Universul, ianuarie 1929 (Anul 47, nr. 280-304)

1928-12-08 / nr. 286

Anul XLVI Nr 286 FONDATOR: LUIGI CAZZAVILLAN TElEFWZ DIRECTIA 313/77 — 364/M REDACȚIA: CORESP. CU PROVINCIA 302/98 — 335 31 10 Pagini Exemplarul­"cu 10 Pagini Sâmbătă 8 Decembrie 1928 mimi mm interes de servicii? Formulă tradiţională în mare stimă în preajma alege­rilor care produce o sălbatecă perturbare în funcţionărimea română şi în deosebi în cea din administraţie, formulă tare putea de mult să-şi ca­pete adevăratul înţeles, zi­­cându-i-se pe numele cel ade­vărat : interes... electoral. Din păcate, formula dăinu­ieşte şi azi tot aşa de falsă şi mincinoasă, contrastând izbi­tor cu declaraţiile de liberta­te în alegeri, de ideală liberă exprimare a conştiinţei cetă­ţeneşti, pe care le afişează şi guvernul de azi cu toată cri­tica pe care o făcea până de p­ăzi „regimului vechi“. Adevărul e că s’a pus în disponibilitate acum în preaj­ma alegerilor, care coincide cu preajma iernii, un aprecia­bil număr de slujbaşi bănuiţi că n’ar fi împărtăşind vede­rile partidului ce a dat con­ducerea de azi a ţării şi s’au transferat în... interes de ser­viciu slujbaşi de carieră cu drepturi consfinţite prin le­ge, dela un capăt la altul al ţării, pe simple afirmaţiuni de multe ori fără temeiu, în­găduind acte de răzbunare şi punând la discreţia agenţilor electorali ai satelor, slujbaşi destoinici, cu zeci de ani de carieră şi chiar din cei fără preferinţe politice şi fără al­tă vină decât că au ascultat şi executat recomandările mai marilor lor. Se pot cita cazuri în cari au căzut victime ale transferării şi slujbaşi cari s’au abţinut dela orice apre­ciere de ordin politic şi că­rora nici nu le-a trecut prin gând să se manifeste în vre-o împrejurare pentru o anumită credinţă politică, — victime recoltate în deosebi printre slujbaşii administrativi, prin­tre pretori. Dar în toată această prigoa­nă împotriva slujbaşilor, pe drept sau pe nedrept bănuiţi, nelămurită rămâne absurdita­tea „interesului de serviciu“ care determină strămutarea administratorului dela o pla­să din Olt la o alta de pe ma­lul Nistrului, căci cum îşi poate cineva închipui că este spre... interesul serviciului ca un funcţionar să slujiască mai cu folos acolo unde nu cunoaşte, fiindcă n’a fost nici­odată, decât acolo unde e­ cu­­noscut, fiindcă a slujit zeci de ani ? Şi atunci, pentru ce „Mo­nitorul“ nu leapădă odată pentru totdeauna formula m­incinoasă a „interesului de serviciu“ şi de ce n’o înlo­­cueşte cu cea cinstită, aceea a „interesului electoral“ — singura şi adevărata cauză a tuturor perturbărilor din preajma alegerilor ? Cetăţenii, care citesc în ziare atâtea transferări de funcţionari administrativi în­­ „interes de serviciu“, se întreabă cu drept cuvânt : cum se face că simte nevoie de atâtea schimbări, un par­tid care se consideră stăpân pe massa electorală şi care nu se teme de concurenţă ? Nedumerire firească. Când vom ajunge odată în situaţia acelor ţări, unde schimbarea guvernelor nu înseamnă bu­curia amatorilor de demnităţi nemeritate şi de avantaje bu­getare şi nici schimbarea funcţionarilor, mari, sau mici, în interes electoral ? Crabul „Ui buli Sunt amestecat! , Paris, 5 (telegr. part.)« Crahul publicaţiei „Ga­zette du franc“ şi aresta­rea preşedintei ei Marta Hanau şi a complicelui (fostul ei soţ) Lazăr Broch, amintesc trista vreme a afacerii Tereza Humbert. Până acum, experţii preţuesc deficitul între­prinderilor Hanau-Bloch la 125 milioane franci, li­nele ziare vorbesc de 60 milioane. Marta Hanau pretinde, că imobilele, terenurile şi alte bunuri şi valori ale în­treprinderii ei valorează 122 milioane, iar defici­tul ar fi numai de 45 mili­oane. 400 funcţionari ai pu­blicaţiei „Gazette du franc“ şi colegii lor de la 500 sucursale din pro­vincie se găsesc acum fă­ră ocupaţie.­­­a Deputatul socialist Cha­­stanet a interpelat ori pe ministrul finanţelor, Che­­ron asupra crahului ,,Ga­zetei francului“, afir­mând, că unii parlamen­tari ar fi amestecaţi in a­­ceastă afacere. I s-a stri­gat : __Numele ! Numele / — Mă angajez pe cu­vânt de onoare să spun numele d-lui preşedinte al consiliului, a răspuns d. Chastanet. __ Justiția nu va me­naja pe nimeni și va mer­_ —— — ~ 1 a rartat A 171 -gC [laud­ *•*---x----­cheiat d. Cheron. f Vall. _ NUMEROASE PERCHEZI­ȚII — Paris, 5 (Rador). — Azi, au continuat cercetările întreprinse de justiţie, în afacerea ziarulu­i Gazette du France­. S au făcut numeroase percheziţii, atât la paris, cât şi în provincie, la di­feritele sedii ale agenţiilor. — Paris, 5. (Rador). — Scandalul financiar dat la iveală ori, după arestarea conducătorilor socie­tăţii „Gazette du franc“ a pro­vocat o mare emoţie, mal ales in provincie, unde lucrau »J»­­.7L~'cas*lfe enemMlei alei- inii*­ șl parlamentari ? — prinderii. Victimele cele mal numeroase se găsesc In regiunea de nord a Franței. După „Petit Parisien", sumele strânse de sucursala din Lille s’ar ridica la 60 milioane franci. „Le Matin“ află, că Lazare Bloch voia să lanseze o socie­tate cu caracter de propagandă catolică pentru Africa de nord. întreprinderea avea aprobarea arhiepiscopului din Paris și a episcopului de Cartagina. RĂSPUNSUL D-LUI POINCARÉ Paris, D (Rador). — Parchetul a primit până cri peste 100 de reclamaţii din partea clienţilor păgubiţi in afacerea „Gazette du franc”. Deputatul Chastene a desvoltat o interpelare adresată şefului guvernului. D. Poincaré a răspuns ime­diat, lămurind că unul din mem­brii guvernului, d. Henry Pate, vizat prin interpelare, a demi­sionat din consiliile de admi­nistraţie din care făcea parte in momentul când a fost numit subsecretar de Stat. D. Poincaré a cerut d-lui Chastene să sem­naleze şi alte cazuri dacă există şi a adaugat, că prin discursul acestuia, s’ar putea crede că există cine ştie ce scandal par­lamentar. Guvernul a Încheiat d. Poincaré, nu sa va da Înapoi dela nici o sancţiune justificată aplicată vinovaţilor, oricine ar­e el. ­I D. Mussolini va veni la Lugano Paris, 5 (telegr. part.). „Petit Parisien“ anunţă că d. Mussolini va parti­cipa la desbaterile de la Lugano ale sesiunii Ligii Naţiunilor din luna acea­sta. Se atribue o mare im­portanţă întâlnirii pre­mierului italian cu d-nii Briand, Chamberlain şi Stresemann. x □ x mesagiul preşedintei Statelor-Unite New-York, 5. (Rador)". — Mesa­jul adresat congresului, de pre­şedintele Coolidge, cere aproba­rea programului de constricţii navale şi pledează pentru ratifi­carea pactului Kellogg. Mesajul subliniază că Statele-Unite nu urmăresc niciun fel de scopuri militariste sau imperialiste Îm­potriva popoarelor mici. Preşedintele Coolidge se decla­ră in favoarea menţinerii res­­tricţiunilor in privinţa imigrării şi cere Înăsprirea legii de pro­hibitions a băuturilor alcoolice --------XOX--------­însemnările mele Medicul de ţară Am primit la redacfie o jalnică scrisoare dela o tânără absolventă a Facultăţii de medicină, medică de plasă. Abia eşită din Facultate, s'a dus într'o comună depărtată să fie medică de circumscripţie. S'a dus cu entuziasm. A indurat des­tule necazuri şi lipsuri, cât a fost studentă. Şi acum vrea să înlăture cu ştiinţa dobândită, cu disciplina de muncă deprinsă la spital şi la cursuri, să aline dureri şi să adu­că un spor de civilizaţie lumei din comunele circumscripţiei sale me­dicale. Numai bunăvoinţa însă nu-i deajuns. Dorul de muncă poate să înfrângă dificultăţi şi să înlăture rutini absurde şi primejdioase, dar nu poate numai râvna de muncă, oricât de mare şi de entu­ziastă ar fi, să înlăture toate pie­dicile. D-ra medic, de care e vorba, îmi scrie că n'are mijloace de a se duce în comune. Transportul e foarte costisitor şi trebue să-l facă numai cu căruţe închiriate. Une­ori se duce pe jos şi când e vre­me rea, căci trebue să ia măsuri de combaterea epidemiilor. In această privinţă trebue să se găsească o soluţie imediată, ca medicii rurali să poată să umble în comune cât mai grabnic şi cât mai des. Ei au deviza cercetaşilor „gata oricând". Dar deviza trebue pusă în aplicare. Să plece oricând, nu să dorească să plece. Corespondenţa îmi mai scrie, că faţă de rostul ei de medic întâm­pină rezistenţa nu a sătenilor, că­rora le-a dobândit încrederea, ci a unor cărturari ai satelor. Aceş­tia nu se silesc să înţeleagă că în misiunea datoriilor lor trebue să caute — necum să ocolească — sprijinul medicului. Şi şcoala şi biserica şi armata. Au tot intere­sul să caute pe medic şi dacă nu-şi face datoria, să-l trezească să şi-o facă. Nu-i nevoe de nici o stăruinţă întru arătarea greşelelor acelora cari nesocotesc concursul pe care trebue să-l dea medicul tuturor conducătorilor de instituţii. Şcoala are elemente cu atât mai bune, cu­ cât solicitudinile medicu­lui sunt mai active. De aceea, concursul medicului de ţară trebue căutat şi medicilor să nu li se pună nici un fel de piedică. B. Cecropide Cine seamănă vânt — Alt caz de brutalitate cu substraturi politice — Corespondentul din Petroşani ne comunică un fapt, ce dove­deşte încă odată fecunditatea nenorocită a propagandelor des­­măţate. Lunea trecută, câţiva credin­cioşi din enoria bisericei unde slujeşte preotul Sebastian Ru­­san, au pornit să adune semnă­turi de la muncitori, pe o peti­ţie prin care se cerea înlocui­rea preotului cu altul. De­sigur, procedura era des­tul de insolită. Nu în felul a­­cesta se pot determina schim­bări în personalul bisericesc. Dar pofta vine mâncând în mediurile alimentate cu lozin­ca demagogică: „faceţi-vă drep­tate singuri!“ Şi astfel, instigatorii au tre­cut de la semnături la fapte, în­chizând biserica şi refuzând să încredinţeze cheile preotului şi care nu are nie o scuză, ar bene­ficia die circumstanţa atenuantă a unei cauze juste. Din potrivă, el se datoreşte unor consideraţii exclusiv poli­tici, meschine, din acelea pe care nesocotinţa unor politi­ciani fără scrupul le-au între­ţinut in lumea uşor inflamabi­la a lucrătorilor de la Petro­şani. Preotul, expus unor insisten­te ameninţări cu violenţa, a plecat la Sibiu, spre a aduce cazul la cunoştinţa Mitropoliei ortodoxe. In asemenea împrejurări se impun măsuri imediate şi e­­xemplare. Nu se poate nici ce­da, nici tergiversa în faţa bru­talităţii. Numai prin înfrân­geri viguroase se vor preveni roadele desbinărilor predicate de profesioniştii demagogiei. In călătoria, pe care o face d. prim ministru Iuliu Maniu în Ardeal, a fost salutat la Cluj de primarul oraşului, d. Theodor Mihail. Asupra acestei întâlniri, voim să insistăm un moment. La cuvintele de salut ale d-lui primar Theodor Mihali, a răspuns d. prim ministru, cu o expresie, care a Înfrânt proto­colul oficialităţii, dând o înfăţi­şare actuală unei vechi tovără­şii de luptă şi ideal politic na­ţional. A spus d. prim ministru Ma­­dîu : „Adânc înduioşat, am ascultat cuvintele tale, vechiu tovarăş, îmbătrânit in lupta pentru ace­­laş ideal. Şi de aci încolo, sun­tem chemaţi din posturile ce deţinem, să conlucrăm pentru desăvârşirea idealului înfăp­tuit, consolidând temeliile uni­tăţii naţionale, prin realizarea unităţii sufleteşti S’au întâlnit doi vechi luptă­­tori, întâlnire duioasă, cu atât mai duioasă, cu cât in cursul luptei, ambii au fost la locurile de căpetenie. D. Marin a fost preşedinte al partidului naţio­nal, d. Mihail vicepreşedinte al aceluiaş partid. Aceiaş Însufle­ţire, aceiaşi oţetică in luptă, aceleaşi directive, aceiaş hotă­­rire. Şi după ce s'a înfăptuit uni­rea, vechii tovarăşi de luptă n'au mai fost în aceiaş organi­zaţie politică. Organizaţiile res­pective s'au ciocnit, au purtat lupte dârze, s'au duşmănit, şi-au încrucişat spadele. S'au luptat între ei ca adver­sari înverşunaţi oam­eni, cari până atunci lucraseră sub ace­laş imperativ de politică naţio­nală.­­DAR ŞI ACUM DICTEAZĂ A­­CELAŞ IMPERATIV NAŢIO­NAL. SE URMĂREŞTE TRE­­BUE SA SE URMAREASCA A­­CEIAŞ NĂZUINŢĂ NAŢIO­NALA: UNIFICAREA SUFLE­TEASCA. Fără îndoială, că lupta vehe­mentă dintre fraţi, teriţi de pa­siunea politică, a împiedecat in­­tr'o mare şi desigur vinovată măsură, munca de solidaritate şi uniune naţională. Dacă s'ar fi depus mai multă sărguinţă pentru înţelegerea şi întrapătrunderea marilor prin­cipii ale unificării; dacă s’ar fi renunţat la anume etichete lo­cale şi provinciale; dacă s'ar fi răspuns mai repede şi mai am­plu dezideratului general, care vibra în atmosfera românească imediat după unire. TOŢI LA­OLALTA, PENTRU POLITICA UNITĂŢII NAŢIONALE, fără îndoială că alta ar fi fost situa­ţia ţării. Dacă încrucişările de spade între oamenii politici n'ar fi a­­vut­ caracterul violent pe care l-au avut, dacă ar fi fost oorpbi­­mnă conlucrare frăţească, — de­sigur n'ar fi părut cum a părut întâlnirea dela Cluj, Maniu­ Mi­­hali, — ci strădania pentru desfăşurarea normală a unifi­cării şi consolidării ţării ar fi realizat adevărate minuni. Dar... Fie ca oamenii politici să se Înţeleagă întru Înlăturarea atâ­tor dificultăţi, induioşindu-se mai mult de situaţiile grele ob­şteşti şi hotărîndu-se să fie că­lăuziţi mai puţin de pasiuni politice. Aici, în acest ziar, ace­stea le-am spus neconte­nit. Am făcut apeluri, am căutat să înlăturăm piedi­cile , nu am cruţat nici o osteneală, ca să arătăm greşelile îndârjirilor din­tre oamenii politici şi din­tre partide, stăruind să învederăm că memento al vieţii , publice şi a celor noui şi a celor cu tradiţii politice este uniune na­ţională pentru consolida­rea ţării. * Spionaj? Paris, 5. (Rador).­­ Autorită­ţile militare din Toulon au fost înştiinţate, că o mitralieră a dispărut de pe vasul purtător de avioane „Beam“. In urma cercetărilor ordona­te, un scafandru a regăsit mi­­traliera in fundal basinului, în apropiere de locul unde e an­corat „Beam­“, dar lipsind me­­canismul Se crede, că e vorba de o afacere de spionaj și că mecanismul mitralierei ar fi fost predat unei puteri străine. Autonul a aruncat apoi mitralia, la un mare, spre a Înlătura bă­­nuelile. Infanta Isabela, fiica defunctei principesa Maria Tereza, sora re­gelui Alfonso XIII și contele Za­­moisky, a căror căsătorie se va celebra zilele acestea la Madrid. -------- XCX------­ Sesiunea comisiunii internal­e a Dunării ------------------, Viena, 5 (Ractor). — Comisiu­­nea internaţională a Dunării s'a întrunit,­eri, la Viena, în a 21-a sesiune plenară. La ordinea de zi figurează diverse chestiuni de ordin administrativ. De ase­menea, comisiunea se va ocupa cu examinarea propunerilor iu­goslave pentru rezolvarea trac­ţiunii prin Porţile de fier, cu chestiunea tarifelor in această regiune şi va discuta proectul de acord cu România în ches­tiunea navigaţiei la Porţile de fier. re cane se t­ama in imin­a mai Milano, 5 (telegr. part.). — O mare nenorocire s'a produs la Milano cu ocazia dărâmării clă­dirii fostei închisori de acolo. In acest imobil, situat în apro­pierea gării, se adăposteau nume­roase familii sărace, cari nu gă­seau adăpost într’altă parte. In timpul lucrărilor de­ dărâ­mare, s’a prăbuşit un zid înalt de 25 metri, acoperind patru lucră­tori. Unul a murit, iar trei supt Duuă groaznicul cutremur din Chili Londra, 5 (Radar)____ Știri primite din Chili, a­­nunţă că pagubele cau­zate de cutremur se ridi­că la peste 150 milioane pesos. “ -x □ x— —» FILA­F. Braşovul e acoperit de zăpadă. Iarna a rărit frunzişul de pe munţi. Copacii par’că s’au de- p­ărtat unii de alţii. Săniile alunecă pe uliţele largi, înfundat în glugă, vizitiul ples­neşte din biciu şi-i dă zor cu vorba. Un moşneag îndesat, cu privirea ageră. Care e casa Ştirbei, moşuie? — Uite-o sus, colo. — E frumoasă ? Ar putea să stea şi un rege. Uitându-se la ghiosolanul meu, bătrânul urmă: Tare-i bine, domnule doc­tor, că domnii dela Bucureşti vin că s’aşeze pe la noi. Să fie ro­mâni cât de mulţi şi cât de mar­­, domnule doctor, ca să ţină piept şi ungurilor, că destul ne-au lo­vit în trecut, şi saşilor, că în părţile noastre au cotropit totul şi altădată şi acum. — Ai avut vreodată, moşule, siguranţa c’o să scapi de un­guri ? — Am avut-o, fiindcă eu am mai apucat o vreme când scăpasem de ei. In 1870, 1871 şi 1872, eram elev la liceul Şaguna. Puteţi să mă găsiţi în registre. P’atunci, ungurii nu mişcau în faţa aus­­triacilor. Nici nu învăţam un­­gureşte. Numai namţeşt® şi r­o­­mâneşte. La sărbători, ne du­ceam cu drapelul român. Eram liberi să înjurăm pe unguri cât pofteam. Numai după aceea, ei au prins nas şi s’au repezit pe noi tot mai tare cu maghiari­zarea. Dar, Dumnezeu a fost bun, — şi astăzi, iată că plimb cu sania mea bătrână pe fraţii de la Bucureşti... Ajungem. Vizitiul opreşte, se dă jos să-şi mângâe caii şi zice : — Nu ne trebue decât frater­nitate ; baremi atâta cât au duş­manii. Să ne’nţelegem între ei. Şi îmi pui capul că unul nu miş­că. Că e mult până se liberează românul de ’nnăbuşală. Pe ur­mă, când ,i-o încolţi el, nu — N’am auzit pe nimeni să fi murit de foame!.. D. guvernator al Băncii Naţionale despre scăderea cursului leului­ ­.... OO........................ — Cauzele care au provocat scăderea şi măsurile luate pentru revenirea la cursul obişnuit — ............ O " ;»■ — Scadenţa împrumutului la Banca italiană de comerţ — Scăderie repetate ale cursului leului ne-au determinat să soli­cităm o serie de explicaţii d-lui guvernator al Băncii Naţionale Ele ne-au fost date şi le folo­sim aci, spre a lămuri pe citi­torii cu drept cuvânt alarmaţi. D. guvernator a explicat astfel cauzele scăderii leului: 1) Pentru că se anunţase că stabilizarea leului avea să fie făcută până’n luna Decembrie c., multe plăţi au fost Uzate In această lună. Din această cauză a sporit in primul rând cererea de deviza 2) împrumutul şi stabilizarea nerealizându-se la epoca prevă­zută, multe persoane particula­re au căutat să-şi plaseze dispo­nibilul de lei in devize străine. Cum cererile de această natu­ră n’au fost satisfăcute, pentru că nu erau justificate, s’a alar­mat plata că lipsesc devizele. 3) Unele plăţi ale statului, că­­tre furnizorii străini grăbiţi să-şi lichideze creanţele, au fost amânate, nefiind socotite cu to­tul urgente. Reprezentanţii acelor furni­zori au interpretat greşit amâ­narea şi au dat alarma că sta­tul nu le achită creanţele. De toate aceste consideraţiuni s’a profitat in străinătate şi s’a­­ provocat o bruscă scădere a ■ leului. Scăderea produsă a fost de la cursul de 806 lira sterlină la 820, apoi la 830 şi 836. De îndată ce Banca Naţională a aflat de acest joc în defavoa­rea manetei noastre, a dispus ca băncile cu cari se află în le­gătură la Londra şi Zürich să cumpere in contul său lei până la 20 milioane fiecare. Băncile din Londra au cum­­­părat in total lei pentru opt mi­lioane, la cursuri ce au variat de la 827 la 823 lira sterlină. Cursul de încheere de eri la Londra a fost de 823. Băncile din Zürich au putut cumpăra lei numai pentru două jumătate milioane, la cursul de 3,03. Faptul că atât la Londra cât și­­ la Zürich, la cererile de 40 milioane lei oferta nu a fost un total decât de 10 jumătate mii­lioan­e, face dovada că pe acele pieţe nu se găsesc lei disponibili ca scăderea cursului să fie jus­tificată şi să poată continua. Miercuri seară Banca Naţională a expediat o nouă serie de tele­grame, de astă dată băncilor din Londra, Paris, Bruxelles, Zürich, Viena şi Budapesta, ce­­rându-le să cumpere lei până la suma de zece milioane fiecare In acelaş timp s'a exprimat faţă de băncile din Zürich sur­priza că la cererea de a se cum­păra lei pentru 20 milioane, ei n'au cumpărat decât pentru două jumătate milioane. D. guvernator şi-a exprimat credinţa, că scăderile nu vor continua şi că leul va reveni repede la cursul obişnuit. In străinătate, spunea d-sa, nu sunt lei disponibili decât pentru 800 milioane şi Banca Naţională are posibilitatea­­ să absoarbă tot acest disponibil. In ţară, Banca Naţională a­­coperă la cursul de 807 lira ster­lină, toate cererile de devize a­­probate de oficiul de control al devizelor. «­­ Acest oficiu are dispoziţii să aprobe cumpărarea de devize pentru toate plăţile ajunse la scadenţă, dacă i se face dovada certă în această privinţă. Conch­izând, d. guvernator a spus: Specula ce s'a făcut şi care a provocat scăderea leului, a fost o surpriză de moment. Ban­ca Naţională a parat lovitura şi specula nu poate continua. D. guvernator a fost rugat să dea lămuriri şi asupra aranja­mentului dintre stat şi Banca Naţională privitor la creanţa de 75 jumătate milioane mărci ce ne revine de la Germania. Mercuri a fost incunoştiinţat ofi­cial că guvernul german a con­venit să pună la dispoziţia gu­vernului român, cu anticipaţie, întreaga creanţă de 75 jumătate milioane mărci. La rândul său guvernul român a autorizat Banca Naţională să mobilizeze integral acea creanţă. In schimbul devizelor ce re­prezintă acea creanţă, Banca Naţională va emite lei, pe care îl va da statutul pentru satisfa­cerea nevoilor sale urgente. Pentru susţinerea cursului leu­lui, Banca Naţională dispune da devize suficiente. Mărirea stocului de devize prin mobilizarea creanţei din Ger­mania va face şi pe cei mai ne­credincioşi să aibă încredere în menţinerea valoarei monedei noastre. O ultimă Întrebare a fost fă­cută d-lui guvernator: Dacă s’a obţinut o amânare pentru plata împrumutului de 12 milioane dolari, către Banca italiană comercială, scadenţa fi-’ ind la 12 Decembrie ? D. guvernator a răspuns că s’a urmează tratative între guvern şi banca numită şi se speră că amânarea plăţei va fi obţinută. C. Dem. j D­rama de la palatul de justi­ție din Praga Bebi alcibiade care a asasinat la Praga pe Cemt beg, ministrul Albaniei în capi­­tala Cehoslovaciei și cumnat cu regele Ahmed Zogu, Alcibiade a fost f 11. * Deosebirea D. doctor Mibashan, câmp n­ou sionist, in articolul d-sale, pu­blicat în ziarul „Lupta", afirmă că partidul sionist are aceeaş structură şi, prin urmare, ace­leaşi drepturi la revendicări ca şi oricare alt partid minoritar, german sau maghiar, de pildă. Răspund: de loc. D. doctor n’a dat destulă a­­tenţiune problemei, de aceea fa­ce confuzie , considerând numai înfăţişarea exterioară a lucru­lui işi închipue că oricare gru­pare etnică are aceeaş origină şi aceleaşi câştiguri obţinute ca şi toate celelalte. De act e­­rorarea. Acum explicaţia: Minorităţile germană şi ma­ghiară din nouile provincii e­­rau aşezate în acele ţinuturi în ziua în care tratatul de pace le-a trecut României. Ele invo­­că cum că trecerea a fost făcu­tă printr’un act de forţă majo­ră, fără voia lor ; ele dovedesc că în vechea lor patrie aveau drepturi pe care nu înţeleg să o piardă şi pe care tratatele-ie pace ie-au menţinut formal. A­­ceasta este poziţiunea ce şi au -1-----~7---------------------------- _x_____________ tu­ca­ţi po­rdic ai-au netiinitite. Situaţia evreilor este cu to­tul alta. In vechiul regat evreii nu au fost atribuiţi României prin sila unui al treilea, dânşii au venit, de bună voe, fie in­dividual din liber arbitru, fie în calitate de emigranţi, in­­filtrându-se treptat în ţari, uneori în masse compacte care au îngrijorat ţara şi au contribuit să se nască acel sen­timent de ostilitate în sânul po­pulaţiei băştinaşe. Apoi aceşti evrei au venit a­­tât de numeroşi şi de grăbiţi pe vremuri când evreii nu a­­veau drepturi politice, doye­.1 * admit regimul ce le este rezer­vat. Deci, în vechiul regat e­­vreii nu pot revendica — pre­cum celelalte minorităţi în nouile provincii — drepturi an­terioare pe care înţeleg să nu le piardă. Evreii din nouile ţinuturi au fost trecuţi României cu drep­­turi egale cu ale celorl­alte mi­norităţi — aceasta nu tăgăz­duim — dar nici aceştia nu a­­veau drepturi de obârşie. Şi a­­ceştia au fost, la origine, ele­­ment infiltrant, venit de bu­nă voe, şi aceştia s’au aşezat pe noul pământ fără să aibă drep­turile politice pe care le-au do­bândit numai mai târziu. Dar un fapt de curând vina să arunce o enigmatică lumină asupra situaţiei, ca şi asupra sentimentelor acestor xeno et­nici. In vechiul regat, unde evreii au drepturi politice recente un partid politic sionist nu s a for­mat, dar în nouile provincii, acolo unde evreii au tot intere­sul să apară minoritate, la fel cu germanii și maghiarii, s’a format partidul sionist. Cât timp — pe vremuri — e­­vreii nu aveau în România drepturi politice, ei veneau şi veneau mereu în număr mare, iar când li s’au acordat toate drepturile fără nici o restric­­ţiune, la fel cu toţi Românii, p­leacă. Fără drepturi veneau, cu drepturi pleacă. De unde se ve­de că nu cetăţenia i-a atras a­­lanci, fiindcă cetăţenia nu-i re­ţine astăzi Şi dacă cei din nouile ţinu­turi au înfiinţat un partid sio­nist care este „partidul plecă­­iei“, de ce lupta spre a fi re­prezentat în parlamentul Ro­mâniei? Evreii din vechiul regat sunt 'TONT L art. 10*

Next