Universul, mai 1929 (Anul 47, nr. 98-121)
1929-05-01 / nr. 98
In faţa instanţelor judecătoreşti, civile şi militare, se desfăşoară un flux de cereri de amânare a proceselor penale. Se speculează orice viciu real sau aparent de procedură ; se insistă pentru amânări, chiar dacă s’au prezentat majoritatea martorilor, „fiindcă tocmai cei lipsă sunt cei mai importanţi“ , se solicită probatorii inutile şi neserioase ; se fac toate sforţările, ca procesele să nu se judece. Nu e nevoe să indicăm cauza în amnistia anunţată. De la un regim „democratic“, unde conducerea spirituală o deţin oameni interesaţi personal în materie de amnistie, cum este d. Stere, nu este de mirare să aştepte toată vasta obşte a infractorilor o iertare largă şi un stimulent puternic. Dar nu este mai puţin adevărat, că amnistiile constituesc o piedică in calea acţiunei de prevenire a infracţiunilor şi de penalizare a infractorilor, şi de aceea ele nu sunt admisibile decât cu corectivul unei precauţiuni deosebite. Este stabilit, că se poate recurge la această măsură de clemenţă colectivă, numai cu două condiţiuni. Prima : amnistia să nu îmbrăţişeze şi fapte a căror gravitate excepţională exclude iertarea. A doua : amnistia să intervie într’un timp când faptele iertate se găsesc într’un regres de natură să liniştească, nu într’o recrudescenţă care impune, dimpotrivă, intensificarea ofensivei penale. De aceea, am susţinut şi repetăm, că nu înţelegem să i se întunece strălucirea apropiatelor serbări jubilare, prin amnistieri inoportune şi antisociale. I A ierta, pe cei cari au dezertat de pe front la inamic, pentru a pactiza sau nu cu el, ar fi inoportun, fiindcă ar jigni memoria vitejilor morţi al căror sacrificiu trebue slăvit, nu sfidat, la 10 Mai viitor. A ierta pe cei cari uneltesc contra Siguranţei ţării, fiindcă fac greva foamei şi ne somează comuniştii străini, ar fi a îngroşa rândurile viitorilor rebeli împotriva organizaţiunei de Stat şi a da o nemeritată lovitură elementelor devotate, civile şi militare, care apără ordinea, adesea cu preţul vieţii lor. Fapte mărunte şi rare, infractori de ocazie şi fără restrângere în sufletele impulsive, da, se pot amnistia. Infracţiuni grave, cu caracter antinaţional şi antisocial, nu se pot amnistia. Cine se va abate de la această înnaltă normă de Stat îşi va lua o răspundere care, — ea, cel puţin — nu va fi niciodată iertată. OOIOUa răspundere Daţii „Ordinul Ferdinand“!.. Regimul de eri, — regimul de azi — In anteproectul de lege relativ la organizarea „administraţiunii I locale“ se ignorează epopeea din 1916—1918; se desconsideră şi se batjocoreşte, indirect şi direct, războiul întreprins de România în 1916—1919 pentru realizarea idealului naţional. Iată ce se spune în expunerea de motive redactată de trădătorul Const. Stere: „Statul român de astăzi nu sa născut prin voinţa unui cuceritor, care ar fi adus sub puterea sa elementele lui constitutive prin forţa armelor. Provinciile româneşti au trăit veacuri îndelungate răzleţite şi frământate sub dominaţiuni străine. Aceste provincii, cu preţul jertfelor şi suferinţelor nespuse, au ajuns la întemeierea unui stat..." Din rândurile citate reese că România întregită nu s'a născut din jertfele făcute de ostaşul român, în cursul unui război orâncen şi sângeros, ci provinciile care au trăit sub dominaţiuni străine, au ajuns la întemeierea unui start“, prin alt soi de jertfe şi suferinţe, făcute de ele, iar nu de regatul României ! După mentalitatea autorului acelui ante-proect, războiul din 1916—1918 prin rezultatul său victorios, nu merită să fie amintit ; nu trebue să fie glorificat, — deoarece el a fost în epoca aceea în rândurile şi în serviciul inamicilor Românei. In aceeaş expunere de motive, domnul, care îndrăzneşte azi să propună soluţii sovietice, pentru organizarea administrativă a statului unitar naţional român, prin fărămărirea lui în guvernui autonome, îşi bate joc de întemeietorii României întregite şi insultă pe Regele Ferdinand I, comparându-l cu Abdul Hamid al II-lea, sau cu Harun al Raşid! In statul de astăzi — spune C. Stere in expunerea de motive — nu mai e cu putinţă un Harnin al RaŞid, TSdtlSpSHtfil Cxerciţiul controlului la vigilenţa vizirilor săi şi obligat să o stimuleze prin „travestiri de operetă“. Apoi ni se vorbeşte de vechiul „regim ţarist“ şi de „regimul hamidian“ spre a se trage concluzia că România întregită trebue să fie aşezată pe alte baze, graţie unui nou regim, care nu va aplica metodele din trecut şi va renunţa la „travestirile de operetă“ regeşti ! Nu-i aşa că cel care nesocoteşte epopeea română din 1916—1919 , cel care dispreţueşte jertfele ostaşului român, din războiul întregirii neamului ; cel care consideră de „hamidian“ regimul, care a contribuit la întemeierea statului nostru unitar şi insultă memoria regelui Ferdinand, — după ce ceruse înlăturarea lui de pe tron şi alungarea dinastiei sale, — merită să’și semneze numele pe „CARTEA DE AUR A UNIRII" și să i se atârne pe piept, ordinul „REGELE FERDINAND"1 ? R. Seisam Excese contra Polonilor la Oppeln Varşovia, 29 (Rador).— La Oppeln, în Silezia germană, s-au produs în noaptea de Sâmbătă spre Duminică excese grave împotriva populaţiei poloneze. In cursul reprezentării unei opere poloneze, organizaţiile naționaliste germane au _ instigat _ împotriva publicului ce venise să asiste la reprezentaţie. In cursul reprezentaţiei au fost aruncate bombe rău mirositoare, iar la ieşirea din teatru, grupările naţionaliste au ameninţat publicul. Excese violente s-au petrecut în cartierele mărginaşe ale oraşului şi în împrejurimile gării, unde, după primele informaţii, artiştii polonezi şi directorul Băncii populare polone au fost grav maltrataţi. La ieşirea din teatru, mulţimea a ameninţat şi a insultat pe consulul general polonez, d. Bytom, care venise la spectacol împreună cu soţia sa şi pe mai mulţi funcţionari ai consulatului. Ştirile despre excesele din Oppeln, care fuseseră precedate de o campanie de presă, au provocat o emoţie foarte mare în toată opinia publică polonă. Trebuie să se constate cu acest prilej că în orice oraş mai mare din Polonia se găsesc teatre germane, dar niciodată nu s-a semnalat vreun exces împotriva artiștilor sau publicului. Doi comunişti iugoslavi împuşcaţi la frontiera Austriei — Urul e un fost deputat; al doilea un curier comunist — Viena, 29 (Rador). — La graniţa dintre Iugoslavia şi Austria, In apropiere de localitatea Leitschach, s'a întâmplat ori un incident. Un profesor şi un student ilgoslav cari erau escortaţi de jandarmi iugoslavi, voind să fugi peste graniţă, au fost împuşcaţi. Se spune că amândoi fuseseră surprinşi într-o cafenea din Zagreb pe când se pregătiau să răspândească manifeste revoluţionare. Arestaţi, fuseseră aduşi sub escortă la graniţa austriacă, unde se credea că sunt ascunse manifestele, introduse prin contrabandă din Austria. In timpul cercetărilor, profesorul şi studentul au încercat să fugă peste graniţă, dar in momentul când au ajuns pe linia de frontieră, au fost nemeriţi de gloanţele jandarmilor iugos-lavi. Cele două cadavre au rămas cu picioarele pe teritoriul austriac, cu partea superioară a trupului pe teritoriul iugoslav. CINE ERAU CEI DOI ÎMPUŞCAŢI Viena, 29 (Rador). — Din informațiile oficiale iugoslave, rezulta că cei doi supuşi iugoslavi împuşcaţi de jandarmi pe linia de frontieră, sunt fostul deputat comunist Ecimovici şi curierul comunist Djakovici Aceştia, fiind arestaţi, au propus jandarmilor să-i transporte in pădurea din apropierea punctului de frontiera Leutschach, spre a le arăta locul unde ar fi ascunse manifeste resoluţionare şi de propagandă. Ajunşi sub escortă in apropiereafrontierii, au dispărut la un moment dat in întunericul pădurii. Jandarmii au tras după ei câteva focuri de armă. Cele două cadavre au fost găsite deabia ori dimineaţă de vameşii iugoslavi. ----X03—- Agenţi comunişti arestaţi la Paris Paris, 29 (Rador). — Poliţia a arestat şapte agenţi comunişti cari vindeau ziare cu îndemnuri deosebit de violente, în vederea manifestaţiilor din ziua de 1 Mai. — x o r---- GH. CARAPANCEA avocat mort subit în timpul desbaterilor la juraţi a procesului Gobi Temeri de dezordini la Varşovia Varşocia, 29 (telegr. part.).— Cercurile de aci se tem sa nu se producă cu ocazia zilei de 1 Mai, încăierări între poliţie şi organizaţiile lucrătorilor sau intre socialişti şi organizaţiile lucrătorilor afiliaţi lor pe deoparte şi aşa zişii socialişti vechi, partimi H nr'■«•satului Pihsudski, pe de altă parte. Socialişti au lansat un apel către organizaţiile lucrătorilor ucraineni şi evrei indemnându-le să se ralieze lor cu ocazia serbării zilei de 1 Mai. Există temeri să nu se producă ciocniri sângeroase de stradă între cortegiiile celor două partide socialiste. XII X M.S. Regina Maria la Madrid Paris, 28 (Rador). — Din Madrid sa anunță că Regina Maria a României împreună cu Principesa Ileana, s’au înapoiat eri in localitate, venind dela Algestras. —-----□ • 13--------- NOTE Un român în India... O scrisoare venită de foarte departe, din Sumatra, ne face să ne bucurăm că „ai noştri“, românii, au ajuns până în cele mai nebănuite margini ale pământului Zicem : ne bucurăm, fără să facem nici o ironie. Drept este că oameni cari invocă supuşenia română se găsesc foarte mulţi, şi la Paris sau la Bruxelles, unde stropesc cu noroi ţara care le-a eliberat paşaportul, şi peste Ocean, unde se bucură când îşi citesc în ziarele locale corespondenţele în care suntem arătaţi ca o ţară de sălbateci. Am găsit şi oameni cum se cade, până dincolo de Equator, în America de Sud, veniţi cum a dat Dumnezeu, îmbarcaţi ca fochişti sau ca chelneri, şi făcând apoi toate meseriile imaginabile, până şi pe aceea de îmblânzitori de şerpi... Iată însă că scrie unu din Sumatra, din India, unde nu trăeşte de loc rău şi nici nu ne face de râsul lumii. II cheamă George Ionescu, şi trebue să fi fost prin marină. O serie de fotografii pline de exotica şi tulburătoarea poezie a Indiilor ne arată cadrul miraculos în care-şi duce viaţa compatriotul nostru George Ionescu. Iar câteva afişe şi numeroase făcturi din ziarele locale, în care e menţionat cu mari elogii, ne fac să ştim că d-sa e unul din cei mai reputaţi atleţi ai vremei, fiind numit „omul de fier“. Tânăr, elegant şi instruit, îşi are reşedinţa într-un mare „palace“ din Calcutta, trăind ca un senior. Fiindcă seara face o meserie pe care puţini ar putea-o face : rupe cu dinţii lanţuri groase de fier, îndoeşte, ţinând în dinţi, o bară de fier de ale cărei capete stau agăţaţi şase oameni (trei deoparte şi trei de alta) şi, — chip ca să se aepauzeze, — în cursul reprezentaţiei, ţine pe piept un bloc de piatră de peste o tonă greutate, deasupra căruia şase oameni fac „piramida“ ! Aceste date, cari sunt numai laude, le-am citit în tăieturile din ziarele publicate în partea locului. Şi, — având doar regretul că nu neam antrenat din vreme pentru meseria de atlet, — am scris o melancolică scrisoare de felicitare „omului de fier“, românului George Ionescu, stabilit in Indii şi trăind acolo aproape ca un maharadjah... M. Negru. MINORITĂŢILE ŞI serbările unirei — O lămurire maghiară binevoită — In trio consfătuire cu prefecţii ardeleni la Cluj, d. ministru Haida a găsit prilejul să adresâî.« minoritarilor dela noi rugămintea de a participa la serbările Unirii In costume naţionale şi cu steaguri de-aie lor. Nu judecăm acum oportunitatea acestei amabilităţi, pe care, cum era de aşteptat, minorităţile nu au apreciat-o, înţelegem dorinţa oficialităţii de a da festivităţilor de la 10 Mai o amploare cât mai largă, în special recunoaştem că prezenţa reprezentanţilor partidului maghiar i-ar fi făcut plăcere, dar rămâne de discutat dacă drumul ales a fost cel mai bun. Lansându-şi invitaţia înainte de a lua contact cu partea interesată, guvernul s-a expus la un refuz, care a sosit fără multă zăbavă. Cel dintâi răspuns l-a dat în ziarul Keleti Ujsag, oficiosul partidului maghiar, d. Arpad Faal, deputat, fruntaş al partidului şi publicist de seamă Articolul d-lui Arpad Paal, care respingea oferta d-lui ministru Vaida în termeni categorici, s’a menţinut, ca ton, in marginile bunei cuvinţi. Nu tot acelaş lucru se poate spune despre cea mai nouă intervenţie în această chestiune, a d-lui Elemer Jakabffy, un alt corifeu al partidului maghiar, care prin revista sa Glasul Minor Hunţilor de la Lugoj, îşi îngăduie o serie de comentarii, jicnitoare pentru orice obraz românesc. Mărturisim, că ne vine greu să pricepem rostul acestei ieşiri intempensive, după cum nu ne dumirim pentru ce o publicaţie de apărare a revendicărilor minoritare apare în centrul uneia din regiunile româneşti cele mai compacte. In articolul său, pe care-1 intitulează foarte spirtual : „Saturnalia“, d. Elemer Takabffy refuză participarea maghiarilor din Ardeal la serbările Unirii, adăugând, că situaţia lor ar semăna cu aceea a sclavilor romani, cari se bucurau de libertate numai odată pe an, cu ocazia sărbătoarei închiriate zeului Saturn. „Noi, încăpăţânaţii maghiari, zice d. Elemer Takabffy, nu vom despacheta costumele maghiare de gală, pe cari le-am împachetat cu precauţiune înainte cu zece ani. De ce ? Pentru că, totuş, nu suntem sclavi pe deplin, şi în mentalitatea şi conştiinţa noastră nu vom fi sclavi niciodată. Pentru că nu voim ca guvernul să ne prezinte amicilor săi din străinătate ca pe nişte păpuşi de lut, punând enigma în faţa acestora în felul următor: Ce rost are gălăgia de la Societatea Naţiunilor, câtă vreme aici maghiarul, împodobit fiind cu tricolorul roşu-alb-verde, e vesel şi fericit ? Dar dacă guvernul voeşte cu orice preţ să fie pe placul operatorilor de cinematograf, poate totuş afla 1—2 maghiari, pe cari îi poate alege ca „saturnalicus princeps arătându-i ţării şi lumii". Guvernul actual a crezut, că prin politica sa de concesiuni, făgăduind minorităţilor o lege specială generoasă şi ingăduindu-le să arboreze culorile naţionale, le-a câştigat dificila simpatie în aşa măsură, încât poate aştepta ca reprezentanţii lor să ia loc în tribunele oficiale la festivităţile de la Alba lulia. Iată, însă, că toate privirile galeşe şi toate declaraţiile ademenitoare au fost zadar.nice, Partidul maghiar nu contsimte să părăsească atitudinea sa , crftica faţă de orice manifestare 8. 1 'tei plăţii României vitregite. Fruntaşii săi şi-au împachetat acum zece ani costumele de gală, le-au cufundat în naftalină de frica moliilor, şi sunt convinşi, că orice semn de recunoaştere a realităţii istorice de astăzi ar trăda o concepţie de sclav... Opinia publică românească va trage concluzia, că pentru conducătorii de astăzi ai maghiarimii din Ardeal nici o concesiune nu e de-ajuns şi nici o amabilitate nu-şi găseşte ecou. Ceea ce nu pot să mistuie aceşti foşti beneficiari ai Ungariei de altădată sunt graniţele fireşti ale ţării noastre mărite. Numai reintronarea asuprirei trecute i-ar mai putea face să îmbrace costumele de gală, împodobite cu fireturi ! Şi cum această perspectivă însemnează învierea morţilor, orgolioşii magnaţi nu vor lua parte la saturnaliile româneşti.. Suntem aproape recunoscători d-lui Elemer Jakabffy pentru sinceritatea brutală cu care îşi spovedeşte adevăratele sentimente Să nu le cerem, prin urmare, miinorităţilor de la noi mai mult decât pot să dea, dar, totodată, să nu le dăm mai mult decât li se cade să ceară. Orice compromis în dauna ideii românești va rămânea o jertfă inutilă. Orice avantaj nemeritat, o eroare. Să nu persecutăm, dar nici să nu facem avansuri. Firul evenimentelor va intra, încetul cu încetul, în făgaşul lor normal. Nu avem de ce să ne pripim, dornici de succese de faţada. Va trebui, poate să aşteptăm trecerea de două generaţii, până când minorităţile se vor împăca definitiv cu ideii, că România, în hotarele ei de acum, nu una născut din capriciul întâmplării, ci dintr-o necesitate istorică întemeiată pe dreptate. Vom aştepta. Neamul nostru e deprins cu aşteptarea. Până atunci, insă, să nu ne amăgim, că vom reuşi să aducem tricolorul maghiar la serbările noastre naţionale. Alex. Hodoş -------- X [Şl X-------- Nenorocirea din Buenos Aires - 23 VICTIME — Londra. 29 (Radar). —Din Buenos Aires , se anunţă, că un tren electric s-a ciocnit cu un autobuz. Din pasagerii autobuzului, şease au fost omorîţi 17 răniţi. -----xpx----- Dezarmarea Parris, 28 (Rador). — Ziarele constată că graţie tezelor pe care Franţa le-a apărat cu e- nergie şi autoritate, desbaterile comisiunii pregătitoare a de- Izarmării, au făcut un vădit progres. Graţie atitudinii Franţei, speranţa de a vedea popoarele uşurate in parte de sarcinile militare, va fi in curând o realitate. MOTIV SERIOS... — Nu ți-e rușine să ceri la vârsta d-tale ? — M’am învățat minte, de când am stat închis pentru ca am lu&t fără să cer. auaWa ■**-n—Jm Cifra comuniştii germani să serbeze ziua de 1 Mai Dacă mai e cineva care se îndoieşte de adevăratele preocupări ale comuniştilor, — chiar când ei nu sunt ruşi, — şi de metoda adoptată spre „a ferici“ întreaga lume, n'are decât să ia cunoştinţă de comunicatul publicat de ziarul german „Volkszeitung". In adevăr, comunicatul în chestiune se închee cu aceste cuvinte, reproduse textual: „Anul acesta ziua de 1 Mai nu va fi o zi de sărbătoare, ci o zi de luptă, mai ales in Germania, o zi de luptă cruntă, în cursul căreia vor cădea un mare număr de morţi...” Aşa vede comunismul german fericirea universală, cum de altfel o văd şi ceilalţi comunişti, şi e bine ca lumea s'o ştie din vreme. ------xox------ FILME De la lume adunate... De zece zile, madam Segălică nu mai prideşte, îşi inaugurează casa şi a poftit o sută de musafiri. Progresul lui madam Segalicămerită această festivitate, fiindcă se datoreşte unei isteţimi excepţionale. De unde înainte de război, vindea gâşte îndopate şi făcea ficat în aspic pentru băcăniile din calea Victoriei, astăzi se răsfaţă într’un palat somptuos, unde bărbatul său, cu cincisprezece ani mai tânăr, n’are voe decât s’asculte cum cântă găina, dacă nu vrea să intre în gura ei cicălitoare și stropitoare. Casa e luminată a giorno, taperteile mătăsoase sunt invadate de raze fără număr, parchetele strălucesc, mobilele sunt de o eleganţă rară, iar în sufragerie, vesela de argint invită la cele mai alese bunătăţi. Felicitată de toată lumea, admirată de unii şi invidiată de alţii, madam Segalică, urmată la doi paşi spre stânga de soţul său, smerit ca un aghiotant, se aşează in capul convoiului de musafiri şi porneşte ca un generalisim învingător, la vizitarea casei, prin toate camerele şi dependinţele, suflând greu din cele trei guşi, din cauză că încăperile sunt multe şi scările totortochiate. Dar la urmă, în armonia de firitiiseli, intervine o singură notă discordantă. — Vait madam Segalică! ai o casă atât de mare şi de superbă, şi nai pus bae! Madam Segalică, se’ntoarce spre musafira care vorbise şi răspunde zâmbind şi triumfător: — A, madam Jurjescu, nouă ne permite, mijloacele deja să mergem odată pe an la băi!... Don José * nu înţeleg . Moartea voevodului Stepanovici Belgrad 28 (Rador). — Voievodul Stepan Stepanovici a Încetat din viaţă. Sâmbătă noaptea la ora 10 şi Jumătate. NOTE BIOGRAFICE Voievodul Stepan Stepanovici, s’a născut la 28 Februarie 1856, la Kumodraj, mică localitate din împrejurimile Belgradului. După ce și-a făcut primele studii la liceul din Belgrad, a intrat la 12 Septembrie 1874, în școala de artilerie, eşind sublocotenent la 10 Decembrie 1876. El s a făcut repede cunoscut șefilor săi. La 1 Ianuarie 1891, a fost înaintat căpitan, la 10 August 1892, a fost făcut comandant de batalion, la 6 Aprilie 1901, colonel, la 29 Iunie 1907 a fost înaintat general de brigadă, iar la 20 August 1914 după strălucita victorie ce a câştigat pe Tser, faţă de armatele austro-ungare, i s-a conferit titlul de Voievod al armatelor sârbe. Stepan Stepanovici, încă dela începutul carierii sale, a ocupat posturile cele mai importante. La 1902, a fost ataşat şefului statului major general, iar anul următor a condus biuroul operaţiilor. Intre anii 1908--1912, a gerat ministerul de războiu, pe care la părăsit, numai spre a lua comandamentul armatei a II-a, în timpul primului războiu balcanic. Voievodul Stepan Stepanovici a luat parte la războiul dim 1876, la început ca elev al școalei militare, iar apoi ca sublocotenent. Războiul din 1877—78, l-a găsit în fruntea unui batalion de voluntari, ale căror fapte de arme au rămas legendare. Războiul din 1885, dă tânărului căpitan, ocazia de a se distinge din nou, în calitate de comandant al unei unități a faimoasei divizii a, Chumadiei. In timpul primului războiu balcanic, din 1912—13, generalul Stepan Stepanovici, comandă armata a II-a sârbă, concentrată în regiunea Kiustendil, armată care trebuia, cooperând cu divizia Vll-a bulgară, să întreprindă marşul fulgerător, asupra localităţilor Djumaja, Kriva, Palanka, etc. Rapiditatea acestor operaţiuni, care au precipitat retragerea armatei turceşti, dau posibilitate comandamentului I să ducă armata II-a sârbă, în faţa Adrianopolului. In 1914, generalul Stepan Stepanovici este însărcinat cu mobilizarea şi concentrarea armatei sârbe. După facerea mobilizării, el revine în fruntea armatei a II-a, cu care urma după câteva zile numai să impună trupelor austro-ungare, prima lor înfrângere pe Tser. In 1918, voievodul Stepan Stepanovici, a cărui figură este da acum încolo, legendară în armata din Orient, participă activ la ruperea frontului dela Salonic. Imediat după armistiţiu, eroul dela Tser, socotind că se cuvine altora să organizeze victoria, la care el contribuise In așa de mare măsură, s’a retras la mica sa proprietate din Tchatchak, — mică localitate din centrul Serbiei, — unde el primea foarte adesea vizita regelui Alexandru, care avea pentru valorosul soldat, cea mai vie şi cea mai respectuoasă admiraţie. Belgrad 2S (Rador). — Ştirea morţii voievodului Stepan Stepanovici aflată noaptea târziu la Belgrad, a produs cu toate că era aşteptată, o vie emoţie. Dealtfel, ştirile primite dri seară la ora 9, prin telefon de la Tchatchak, unde ilustrul soldat trăia retras, anunţau că el intrase în agonie. La ora 10 jum., inima voievodului Stepan Stepanovici, marele învingător dela Tser şi Dobropolje, a încetat să bată. Voievodul s’a stins fără să sufere. înainte de a-şi da ultimul suflu, voievodul a încercat să spună câteva vorbe, care însă nu au putut fi înţelese. A ridicat apoi mâna dreaptă spre fereastră, după care privirile i s-au tulburat, dându-şi sfârşitul. Programul funerariilor va fi fixat astăzi. Ceremonia înmormântării, va avea un caracter măreţ, ca o manifestaţie de recunoştinţă naţională, faţă de cel care a fost una din cele mai mari glorii militare iugoslave. STEPAN STEPANOVICI Şcoalele vor ţine cursuri in ziua de 1 Mai Ministerul instrucţiunii aduce la cunoştinţa tuturor şcoalelor de orice categorie că în ziua de 1 Mai se vor tine cursuri. XOX