecut In lioc de linişte la ea acasă, după atâta zbucium, In loc de pace reală pentru ca reculegerea să aducă vindecarea Şi respectul real al tratatelor să aducă uitarea duşmăniilor seculare. România este silită să trăiască tot o vraci de război căruia nu-i lipseşte decât... mirosul prafului de puşcă. Pas cu pas, în faţa Ligii Naţiunilor şi a opiniei universale, trebue să ne apărăm zilnic drepturile câştigate, aşa după cum, cu zece ani în urmă, ne-am apărat pământul Împotriva Invaziei. Ofensiva Învinşilor creşte zilnic în intensitate. Tot ceilalţi beligeranţi, — beligeranţii cei mari__au luptat un număr de ani, au biruit şi au câştigat. Tratatele au pus capăt conflictului, controversele au fost lămurite şi situaţiile pecetluite. Nimeni nu mai Îndrăzneşte să proclame caducitatea tratatelor care asigura beneficiile legitime ale celor câţiva zei majori. Dar cu o cu totul altă dreptate caută unii să sângereze pe zeii minori. Cehoslovacii, Iugoslavii şi noi românii n’am isprăvit cu ispăşenia, noi trebue să purtăm crucea şi mai departe; pentru ca să câştigăm o dată, cum a câştigat lumea cealaltă, noi trebue să luptăm de două ori. Să ducem două războaie victorioase, ca să putem câştiga odată. Viaţa noastră de stat, consolidarea noastră naţională, problemele desvoltărei noastre omeneşti sunt neîncetat tulburate de hârţuelile acelora cari, Învinşi, au pretenţiuni şi Îndrăzneli de învingători. După atentatul la punga noastră în procesul optanţilor, atentatul la liniştea ţării cu contrabanda mitralierelor şi, după aceia atentatul la pământul patriei prin proclamarea revizuirii tratatului de la Trianon. Când d. Mussolini In Senatul Romei a trimis Ungariei salutul său de compătimire declarând că tratatele au tăiat prea adânc In carnea acestei țări, a uitat să observe cu ochii săi de vultur harta Ungariei mutilate: In adevăr adânc s’a tăiat in carnea fostului stat maghiar, dar nu s’a tăiat decât in carne croată, slovenă şi română. Carnea ungară e intactă. Vrem pacea, o dorim, ne este trebuincioasă, dar pământul românesc nu ni-l va lua nimeni de cât tot astfel după cum l-am avut, l-am câştigat ?1 l-am păstrat , mai Întâi cu arma şi după aceia printr’un tratat impus de Învingător. CONSTANTIN BACALBAȘA Unde se află flruabilul Italia _ Expediţie în ajutorul aeronavei — New-York, 8 (Telegr. part). Din Pensilvania se anunţă, că un amator local a putut idetifica următoarea ştire care, probabil, vine dela „Italia“ „SOS Nobile. N‘avem alt adăpost decât minele aeronavei noastre, care s‘a lovit de un munte. Suntem la 84 grade 15 10“ latitudine nordică şi 50 grade 20 40“ longitudine estică. Temperatura zero , nu auzim ştiri SOS Nobile“. * Roma, 9 (Rador). — Agenţia „Ştefani“ anunţă: „Cita di Milano“ ar fi menţinut Vineri, de la ora 19, după primul Greenwich, timp de aproape 20 minute contactul radio-telegrafic cu dirijabilul „Italia“. Dirijabilul ar fi dat indicaţiuni despre poziţiţia sa, care ar corespunde unui punct situat la 20 miile la Nord de capul Leigh Smith, la extremitatea orientală a insulei Spitzberg. „Cita di Milano“ a ordonat vasului „Hobby“ să încerce a se apropia de această regiune, spre care se vor trimite sănii trase de câini şi conduse de experţi. Transmisiunea a fost ascultată de staţiunea radio-telegrafică a vaporului „Cita di Milano“ şi de postul instalat într-o colibă la Nord de Kingslay. Deşi comandantul vaporului „Cita di Milano“ are toată încrederea ca semnalele primite sunt ’-■nne de încredere, s’a cerut totuşi sentimei care le-a transmis să dea noui semnale de ’•-cunoaştere. Primo de Rivera renunţă la căsătorie... Jiritică ionauricaiul a spssinat la Bursă dusă incindersa el Madrid, 9 (Rador). — Agenţia „Fabra“ anunţă ca Primo de Rivera ar fi renunţat la proectele de căsătorie, din cauză că logodnica sa ar fi mers Lunea trecută într’un local unde se fac tranzacţiuni de bursă, după închiderea târgului oficial, şi ar fi efectuat operaţiuni asupra valorilor. Preşedintele Consiliului ar fi considerat această, procedare ca o imprudenţa şi de aceea a luat hotărîrea mai sus anunţată. DAR NU RENUNŢA LA GUVERN Madrid, 9 (Rador). — Primo de Rivera a declarat ziarului „Nacion“ că zvonurile despre retragerea guvernului sunt simple cancanuri politice.. Pentru multă vreme de acum înainte, singura posibilitate de guvernare a Spaniei, este uniunea patriotică. Suntem deciși să nu schimbăm nimica din sistemul actual în cursul celor cinci ani care vor urma. Madrid, 8.— (Telegr. part.). — Se svonesta, că starea sănătății dictatorului Primo de Rivera este extrem de gravă. El suferă de diabet. In ultimele zile, s'au ivit complicațiuni. --------—xsx---------- Explozie pe un vas german — 6 MORŢI — 4 GRAV RĂNIŢI _ Berlin, 8 (Rador). — Din motive încă nelămurite, a explodat ori, la Kiel, pe bordul vaisului purtător de mine C. 12 un proectil. Şase marinari au fost ucişi, patru foarte grav răniţi» Amiciţia cordială italo-maghiară Declaraţiile d-lui Mussolini Pentru ce Italia Nouă oferă sprijinul ei Ungariei?—Chestia revizuirii tratatelor. — Datoria învingătorilor In ultimul său discurs pronunţat în Senat, d. Mussolini a ţinut să declare, că relaţiile italo-maghiare ,,au atins in ultimul timp un grad intens de cordialitate". Această caracterizare a relaţiilor italo-maghiare a ilustrat-o d. Mussolini cu următoarele dovezi: 1) Ungaria nu este responsabilă de intrarea ei In războiul mondial, deoarece contele Tisza a fost... pacific. 2) Italia a sprijinit, constant şi călduros Ungaria, nu numai în chestia suprimării controlului militar şi în aceea a mitralierelor de la St. Gothard, dar şi în afacerea optanţilor. Mai rămânea o ultimă dovadă de făcut: aceea privitoare la revizuirea tratatelor, care nu interesează Italia, dar interesează în mod special Ungaria şi Mica înţelegere. D. Mussolini a dat şi în această privinţă, dovada cordialei sale amiciţii faţă de maghiari. D-sa s-a pronunţat categoric pentru revizuirea „unor tratate“ pe cale pacifică, deoarece „Ungaria a fost prea crud lovită“... Importanţa declaraţiilor d-lui Mussolini rezidă în faptul că şeful guvernului italian s-a pronunţat de astă dată, în mod formal, în Parlament, pentru o politică favorabilă statelor învinse. Iată chestia responsabilităţilor războiului. Cine nu ştie rolul nefast pe care l-a jucat contele Tisza în vara anului 1014? Cine nu ştie că fostul prim ministru al Ungariei a împins monarhia habsburgică in război, în perfect acord cu Germania lui Wilhelm II ? Prin triumful germanismului şi hungarismului, Tisza şi complicii săi din Berlin şi Viena, urmăreau distrugerea naţiunilor romanice şi a civilizaţiei latine. Tisza a fost acela, care, în 1889, a insultat, ca prim ministru, Franţa şi oraşul Paris şi a dus o politică sălbatecă împotriva tuturor naţionalităţilor din răposata monarhie habsburgică. Pe Italia o dispreţuia şi o considera ca un factor lipsit de importantă în compunerea Triplei Alianţe. Şi iată că d. Mussolini vine şi afirmă : Tisza a fost împotriva războiului! Ungaria n’a vrut războiul! Ungaria nu este responsabilă de tragedia deslănţuită în vara anului 1914! Dar, atunci, cine sunt factorii responsabili ? Să vedem ce spun ungurii. O DECLARAŢIE A CONTELUI EMERIC CSAKY Iată ce spune un fost ministru de externe al Ungariei, contele Emeric Csaky, în articolul „Chestia responsabilităţilor războiului", apărut în „Revue de Hongrie" {An. 16, din 15 Febr. 1923). „Este neîndoios că studiind politica internaţională din anii cari au precedat războiul, culegem impresia că unele naţiuni au contribuit să prepare această catastrofă, sau cel puțin să o sconteze ca un fapt inevitabil și favorabil scopurilor lor. Şi un adevăr, războiul din Lybia, cu un caracter colonial ţin consecinţă, neatingând interesele europene decât indirect, abia izbucnit între Italia şi Turcia, a pus foc pulberăriei, provocând o serie neîncetată de războaie, cari au sfârţit prin a aprinde oceanul de flăcări şi să însângereze universul Aşadar, pe când d. Mussolini afirmă că Ungaria nu are partea sa de răspundere în dezlănţuirea războiului mondial, bărbaţii de stat ai Ungariei, foştii ei miniştri de externe, aruncă întreaga responsabilitate a „însângerării universului“ în seama Italiei!... Se ştie că simpatiile între popoare sunt un bun foarte preţios, care favorizează relaţiile cordiale. Dar oricâtă importanţă ar prezintă factorul-simpatie, în relaţiunile dintre guverne şi naţiuni, ea nu trebui să se infeste numai la serbări, recepţii oficiale, sau banchete, ci mai cu seamă în vremuri de grea cumpănă. Cum şi când s'a manifestat această excesivă simpatie a urmaşilor lui Atila şi Arpad, faţă de italieni ? Unde, în care tabără, erau ungurii lui Tisza şi ai contelui Bethlen, In 1914- 1918, când Italia sângera din toţi porii ei ? Zeci de mii de eroi ai nobilei Italii, care dorm somnul lor de veci, pe Isonzo şi la Piave, au fost seceraţi în marea epopee, de obuzele şi gloanţele maghiarilor ! NOUA ORIENTARE A POLITICII EXTERNE MAGHIARE... Se va putea spune că această „chestiune“ aparţine trecutului, istoriei, iar obiectivul politicei Ungariei ,,mutilate" s’a schimbat Mâine, sau cum a precizat d. Mussolini, „în 1935—1940, când Europa va trece printr’o situaţie foarte delicată", unde va fi Ungaria? In ce tabără? Vom da cuvântul unui om politic maghiar, care a pledat, după război, pentru o orientare a politicei Ungariei, către Italia. Iată ce a scris dr. Maximilian Fenyő, în „Revue de Hongrie“ (v. citat): „Nici o problemă a politicei externe nu ne separă de Germania ; din contră noi avem pen. , tru ea simpatii semnate, in ■ timpul războiului, cu un ocean de sânge; de altfel, nenorocirile ce s‘au abătut asupra ei şi asupra noastră n’au servit decât să ne apropie şi mai mult”. Şi dr. Maximilian Fenyő cerea orientarea politicei Ungariei către Italia şi nu către Anglia sau Franţa! Pentru ce ? Pentrucă numai prin Italia, — — a declarat el, — „UNGARIA VA PUTEA SA OBŢINĂ REVIZUIREA TRATATULUI DE LA TRIANON", RAMANAND INSA DEVOTATA GERMANIEI. Şi iată că Ungaria a încheiat o alianţă cu Italia, iar d. Mussolini s’a pronunţat pentru revizuirea unora dintre tratate pe cale pacifică!... Ori, această declaraţie publică, făcută de d. Mussolini, în Senat, ar putea să exalte şi mai mult spiritul maghiarilor care a fost şi este destul de exaltat în urma campaniei lordului Rothermere. Revizuirea tratatelor de la Paris, pe cale pacifică în favoarea învinşilor de eri şi împotriva unora dintre învingători, este un NON-SENS. Toate tratatele de pace formează un tot, un bloc indestructibil. Toţi semnatarii acestor documente istorice, prin care se garantează pacea Europei, sunt obligaţi să respecte statutul creat de ele. După cum d. Mussolini a declarat că nimeni nu se poate atinge de frontierele noui ale Italiei, fără să se întâlnească cu baionetele italiene, tot aşa fiecare din statele învingătoare, sunt datoare, să apere teritoriile lor, împotriva amatorilor de aventuri războinice. Este însă regretabil că se încurajează zadarnic, Ungaria, In direcţia revizuirii tratatului de la Trianon, adică împotriva or- [ dine, stabilite de congresul pă- j cer d&i Paris. Nu ştim ce se va petrece Intre anii 1935—1940, dar ştim de pe acum, că sunt popoare în centrul şi orientul Europei, care se prepară în vederea unui război de revanşă. Este oare de datoria conducătorilor guvernelor statelor victorioase să pledeze cauza învinşilor de eri şi să predice revizuirea tratatelor, când înţelepciunea dictează solidaritatea perfectă a învingătorilor pentru menţinerea şi asigurarea păcei ? R. SEIŞANU ! Convenţii şi acorduri între Italia şi Ungaria Geneva, 8. (Rador). — Guver nul italian a transmis secretarului general al Societăţii Naţiunilor pentru înregistrare şi publicare o serie de convenţiuni, note şi acorduri încheiate cu guvernul ungar şi anume: O convenţiune între Italia şi Ungaria iscălită, la Roma, la 25 Iulie 1927 pentru desvoltarea traficului ungar în transit prin portul Fiume. Un protocol cu privire la instituirea unei secţii vamale ungară In portul Fiume, iscălit la Roma, de asemenea la 25 Iulie 1927. Un schimb de note cu data de Iulie 1927, între autorităţile ungare şi italiene cu privire la facilităţile acordate transitului anumitor mărfuri ungare în portul Fiume. O convenţiune iscălită la Roma la 21 Mai 1927 între Italia şi Ungaria, cu privire la regularea chestiunilor financiare rezultând din anexarea oraşului Fiume la Italia. O declarațiune asupra procedurei privitoare la conturile de compensațiuni, semnată la Roma în 21 Mai 1927. Marile raiduri aeriene Arachart şi Rignot, cari au încercat din nou să bată recordul lumei de cel mai lung zbor în linie dreaptă, fără oprire, iar din cauza timpului nefavorabil au fost nevoiţi să ateriseze la Constantinopol încercarea de sinucidere a unui membru al tribunalului anglo-turc Paris, 8 (Rador).— D. Gronstone, membru al tribunalului arbitral mixt anglo-turc, a încercat să se sinucidă astă noapte, aruncându-se pe o fereastră de la etajul zilei unde locuiește. A fost ridicat grav rănit și transportat la spital cu puține şanse de scăpare. Ml cutremur la Mt 'Atena, 8. (Telegramă part.) — Azi dim. s’au simfit, la Corint inert două zguduiri puternice. in ultimele 24 ore, s’au simţit 13 zguduiri violente. -XIX Conspiraţie contra guvernului portughez Paris 8 (Rador). — Poliţia din Lisabona a descoperit o nouă conspiraţie contra guvernului, având ramificaţiuni intense mai ales în cercurile militare şi ale marinei. Paris, 9. (Rador). — Din Lisabona se anunţă că poliţia a a- I restat o bandă de conspiratori, care plonunau o serie de atentate politice, din fericire zădărnicite. Printe arestați sunt unii care aveau legături cu Moscova. Comemorarea bătăliei dela Orăşti (9 Iulie—18 Iulie 1917) — Cum au cucerit românii Mărâştii — Astăzi, în regiunea istorică unde s’a desfăşurat bătălia dela Mărăşti din Data anului 1917, se va inaugura, cu o deosebită solemnitate, biserica din localitate şi cripta unde pot fi înhumate rămăşiţele eroilor căzuţi în memorabila bătălie din 9—18 iulie 1917.* Armata a II-a de sub comanda generalului Al. Averesen a avut misiunea să străpungă frontul inamic, să înainteze cu toată vigoarea, pe întregul front, alungând forţele germano-austroungare dincolo de frontieră, să acopere şi să înlesnească operaţiile armatei a IV-a rusă, cu care trebuea să coopereze, la stânga ei. Regiunea unde s’a desfăşurat bătălia dela Mărăşti se prezintă sub forma unei serii de creste paralele, separate unele de altele prin văi. Trupele noastre au întreprins atacuri succesive sfărâmând rezistenţa inamicului şi alungându-l din centrele lui puternic fortificate. Pentru orgoliosul comandant german, această strălucită acţiune ofensivă a armatei române, a fost o dureroasă surpriză. După o serie de lupte, grupul de saţi român a atacat satul Mărăşti şi dealul Mănăstioara. CENTRELE DE REZISTENŢA DE LA MARAŞTI ŞI MANASTIOARA Satul Mărăşti se prezintă ca un uvraj închis, înconjurat cu două puternice bande de reţele de sârmă, pe 3 şi 4 pari, avea două rânduri de tranşee, adânci de aproape doi metri, cu traverse din 6 în 6 metri, bine consolidate (unele cu beton armat, altele cu materiale procurate din sat). Casele din margine erau puse în stare de apărare, fiind prevăzute cu creneluri și ambrazuri. In mijloace technice de apărare centrul Mărăşti era bine înzestrat. Recunoașterile de infanterie stabiliseră prezenţa a vre-o 30 amplasamente de mitraliere, unele din ele organizate în cuiburi de câte 2—3 piese fiecare. Prin mai multe şanţuri de comunicaţii, apărate şi ele cu bande de sârmă ghimpată, satul Mărăşti era legat, înapoia lui, pe un alt sistem de întăriri, pe dealul Mărăşti, transformat în a doua linie de rezistenţă. Dealul Mânăstioara, în jurul cotei 421, forma un al doilea centru de rezistenţă, tot aşa de puternic întărit, ca şi Mărăştii. Asupra acestor două puncte întărite, bombardamentul artileriei noastre s’a deslănţuit năpraznic. Sub protecţia acestui foc năpraznic marşul de apropiere al infanteriei s’a executat în foarte bune condiţiuni. Acţiunea ofensivă împotriva norajului închis de la Mărăşti, a fost energic condusă de generalul Al. Mărgineanu. Satul a fost cucerit prin atacul învăluitor executat pe la nord de către două batalioane din reg. 22 inf. Odată această linie cucerită, înaintarea a continuat spre vest, către a 2-a linie de apărare a adversarului. In acelaș timp, 2 companii din reg. 22 inf. însărcinate să atace pe front, au străbătut satul Mărăști, înlesnind respingerea austro-germanilor de pe dealul Mărăşti. In jurul poziţiilor de pe dealul Mânăstioara, atacul trupelor noastre, oprit în primul moment, a dat naştere unor lupte crâncene, cu pierderi foarte mari de ambele părţi. Dealul Mânăstioara a fost asaltat din trei părţi: dinspre nord de bat. 1 reg. 30 inf.; dinspre vest (pornind dela cota 416, nord Gogol) de către cele 2 bat. din reg. 22 inf., care cuceriseră satul şi dealul Mărăşti şi dela est (spre cota 404) de către bat. 2 din reg. 36 inf. Luptele s’au desfăşurat crâncen, adversarul apărându-se cu cea mai mare îndârjire. Deabia spre seară trupele noastre au reuşit să înfrângă rezistenţa austro-germanilor şi să cucerească dealul Mânăstioara, capturând mulţi prizonieri, tu-i numţi considerabil material de război. Austro-germanii bătuţi cumplit au fugit în dezordine, dincolo de Suşiţa. Un tun de 105 mm., cu tragere repede, capturat dela germani a fost îndreptat imediat împotriva lor. Cucerirea poziţiei dela Mânăstioara a fost uşurată mult prin atacurile date asupra întă-ririlor adverse dela v. satului Răcoasa, de un bat. din reg. 30 inf. care făcea legătura în această parte a frontului, cu trupele ruse. Trupele acestui batalion au operat în strâns contact cu dreapta corpului VIII din armata IVI rusă. Momâia, punct tactic important pentru ulterioara desfaşurare a operaţiunilor, fusese cucerit în aceiaşi zi, cu pierderi extrem de mari, de către trupele ruse. Cum armatele ruseşti, din dreapta şi stânga armatei 11-a române, au refuzat să participe la acţiunea ofensivi, ba chiar au părăsit poziţii importante, fără lupte, românii au susţinut bătălia singuri, împingând cu putere centrul lor înainte, pe o lungime de 40 km. front şi aproape 20 km. adâncime şi sprijinindu-se la cele două aripi cu propriile lor, mijloace. O victorie strălucită a încununat sforţările eroice şi jertfele grele făcute de armata 11-a in această memorabilă bătălie. Dela 10—15 Iulie s’a capturat. 17 ofiţeri, 1201 oameni de trupă, 11 tunuri grele (dintre cari 4 mortiere de tranşee), 1 tun lung de 150 mm., 4 tunuri antiaeriene, 40 mortiere de tranşee, 4 aruncatoare de mine, 1 aruncător de flăcări, 15 mitraliere, 2500 arme, 84 chesoane de muniţii, 1 staţii de t. f. f, 4 proiectoare, 2 motoare de benzină, o trăsura pentru gaze asfixiante, precum şi o foarte mare cantitate de proeetile de artilerie de câmp, cartuşe de mitraliere, bombe de tranşer, grenade şi alte materiale de războiu. R. S. J Biserica din târăşti