Universul, ianuarie 1930 (Anul 48, nr. 1-302)

1930-01-15 / nr. 10

Anul XLVIII Nr. 10 Pagini Exemplarul In ţară 3 Iei In străinătate 6 Iei Pagini ADMINISTRAŢIA 313/71 SECRETARIATUL DE REDACŢIE 356/43 Miercuri 15 Ianuarie 1930 TELEFON: DIRECŢIA 313/72­ 364/64 REDACŢIA: CORESP. CU PROVINCIA 302/98 315/31 Avem nevoie de flota naţională comercială! ’’ Partizanii vânzării, sau în­chirierii vaselor S. M. R. au oa­re cunoştinţă de interesantul raport asupra bugetului mari­nei comerciale franceze pentru 1930, redactat de d. Robert Bel­langer, deputat d’Ille-et-Vi­­laine? Desigur că nu. Ar fi bine să-l citească, de­oarece şi-ar da seama de crima ce o săvâr­şesc împotriva intereselor naţio­nale şi economice, stăruind asu­pra lichidării parcului nostru de vapoare, sub pretextul defi­citului bugetar. Ce spune raportorul bugetului marinei comerciale franceze? El spune că nu mai e nevoe să insiste asupra rolului capital ce-l are o marină comercială în viaţa economică a naţiunilor moderne, că este absolut indis­pensabil unui stat, care are eşire la mare, să poseadă o flotă de comerţ naţională, în raport cu situaţia sa în lume şi cu intere­sele sale economice. Cum ma­rina comercială franceză trece prin o criză, d. Beilanger pro­pune un plan de renovare, în vederea unei impulsiuni vigu­­­roase de intinerire, de extensiu­ne şi de modernizare a flotei comerciale naţionale. El cere mărirea parcului actual, com­pus în majoritate din vase ve­­chi, fără motor; el atrage aten­ţia că nu mai este tolerabil ca Franţa să mai plătească un tri­but atât de greu — 2 miliarde franci „fret“ pavilioanelor străi­ne— ci să comande vase rapide cu motor, spre a avea o flotă comercială capabilă să satisfacă nevoile economiei naţionale. Aceste considemţiuni ar fi bine să le ia în seamă aceia care plănuesc distrugerea modestei noastre flote comerciale-Vasele noastre nu trebue să fie nici vândute, nici închiriate, ci exploatate de S. M. R. după normele indicate de specialişti. In legătură cu această chestiu­ne, atragem atenţia asupra con­­tractelor firmelor străine, care vor expira la 31 Decembrie 1930. E vorba de contractele încheiate cu firmele W. H. Müller din Haga şi Van Der Zee, pe baza cărora au funcţionat de aproa­pe 30 de ani agenţiile străine, ca reprezentante ale S. M. R. Cum aceste agenţii — la care funcţionează şi agenţi adminis­trativi români plătiţi de stat — au realizat mari beneficii din comisioanele la care aveau d­rep­­tul (la navlul mărfurilor şi la vânzarea biletelor pasagerilor), ar fi bine ca, de-acum înainte re­prezentanţa S. M. R., atât în ţară, cât şi în porturile din O­­rient, să se facă de elemente româneşti experimentate­­ de or­ganele sale. Dacă a fost necesar acum 30 ani, ca reprezentanţa S. M. R. să fie încredinţată unor firme străine, când nu aveam elemente româneşti experimentate, astăzi, când avem elemente bune şi ex­perimentate, trebue să renun­ţăm la ofertele străine prea îm­povărătoare. i Furtună violentă pe coastele Angliei Londra, 12 (Rador). — O furtună violentă s-a deslănţuit pe coastele Angliei. Pagubele sunt foarte mari. Navigaţia se face cu greutate. —*—0X0—— Secretul convorbirilor telefonice in Polonia­ ­ Varşovia, 12 (Rador). — In le­gătură cu interceptarea şi di­vulgarea unei convorbiri telefo­nice între preşedintele Republi­­cei şi primul ministru, judecă­torul de instrucţie însărcinat cu ancheta a procedat ori la o inspecţie a centralei telefonice din Varşovia. Cercetarea s-a făcut cu con­cursul unor experţi tehnici şi a constatat că nu există nici un fel de post de­­ascultare a con­vorbirilor. întrucât afacerea a stârnit sensaţie, ministrul peştelor a publicat azi un comunicat prin care constată că secretul cores­pondenței telegrafice şi a con­vorbirilor telefonice este respec­tat cu stricteţe. Delictele con­tra secretului corespondenței sunt pasibile de pedepsele pre­văzute în lege. —----OXO —----­[»perii m­andian st* în Spants ' Madrid, 12. (Rador). — Guver­nul a luat o serie de măsuri pentru a combate căderea cursului pesetei. Pentru a stu­dia situaţia monetară şi meto­dele de asanare vor fi invitaţi la Madrid şase experţi financi­ari străini. Lindbergh nu vrea monument New­ York, 12. (Telegr. part.)— Maiorul Victor Miller a propus, ridicarea unui monument la St. Louis, aviatorului Lindbergh. Acesta i-a remis o scrisoare, comunicându-i categoric, că nu dorește să i se ridice nici­odată un monument. Moartea unui ministru iugoslav Viena, 13 (Rador). — Mini­strul iugoslav al construc­ţiilor, Savkovici care era in­ternat într’un sanatoriu din Viena, a încetat din viaţă ori dimineaţa. —----OXO-------­ Epidemii la Covurlui Galați, 13 Ianuarie Serviciul sanitar al­ Județu­­lui a fost informat că în co­muna Slivna s‘au ivit noui cazuri de febră tifoidă. In comuna Balinteşti s‘a ivit daracul. Sau dat ordine pentru izo­larea bolnavilor. Legea minelor împotriva capitalului naţional 0X0 — Pierderile statului prin concesionarea minelor la străini Legiuitorul din 1928—1929 în aversiunea sa faţă de capitalul naţional a scos la licitaţie ave­rea minieră a statului, socotind că numai licitaţia publică între cei ce îndeplinesc condiţiunile obiective poate să înlăture ar­bitrarul şi poate produce maxi­mum de beneficii pentru stat. (Expunerea de motive pag. XVI). In urma acestei legiuni socie­tăţile străine vor concura la li­Din tabloul de mai sus rezul­tă că societatea ,,Astra Româ­nă“ ar fi cheltuit în mediu a­­nual 1669 lei pentru o tonă de petrol extrasă, pe când societa­tea ,,Creditul Minier“ a cheltuit numai 883 lei. Din cauza marilor cheltueli generale arătate în bilanțurile anuale societatea străină a re­dus considerabil beneficiile Din tablourile de mai sus re­zultă că societatea „Astra Româ­nă" a extras în timp de trei ani 1.931.884­ tone petrol, din care a arătat că i-a rămas un beneficiu atât de mic, încât statul a în­casat pe tot timpul de trei ani abia 19.149.000 lei drept impozit pe venit. In acelaș timp societatea ro­mânească „Creditul Minier“ a extras 1.708.616 tone petrol şi a plătit statului 153.952.300 lei citaţie oferind preţuri superioa­re celor oferite de societăţile româneşti, insă aceste preţuri de concesionare sunt de zeci de ori mai mici decât sumele pe care statul ar fi urmat să le in­­caseze drept impozit pe venit, dacă acele averi miniere ar fi fost concesionate societăţilor ro­mâneşti Intr’adevăr, din bilanţurile a­­nuale se constată, că societăţile nete, precum şi impozitele pe venit cuvenite statului, iar con­siliul său de administraţie a a­­nunţat la 14 Mai 19­29 că pentru viitor societatea va da aceleaşi rezultate, câtă vreme vor fi a­­celeaşi sarcini fiscale. Comparând beneficiile nete şi impozitele pe venit ale celor două societăţi pe anii 1926, 1927 şi 1928 avem următorul tablou: drept impozit pe venit, în afară de redevenţe, impozite miniere, taxe fiscale şi alte impozite. Proporţional cu producţia ur­­meaza că statul trebuia să în­caseze de la soc. Astra Română“ drept impozit pe venit 174 mi­lioane lei în aceşti trei ani, a­­dică statul a fost păgubit cu 155.000.000 lei, pentru ca acel pe­trol a fost extras de o societate străină, iar nu de una românea­scă. Trebue să mai adaug că, de petrolifere străine arată cheltu­­eli generale cu mult mai mari decât societăţile petrolifere ro­mâneşti şi în felul acesta oferă statului sume minimale drept impozit asupra beneficiilor lor. Spre dovadă am comportat bi­lanţurile societăţilor ,,Astra Ro­mână“ şi „Creditul Minier“ în legătură cu producţiile lor pe anii 1925, 1926 1927 şi 1928, în­­­tocmind tabloul care urmează, pe urma beneficiilor nete ale societăţii Creditul Minier, statul a mai încasat în aceşti trei ani încă 55.620.000 lei, sub formă de impozit asupra dividendelor plă­tite acţionarilor. Nu este fără interes să arăt că, la licitaţia terenurilor pe­­trolifere ale Statului din 2 Sep­tembrie 1929, societatea ,,Astra Română“ a obţinut 120 hectare din cele mai bune perimetre mi­­niere pe timp de treizeci ani, pentru 153.000.000 lei, adică cu o sumă mai mică decât paguba avută de Stat la impozitul pe venit numai in trei ani, de pe urma activităţii acestei societăţi. SCOATEREA LA LICITAŢIE PUBLICA A TERENURILOR PETROLIFERE ALE STATU­LUI VA ADUCE ASTFEL MA­XIMUM DE PIERDERI STA­­TUL­UI LA CAPITOLUL IMPO­ZITULUI PE VENIT, FARA VRE-O COMPENSARE LA AL­TE CAPITOLE DE IMPOZITE, Prevederile art. 184 din legea minelor, ca pentru fiecare trei perimetre concesionate prin lici­tație publică să se concesioneze câte unul fără licitație, sunt simple paliative, de­oarece se lasă alegerea perimetrelor şi împărţirea lor la bunul plac al ministrului şi nici nu se preve­de acolo ca acele perimetre să se dea societăţilor româneşti. Prof. dr. Ionescu-Bujor de la Universitatea din Cernăuţi Numele Soc. Anul Beneficiu net lei .Belefu­ne.­ Imposibil pe venit la Vo capita­lei. Astra 1926 79.103.847 5,85 9.001.000 Română 1927 74.099.422 5,46 6.236.000 1928 5.888.879 0,43 3.912.000 19.149 000 Creditul 1926 421.412.542 83,82 63.438.600 Minier 1927 160.948.475 32,01 68.288.000 1928 63.389.103 10,47 22.225.710 153.952.300 Iugoslavi arestaţi de autorităţile italiene Belgrad, 13. (Telegr. part.) — Ziarul ,,Politica“ anunţă, că in­ginerul Dimitrievici, directorul fabreei de ciment din Belgrad şi Milano Dob­inowic, şeful fi­lialei din Iugoslavia a societăţii Wagons Lits, au fost arestaţi de autorităţile italiene în oraşul Domodosala, la frontiera italo­­iugoslavă. Ei se întorceau de la Paris la Belgrad şi aveau atât paşaportul cât şi viza italiană în cea mai perfectă ordine. Ei au stat 6 zile la închisoare şi au fost eliberaţi graţie interven­ţiei consulului iugoslav din Mi­lano şi societăţii de Wagons- Lits. Ei au fost transportaţi până la graniţa iugoslavă sub o escortă puternică de poliţişti. Ziarul „Politica“ adaugă, că în ultimul timp autorităţile ita­liene arestează fără nici un mo­tiv pe cetăţeni iugoslavi, cari trec prin Italia. După alegerea „Miss României“ Automobilul cu „Miss România“ înconjurat de mulţime, la eşirea de la ziarul „Universul“ O ii niroi pii le gai Ploeşti, 13 Ian. O nouă nenorocire, datori­tă gazelor de încălzit s’a pro­dus azi dimineaţă în oraşul nostru. Pe strada Rudului, 63 lo­cuieşte d. Alfred Weiss, fa­bricant de mezeluri care şi-a făcut o instalaţie de gaz. Pe la ora 8 dim., spărgân­­du-se conducta din stradă, ga­zele au năvălit în mare can­titate prin pământ, în casă unde,, venind în contact cu fo­cul din sobă, s-au aprins. Trei camere au fost cuprinse de flăcări. Mobilierul a fost ars, iar d-na Eugenia Weiss s’a ales cu grave arsuri pe faţă şi mâini. Cu multă greutate focul a fost stins. Cetăţenii sunt foarte în­grijoraţi de desele nenorociri produse de gaze. In haos!.. Dintre toţi românii cari trăesc, azi, este unul singur care să-şi mai amintească de o vreme atât de tulbure, de o vreme în care nesiguranţa să plutească atât de stăpână a­­supra ţării ? A mai trecut România pe care am trăit-o, vremuri grele. Am apucat epoci de criză, ani fără ploaie şi fără pâine, ani de strâmtoare pentru toţi, ani de vrajbă mare între partide. Au mai fost. Dar întotdeauna, la orizontul apelor revărsate pe care părea că rătăcim, le zărea ţărmul, întotdeauna era, sub vălmă­şagul furios, ceva stabil. Sim­ţeai că e ceva care nu se miş­că, ceva pe cari să-ţi poţi re­zema, nu numai picioarele, dar şi încrederea. Dar azi ce mai este ? Regimul cel nou, adus pe bra­­ţele atâtor speranţe, n-a dat Ro­mâniei, în schimbul răsturnări­lor pe care le provoacă toate schimbările fundamentale, nici măcar, o cât de slabă compen­saţie de reformă morală. Alături de sărăcie, jertfiri de oameni, biruri crunte, execuţii sumare, situaţ­­ni suprimate şi improvizaţiuni care uim­esc, să fi adus noul regim măcar me­tode noui de guvernare înţe­leaptă şi acel suflu de întine­­r­ire socială, care caracterizează adevăratele revoluţiuni. Dar ce ne-a adus? Vedem, în adevăr, înălţându­­se peste lumea veche sărăcită şi dărăpănată, cu aspect de ruină, un stol de arivişti cu a­­pucături de pasări de pradă ! Aceşti necunoscuţi, fără ilus­traţie­ cărora, ungpa din ei, li s-a dat în exploa­tare, nu numai bugetul dar şi ţinuturile ţării sfârticată în loturi de pricop­seală, sunt tot ce a produs mai strălucit ca oameni noui regi­mul cel nou. Afară de una sau două ex­­cepţiuni, cine sunt oamenii că­rora li s-a dat ţara în stăpâ­nire ? Reforma morală, după care au oftat speranţele legitime ale unui popor aproape renăscut, o vedem la ce se reduce: munci­torii ucişi la Lupeni, parlamen­tarii cari apasă ţara cu biruri pe care numai dânşii nu le plă­tesc, ziare confiscate, bande voi­niceşti cari năvălesc prin tipo­grafii şi sfarmă lucrările tipo­grafice !... Şi niici atât nu e totul. Ceea­ ce e mai grav, e că în vâltoarea bolnăvicioasă a lupte­lor fără idei şi a năzuinţelor fără ideal, a fost târît şi acel ceva care, pentru liniştea aces­tei ţări, nu ar fi trebuit să fie târît, cel puţin astăzi. Şi de aceea haosul! Un străin care a trăit multă vreme la Rusia şi care, după revoluţie, s-a stabilit în Româ­nia, îmi spunea zilele din Urm­ă: — Ce se petrece aci nu e bine! Tocmai aşa a început mişcarea şi în Rusia!.,, Românii care-şi iubesc ţara, fără preocupare de cine guver­nează sau de cine are să vie, stau martori îndureraţi la tot şi văd că se întâmplă. Şi ",îngrijorarea lor creşte cu credinţa care se înfige în sufle­te, cum că primejdia nu vine atât deja rău, cât vine dela ne­putinţa de a-l înlătura ! CONSTANTIN BACALBAŞA Duminică s’a ales „Miss Românic" pe 1930 ~ Un concurs csra poate fi socotit ca un eveniment — In asistenta unui numeros pu­blic, care n‘a putut decât să aş­tepte proclamarea rezultatului, fă­ră a putea prim defilarea candi­datelor, — s'a ales. Duminică di­mineaţa, „Miss România", la con­­cursul de frumuseţe organizat de revista ,,Ilustraţiunea Română". Familiile concurentelor au ţinut să fie de faţă la proclamarea Miss României", subliniind, cu­­ prezenţa lor, importanţa deose­bită a acestui concurs, întrucât se ştie că fericita aleasă e che­mată să reprezinte România la marile serbări date la Paris şi a­­poi la concursul mondial de la Rio de Janeiro, în America de sud. Concursul sa ţinut în una din marile săli ale nouei clădiri a pa­­latului ziarului „Universul", sală special amenajată în acest scop. Intre publicul din sală şi salo­nul unde era adunat juriul, o cor­­tină împiedeca asistenta de a ve­dea pe candidatele ce se perindau. CONSTITUIREA JURIULUI EXAMINATOR La ora 10,30, juriul era complet constituit, sub prezidenţia d-lui Gr. Urlăreanu şi în asistenta d.lui Stelian Popescu, directorul zia­rului „Universul". Juriul a fost compus din d-nii: Cincinat Pavelescu, Radu D. Ro­­setti, prof. dr. Gerota, general Nicoleanu, pictorul Steriade, Al. P. Necşeşti, general dr. Papiu. PRIMA EXAMINARE A CA­N­­DI­DATELOR Una câte una, candidatele, con­duse de d-nii Moisescu si Teodo­ra, din partea revistei „Ilustraţiu­­nea Română“, au început să se perinde pe dinaintea ochiului scrutător al juriului. Poeţi consacraţi, pictori de sea­­mă, sculptori cu faimă şi esteţi, reprezentanţi ai tuturor genurilor de arta, cu creionul şi cu carnetul în faţă, îşi notau aprecierile asu­pra fiecărei din tinerele concu­rente. Când timide, când încrezătoare în graţia şi farmecele lor, con­curentele defilau, — necunoscute ca nume, — existând fiecare în forma unui număr de ordine. Conduse­se o estradă luminată şi admirabil decorată în faţa ju­riului, ele se mişcau elegant şi descinzând spre a trece apoi prin faţa mesei juriului, conduse spre o altă uşă a sălii comisiuni exa­minatoare. Cele mai variate tipuri de frumuseţe se succedau, făcând pe membri să-şi chibzuiască înde­lung nota, să o compare cu nota pusă precedentei şi să ceară ade­seori ca concurenta să revină, pentru ca personalitatea ei să fie apreciată întreagă. Pictorul vedea armonia şi far­mecul privirii. Sculptorul căuta să-şi ghicească liniile unui model ideal, îndelung căutat, poetul căuta graţia caldă a personali-parte şi ieşirea prin alta, a tine­relor concurente, asistenţa încercă să ghicească, chiar pe figura lor, primirea ce li s'a făcut de juriu, fără să ştie că membrii comisiu­­nii, reţinându-se dela orice apre­ciere, nu făceau decât să noteze. Când şi când, la apariţia câte unei tinere de o excepţională fru­museţe, publicul din sală aplauda şi ovaţiona. Era un avertisment, pentru ju­riu, cu intră un nou exemplar care le pu reţine îndelung aten­ţiunea, făcându-i din nou să se simtă in încurcătură şi să-şi chib­­zuiască bine nota. Un mare aparat de radio „At­­mater Kent", care transmite con­certul simfonic de la Ateneu pu­nea o notă festivă în marea sală infesala de public... JURIUL PROCEDEAZĂ LA A DOUA PROBA Prima probă, care a dus la o primă selecţionare a candidatelor, s-a terminat. Din foarte marele număr de concurente prezintate, juriul a notat pe şapte tinere cari s-au impus în mod puternic atenţiunii sale. Preşedintele comisiunii citeşte numerele înfăţişând pe candida­tele pline de distincţie, şi mem­brii, consultându-şi carnetul de note, sunt toţi de acord asupra grupului care trebuie revăzut, din el urmând să se desemneze „Miss România“. Şapte frumuseţi reintră, de data aceasta în grup, mai emo­ţionate decât la prima operaţie. Ele sunt conştiente de importanţa momentului şi, sigur, de însuşi­rile­ lor, se mişcă de data aceasta ca într-f o reuniune de societate. Toalete distinse, siluete ele­gante, tinereţe strălucitoare, nu­mai grafie şi frumuseţe. Obiectivele fotografice le fixează din toate părţile, in di­verse poze şi atitudini. Juriul apreciază, şi iar apre­ciază... Se pun candidatelor întrebări de ordin general, li se spun ama­bilităţi şi sunt din nou rugate să se mişte, să meargă prin sală... Să fie, oare, clipa hotărîtoare ? Această nouă examinare va da pe „Miss România"? Sau va fi ocaziunea unei noui selecţiuni, urmând ca într'o altă examinare să fie proclamată aceea care va duce faima frumuseţii româneşti peste Equator, în celalt emisfer al Pământului ? Aceeaş întrebare şi-o pune şi publicul din sala cea mare, aş­teptând într'o simţită încordare. Americanizat în bună măsură şi obicinuit cu reuniunile de box ori cu cursele, între spectatori se angajează nariuri. — Ascultă ce-ţi spun eu ! Uite-o ! Asta iese ! — Doamne fereşte ! Uite-te ici !.. Ce zici ? — Pariezi ? — Pariez ! PROBA FINALĂ Comisiunea a chibzuit şi, cu regretul că nu poate să aleagă mai multe „Miss România’ , cân­tăreşte din nou însemnările lu­ate, apreciază şi compară. Mem­­ b­ra Zoe Dona, „Miss România“ Cont­­trare în pag. 2-a lom­itiu, Jan Zaharof, Van Saa­­nen, Sl. Brăiloiu, Mihail Mora, Codici Ştefănescu, R. Seişeanu, Andrei lonescu, sculptorul Seve­­rin, col. G. Brătescu, Mihail Ne­gru, arhitect Smărăndescu, sculp­torul Burcă, Al. Macrodj, Spin, Victor Eftimiu, Dumitrescu-Bum­­beşti, B. Cecropide, Corneliu Mol­doveanu, S. A. Moisescu şi T. A Teodoru După ce s'au dat membrilor ju­riului indicafiuni asupra metodei de urmat, în scopul simplificării operaţiei, — dat fiind că numărul candidatelor era foarte mare, — au început să se introducă con­curentele s­taţii, estetul urmărea mişcarea de ansamblu, ştiinţa prezintă­rii în lume. Câte un răutăcios, cu ochelarii fixaţi, făcea o amabilă glumă cu câte o candidată emoţionată, care trecea cu gura strânsă.. Răutăciosul era amabil, numai ca să vadă dinţii concurentei, te­­m­ându-se ca conformaţia lor să nu strice frumuseţea unui admi­rabil profil. PUBLICUL APLAUDA ŞI OVA­ŢIONEAZĂ In vremea aceasta, publicul din sală participa indirect la m emo­­ţiunea candidatelor. Urmărind doar init­area ,pe o­auni se consultă, îşi susţine fie­care punctul de vedere al ge­nului de artă pe care-i repre­zintă. La urmă, decretează: „Intră din nou, pentru­­ proba finală, patru candidate. Numerele 71 210, 267 şi 270!"' Preşedintele iuri­itui, senten­ţios, anunţă : „Atrag atenţiunea d-lor mem­bri, că din cele patru­ candidate ce vor apare acum, în proba fi­nală, domnii Membri vor alege pe „Miss România” pe 1930”. Ultimele şase

Next