Universul, ianuarie 1930 (Anul 48, nr. 1-302)
1930-01-15 / nr. 10
Anul XLVIII Nr. 10 Pagini Exemplarul In ţară 3 Iei In străinătate 6 Iei Pagini ADMINISTRAŢIA 313/71 SECRETARIATUL DE REDACŢIE 356/43 Miercuri 15 Ianuarie 1930 TELEFON: DIRECŢIA 313/72 364/64 REDACŢIA: CORESP. CU PROVINCIA 302/98 315/31 Avem nevoie de flota naţională comercială! ’’ Partizanii vânzării, sau închirierii vaselor S. M. R. au oare cunoştinţă de interesantul raport asupra bugetului marinei comerciale franceze pentru 1930, redactat de d. Robert Bellanger, deputat d’Ille-et-Vilaine? Desigur că nu. Ar fi bine să-l citească, deoarece şi-ar da seama de crima ce o săvârşesc împotriva intereselor naţionale şi economice, stăruind asupra lichidării parcului nostru de vapoare, sub pretextul deficitului bugetar. Ce spune raportorul bugetului marinei comerciale franceze? El spune că nu mai e nevoe să insiste asupra rolului capital ce-l are o marină comercială în viaţa economică a naţiunilor moderne, că este absolut indispensabil unui stat, care are eşire la mare, să poseadă o flotă de comerţ naţională, în raport cu situaţia sa în lume şi cu interesele sale economice. Cum marina comercială franceză trece prin o criză, d. Beilanger propune un plan de renovare, în vederea unei impulsiuni viguroase de intinerire, de extensiune şi de modernizare a flotei comerciale naţionale. El cere mărirea parcului actual, compus în majoritate din vase vechi, fără motor; el atrage atenţia că nu mai este tolerabil ca Franţa să mai plătească un tribut atât de greu — 2 miliarde franci „fret“ pavilioanelor străine— ci să comande vase rapide cu motor, spre a avea o flotă comercială capabilă să satisfacă nevoile economiei naţionale. Aceste considemţiuni ar fi bine să le ia în seamă aceia care plănuesc distrugerea modestei noastre flote comerciale-Vasele noastre nu trebue să fie nici vândute, nici închiriate, ci exploatate de S. M. R. după normele indicate de specialişti. In legătură cu această chestiune, atragem atenţia asupra contractelor firmelor străine, care vor expira la 31 Decembrie 1930. E vorba de contractele încheiate cu firmele W. H. Müller din Haga şi Van Der Zee, pe baza cărora au funcţionat de aproape 30 de ani agenţiile străine, ca reprezentante ale S. M. R. Cum aceste agenţii — la care funcţionează şi agenţi administrativi români plătiţi de stat — au realizat mari beneficii din comisioanele la care aveau dreptul (la navlul mărfurilor şi la vânzarea biletelor pasagerilor), ar fi bine ca, de-acum înainte reprezentanţa S. M. R., atât în ţară, cât şi în porturile din Orient, să se facă de elemente româneşti experimentate de organele sale. Dacă a fost necesar acum 30 ani, ca reprezentanţa S. M. R. să fie încredinţată unor firme străine, când nu aveam elemente româneşti experimentate, astăzi, când avem elemente bune şi experimentate, trebue să renunţăm la ofertele străine prea împovărătoare. i Furtună violentă pe coastele Angliei Londra, 12 (Rador). — O furtună violentă s-a deslănţuit pe coastele Angliei. Pagubele sunt foarte mari. Navigaţia se face cu greutate. —*—0X0—— Secretul convorbirilor telefonice in Polonia Varşovia, 12 (Rador). — In legătură cu interceptarea şi divulgarea unei convorbiri telefonice între preşedintele Republicei şi primul ministru, judecătorul de instrucţie însărcinat cu ancheta a procedat ori la o inspecţie a centralei telefonice din Varşovia. Cercetarea s-a făcut cu concursul unor experţi tehnici şi a constatat că nu există nici un fel de post deascultare a convorbirilor. întrucât afacerea a stârnit sensaţie, ministrul peştelor a publicat azi un comunicat prin care constată că secretul corespondenței telegrafice şi a convorbirilor telefonice este respectat cu stricteţe. Delictele contra secretului corespondenței sunt pasibile de pedepsele prevăzute în lege. —----OXO —----[»perii mandian st* în Spants ' Madrid, 12. (Rador). — Guvernul a luat o serie de măsuri pentru a combate căderea cursului pesetei. Pentru a studia situaţia monetară şi metodele de asanare vor fi invitaţi la Madrid şase experţi financiari străini. Lindbergh nu vrea monument New York, 12. (Telegr. part.)— Maiorul Victor Miller a propus, ridicarea unui monument la St. Louis, aviatorului Lindbergh. Acesta i-a remis o scrisoare, comunicându-i categoric, că nu dorește să i se ridice niciodată un monument. Moartea unui ministru iugoslav Viena, 13 (Rador). — Ministrul iugoslav al construcţiilor, Savkovici care era internat într’un sanatoriu din Viena, a încetat din viaţă ori dimineaţa. —----OXO------- Epidemii la Covurlui Galați, 13 Ianuarie Serviciul sanitar al Județului a fost informat că în comuna Slivna s‘au ivit noui cazuri de febră tifoidă. In comuna Balinteşti s‘a ivit daracul. Sau dat ordine pentru izolarea bolnavilor. Legea minelor împotriva capitalului naţional 0X0 — Pierderile statului prin concesionarea minelor la străini Legiuitorul din 1928—1929 în aversiunea sa faţă de capitalul naţional a scos la licitaţie averea minieră a statului, socotind că numai licitaţia publică între cei ce îndeplinesc condiţiunile obiective poate să înlăture arbitrarul şi poate produce maximum de beneficii pentru stat. (Expunerea de motive pag. XVI). In urma acestei legiuni societăţile străine vor concura la liDin tabloul de mai sus rezultă că societatea ,,Astra Română“ ar fi cheltuit în mediu anual 1669 lei pentru o tonă de petrol extrasă, pe când societatea ,,Creditul Minier“ a cheltuit numai 883 lei. Din cauza marilor cheltueli generale arătate în bilanțurile anuale societatea străină a redus considerabil beneficiile Din tablourile de mai sus rezultă că societatea „Astra Română" a extras în timp de trei ani 1.931.884 tone petrol, din care a arătat că i-a rămas un beneficiu atât de mic, încât statul a încasat pe tot timpul de trei ani abia 19.149.000 lei drept impozit pe venit. In acelaș timp societatea românească „Creditul Minier“ a extras 1.708.616 tone petrol şi a plătit statului 153.952.300 lei citaţie oferind preţuri superioare celor oferite de societăţile româneşti, insă aceste preţuri de concesionare sunt de zeci de ori mai mici decât sumele pe care statul ar fi urmat să le incaseze drept impozit pe venit, dacă acele averi miniere ar fi fost concesionate societăţilor româneşti Intr’adevăr, din bilanţurile anuale se constată, că societăţile nete, precum şi impozitele pe venit cuvenite statului, iar consiliul său de administraţie a anunţat la 14 Mai 1929 că pentru viitor societatea va da aceleaşi rezultate, câtă vreme vor fi aceleaşi sarcini fiscale. Comparând beneficiile nete şi impozitele pe venit ale celor două societăţi pe anii 1926, 1927 şi 1928 avem următorul tablou: drept impozit pe venit, în afară de redevenţe, impozite miniere, taxe fiscale şi alte impozite. Proporţional cu producţia urmeaza că statul trebuia să încaseze de la soc. Astra Română“ drept impozit pe venit 174 milioane lei în aceşti trei ani, adică statul a fost păgubit cu 155.000.000 lei, pentru ca acel petrol a fost extras de o societate străină, iar nu de una românească. Trebue să mai adaug că, de petrolifere străine arată cheltueli generale cu mult mai mari decât societăţile petrolifere româneşti şi în felul acesta oferă statului sume minimale drept impozit asupra beneficiilor lor. Spre dovadă am comportat bilanţurile societăţilor ,,Astra Română“ şi „Creditul Minier“ în legătură cu producţiile lor pe anii 1925, 1926 1927 şi 1928, întocmind tabloul care urmează, pe urma beneficiilor nete ale societăţii Creditul Minier, statul a mai încasat în aceşti trei ani încă 55.620.000 lei, sub formă de impozit asupra dividendelor plătite acţionarilor. Nu este fără interes să arăt că, la licitaţia terenurilor petrolifere ale Statului din 2 Septembrie 1929, societatea ,,Astra Română“ a obţinut 120 hectare din cele mai bune perimetre miniere pe timp de treizeci ani, pentru 153.000.000 lei, adică cu o sumă mai mică decât paguba avută de Stat la impozitul pe venit numai in trei ani, de pe urma activităţii acestei societăţi. SCOATEREA LA LICITAŢIE PUBLICA A TERENURILOR PETROLIFERE ALE STATULUI VA ADUCE ASTFEL MAXIMUM DE PIERDERI STATULUI LA CAPITOLUL IMPOZITULUI PE VENIT, FARA VRE-O COMPENSARE LA ALTE CAPITOLE DE IMPOZITE, Prevederile art. 184 din legea minelor, ca pentru fiecare trei perimetre concesionate prin licitație publică să se concesioneze câte unul fără licitație, sunt simple paliative, deoarece se lasă alegerea perimetrelor şi împărţirea lor la bunul plac al ministrului şi nici nu se prevede acolo ca acele perimetre să se dea societăţilor româneşti. Prof. dr. Ionescu-Bujor de la Universitatea din Cernăuţi Numele Soc. Anul Beneficiu net lei .Belefune. Imposibil pe venit la Vo capitalei. Astra 1926 79.103.847 5,85 9.001.000 Română 1927 74.099.422 5,46 6.236.000 1928 5.888.879 0,43 3.912.000 19.149 000 Creditul 1926 421.412.542 83,82 63.438.600 Minier 1927 160.948.475 32,01 68.288.000 1928 63.389.103 10,47 22.225.710 153.952.300 Iugoslavi arestaţi de autorităţile italiene Belgrad, 13. (Telegr. part.) — Ziarul ,,Politica“ anunţă, că inginerul Dimitrievici, directorul fabreei de ciment din Belgrad şi Milano Dobinowic, şeful filialei din Iugoslavia a societăţii Wagons Lits, au fost arestaţi de autorităţile italiene în oraşul Domodosala, la frontiera italoiugoslavă. Ei se întorceau de la Paris la Belgrad şi aveau atât paşaportul cât şi viza italiană în cea mai perfectă ordine. Ei au stat 6 zile la închisoare şi au fost eliberaţi graţie intervenţiei consulului iugoslav din Milano şi societăţii de Wagons- Lits. Ei au fost transportaţi până la graniţa iugoslavă sub o escortă puternică de poliţişti. Ziarul „Politica“ adaugă, că în ultimul timp autorităţile italiene arestează fără nici un motiv pe cetăţeni iugoslavi, cari trec prin Italia. După alegerea „Miss României“ Automobilul cu „Miss România“ înconjurat de mulţime, la eşirea de la ziarul „Universul“ O ii niroi pii le gai Ploeşti, 13 Ian. O nouă nenorocire, datorită gazelor de încălzit s’a produs azi dimineaţă în oraşul nostru. Pe strada Rudului, 63 locuieşte d. Alfred Weiss, fabricant de mezeluri care şi-a făcut o instalaţie de gaz. Pe la ora 8 dim., spărgându-se conducta din stradă, gazele au năvălit în mare cantitate prin pământ, în casă unde,, venind în contact cu focul din sobă, s-au aprins. Trei camere au fost cuprinse de flăcări. Mobilierul a fost ars, iar d-na Eugenia Weiss s’a ales cu grave arsuri pe faţă şi mâini. Cu multă greutate focul a fost stins. Cetăţenii sunt foarte îngrijoraţi de desele nenorociri produse de gaze. In haos!.. Dintre toţi românii cari trăesc, azi, este unul singur care să-şi mai amintească de o vreme atât de tulbure, de o vreme în care nesiguranţa să plutească atât de stăpână asupra ţării ? A mai trecut România pe care am trăit-o, vremuri grele. Am apucat epoci de criză, ani fără ploaie şi fără pâine, ani de strâmtoare pentru toţi, ani de vrajbă mare între partide. Au mai fost. Dar întotdeauna, la orizontul apelor revărsate pe care părea că rătăcim, le zărea ţărmul, întotdeauna era, sub vălmăşagul furios, ceva stabil. Simţeai că e ceva care nu se mişcă, ceva pe cari să-ţi poţi rezema, nu numai picioarele, dar şi încrederea. Dar azi ce mai este ? Regimul cel nou, adus pe braţele atâtor speranţe, n-a dat României, în schimbul răsturnărilor pe care le provoacă toate schimbările fundamentale, nici măcar, o cât de slabă compensaţie de reformă morală. Alături de sărăcie, jertfiri de oameni, biruri crunte, execuţii sumare, situaţni suprimate şi improvizaţiuni care uimesc, să fi adus noul regim măcar metode noui de guvernare înţeleaptă şi acel suflu de întinerire socială, care caracterizează adevăratele revoluţiuni. Dar ce ne-a adus? Vedem, în adevăr, înălţânduse peste lumea veche sărăcită şi dărăpănată, cu aspect de ruină, un stol de arivişti cu apucături de pasări de pradă ! Aceşti necunoscuţi, fără ilustraţie cărora, ungpa din ei, li s-a dat în exploatare, nu numai bugetul dar şi ţinuturile ţării sfârticată în loturi de pricopseală, sunt tot ce a produs mai strălucit ca oameni noui regimul cel nou. Afară de una sau două excepţiuni, cine sunt oamenii cărora li s-a dat ţara în stăpânire ? Reforma morală, după care au oftat speranţele legitime ale unui popor aproape renăscut, o vedem la ce se reduce: muncitorii ucişi la Lupeni, parlamentarii cari apasă ţara cu biruri pe care numai dânşii nu le plătesc, ziare confiscate, bande voiniceşti cari năvălesc prin tipografii şi sfarmă lucrările tipografice !... Şi niici atât nu e totul. Ceea ce e mai grav, e că în vâltoarea bolnăvicioasă a luptelor fără idei şi a năzuinţelor fără ideal, a fost târît şi acel ceva care, pentru liniştea acestei ţări, nu ar fi trebuit să fie târît, cel puţin astăzi. Şi de aceea haosul! Un străin care a trăit multă vreme la Rusia şi care, după revoluţie, s-a stabilit în România, îmi spunea zilele din Urmă: — Ce se petrece aci nu e bine! Tocmai aşa a început mişcarea şi în Rusia!.,, Românii care-şi iubesc ţara, fără preocupare de cine guvernează sau de cine are să vie, stau martori îndureraţi la tot şi văd că se întâmplă. Şi ",îngrijorarea lor creşte cu credinţa care se înfige în suflete, cum că primejdia nu vine atât deja rău, cât vine dela neputinţa de a-l înlătura ! CONSTANTIN BACALBAŞA Duminică s’a ales „Miss Românic" pe 1930 ~ Un concurs csra poate fi socotit ca un eveniment — In asistenta unui numeros public, care n‘a putut decât să aştepte proclamarea rezultatului, fără a putea prim defilarea candidatelor, — s'a ales. Duminică dimineaţa, „Miss România", la concursul de frumuseţe organizat de revista ,,Ilustraţiunea Română". Familiile concurentelor au ţinut să fie de faţă la proclamarea Miss României", subliniind, cu prezenţa lor, importanţa deosebită a acestui concurs, întrucât se ştie că fericita aleasă e chemată să reprezinte România la marile serbări date la Paris şi apoi la concursul mondial de la Rio de Janeiro, în America de sud. Concursul sa ţinut în una din marile săli ale nouei clădiri a palatului ziarului „Universul", sală special amenajată în acest scop. Intre publicul din sală şi salonul unde era adunat juriul, o cortină împiedeca asistenta de a vedea pe candidatele ce se perindau. CONSTITUIREA JURIULUI EXAMINATOR La ora 10,30, juriul era complet constituit, sub prezidenţia d-lui Gr. Urlăreanu şi în asistenta d.lui Stelian Popescu, directorul ziarului „Universul". Juriul a fost compus din d-nii: Cincinat Pavelescu, Radu D. Rosetti, prof. dr. Gerota, general Nicoleanu, pictorul Steriade, Al. P. Necşeşti, general dr. Papiu. PRIMA EXAMINARE A CANDIDATELOR Una câte una, candidatele, conduse de d-nii Moisescu si Teodora, din partea revistei „Ilustraţiunea Română“, au început să se perinde pe dinaintea ochiului scrutător al juriului. Poeţi consacraţi, pictori de seamă, sculptori cu faimă şi esteţi, reprezentanţi ai tuturor genurilor de arta, cu creionul şi cu carnetul în faţă, îşi notau aprecierile asupra fiecărei din tinerele concurente. Când timide, când încrezătoare în graţia şi farmecele lor, concurentele defilau, — necunoscute ca nume, — existând fiecare în forma unui număr de ordine. Condusese o estradă luminată şi admirabil decorată în faţa juriului, ele se mişcau elegant şi descinzând spre a trece apoi prin faţa mesei juriului, conduse spre o altă uşă a sălii comisiuni examinatoare. Cele mai variate tipuri de frumuseţe se succedau, făcând pe membri să-şi chibzuiască îndelung nota, să o compare cu nota pusă precedentei şi să ceară adeseori ca concurenta să revină, pentru ca personalitatea ei să fie apreciată întreagă. Pictorul vedea armonia şi farmecul privirii. Sculptorul căuta să-şi ghicească liniile unui model ideal, îndelung căutat, poetul căuta graţia caldă a personali-parte şi ieşirea prin alta, a tinerelor concurente, asistenţa încercă să ghicească, chiar pe figura lor, primirea ce li s'a făcut de juriu, fără să ştie că membrii comisiunii, reţinându-se dela orice apreciere, nu făceau decât să noteze. Când şi când, la apariţia câte unei tinere de o excepţională frumuseţe, publicul din sală aplauda şi ovaţiona. Era un avertisment, pentru juriu, cu intră un nou exemplar care le pu reţine îndelung atenţiunea, făcându-i din nou să se simtă in încurcătură şi să-şi chibzuiască bine nota. Un mare aparat de radio „Atmater Kent", care transmite concertul simfonic de la Ateneu punea o notă festivă în marea sală infesala de public... JURIUL PROCEDEAZĂ LA A DOUA PROBA Prima probă, care a dus la o primă selecţionare a candidatelor, s-a terminat. Din foarte marele număr de concurente prezintate, juriul a notat pe şapte tinere cari s-au impus în mod puternic atenţiunii sale. Preşedintele comisiunii citeşte numerele înfăţişând pe candidatele pline de distincţie, şi membrii, consultându-şi carnetul de note, sunt toţi de acord asupra grupului care trebuie revăzut, din el urmând să se desemneze „Miss România“. Şapte frumuseţi reintră, de data aceasta în grup, mai emoţionate decât la prima operaţie. Ele sunt conştiente de importanţa momentului şi, sigur, de însuşirile lor, se mişcă de data aceasta ca într-f o reuniune de societate. Toalete distinse, siluete elegante, tinereţe strălucitoare, numai grafie şi frumuseţe. Obiectivele fotografice le fixează din toate părţile, in diverse poze şi atitudini. Juriul apreciază, şi iar apreciază... Se pun candidatelor întrebări de ordin general, li se spun amabilităţi şi sunt din nou rugate să se mişte, să meargă prin sală... Să fie, oare, clipa hotărîtoare ? Această nouă examinare va da pe „Miss România"? Sau va fi ocaziunea unei noui selecţiuni, urmând ca într'o altă examinare să fie proclamată aceea care va duce faima frumuseţii româneşti peste Equator, în celalt emisfer al Pământului ? Aceeaş întrebare şi-o pune şi publicul din sala cea mare, aşteptând într'o simţită încordare. Americanizat în bună măsură şi obicinuit cu reuniunile de box ori cu cursele, între spectatori se angajează nariuri. — Ascultă ce-ţi spun eu ! Uite-o ! Asta iese ! — Doamne fereşte ! Uite-te ici !.. Ce zici ? — Pariezi ? — Pariez ! PROBA FINALĂ Comisiunea a chibzuit şi, cu regretul că nu poate să aleagă mai multe „Miss România’ , cântăreşte din nou însemnările luate, apreciază şi compară. Mem bra Zoe Dona, „Miss România“ Conttrare în pag. 2-a lomitiu, Jan Zaharof, Van Saanen, Sl. Brăiloiu, Mihail Mora, Codici Ştefănescu, R. Seişeanu, Andrei lonescu, sculptorul Severin, col. G. Brătescu, Mihail Negru, arhitect Smărăndescu, sculptorul Burcă, Al. Macrodj, Spin, Victor Eftimiu, Dumitrescu-Bumbeşti, B. Cecropide, Corneliu Moldoveanu, S. A. Moisescu şi T. A Teodoru După ce s'au dat membrilor juriului indicafiuni asupra metodei de urmat, în scopul simplificării operaţiei, — dat fiind că numărul candidatelor era foarte mare, — au început să se introducă concurentele staţii, estetul urmărea mişcarea de ansamblu, ştiinţa prezintării în lume. Câte un răutăcios, cu ochelarii fixaţi, făcea o amabilă glumă cu câte o candidată emoţionată, care trecea cu gura strânsă.. Răutăciosul era amabil, numai ca să vadă dinţii concurentei, temându-se ca conformaţia lor să nu strice frumuseţea unui admirabil profil. PUBLICUL APLAUDA ŞI OVAŢIONEAZĂ In vremea aceasta, publicul din sală participa indirect la m emoţiunea candidatelor. Urmărind doar initarea ,pe oauni se consultă, îşi susţine fiecare punctul de vedere al genului de artă pe care-i reprezintă. La urmă, decretează: „Intră din nou, pentru proba finală, patru candidate. Numerele 71 210, 267 şi 270!"' Preşedintele iuriitui, sentenţios, anunţă : „Atrag atenţiunea d-lor membri, că din cele patru candidate ce vor apare acum, în proba finală, domnii Membri vor alege pe „Miss România” pe 1930”. Ultimele şase