Universul, noiembrie 1929 (Anul 47, nr. 253-278)

1929-11-26 / nr. 274

muirile pe­­alee Mă mint" Ziarele de etii au înregistrat ştirea unei noui ciocniri de trenuri, — produsă din cauze care „urmează a se stabili“ — şi având ca rezultat mutilarea groaznică a două persoane : fochistul uneia din locomotive şi conductorul poştal al unuia din cele două trenuri ciocnite. Se va face o „anchetă“, aşa cum se face totdeauna, şi se va încheia un „proces verbal“, aşa cum se închee totdeauna. Fără să mai aşteptăm rezul­tatul inevitabilei anchete, pu­tem arăta de pe acum că prici­nile nenorocirii sunt altele de­cât cele ce se vor consemna în acte. Şi adăugăm, — din nenoro­cire, fără teamă că am putea fi desminţiţi de ceea ce se va pe­trece ulterior, — că această nouă ciocnire nu e decât înce­putul unei serii ce se va înre­gistra, negreşit.flt Nu e multă vreme de când o numeroasă delegaţie de con­ductori şi frânări de c. f. r. s’a prezintat la redacţia ziarului nostru, spre a ne face o decla­raţiene uimitoare şi senzaţio­nală . Personalul acesta, care are răspunderea conducerii trenurilor, ne-a rugat să publi­căm în ziar, — ca să ştie toată lumea,—„că n­u-şi mai ia răs­punderea vieţii călătorilor pe c. f. r.“, adăugând că „roagă pe d. ministru al justiţiei să ia act că, în cazul unei nenoro­ciri pe drumul de fier, perso­nalul de c. f. T. se consideră, de la început, scos din cau­ză !...“ Ce-i determina pe aceşti oa­meni să facă o atât de gravă şi de neaşteptată declaraţiune ? Răspunsul ni-l dădeau chiar ei, şi, recunoaştem, merita, a­­tunci, ca şi acum, toată aten­ţiunea. Direcţiunea generală a c. f. r.,—din spirit de econo­mie, — a redus personalul de conducere a trenurilor în aşa chip încât personalul în ches­tiune, cu conştiinţa răspunde­rii pe care o are la drum, de­clară că... nu garantează viaţa călătorilor şi-şi declină orice resp­onsabil­itat­e. * Dacă ceea ce arătăm noi mai­ sus este extrem de interesant şi în acelaş timp constituie o notă calificativă foarte rea pentru direcţiunea generală a­­ c. f. r„ nu e mai puţin intere­sant să se ştie că numita direc­ţiune generală persistă în ne­norocita idee a economiilor de personal, adlică a suprimării personalului de tren. Am publicat­ memoriul ce ne-a fost remis de ceferişti, am subliniat, nu de mult, con­secinţele foarte grave ce pot decurge din faptele mai sus arătate, dar... direcţiunea ge­nerală a c. f. r. s’a făcut că nu aude şi nu ştie nimic. In asemenea condiţiuni, două lucruri sunt absolut si­gure, ele rezultând din pe­rsis­­tarea direcţiei în nenorocitul său punct de vedere : întâi că trenurile, lăsate fă­ră personalul strict necesar, vor pune sistematic şi perma­nent în primejdie viaţa pasa­gerilor, şi al doilea că, în faţa lui Dumnezeu, a legilor şi a oamenilor, răspunderea pen­tru inevitabilele nenorociri o poartă, direct şi personal, oa­menii cari au luat o atât de primejdioasă dispoziţie. Desinea pali toiniit în Polonia Varşovia, 23 (telegr. pafft.) • Presa poloneză anunţă că In ul­timele zile, autorităţile au luat contra comuniştilor măsuri din cele mai energice, al căror re­zultat poate fi considerat ca desfiinţarea partidului comu­nist In Polonia. Spre a ajunge la un rezultat pozitiv, au fost trimise 62 pa­trule, cari au operat, in acelaş timp, percheziţii la 42 sedii co­muniste din Varşovia, arestând 50 persoane, între cari cei mai autorizaţi­­ conducători comu­nişti. La casierul central al partidului, Matys, s-au găsit 50­ 000 zloţi, iar in altă parte s'au confiscat 1000 k­g.­­de bro­șuri de propagandă comunistă, cari se tipărea in Polonia și la Danzig. Danii pentru neam — Opera d-lor Const. Vasiliu*Bolnavu şi C. Ha­msngiu — Duminică dimineaţă a fost frumoasă manifestaţie la că­linul studenţesc Vasiliu-Boi­­avu, unde s’a pus în eviden- L opera marelui om de bine. ’a vorbit despre binefacerile cestui român de inimă,­ care rea să creeze în Valea Dorn­­ii o nouă Sinaie. Sinaia cul­­trală a neamului, un centru e împrăştiere intelectuală, de­noie să pornească marile ini­­ative în viitor. O altă operă de bine este­­adversitatea populară din Bo­­ian, cu un cămin pentru fiii e săteni, cari învaţă în şco­­le din acel oraş şi locuiesc la azde mai mult sau mai puţin notabile. In sfârşit, d. Vasi­­u-Bolnavu a hotărît să cede­­e o fermă de lângă Bucureşti entru alimentarea căminului rudenţesc ce-i poartă numele. Pe de altă parte, vine ges­­ul etic şi estetic al d-lui C. Iamangiu, consilier la înalta curte de casaţie, care a dă­­uit Academiei Române un ond de 5 milioane lei, din ve­­itul căruia să institue premii anuale pentru cele mai bune c­­ere de literatură, artă şi drept. Floarea darurilor începe să fe cultivată cu îngrijire de oa­me­ni bogaţi şi de inimă ai ţă­­ii. In egoismul zilelor noastre, resturile nobile sunt rar de a­­ies, căcii strălucesc viu, spo­­ind contrastul dintre binele isat şi răul dominant în so­­ietatea de azi. Se pare că ne ndreptăm însă spre vremuri mai luminoase şi mai bune, ju­­ecând după donaţiunile gene­­oase din ultimul timp. Ne-am bucura să se reverse ascada darurilor asupra ţării, doved­iid că a venit vremea lesmeticirii din starea de lr­­udă sufletească în care ne-am găsit până acum. In locul sufletelor sterile în apte bune şi în gânduri alese pentru înălţarea neamului, să se ridice suflete fertile în da­­tiri măreţe şi închinate binelui ibştesc. Fapta bună a d-lui Vasil­iu Bolnavu, ca şi acela a d-lui C. Samangiu sunt venite la timp sa, să rezolve prestigiul sufle­tului românesc, evocând în min­tea lesne uitătorilor amintirea străvechilor voevozi şi domniţe, boeri şi jupâniţe, care binecu­vântau faima de românească bunătate cu mireasma dărni­ciei lor. Iată de ce datori suntem să salutăm cu admirare gesturile bunilor împărţitori de daruri pentru neam, pentru desvolta­­rea şi înălţarea neamului spre zările de lumină unde-l poartă un nobil destin. Leontin Iliescu Maestroa° politică a d-lui Tardieu Paris, 23. (Rador).—„Le Temps’’ aduce elogii măestriei şi forţei de care a dat dovadă, încă din primele zile, d. Tardieu ca pre­şedinte de consiliu. D-sa a făcut să fie votate proiectele realiza­toare corespunzând nevoilor şi aspiraţiilor ţării. De asemeni, zi­arul citat arată că d. Tardieu a ştiut să pună opoziţia în alter­nativă de a vota proiectele, sau de a-şi pierde popularitatea. ——x O x----­ SOKOLNIKOFF noul ambasador al Rusiei so­vietice la Londra Autonomie pentru secui ? — Minoritari prea exigenţi şi oameni politici români prea darnici — In ultima vreme, am avut de înregistrat câteva fapte şi decla­raţii politice, care ne-au silit să ne îndreptăm din nou privirile spre problema minoritară. O cuvântare a episcopului Maj­­lath de la Alba Iulia, în care s-au înşirat mai multe argumente cu­­noscute în favoarea autonomiei bisericei catolice, a dat prilej d-lui conte Gh. Bethlen, preşe­dintele partidului maghiar, să-ţi reediteze revendicările sale pri­vitoare la autonomia politică a minorităţilor din Ardeal. Ni s-a amintit din nou despre paragra­fele de la Alba Iulia, pe care d. Iuliu Maniu, primul ministru de astăzi al României, făgăduise cândva să le înfăptuiască, Şi am auzit încă odată protestări împo­triva unor aşa zise tendinţe ale noastre de deznaţionalizare, ma­nifestate faţă de populaţia din Secuime. E regretabil, că anumite ade­văruri elementare ale vieţii publice în cuprinsul ţării între­gite au nevoe să mai fie repe­tate, când înţelegerea lor lămu­rită ar trebui să constitue o în­datorire normală a fiecăruia dintre concetăţenii noştri. Se vede însă, că nici astăzi, după zece ani de paşnică şi netulbu­rată convieţuire, unii conducă­tori ai minorităţilor dela noi nu s’au convins, că România e un stat naţional, unitar şi indivizi­­bil, care acordă tuturor locuito­rilor ei de altă limbă şi de altă credinţă religioasă depline ga­ranţii de liberă desvoltare, dar care nu se poate preface, de dra­gul acestora, într’un conglome­rat de popoare, cu organizaţie politică de sine-stătătoare pen­tru fiecare. Cât priveşte rezoluţia, redac­tată cu ocazia marei adunări dela 1 Decembrie 1918, după pro­priile declaraţii făcute în Par­lament de d. Iuliu Maniu, va­loarea ei nu poate să depăşească în niciun fel principiile de orga­nizare a statului, înscrise în Constituţia României. Se adaugă împrejurarea, că poporul adu­nat la Alba-Iulia în ziua de 1 Decembrie 1918, n’a aclamat de­cât un singur punct din hotărî­­rile luate atunci şi acolo : uni­rea fără condiţii cu celelalte ţi­nuturi româneşti. Restul a ră­mas să figureze ca deziderate politice ale fostului partid na­ţional la a căror realizare nu se putea ajunge, în chip firesc, de­cât în urna unei armonizări a tuturor intereselor obşteşti. Aceasta nu însemnează, însă, că minorităţile ar fi f°st stinghe­­rite în dezvoltarea lor culturală, sau economică. Nici o legiuire ro­mânească nu trădează, măcar în intenţie, o tendinţă asupritoare. Noi n'am folosit nici o armă din vechiul arsenal al guvernelor de la Budapesta, pentru a face din unguri români cu de-a­ sila. Sun­tem prea adânc înrădăcinaţi în pământul românesc al Ardealului avem la îndemână prea bogat izvor de proaspete energii ţără­neşti, pentru a încerca să ne tran­sformăm in hoţi de suflete străi­ne. N'avem alt gând, decât să fructificăm propriile noastre for­ţe. Nimic nu dorim să luăm de la alţii. Partidul maghiar, prin glasul d-lui conte Gh. Bethlen, pome­neşte, însă, despre o acţiune de desnaţionalizare a populaţiei din Secuime. Să ne înţelegem. Nici vorbă nu-i de câştigarea unui bun, care n-ar fi al nostru, ci de readucerea la matcă a unor ro­mâni înstrăinaţi. Mulţumită stă­ruitoarei acţiuni de maghiarizare a bisericei catolice, pe care sta­tul maghiar a sprijinit-o din toate puterile sale, sate româ­neşti întregi din judeţele Guc, Odorhei şi ■ Trei Scaune au fost smulse de la sânul bisericei stră­moşeşti şi înstrăinate de neamul lor, prin cele mai meşteşugite şi brutale mijloace. Despre această operă de siluire a conştiinţei na­ţionale vorbesc lămurit, şi datele statistice, şi dovezile istorice, şi registrele stării civile, şi vechile nume de familii româneşti, cari n'au putut să fie mutilate cu de­săvârşire. Faţă de cine greşim, când în­cercăm să redeşteptăm în aceşti fraţi rătăciţi simţământul ador­mit, că aparţin, prin obârşia lor şi prin­­ rostul lor în lume, na­ţiunii şi bisericei româneşti? Ce păcat săvârşim, dacă-i ducem să le arătăm mormintele strămoşi­lor lor, dacă-i învăţăm să ci­tească inscripţiile vechilor cti­tori de altare, dacă le punem în mâini sfintele cărţi de altădată, dacă le desgropăm inimele de subt cenuşa stearpă a rătăcirei lor de trei generaţii? Cum poţi să furi, când ceea ce a fost al tău ţi se dă, de bunăvoe? Iată ceea ce se întâmplă as­tăzi în Secuime. Atât şi nimic mai mult. Minoritarii noştri nu vor să înţeleagă dreptul, pe ca­­re-l avem la o restitutio in in­tegrum a tuturor bunurilor su­fleteşti, de cari am fost depose­daţi într’o lungă apăsare de vea­curi asupra Ardealului. Mai ciu­dat ni se pare, însă, că nici­ unii de-ai noştri nu se prea grăbesc să priceapă. Astfel, într'un in­terview acordat ziarului „Keleti Ujsag”, ca un fel de răspuns la imputările d-lui conte Gh. Beth­len, fruntaşul guvernamental d. Romulus Boilă se declară gata să acorde pe seama secuilor o autonomie deplină, oferindu-se să le pună la dispoziţie chiar un fel de comitet suprem, jumătate guvernator, jumătate suveran, — poate chiar pe d. conte Gh. Bethlen însuşi, — care, cu aju­torul unor funcţionari în între­gimea lor unguri, să adminis­treze de capul său cele trei ju­deţe: Ciucul, Odorheiul şi Trei­ Scaune. Iar ca încheiere, d. Ro­mulus Boilă nu uită să adauge, că acest ademenitor proect ar putea să aibă şi asentimentul d-lui Iuliu Maniu, primul-minis­­tru actual al României. Se înţelege, că în asemenea condiţiuni n’ar mai fi vorba de reîntoarcerea la sânul bisericii strămoşeşti a românilor maghia­rizaţi din Secuime. Dacă vom lămuri, însă, pe cititor, spunân­­du-i, că acest d. Romulus Boilă, care ofere secuilor autonomie şi le pune la dispoziţie un Comite­­suprem, e acelaş d. Romulus Boilă, care a făcut rost de pen­sii pe seama foştilor funcţionari maghiari, secretul subitei gene­rozităţi nu va fi greu de aflat. Se vede, că problema minoritară trebue să se complice neîncetat, nu numai din pricina minorită­ţilor cari sunt, adesea, prea exi­gente, dar şi de pe urma unora dintre oamenii noştri politici din Ardeal, care, din motive pe care nu mai voim să le cercetăm, se arată prea darnici... Alex. Hodoş ■xOx­ Ravagiile inudațiilor în Italia Roma, 23. (Rador). — Inunda­țiile au devastat 4.000 hectare de cultură în apropiere de lo­calitatea Corigliano. Apele au distrus în mai multe locuri linia ferată, între Consenza și Sibari. "*FILA­B Bolşevicii din Rusia or fi având multe cusururi, dar au şi o cali­tate incontestabilă : prevederea. Cel puţin aşa rezultă din o te­legramă primită dela Moscova. Comisarii poporului, înspăi­mântaţi de seceta anilor din urma, s’au gândit să asigure populaţia în contra viitoarelor deficite alimentare. După multe meditaţiuni şi ob­­servaţiuni, ei s’au oprit asupra unei constatări din cele mai im­presionante. Anume, din când în când se descoperă ,în Siberia şi în alte părţi mai friguroase ale Ru­siei, cadavre de oameni şi de ani­male datând de sute de ani şi conservate totuşi din cauza în­gheţului perpetuu, în aşa stare, în­cât pot fi mâncate him­ la un banchet oficial. Un asemenea avantaj excep­ţional trebue să fie pus la contri­buţie pentru binele şi fericirea poporului Ca atare, guvernul sovietic a hotărît înfiinţarea unei mari fundaţiuni. Ea va purta numele de „Muzeul Morţilor”. Acolo, se vor depune mereu cadavre de oa­meni şi animale de toate speţele, în urma unui triaj făcut de per­soane competente. Selecţiunea va avea în vedere două elemente : interesul prezentat de morţii re­ţinuţi, şi eventualităţile lor nu­tritive. In chipul acesta, bolşvicii au aplicat cu ingeniozitate sfatul la­tin : utile dulci. Folositor... şi dulce. Ei vor avea în acelaş timp un muzeu sinistru şi un depozit de carne. Cele mai fine mijloace de în­făţişare vor asigura acestei ex­poziţii un decor pitoresc şi atră­gător, iar cele mai perfecte dis­pozitive ştiinţifice vor menţine puzderia de mamifere cu două sau mai m­ulte picioare într-un frigorifer imens, oferindu­-le po­sibilitatea să fie vizitate oricând fără nici o neplăcere nazală şi să fie mâncate la discreţie fără ris­curi intestinale. De aci înnainte, Rusia, coborî­­tă atât de jos de bolşevici sub toate raporturile, va avea cel p­utin o superioritate asuma res­tului omenirei : acolo nu va pu­tea să moară nim­eni de foame, fiindcă morţii se ţin la dispoziţia viilor, să-i sature până n’au mai putea. Dacă nici asta nu înseamnă Paradis, atunci pretenţioasă mai este şi lumea noastră.Dor­b­ei Paris, 23. (Rador). — Ocupân­du-se de reparaţiile orientale, d. Balet scrie, în „Republique”, ur­mătoarele: „In ce priveşte reparaţiile un­gare, în principiu ele sunt cla­re şi aceptate de ţara debitoare. Ungaria trebue să verse timp de 20 de ani, adică dela 1923 până la 1943, 10 milioane coroane a­­nual, cu titlu de reparaţiuni. Ceea ce complică soluţiunea ra­ţională, este că în primul rând Ungaria înţelege să cuprindă în această sumă şi anumite sume destul de importante, datorite la particulari, cari au suferit după urma războiului şi cari au fost sau ar putea să fie înscrişi în sarcina sa cu titlu de despă­gubiri particulare. In al doilea rând, ea mai prezintă şi o listă de cheltueli. Statelor cari i-au succedat în posesiunea unor a­­numite teritorii, adică României, Cehoslovaciei şi Iugoslaviei, no­tă cu mult superioară reparaţii­lor plătite de ea însăşi. BULGARIA RISCĂ Bulgaria strigă din ce în ce mai mult, pe măsură ce i se ce­dează mai mult. Aceasta este o tactică care reuşeşte uneori. Ei nu vor să plătească decât 8 până la 10 milioane, susţinând ruina economică a ţării, fapt cu totul fals. Mai mult, ei se ridică pe faţă, cu consimţământul autori­tăţilor şi sub conducerea preoţi­lor ortodoxi, şi merg să mani­festeze în faţa legaţiei Franţei şi a Iugoslaviei exclusiv. Nici nu este nevoie să spunem, că a­­semenea procedere nu intimidea­ză pe nimeni, şi că, dimpotrivă, ele nu fac decât să strice scopu­lui urmărit. De azi înainte, şi de pe acum chiar, Franţa, la care fwiptWjjwis­tseqMWii­­­iiiMiMWMSijrwirnT sau alaturat reprezentanţii An­gliei şi Haliei, la­­Sofia, a făcut să se ştie, că dacă Bulgaria nu acceptă cifra de 12 milioane, propusă, în mod automat, Confe­rinţa de la Haga va reveni la 15 milioane şi la 37 de anuităţi. Demersul mari­lor puteri la Budapesta Paris, 23 (telegr- par­ticulară). ---- „Petit Pa­rison“ anunţă, că în che­stia reparaţiunilor orien­tale marile puteri vor fa­ce, în curând, un demers hotărâtor la Budapesa. Reparaţiile orientale M linii aripi şi lipin­ei M­­ARON preşedintele comitetului repara­ţiilor orientale Isipi lai ifflim­ a ziarelor - Conferinţa de la Geneva — Londra, 23 (Rador). — Luni se deschide la Geneva, sub pre­şedinţia lordului Burnham, re­prezenta!! Uil Britannie­, confe­rim,­a care se va ocupa de dez­voltarea circulaţiei z­­iarelor şi periodicelor în diferitele ţări ale Europei. Această cormi­ar­iţă este urmarea conferinţei exper­ţilor de presă ţinută la L­ga Naţiunilor în 1927. Una din rezoluţiile adoptate de acea conferinţă a fost În­curajarea­ şi favorizarea depli­nei libertăţi de circulaţie a tu­turor publicaţiilor pe întregul continent, aceasta fiind în spri­jinul propagării ide­i păcii. Se va examina posibilitatea re­ducerii la minimum posibili a taxelor , chiar la abolirea a­­celora care stor putea su­p­rima, deasemeni la simplificarea for­mal­ităţilor vamale. O chestiu­ne care se va pune, va fi aceea a expediţiei directe din ţara de orgină în ţara de destinaţie fără formalităţi vamale la frontieriile ţărilor tranzitate,, cee­a ce implică pierdere de timp şi întârzieri. D­sasaim­eni i se va examina posbilitatea transpor­tului rapid al ziarelor cu avio­nul. Cât despre cenzură, acolo unde există, se va urm­ări a fi s­mplifica­tă pe cât­ posibil. încercări de readu­cere în viaţă Viena. 25 (telegr. part.). — „Neue Freie Presse“ publică amănunte inetresante asupra încercările de înviere făcute­­ la institutul fiziologic din Viena. La 10 minute după înceta­rea funcţiunii inimei şi la 20 minute după încetarea res-piraţiei, s-a putut recolora o­­rnzul şi poduce din nou curgerea sângelui din rănile unui cadavru omenesc, prin­­tr-un sistem de pompe, puse în mişcare cu ajutorul unei maşine cu motor. Noul pro­cedeu va fi de mare impor­tanţă, în caz că va avea suc­ces, în special la readucerea în viaţă a celor morţi în ur­ma accidentelor. Dramă pasională într’o mănăstire Lemberg, 23. (Telegr. part.). — Intr'o mănăstire de călugăriţe s'a întâmplat o dramă pasională, u­­nică in felul ei. O elevă a inter­natului de pe lângă această mă­năstire, anume Olga Retkom, era amorezată de o călugăriţă. Aceas­ta bineînţeles a respins-o şi a in­tervenit ca eleva să fie strămu­tată la altă mănăstire. Din răzbunare eleva a ucis-o cu un foc de revolver. Eleva și-a tras apoi un glonț în cap. --------x'G* - Liberarea lui Sanchez Guerra Madrid, 23 (Rador). — Con­siliul suprem al armatei a de­­cu­­s în unanimitate punerea pro­vizorie in libertate a fostului preşedinte de consiliu Sanchez Guerra şi a locotenentului Cu­­nat, confirmând astfel sentin­ţa consiliului de r if­zbori din Va­lencia. Consiliul suprem le-a fixat a­­mândurora domiciliul la Ma­drid. Din viața iui 1.1, c. Brăina 1.I. C. Brătianu și d-na Eliza Brătianu, pe cear­dacul vilei din Florica Un moment de reculegere de G. C. DRAGU, profesor Prin fericite coincidenţe is­torice, cari numai la mari in­tervale de timp se întâmplă şi prin jertfa vieţ­i a multor sute de mii din cei mai aleşi fii ai neamului nostru, cum şi prin suferinţele cumplite a altor sute de mii din cei cari trăesc încă, înfăptuita­m visul de veacuri al înaintaşilor noştrii: toţi, sau aproape toţi cei de un neam şi de un sânge ne găsim azi la un loc, sub steagul patriei comu­ne, România mare ! Dar, un i­­deal realizat, altui fatal trebue să-i dea locul. Pier popoarele, cari nu au idealuri de realizat! In lupta mare dintre popoare, pe întinsul şi totuşi mărginitul glob pământesc, fie ce popor nu poate păstra colţul geografic, în care destinele l’au fixat, de­cât sub condiţia de a scoate din întreaga lui ambianţă — sub subsol şi atmosferă — cum şi din virtualităţile lui trupeşti şi sufleteşti, toate comorile de bogăţii materiale şi morale, sub condiţia cu un cuvânt, de a da naştere unei culturi şi civilizaţii proprii spre folosul lui­ propriu, şi prin schimb de bunuri şi servicii, şi spre folo­sul altora. Alt­cum, popoarele sânt expropiate pentru cauză de utilitate internaţională, moti­ve în faţa cărora cei slabi nu găsesc îndurare! Zece ani trecut,­au deja uni­rea cea mare, şi, dacă ne exa­minăm consciinţa cu nepărti­­nire, putem oare afirma, că, în acest interval, ne-am înde­plinit toţi datoria ce avem că­tre neam şi Patrie?... Făcut-am toţi ceea ce am fi trebuit fie­care să facem ?.... înainte de toate, înfăptuit-am unirea sufletească între fraţi, diferenţiaţi prin vitregia vre­murilor, trăiţi în deosebite re­gimuri, tradiţii şi vicesitudini istorice ? Este adevărat, că, în scopul unificării sufleteşti, am făcut numeroase legi comune, şcolare, bisericeşti, administra­tive, economice, fiscale, vamale, etc.; dar, pe unele nu le-am schimbat sau le schimbăm îna­inte de a le aplica ?... Şi, pe cele ce nu le-am schimbat, le aplicăm oare cu rigoare şi im­parţialitate ? Suferim, de la răsboiu încoa­ce, de o lipsă, de o criză, care este­­ primei pala cau­ză a tuturor celorlalte rele şi crize, de cari suferim, de o criză morală! Pentru înlăturarea ei, pedep­sit­,am noi pe toţi cei răi, pe trădătorii d­in timpul răsboiu­­lui, pe speculanţii de tot felul şi pe tâlharii din timpul răz­boiului şi de după răsboiu, pe cei de eri şi pe cei de azi ?.... Prin lipsa de sancţiuni celor răi n’am încurajat pe cei ne­vrednici şi am descurajat pe cei buni ? Educat-am, în anii de după răsboiu, îndeajuns, economise­­şte şi sufleteşte poporul nostru bun şi blând aşa ca prin mun­că ordonată, să fi creat toate bunurile, bogăţiile, ce am fi pu­tut creia? Situaţia generală economică a Ţării şi cea financiară a Sta­tului este astăzi în proporţie cu ce s’ar fi cuvenit, faţă de în­doirea populaţ­i'Uii­i şi teritorii­lor naţionale ?... La adunarea de bani în vis­­teriia Ţării pus-am impozite după puterea de muncă şi pro­ducere a fiecăruia ?... Şi ce am adunat în Tesaurul public, chel­­tuit-am cu măsură şi folos pen­tru toţi ?... Mandatari de orice fel şi func­ţionari publici, cari n’au apli­cat sau sub ochii noştri nu a­­plică legile după drept­ şi drep­tate, cari risipesc, în profit personal sau fură chiar din a­­vutul public, interesaţii cari închid ochii sau comit chiar fraude fiscale, vamale, şi altele, rost-au şi sânt oare pedepsiţi ?... Ce caută pusderia de mijlo­citori prin autorităţile publice ? Şi cosiderabilul număr de pos­­tulanţi, cari prin influenţe lă­turalnice, v­oiază şi coi­up ad­ministraţiile publice, nu urmă­resc, de cele mai multe ori, so­luţionarea cererilor lor, alături de lege, în folosul lor şi în pa­guba altora sau a Ţării ano­nime ?... Citim zilnic în gazete nesfâr­şite cazuri de fraudări de tot felul în paguba Statului; de ce nu citim, concomitent, şi pedep­sele aplicate ? Se acuză de fraude nu numai înalţi dregători ai Statului, dar chiar foşti sau actuali miniştri? De ce nu s’au aplicat sau nu se aplică sancţiunile necesare ? Iar dacă acuzările sânt calom­nioase de ce nu se pedepsesc calomniatorii ?... Să fie motive de reciprocă menajeare ? S’a vorbit de o lege a cerce­tării şi justificării averilor de după răsboiu ale funcţionarilor publici, şi ale tuturor celor ce au deţinut sau deţin un man­dat pubic, chiar a averii parti­cularilor de cari sânt indicii de origină impură. De ce nu s’a făcut o atare lege ? Agenţi principali, sau complici, mitui­­tori, mituiţi, toţi cei cari calcă legile in paguba avutului pu­blic, de ce nu-şi iau pedeapsa meritată ? Şi, acum dacă ne în­trebăm de cauza principală a relelor, de cari suferim după răsboiu, n’o găsim oare, în pri­mul rând, în politica detestabi­lă ce mai toate partidele poli­tice au făcut după răsboiu ? Corupția colegiilor censitare n’am extins’o oare la colegiul votului universal ?.. Nu solicităm adesea voturile alegătorului naiv, promiţându-i lucruri irealizabile sau foloase personale ? Nu s’a înmulţit, după război, speţa urâtă a agenţilor electo­rali şi a oamenilor, cari fac din politică o meserie, ducând imo­ralitatea până în ante-camera miniştrilor şi paralizând acţiu­nea bună chiar a fruntaşilor vieţii noastre publice ? In locul adevăratei educaţi­­uni politice a alegătorului sim­plu nu i-am tulburat sufletul cu miragiul unor satisfacţiuni personale, pe cari, ori­cât de frequentă schimbare a guverne­lor nu i le poate aduce ? Nu oare în politica rea, ce am făcut mai cu toţ­i după război, trebue să găsim concomitent cu scăderea nivelului luptelor po­litice, cauza relei stări generale economice a Ţării, a situaţiunii precară a finanţelor publice şi a nemulţumirii surde, care ne nelinişteşte şi apasă pe toţi ? Nu este oare momentul ca şefii şi fruntaşii partidelor noas­tre politice, captivi fiecare, in­­lăuntrul partidelor lor, şi sub tirania celor răi, să-şi întindă mâna pentru înfăptuirea unui guvern care să pună capăt ha­târului, risipei, furtului şi frau­dei ; unui guvern care, aplicând legile cu stricteţă şi nepărtinire, faţă de toţi, să încurajeze peste tot munca creatoare şi să adu­că, în bogata noastră Ţară, bu­na rânduială, şi belşugul, la ca­re avem drept, în locul sără­ciei şi confuziunii, ce ameninţă cu primejdioase sguduiri socia­le ?.. Şi, dacă fruntaşii partidelor politice nu se pot înţelege, opi­nia publică a mulţimii munci­toare şi cinstite, nu trebue să reacţioneze ? Cei cari veghează la îndeplinirea destinelor nea­mului nu pot afla mijlocul u­­nui guvern bun, dacă partidele politice nu pot să-l dea ? Toţi cari ne iubim ţara — şi mare este numărul lor — mem­brii societăţilor culturale şi pa­triotice ai „Cultului Patriei”, „Astrei”, Ligii Culturale, Case­lor naţionale, Ateneului român şi Academiei române.. Atenneelor populare, şi toţi bunii români nu găsesc, că este momentul u­­nei generale revizuiri de con­ştiinţă pentru formarea unui guvern energic şi patriotic, u­­nui guvern care scuturând rele­­le, ce ne apasă, să dea neamiu lui şi Patriei noastre îndrumar­­rea, de care se simte nevoe, pentru întărirea veţii noastre naţionale şi păşirea cu mers si­gur, spre realizarea ţelurilor noui, cari se pun azi României mari ?.. . -------XQ-7-------­ Vase sov­etice Li c£Lîorie Paris, 23 (Rador). Din Mos­cova se anunță, prin telegrafia fără fir, că mai multe vase ale flotei mării Baltice vor face o lungă călătorie în străinătate,u -xQx-

Next