Universul, noiembrie 1929 (Anul 47, nr. 253-278)
1929-11-26 / nr. 274
muirile pealee Mă mint" Ziarele de etii au înregistrat ştirea unei noui ciocniri de trenuri, — produsă din cauze care „urmează a se stabili“ — şi având ca rezultat mutilarea groaznică a două persoane : fochistul uneia din locomotive şi conductorul poştal al unuia din cele două trenuri ciocnite. Se va face o „anchetă“, aşa cum se face totdeauna, şi se va încheia un „proces verbal“, aşa cum se închee totdeauna. Fără să mai aşteptăm rezultatul inevitabilei anchete, putem arăta de pe acum că pricinile nenorocirii sunt altele decât cele ce se vor consemna în acte. Şi adăugăm, — din nenorocire, fără teamă că am putea fi desminţiţi de ceea ce se va petrece ulterior, — că această nouă ciocnire nu e decât începutul unei serii ce se va înregistra, negreşit.flt Nu e multă vreme de când o numeroasă delegaţie de conductori şi frânări de c. f. r. s’a prezintat la redacţia ziarului nostru, spre a ne face o declaraţiene uimitoare şi senzaţională . Personalul acesta, care are răspunderea conducerii trenurilor, ne-a rugat să publicăm în ziar, — ca să ştie toată lumea,—„că nu-şi mai ia răspunderea vieţii călătorilor pe c. f. r.“, adăugând că „roagă pe d. ministru al justiţiei să ia act că, în cazul unei nenorociri pe drumul de fier, personalul de c. f. T. se consideră, de la început, scos din cauză !...“ Ce-i determina pe aceşti oameni să facă o atât de gravă şi de neaşteptată declaraţiune ? Răspunsul ni-l dădeau chiar ei, şi, recunoaştem, merita, atunci, ca şi acum, toată atenţiunea. Direcţiunea generală a c. f. r.,—din spirit de economie, — a redus personalul de conducere a trenurilor în aşa chip încât personalul în chestiune, cu conştiinţa răspunderii pe care o are la drum, declară că... nu garantează viaţa călătorilor şi-şi declină orice responsabilitate. * Dacă ceea ce arătăm noi mai sus este extrem de interesant şi în acelaş timp constituie o notă calificativă foarte rea pentru direcţiunea generală a c. f. r„ nu e mai puţin interesant să se ştie că numita direcţiune generală persistă în nenorocita idee a economiilor de personal, adlică a suprimării personalului de tren. Am publicat memoriul ce ne-a fost remis de ceferişti, am subliniat, nu de mult, consecinţele foarte grave ce pot decurge din faptele mai sus arătate, dar... direcţiunea generală a c. f. r. s’a făcut că nu aude şi nu ştie nimic. In asemenea condiţiuni, două lucruri sunt absolut sigure, ele rezultând din persistarea direcţiei în nenorocitul său punct de vedere : întâi că trenurile, lăsate fără personalul strict necesar, vor pune sistematic şi permanent în primejdie viaţa pasagerilor, şi al doilea că, în faţa lui Dumnezeu, a legilor şi a oamenilor, răspunderea pentru inevitabilele nenorociri o poartă, direct şi personal, oamenii cari au luat o atât de primejdioasă dispoziţie. Desinea pali toiniit în Polonia Varşovia, 23 (telegr. pafft.) • Presa poloneză anunţă că In ultimele zile, autorităţile au luat contra comuniştilor măsuri din cele mai energice, al căror rezultat poate fi considerat ca desfiinţarea partidului comunist In Polonia. Spre a ajunge la un rezultat pozitiv, au fost trimise 62 patrule, cari au operat, in acelaş timp, percheziţii la 42 sedii comuniste din Varşovia, arestând 50 persoane, între cari cei mai autorizaţi conducători comunişti. La casierul central al partidului, Matys, s-au găsit 50 000 zloţi, iar in altă parte s'au confiscat 1000 kg.de broșuri de propagandă comunistă, cari se tipărea in Polonia și la Danzig. Danii pentru neam — Opera d-lor Const. Vasiliu*Bolnavu şi C. Hamsngiu — Duminică dimineaţă a fost frumoasă manifestaţie la călinul studenţesc Vasiliu-Boiavu, unde s’a pus în eviden- L opera marelui om de bine. ’a vorbit despre binefacerile cestui român de inimă, care rea să creeze în Valea Dornii o nouă Sinaie. Sinaia cultrală a neamului, un centru e împrăştiere intelectuală, denoie să pornească marile iniative în viitor. O altă operă de bine esteadversitatea populară din Boian, cu un cămin pentru fiii e săteni, cari învaţă în şcole din acel oraş şi locuiesc la azde mai mult sau mai puţin notabile. In sfârşit, d. Vasiu-Bolnavu a hotărît să cedee o fermă de lângă Bucureşti entru alimentarea căminului rudenţesc ce-i poartă numele. Pe de altă parte, vine gesul etic şi estetic al d-lui C. Iamangiu, consilier la înalta curte de casaţie, care a dăuit Academiei Române un ond de 5 milioane lei, din veitul căruia să institue premii anuale pentru cele mai bune cere de literatură, artă şi drept. Floarea darurilor începe să fe cultivată cu îngrijire de oameni bogaţi şi de inimă ai ţăii. In egoismul zilelor noastre, resturile nobile sunt rar de aies, căcii strălucesc viu, spoind contrastul dintre binele isat şi răul dominant în soietatea de azi. Se pare că ne ndreptăm însă spre vremuri mai luminoase şi mai bune, juecând după donaţiunile geneoase din ultimul timp. Ne-am bucura să se reverse ascada darurilor asupra ţării, dovediid că a venit vremea lesmeticirii din starea de lrudă sufletească în care ne-am găsit până acum. In locul sufletelor sterile în apte bune şi în gânduri alese pentru înălţarea neamului, să se ridice suflete fertile în datiri măreţe şi închinate binelui ibştesc. Fapta bună a d-lui Vasiliu Bolnavu, ca şi acela a d-lui C. Samangiu sunt venite la timp sa, să rezolve prestigiul sufletului românesc, evocând în mintea lesne uitătorilor amintirea străvechilor voevozi şi domniţe, boeri şi jupâniţe, care binecuvântau faima de românească bunătate cu mireasma dărniciei lor. Iată de ce datori suntem să salutăm cu admirare gesturile bunilor împărţitori de daruri pentru neam, pentru desvoltarea şi înălţarea neamului spre zările de lumină unde-l poartă un nobil destin. Leontin Iliescu Maestroa° politică a d-lui Tardieu Paris, 23. (Rador).—„Le Temps’’ aduce elogii măestriei şi forţei de care a dat dovadă, încă din primele zile, d. Tardieu ca preşedinte de consiliu. D-sa a făcut să fie votate proiectele realizatoare corespunzând nevoilor şi aspiraţiilor ţării. De asemeni, ziarul citat arată că d. Tardieu a ştiut să pună opoziţia în alternativă de a vota proiectele, sau de a-şi pierde popularitatea. ——x O x---- SOKOLNIKOFF noul ambasador al Rusiei sovietice la Londra Autonomie pentru secui ? — Minoritari prea exigenţi şi oameni politici români prea darnici — In ultima vreme, am avut de înregistrat câteva fapte şi declaraţii politice, care ne-au silit să ne îndreptăm din nou privirile spre problema minoritară. O cuvântare a episcopului Majlath de la Alba Iulia, în care s-au înşirat mai multe argumente cunoscute în favoarea autonomiei bisericei catolice, a dat prilej d-lui conte Gh. Bethlen, preşedintele partidului maghiar, să-ţi reediteze revendicările sale privitoare la autonomia politică a minorităţilor din Ardeal. Ni s-a amintit din nou despre paragrafele de la Alba Iulia, pe care d. Iuliu Maniu, primul ministru de astăzi al României, făgăduise cândva să le înfăptuiască, Şi am auzit încă odată protestări împotriva unor aşa zise tendinţe ale noastre de deznaţionalizare, manifestate faţă de populaţia din Secuime. E regretabil, că anumite adevăruri elementare ale vieţii publice în cuprinsul ţării întregite au nevoe să mai fie repetate, când înţelegerea lor lămurită ar trebui să constitue o îndatorire normală a fiecăruia dintre concetăţenii noştri. Se vede însă, că nici astăzi, după zece ani de paşnică şi netulburată convieţuire, unii conducători ai minorităţilor dela noi nu s’au convins, că România e un stat naţional, unitar şi indivizibil, care acordă tuturor locuitorilor ei de altă limbă şi de altă credinţă religioasă depline garanţii de liberă desvoltare, dar care nu se poate preface, de dragul acestora, într’un conglomerat de popoare, cu organizaţie politică de sine-stătătoare pentru fiecare. Cât priveşte rezoluţia, redactată cu ocazia marei adunări dela 1 Decembrie 1918, după propriile declaraţii făcute în Parlament de d. Iuliu Maniu, valoarea ei nu poate să depăşească în niciun fel principiile de organizare a statului, înscrise în Constituţia României. Se adaugă împrejurarea, că poporul adunat la Alba-Iulia în ziua de 1 Decembrie 1918, n’a aclamat decât un singur punct din hotărîrile luate atunci şi acolo : unirea fără condiţii cu celelalte ţinuturi româneşti. Restul a rămas să figureze ca deziderate politice ale fostului partid naţional la a căror realizare nu se putea ajunge, în chip firesc, decât în urna unei armonizări a tuturor intereselor obşteşti. Aceasta nu însemnează, însă, că minorităţile ar fi f°st stingherite în dezvoltarea lor culturală, sau economică. Nici o legiuire românească nu trădează, măcar în intenţie, o tendinţă asupritoare. Noi n'am folosit nici o armă din vechiul arsenal al guvernelor de la Budapesta, pentru a face din unguri români cu de-a sila. Suntem prea adânc înrădăcinaţi în pământul românesc al Ardealului avem la îndemână prea bogat izvor de proaspete energii ţărăneşti, pentru a încerca să ne transformăm in hoţi de suflete străine. N'avem alt gând, decât să fructificăm propriile noastre forţe. Nimic nu dorim să luăm de la alţii. Partidul maghiar, prin glasul d-lui conte Gh. Bethlen, pomeneşte, însă, despre o acţiune de desnaţionalizare a populaţiei din Secuime. Să ne înţelegem. Nici vorbă nu-i de câştigarea unui bun, care n-ar fi al nostru, ci de readucerea la matcă a unor români înstrăinaţi. Mulţumită stăruitoarei acţiuni de maghiarizare a bisericei catolice, pe care statul maghiar a sprijinit-o din toate puterile sale, sate româneşti întregi din judeţele Guc, Odorhei şi ■ Trei Scaune au fost smulse de la sânul bisericei strămoşeşti şi înstrăinate de neamul lor, prin cele mai meşteşugite şi brutale mijloace. Despre această operă de siluire a conştiinţei naţionale vorbesc lămurit, şi datele statistice, şi dovezile istorice, şi registrele stării civile, şi vechile nume de familii româneşti, cari n'au putut să fie mutilate cu desăvârşire. Faţă de cine greşim, când încercăm să redeşteptăm în aceşti fraţi rătăciţi simţământul adormit, că aparţin, prin obârşia lor şi prin rostul lor în lume, naţiunii şi bisericei româneşti? Ce păcat săvârşim, dacă-i ducem să le arătăm mormintele strămoşilor lor, dacă-i învăţăm să citească inscripţiile vechilor ctitori de altare, dacă le punem în mâini sfintele cărţi de altădată, dacă le desgropăm inimele de subt cenuşa stearpă a rătăcirei lor de trei generaţii? Cum poţi să furi, când ceea ce a fost al tău ţi se dă, de bunăvoe? Iată ceea ce se întâmplă astăzi în Secuime. Atât şi nimic mai mult. Minoritarii noştri nu vor să înţeleagă dreptul, pe care-l avem la o restitutio in integrum a tuturor bunurilor sufleteşti, de cari am fost deposedaţi într’o lungă apăsare de veacuri asupra Ardealului. Mai ciudat ni se pare, însă, că nici unii de-ai noştri nu se prea grăbesc să priceapă. Astfel, într'un interview acordat ziarului „Keleti Ujsag”, ca un fel de răspuns la imputările d-lui conte Gh. Bethlen, fruntaşul guvernamental d. Romulus Boilă se declară gata să acorde pe seama secuilor o autonomie deplină, oferindu-se să le pună la dispoziţie chiar un fel de comitet suprem, jumătate guvernator, jumătate suveran, — poate chiar pe d. conte Gh. Bethlen însuşi, — care, cu ajutorul unor funcţionari în întregimea lor unguri, să administreze de capul său cele trei judeţe: Ciucul, Odorheiul şi Trei Scaune. Iar ca încheiere, d. Romulus Boilă nu uită să adauge, că acest ademenitor proect ar putea să aibă şi asentimentul d-lui Iuliu Maniu, primul-ministru actual al României. Se înţelege, că în asemenea condiţiuni n’ar mai fi vorba de reîntoarcerea la sânul bisericii strămoşeşti a românilor maghiarizaţi din Secuime. Dacă vom lămuri, însă, pe cititor, spunându-i, că acest d. Romulus Boilă, care ofere secuilor autonomie şi le pune la dispoziţie un Comitesuprem, e acelaş d. Romulus Boilă, care a făcut rost de pensii pe seama foştilor funcţionari maghiari, secretul subitei generozităţi nu va fi greu de aflat. Se vede, că problema minoritară trebue să se complice neîncetat, nu numai din pricina minorităţilor cari sunt, adesea, prea exigente, dar şi de pe urma unora dintre oamenii noştri politici din Ardeal, care, din motive pe care nu mai voim să le cercetăm, se arată prea darnici... Alex. Hodoş ■xOx Ravagiile inudațiilor în Italia Roma, 23. (Rador). — Inundațiile au devastat 4.000 hectare de cultură în apropiere de localitatea Corigliano. Apele au distrus în mai multe locuri linia ferată, între Consenza și Sibari. "*FILAB Bolşevicii din Rusia or fi având multe cusururi, dar au şi o calitate incontestabilă : prevederea. Cel puţin aşa rezultă din o telegramă primită dela Moscova. Comisarii poporului, înspăimântaţi de seceta anilor din urma, s’au gândit să asigure populaţia în contra viitoarelor deficite alimentare. După multe meditaţiuni şi observaţiuni, ei s’au oprit asupra unei constatări din cele mai impresionante. Anume, din când în când se descoperă ,în Siberia şi în alte părţi mai friguroase ale Rusiei, cadavre de oameni şi de animale datând de sute de ani şi conservate totuşi din cauza îngheţului perpetuu, în aşa stare, încât pot fi mâncate him la un banchet oficial. Un asemenea avantaj excepţional trebue să fie pus la contribuţie pentru binele şi fericirea poporului Ca atare, guvernul sovietic a hotărît înfiinţarea unei mari fundaţiuni. Ea va purta numele de „Muzeul Morţilor”. Acolo, se vor depune mereu cadavre de oameni şi animale de toate speţele, în urma unui triaj făcut de persoane competente. Selecţiunea va avea în vedere două elemente : interesul prezentat de morţii reţinuţi, şi eventualităţile lor nutritive. In chipul acesta, bolşvicii au aplicat cu ingeniozitate sfatul latin : utile dulci. Folositor... şi dulce. Ei vor avea în acelaş timp un muzeu sinistru şi un depozit de carne. Cele mai fine mijloace de înfăţişare vor asigura acestei expoziţii un decor pitoresc şi atrăgător, iar cele mai perfecte dispozitive ştiinţifice vor menţine puzderia de mamifere cu două sau mai multe picioare într-un frigorifer imens, oferindu-le posibilitatea să fie vizitate oricând fără nici o neplăcere nazală şi să fie mâncate la discreţie fără riscuri intestinale. De aci înnainte, Rusia, coborîtă atât de jos de bolşevici sub toate raporturile, va avea cel putin o superioritate asuma restului omenirei : acolo nu va putea să moară nimeni de foame, fiindcă morţii se ţin la dispoziţia viilor, să-i sature până n’au mai putea. Dacă nici asta nu înseamnă Paradis, atunci pretenţioasă mai este şi lumea noastră.Dorbei Paris, 23. (Rador). — Ocupându-se de reparaţiile orientale, d. Balet scrie, în „Republique”, următoarele: „In ce priveşte reparaţiile ungare, în principiu ele sunt clare şi aceptate de ţara debitoare. Ungaria trebue să verse timp de 20 de ani, adică dela 1923 până la 1943, 10 milioane coroane anual, cu titlu de reparaţiuni. Ceea ce complică soluţiunea raţională, este că în primul rând Ungaria înţelege să cuprindă în această sumă şi anumite sume destul de importante, datorite la particulari, cari au suferit după urma războiului şi cari au fost sau ar putea să fie înscrişi în sarcina sa cu titlu de despăgubiri particulare. In al doilea rând, ea mai prezintă şi o listă de cheltueli. Statelor cari i-au succedat în posesiunea unor anumite teritorii, adică României, Cehoslovaciei şi Iugoslaviei, notă cu mult superioară reparaţiilor plătite de ea însăşi. BULGARIA RISCĂ Bulgaria strigă din ce în ce mai mult, pe măsură ce i se cedează mai mult. Aceasta este o tactică care reuşeşte uneori. Ei nu vor să plătească decât 8 până la 10 milioane, susţinând ruina economică a ţării, fapt cu totul fals. Mai mult, ei se ridică pe faţă, cu consimţământul autorităţilor şi sub conducerea preoţilor ortodoxi, şi merg să manifesteze în faţa legaţiei Franţei şi a Iugoslaviei exclusiv. Nici nu este nevoie să spunem, că asemenea procedere nu intimidează pe nimeni, şi că, dimpotrivă, ele nu fac decât să strice scopului urmărit. De azi înainte, şi de pe acum chiar, Franţa, la care fwiptWjjwistseqMWiiiiiMiMWMSijrwirnT sau alaturat reprezentanţii Angliei şi Haliei, laSofia, a făcut să se ştie, că dacă Bulgaria nu acceptă cifra de 12 milioane, propusă, în mod automat, Conferinţa de la Haga va reveni la 15 milioane şi la 37 de anuităţi. Demersul marilor puteri la Budapesta Paris, 23 (telegr- particulară). ---- „Petit Parison“ anunţă, că în chestia reparaţiunilor orientale marile puteri vor face, în curând, un demers hotărâtor la Budapesa. Reparaţiile orientale M linii aripi şi lipinei MARON preşedintele comitetului reparaţiilor orientale Isipi lai ifflim a ziarelor - Conferinţa de la Geneva — Londra, 23 (Rador). — Luni se deschide la Geneva, sub preşedinţia lordului Burnham, reprezenta!! Uil Britannie, conferim,a care se va ocupa de dezvoltarea circulaţiei ziarelor şi periodicelor în diferitele ţări ale Europei. Această cormiariţă este urmarea conferinţei experţilor de presă ţinută la Lga Naţiunilor în 1927. Una din rezoluţiile adoptate de acea conferinţă a fost Încurajarea şi favorizarea deplinei libertăţi de circulaţie a tuturor publicaţiilor pe întregul continent, aceasta fiind în sprijinul propagării idei păcii. Se va examina posibilitatea reducerii la minimum posibili a taxelor , chiar la abolirea acelora care stor putea suprima, deasemeni la simplificarea formalităţilor vamale. O chestiune care se va pune, va fi aceea a expediţiei directe din ţara de orgină în ţara de destinaţie fără formalităţi vamale la frontieriile ţărilor tranzitate,, ceea ce implică pierdere de timp şi întârzieri. Dsasaimeni i se va examina posbilitatea transportului rapid al ziarelor cu avionul. Cât despre cenzură, acolo unde există, se va urmări a fi smplificată pe cât posibil. încercări de readucere în viaţă Viena. 25 (telegr. part.). — „Neue Freie Presse“ publică amănunte inetresante asupra încercările de înviere făcute la institutul fiziologic din Viena. La 10 minute după încetarea funcţiunii inimei şi la 20 minute după încetarea res-piraţiei, s-a putut recolora ornzul şi poduce din nou curgerea sângelui din rănile unui cadavru omenesc, printr-un sistem de pompe, puse în mişcare cu ajutorul unei maşine cu motor. Noul procedeu va fi de mare importanţă, în caz că va avea succes, în special la readucerea în viaţă a celor morţi în urma accidentelor. Dramă pasională într’o mănăstire Lemberg, 23. (Telegr. part.). — Intr'o mănăstire de călugăriţe s'a întâmplat o dramă pasională, unică in felul ei. O elevă a internatului de pe lângă această mănăstire, anume Olga Retkom, era amorezată de o călugăriţă. Aceasta bineînţeles a respins-o şi a intervenit ca eleva să fie strămutată la altă mănăstire. Din răzbunare eleva a ucis-o cu un foc de revolver. Eleva și-a tras apoi un glonț în cap. --------x'G* - Liberarea lui Sanchez Guerra Madrid, 23 (Rador). — Consiliul suprem al armatei a decus în unanimitate punerea provizorie in libertate a fostului preşedinte de consiliu Sanchez Guerra şi a locotenentului Cunat, confirmând astfel sentinţa consiliului de r ifzbori din Valencia. Consiliul suprem le-a fixat amândurora domiciliul la Madrid. Din viața iui 1.1, c. Brăina 1.I. C. Brătianu și d-na Eliza Brătianu, pe ceardacul vilei din Florica Un moment de reculegere de G. C. DRAGU, profesor Prin fericite coincidenţe istorice, cari numai la mari intervale de timp se întâmplă şi prin jertfa vieţi a multor sute de mii din cei mai aleşi fii ai neamului nostru, cum şi prin suferinţele cumplite a altor sute de mii din cei cari trăesc încă, înfăptuitam visul de veacuri al înaintaşilor noştrii: toţi, sau aproape toţi cei de un neam şi de un sânge ne găsim azi la un loc, sub steagul patriei comune, România mare ! Dar, un ideal realizat, altui fatal trebue să-i dea locul. Pier popoarele, cari nu au idealuri de realizat! In lupta mare dintre popoare, pe întinsul şi totuşi mărginitul glob pământesc, fie ce popor nu poate păstra colţul geografic, în care destinele l’au fixat, decât sub condiţia de a scoate din întreaga lui ambianţă — sub subsol şi atmosferă — cum şi din virtualităţile lui trupeşti şi sufleteşti, toate comorile de bogăţii materiale şi morale, sub condiţia cu un cuvânt, de a da naştere unei culturi şi civilizaţii proprii spre folosul lui propriu, şi prin schimb de bunuri şi servicii, şi spre folosul altora. Altcum, popoarele sânt expropiate pentru cauză de utilitate internaţională, motive în faţa cărora cei slabi nu găsesc îndurare! Zece ani trecut,au deja unirea cea mare, şi, dacă ne examinăm consciinţa cu nepărtinire, putem oare afirma, că, în acest interval, ne-am îndeplinit toţi datoria ce avem către neam şi Patrie?... Făcut-am toţi ceea ce am fi trebuit fiecare să facem ?.... înainte de toate, înfăptuit-am unirea sufletească între fraţi, diferenţiaţi prin vitregia vremurilor, trăiţi în deosebite regimuri, tradiţii şi vicesitudini istorice ? Este adevărat, că, în scopul unificării sufleteşti, am făcut numeroase legi comune, şcolare, bisericeşti, administrative, economice, fiscale, vamale, etc.; dar, pe unele nu le-am schimbat sau le schimbăm înainte de a le aplica ?... Şi, pe cele ce nu le-am schimbat, le aplicăm oare cu rigoare şi imparţialitate ? Suferim, de la răsboiu încoace, de o lipsă, de o criză, care este primei pala cauză a tuturor celorlalte rele şi crize, de cari suferim, de o criză morală! Pentru înlăturarea ei, pedepsit,am noi pe toţi cei răi, pe trădătorii din timpul răsboiului, pe speculanţii de tot felul şi pe tâlharii din timpul războiului şi de după răsboiu, pe cei de eri şi pe cei de azi ?.... Prin lipsa de sancţiuni celor răi n’am încurajat pe cei nevrednici şi am descurajat pe cei buni ? Educat-am, în anii de după răsboiu, îndeajuns, economiseşte şi sufleteşte poporul nostru bun şi blând aşa ca prin muncă ordonată, să fi creat toate bunurile, bogăţiile, ce am fi putut creia? Situaţia generală economică a Ţării şi cea financiară a Statului este astăzi în proporţie cu ce s’ar fi cuvenit, faţă de îndoirea populaţi'Uiii şi teritoriilor naţionale ?... La adunarea de bani în visteriia Ţării pus-am impozite după puterea de muncă şi producere a fiecăruia ?... Şi ce am adunat în Tesaurul public, cheltuit-am cu măsură şi folos pentru toţi ?... Mandatari de orice fel şi funcţionari publici, cari n’au aplicat sau sub ochii noştri nu aplică legile după drept şi dreptate, cari risipesc, în profit personal sau fură chiar din avutul public, interesaţii cari închid ochii sau comit chiar fraude fiscale, vamale, şi altele, rost-au şi sânt oare pedepsiţi ?... Ce caută pusderia de mijlocitori prin autorităţile publice ? Şi cosiderabilul număr de postulanţi, cari prin influenţe lăturalnice, voiază şi coiup administraţiile publice, nu urmăresc, de cele mai multe ori, soluţionarea cererilor lor, alături de lege, în folosul lor şi în paguba altora sau a Ţării anonime ?... Citim zilnic în gazete nesfârşite cazuri de fraudări de tot felul în paguba Statului; de ce nu citim, concomitent, şi pedepsele aplicate ? Se acuză de fraude nu numai înalţi dregători ai Statului, dar chiar foşti sau actuali miniştri? De ce nu s’au aplicat sau nu se aplică sancţiunile necesare ? Iar dacă acuzările sânt calomnioase de ce nu se pedepsesc calomniatorii ?... Să fie motive de reciprocă menajeare ? S’a vorbit de o lege a cercetării şi justificării averilor de după răsboiu ale funcţionarilor publici, şi ale tuturor celor ce au deţinut sau deţin un mandat pubic, chiar a averii particularilor de cari sânt indicii de origină impură. De ce nu s’a făcut o atare lege ? Agenţi principali, sau complici, mituitori, mituiţi, toţi cei cari calcă legile in paguba avutului public, de ce nu-şi iau pedeapsa meritată ? Şi, acum dacă ne întrebăm de cauza principală a relelor, de cari suferim după răsboiu, n’o găsim oare, în primul rând, în politica detestabilă ce mai toate partidele politice au făcut după răsboiu ? Corupția colegiilor censitare n’am extins’o oare la colegiul votului universal ?.. Nu solicităm adesea voturile alegătorului naiv, promiţându-i lucruri irealizabile sau foloase personale ? Nu s’a înmulţit, după război, speţa urâtă a agenţilor electorali şi a oamenilor, cari fac din politică o meserie, ducând imoralitatea până în ante-camera miniştrilor şi paralizând acţiunea bună chiar a fruntaşilor vieţii noastre publice ? In locul adevăratei educaţiuni politice a alegătorului simplu nu i-am tulburat sufletul cu miragiul unor satisfacţiuni personale, pe cari, oricât de frequentă schimbare a guvernelor nu i le poate aduce ? Nu oare în politica rea, ce am făcut mai cu toţi după război, trebue să găsim concomitent cu scăderea nivelului luptelor politice, cauza relei stări generale economice a Ţării, a situaţiunii precară a finanţelor publice şi a nemulţumirii surde, care ne nelinişteşte şi apasă pe toţi ? Nu este oare momentul ca şefii şi fruntaşii partidelor noastre politice, captivi fiecare, inlăuntrul partidelor lor, şi sub tirania celor răi, să-şi întindă mâna pentru înfăptuirea unui guvern care să pună capăt hatârului, risipei, furtului şi fraudei ; unui guvern care, aplicând legile cu stricteţă şi nepărtinire, faţă de toţi, să încurajeze peste tot munca creatoare şi să aducă, în bogata noastră Ţară, buna rânduială, şi belşugul, la care avem drept, în locul sărăciei şi confuziunii, ce ameninţă cu primejdioase sguduiri sociale ?.. Şi, dacă fruntaşii partidelor politice nu se pot înţelege, opinia publică a mulţimii muncitoare şi cinstite, nu trebue să reacţioneze ? Cei cari veghează la îndeplinirea destinelor neamului nu pot afla mijlocul unui guvern bun, dacă partidele politice nu pot să-l dea ? Toţi cari ne iubim ţara — şi mare este numărul lor — membrii societăţilor culturale şi patriotice ai „Cultului Patriei”, „Astrei”, Ligii Culturale, Caselor naţionale, Ateneului român şi Academiei române.. Atenneelor populare, şi toţi bunii români nu găsesc, că este momentul unei generale revizuiri de conştiinţă pentru formarea unui guvern energic şi patriotic, unui guvern care scuturând relele, ce ne apasă, să dea neamiu lui şi Patriei noastre îndrumarrea, de care se simte nevoe, pentru întărirea veţii noastre naţionale şi păşirea cu mers sigur, spre realizarea ţelurilor noui, cari se pun azi României mari ?.. . -------XQ-7------- Vase sovetice Li c£Lîorie Paris, 23 (Rador). Din Moscova se anunță, prin telegrafia fără fir, că mai multe vase ale flotei mării Baltice vor face o lungă călătorie în străinătate,u -xQx-