Universul, octombrie 1930 (Anul 48, nr. 239-269)

1930-10-14 / nr. 252

Anul XLVIII FONDATOR: 131­11 CAZZAVIL­LAN 6 Pagini EXEMPLARUL le­ străinătate 6 Ie 1­0 Pagini a citit Nr. 252 Marţi 14 Octombrie 1930­­ UNIVERSUL CELE DIN URMĂ ŞTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGĂ TELEGRAFICE ŞI TELEFONICE DIRECTOR: STELIAN POPESCU REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: Bucureşti, Str. Brezoianu No. 9-11 TELEFON: DIRECŢIA 313/72—364/64 ADMINISTRAŢIA 313/71 SECRETARIATUL DE REDACŢIE 356/43 REDACŢIA: CORESP. CU PROVINCIA 302/98-335/31 UN APEL Intr’o publicaţi­une însufle­ţită şi scrisă de um ofiţer de rezervă din toate armele şi din toate gradele, a apărut de curând un apel semnificativ. Se cere românilor aflaţi în străinătate, să reacţioneze mai viu contra nedreptăţilor, in­sinuărilor şi celorlalte mano­pere îndreptate împotriva in­tereselor naţionale de tot fe­lul. Aceia cari sunt şi ofiţeri de rezervă sunt în special o­­biectul acestei chemări. Intervenţiunea nu este nici inutilă, nici nepotrivită. Este în adevăr nevoe de mai multă vigoare în demascarea şi com­baterea acestor tentative, da­torite apm­ ignorării stărilor reale, dar de cele mai multe ori unor sentimente şi preocu­pări josnice. Nu trebue să uite nimeni că aparţine unei colectivităţi naţionale, intere­sate deopotrivă ca prestigiul Statului să fie cât mai sus şi numele ţării să răsune cât mai respectabil. Atâţia români cutreeră me­reu străinătatea ; mulţi ră­mân în diferite părţi timp mai îndelungat pentru instrucţiu­ne, ocupaţii, sănătate, distrac­ţii ; sunt numeroşi aceia cari vieţuesc aiurea, intervale mai lungi sau mai scurte, pe soco­teala Statului, cu sau fără fo­los pentru el şi pentru ei. De la toţi aceştia se aşteaptă o mai promptă şi mai susţinută lup­tă contra răutăţilor consa­crate ţării de bolşevici, de mi­noritari, de foşti duşmani, de debitori şi creditori de rea credinţă, de ignoranţi şi de naivi. Minciuni în ziare in­duse în eroare sau plătite, în­truniri de protestare con­tra unor fapte născocite sau exagerate, articole bazate pe date eronate sau falsificate, alarme deslănţuite pe inciden­te comune tuturor ţărilor din cauze specifice epocii curente, sunt speculate contra Ro­mâniei cu mai multă extensi­une decât împotriva altor sta­te, din pricina anemiei ce­­ întâmpină, în locul unei rezis­tenţe energice şi perseve­rente. Avem inferioritatea de a fi serviţi diplomatiiceşte, în li­nele părţi, mai slab decât alte ţări. Supravegherea acţiunilor perfide în optiniunea străină şi reacţionarea împotriva lor funcţionează într’un ritm mai puţin energic decât la alţii, deşi de atâtea ori s’a cerut mai multă agerime, mai multă viaţă, mai multe rezultate. Dacă nici românimea împrăş­tiată peste hotare nu va com­pensa această lipsă pri­ntr’un zel deosebit în apărarea inte­reselor naţionale din proprie iniţiativă, ţara nu poate să nu piardă în ochii unora — şi pierderea e susceptibilă de consecinţe uşor de înţeles. Orice minciună, orice acu­zaţie, orice ponegrire au valu­ta lor sub raportul meschină­riei, şi de aceea trebue să se lovească de răspunsuri repezi şi documentate, de rectificări autorizate, capabile să le pa­ralizeze efectele, de protestări individuale sau colective, des­tul de urgente spre a da re­zultate şi destul de demne spre a impune. Au trecut de multe ori peste capul ţării ofensive ma­chiavelice făcute din invenţi­­uni şi falsuri; cei cari cunosc România nu s’au impresionat; ceilalţi au rămas cu impresiuni variate, în raport cu­ simţul lor de măsură şi de realităţi. Spre a întări buna părere a li­nera şi a forma ideea justă a celorlalţi, este nevoe însă de o masivă, generală şi durabilă acţiune de sguduire şi prăbu­şire a eşafodajelor infame. A­­ceasta s’a făcut de cele mai multe ori sau timid sau insu­ficient,­­ şi uneori de loc. Apelul ofiţerilor de rezervă tinde să infiltreze mai multă vigoare apărării prin noi în­şine a prestigiului naţional, ori unde şi ori când. Să mai spu­nem că este bine venit ? Să-l simtă şi să-l asculte ori­cine. Aşa cer interesele ţării şi aşa e frumos. Falsificatori de timbre poştale româ­­ neşti Budapesta,, S.1 (Ra­dar).—— Poliţia aflând că patru inşi intenţionează să fabrice timbre poştale româneşti false,­­ a ope­rat o descindere, ares­­tându-i. La percheziţia făcută la locuinţa aresta­ţilor s’au găsit clişee, în­să s’a constatat că nici un timbru nu fusese pus în circulație. IN RAIUL BOLŞEVIC Condamnările la muncă silnică.— Munca benevolă Ziarul „Times“ publică un ar­ticol al corespondentului său din Riga, consacrat problemei muncii­­ silnice din Rusia. Autorul articolului reproduce datele statistice oficiale sovie­tice, din care se vede că numă­rul condamnaţilor la munca sil­nică creşte pe fiece an. In anul 1927 au fost exilaţi în Siberia, pe insula Solovky şi în alte re­giuni, unde există tabere de concentrare pentru deţinuţi, 93.052 persoane, în 1928 112.654, în prima jumătate a anului 1929 114.756. Aceasta este massa de sclavi, care munceşte în condiţi­­unile cele mai mizerabile, pentru propăşirea economică a Soviete­lor ruseşti. Analizând situaţia creată în urma încercării nereuşite de rea­lizare a planului de industriali­zare şi socializare a Rusiei în cinci ani, autorul articolului con­stată că guvernul sovietic trebue să se dispenseze de munca benevolă. Muncitorii nu pot îi hrăniţi bine, mărfurile, manufactura şi aproape toate lu­crurile necesare omului lipsesc, câştigurile reale ale muncitori­lor, din cauza devalorizării ne­contenite a banilor, au scăzut. De aceia guvernul din Moscova obligat să revină la regimul din perioada comunismului mili­­tar, și care consta în Interzice­rea muncii benevole. 9 O forţă misterioasă?! 1 O X ! Căderea cabinetului Maniu a fost primită ca o întâmplare normală, destinată să uşureze greutatea, care apasă sufletul poporului român. In schimb, al­cătuirea cabinetului urmaş a provocat aiureală. Un nou cabinet naţional-ţără­­nesc?!... Iată o farsă, la care nu se aşteptă aproape nimeni în România. Guvernul Maniu a căzut, fiind­că, în faţa întregei voinţi popu­lare, el nu se mai putea ţine pe picioare. Nimic nu-l mai putea susţine, fiindcă nu-l mai voia ţara. Şi atunci, când o ţară în­treagă nu mai voeşte un guvern, nu mai poate exista artificiu, sau ascunziş de harem, care să-l impună. Opinia publică a cerut căderea regimului Maniu, nu ca să se producă o schimbare de actori în aceeaş piesă, nu ca în locul in­terpreţilor protagonişti de mâna întâia, să apară în faţa cuşcii su­­fletului, căptuşelile. ŢARA SE’ AŞTEPTA CA, DU­PĂ O CĂDERE, SĂ URMEZE O ÎNĂLŢARE, DUPĂ O GUVER­NARE PLINA DE PĂCATE, SĂ URMEZE ALTA PLINĂ DE SPE­RANŢE. Dar ce speranţe poate deş­tepta în sufletul poporului ro­mân, o schimbare de decor, în care imitaţia a înlocuit origi­nalul ? Ziarul „Adevărul“, ale cărui legături cu cercurile guverna­mentale sunt cunoscute, a pre­cizat că plecarea cabinetului Maniu s’ar datora nu numai gre­şelilor sale, dar şi unei oare­care puteri oculte. D. Constantin Graur, directorul ziarului, eu care am păstrat cele mai bune raporturi chiar după plecarea mea dela ziarele d-sale, răspun­zând unui articol ce am scris a­­supra căderii cabinetului Maniu, şi-a închipuit că aş fi scris acel articol numai pentru plăcerea de a prinde oarecare contradicţii ale unui articol din „Adevărul"’. Nu. Pentru atât n’aş fi eşit din rezerva impusă timp de cinci ani. A fost cu totul altceva. Când ziarul „Adevărul”, ale cărui bune raporturi cu sferele guvernamentale sunt ştiute, a putut spune că guvernul Maniu a căzut, şi din cauza greşelilor, dar şi din cauza unui anume ‘mister, care se va descoperi în­­tr’o zi, „Adevărul“, în această împrejurare, este dator să se explice. Este adevărat, după credinţa lui, că există astăzi în ţară o putere misterioasă care alungă guvernele sau le dictează? Este adevărat că guvernul Ma­niu a căzut sub loviturile aces­tei forţe ? Şi care e acea forţă? După credinţa noastră, cabi­netul Maniu a căzut NUMAI din cauza greşelilor sale şi a porun­cilor opiniei publice. După pă­rerea noastră, nu avem astăzi în ţară o putere ocultă, care să lucreze din întunerec, aşa încât nici măcar vederile atât de pă­trunzătoare ale „Adevărului” să nu o fi putut identifica, deocam­dată. Căci noi, dacă am fi des­coperit existenţa acestei hidre, am fi avut şi am avea bărbăţia să o demascam. Dar fiindcă s’a pomenit din a­­propierea partidului, care ne gu­vernează, despre această taină distrugătoare de guverne, o da­torie patriotică ne-a poruncit să cerem lămuriri la obârşie. Un ziar are datoria, după ce a insinuat, să vorbească pe şleau ! Să vorbească pe şleau în intere­sul cel mare al ţării şi al demo­craţiei , să audă ţara cuvântul cinstit al unei prese, care să nu se mulţumească a purta numele „Adevărul“, dar şi să spue tot­deauna adevărul. Noi nu cunoaştem astăzi în ţară decât două Majestăţi: Ma­iestatea Sa Regele Carol al 2-lea şi Maiestatea sa poporul. Coroana este mai presus de orice bănuială, — aceasta e cre­dinţa noastră ; despre popor, ce să mai spunem?! Atunci, care e acea forţă misterioasă care, prin intrigă şi inach­inaţiune întune­coase, a îmbrâncit pe d. Maniu dela cârmă? Cazul are mare însemnătate pentru noi şi pentru ţară, are şi pentru factorii constituţionali. Căci bănuiala „Adevărului” este bănuiala cercurilor dili­gente ale partidului dela guvern. A partidului acesta care pri­meşte să stea la cârmă sub o al­tă formă, deşi este convins că ministerul Maniu a căzut din cauza... unei puteri misterioase care lucrează, astăzi, în Româ­nia, din umbră. CONSTANTIN BACALBAŞA Sancţionarea monstruozităţilor legislative ■ - o ■— — Cu prilejul desfiinţării legii monopolului pe gaz metan — Alarmaţi de condiţiunile în­grijorătoare şi de spiritul anar­hic, sub auspiciile, căr­ora gu­vernul şi parlamentul naţional­­ţă­rănişi, au fabricat pletora de legi ce înăbuşă azi ţara, am ■chemat din primul ceas atenţia factorului de înaltă răspundere asupra riscurilor ce ni se pre­­­gătesc. Am denunţat astfel, la timp, totala lipsă de documentare în care ni se pregătea ploconul concordatului preventiv, înve­­­derând că legiuitorul va pro­voca ruina comerţului şi cre­­­ditului naţiunei. Am demascat cârdăşiile din încuscrirea cărora au ieşit nu­meroase legiuiri personale şi am învederat că asemenea apucă­turi compromit — mai curând sau mai târziu — şi pe făurito­rii şi pe beneficiarii l­or, ceea ce nu ar fi nimic, dar mai ales a­­­ceastă formulă a democraţiei: parlamentarismul. Am protestat contra legilor pornite din interese personale şi din patimi sau nevolnice ori de partid, în dispreţul principii­lor constituţionale şi interese­lor permanente ale statului. Şi am proorocit că asemenea instituţii de silnicie — izvorite dintru­n astfel de spirit de le­giferare — nu vor vieţui, ci se vor prăbuşi prin ele însele, la prima­ încercare de a fi puse in contact cu realităţile. Identificaţi cu interesele şi su­ferinţele ţării, am atacat — a­­deseori cu cruzime dar în­tot­deauna cu riguroasă obiectivi­tate — actele parlamentului prea­ obedient sugestiilor şi in­joncţiunilor. Timpul ne-a dat dreptate. Legile concordatului şi exe­­cuţiunilor regiilor autonome păgubitoare şi risipitoare, orga­nizării administrative moscovi­te, alcătuirii fanteziste a buge­tului, au dus la prăpădirea ver­tiginoasă a avutului public şi la zdruncinarea bazelor statu­­­lui. Făurite, mai toate, in urzeala celor mai­, suspecte interese aplicate cu imens prăpăd de cheltuieli, legiuirile acestea de experienţă, — scump plătită de­­ contribuabilii sugrumaţi de bi­ruri — dau faliment una după alta. • Legea creditului rural şi le­­­ge,a regiei monopolului de gaz metan — in care au culminat îndrăzneala prădalnică a le­giuitorului şi anarhia concep­ţiilor lui, — au avut soarta pe care o meritau şi pe care am prevăzut-o. Şi una şi cealaltă erau asmu­ţiri contra unor aşezăminte ve­chi şi încercate, cari d in cursul anilor şi-au justificat existenţa şi şi-au probat utilitatea. Şi una şi cealaltă tăinuiau dosnice interese şi aprinse pre­ocupări de căpătuială, atât­ de străine de firea adevăratei o­­pere de legislaţiune. Şi una şi cealaltă întronau arbitrarul şi fără de­legea, mer­gând­ până la nesocotirea legii fundamentale ce cârmuieşte şi asigură desvoltar­ea statului. Intervenţia sancţiunii supre­me era necesară. Din fericire n'a întârziat să se producă. Deunăzi înalta Curte de ca­saţie, în secţiuni unite, a su­primat legea de subminarea ,,Creditului funciar rural", iar joi, i-a venit rândul faimoasei legiuiri m­adgeariste de confis­carea gazului metan. Societatea naţională de gaz metan constituită cu avutul ce­tăţenilor acţionari şi al statului asociat, a reacţionat■ A supus legea examenului înaltei Curţi de casaţie şi a denunţat dispo­­ziţiunile hrăpăreţe şi neconsti­tuţionale camuflate în art. 6 şi 7. Desbaterile­ — pe cari le-am relatat pe larg şi la timp — au prilejuit­­un adevărat rechizi­tor.­­ Insuş procurorul general al înaltei Curţi — după ce a preci­zat şi a amintit ministerului fi­nanţelor şi industriei principiile de drept pe tari se bizue statul insus prin garantarea libertăţii şi drepturilor cetăţeneşti — a constatat că articolele încrimina­te din legea monopolului pe gaz metan, ştirbesc şi încearcă să suprime chiar personalitatea ju­ridică a reclamantei. D-sa a declarat că tentativa pusă în cele două texte, consti­tuie evidentă confiscațiune de patrimonii private și a conchis că o astfel de legiferare e făcută cu disprețul celor mai răspicate pre­vederi ale Constituției. (In adevăr, prin art. 6 şi 24 în­criminate, se nesocoteşte situaţia de drept (­reiată prin înfiinţarea Sonei Metan, se desfiinţează con­tractul dintre părţi — acţionari şi stat — şi se usurpă societăţii drepturile câştigate, ceea ce în­calcă flagrant art. 17 din Consti­­tuţie). După două ceasuri de exami­nare a textelor şi temeiurilor des­­bătute,­­ în virtutea legii, înalta Curte a declarat neconstituţio­nale art. 6 şi 24, resorturile în­tregei legi, trimiţând astfel în cartoanele arhivelor această ul­timă elucubraţie legislativă a re­gimului.­­ ...Nu va mai ieşi, credem, de acolo de cât poate în chip de strigoi, ca să ferească ţara de vreo tentativă viitoare similară. * Deriziunea înaltei Curţi a res­tabilit legalitatea, a salvat pres­tigiul dreptăţii şi a ferit avutul privat de agresiunea încercată de un guvern abusiv. Şi în afacerea Sona Metan ca şi în aceea a Creditului Rural, instanţa supremă a respins iu­reşul abuzului puterii vremelni­ce asupra principiilor perma­nente ale Constituţiei. Opinia publică gândeşte — cu pace în suflete — că sunt jude­cători la Bucureşti ! Index **.. j {l "^ÎV (ft, , . . Ameninţarea bursei din New-York New-York, 11 (Ullste­in). —— La bursa de aci s’au produs Vineri mari scăderi. In timp de 3 ore, 6 'A milioane acţiuni şi-au schimbat posesorii. La un moment dat s’a aflat de-o scrisoare în care un membru al comi­tetului bursei era înştiin­ţat de prezenţa la New- York a unui anarhist ita­lian, care ar fi depus bombe în subsolul clădi­rii bursei. Poliţia a făcut cercetări, dar n’a găsit nimic. SCĂDERI ŞI LA BURSA LON­DRA Londra, 11 (Ullstein). Atmosfera a fost foarte pesimistă la bursa loca­lă. Toate acţiunile au în­registrat scăderi, împru­mutul reparațiunilor a scăzut la 73. Mişcări greviste în Spania Madrid, 11 (Ullstein).— In ora­şul Vittoria s‘a declarat greva generală, aseară, la 6. S’au pro­dus numeroase ciocniri cu poli­ţia ; 2 demonstranţi au fost omo­­rîţi, iar 6 grav răniţi. Incăeră­­rile au durat până noaptea târ­ziu. Şi la Sevilla, s‘a proclamat gre­va generală, iar la Grenada pro­clamarea grevei a fost fixată pe Luni. ------ SOS -------­ In loc de clişeu Colendreaesle d-lui Potârcă Amuzaţi de aventura cu ple­carea la Sinaia a d-lui Potârcă — aventură ale cărei detalii le-am publicat ori întocmai — cititorii ne-au cerut să publi­căm portretul voluminoasei ju­mătăţi de Excelenţă. Am co­mandat clişeul, dar zincograf­ia ni l-a făcut pe două coloane, in­vocând motivul că suprafaţa d-lui Potdrcă nu încape intr'o singură coloană. Oricât de mare ar fi slăbiciunea noastră pentru d. Potdrcă, am socotit, escesiv ca acesta să ocupe şi in gazetă atâta spaţiu.De aceia, darea de seamă ce urmează, asupra jurământului depus ori la prezidenţie, apare spre regretul nostru, fără cli­şeu. D. Potârcă a depus ori jură­mântul in faţa primului minis­tru şi a unui preot. A citit for­mula sacramentală prin care-şi lua obligaţia să păstreze secre­tele de stat, şi-a făcut sem­nul crucii, a luat cu o mână cât un pogon crucea şi-a sărutat-o, şi-a dat să sărute şi evanghelia aşe­zată pe masa din mijlocul să­lii. Dar nu e lucru uşor pentru posesorul a 139 de kile, să a­­plece capul până la masă. Două eforturi nu i-au servit, încă o opintire şi în mijlocul tăcerii generale două bumbi pică pe parchet cu zgomot, se rupsese nasturii deja bretele. Primul ministru îşi transfor­mă zâmbetul permanent în râs; râd toţi cei de faţă, în timp ce in disperare de cauză d. Potârcă ia de pe masă Evanghelia şi-i duce la semi ministerialele sale buze. Găsise soluţia fericită, mai repede decât pentru chestiunile ce depind de ministerul de do­menii! l­ai tarte tata! Ai plecat. Dar în loc să laşi în urma d-tale o uşurare, du­pă amarul de 2 ani pe capul ţării, ai dat prilejul unei noui îngrijorări, prin declaraţiu­­nile pe care ai crezut, că tre­bue să le faci în momentul plecării. Dând la o parte toa­te inexactităţile, cu privire la fericirea revărsată asupra ţă­rii — inexactităţi, care nu stau bine în gura unui prim­­ministru serios — ce înseam­nă decât îngrijorare afirma­ţiile, pe care le-ai făcut asu­pra actului restaurării ? Se convenise printr-o înţe­leaptă înţelegere a consecin­ţelor, — mai ales după impru­denţele săvârşite de unii din­tre actorii primului ceas, cu reclama în anumite ziare,­­ să se lase istoriei judecata a­­celor momente. Dar d-ta, domnule Maniu, ai ridicat vălul, necesar lini­­ştei. Cu ce scop ? Ai crezut că poţi acoperi o retragere dezastroasă prin fu­mul unei explozii ? Sau ai voit să provoci noui frămân­tări, ca şi cum acelea prin ca­re trecem n’ar fi de ajuns, şi al căror autor oricât te-ai es­chiva, d-ta eşti. Eşti arătat, eşti cunoscut. Stă la baza actului nostru fundamental, să poarte mini­ştrii şi şeful guvernului, răs­punderea actelor politice. D-ta însă, domnule Maniu, cauţi să amesteci în aceste acte pe A. S. R. Principele Nicolae. Cu ce scop ? Ţi-e ruşine de ceea ce ai făcut şi vrei să te acopere to­vărăşia cu A. S. R. Principele Nicolae ? Sau vrei să tragi o poliţă asupra Coroanei, în ceasul, când faptele d-tale te silesc să părăseşti, ca nimeni altul, puterea pe care ai escala­dat-o ? Lumea veche, căreia i se datoresc redeşteptarea nea­mului românesc şi închega­rea lui într’un Stat de sine stătător, n’ar fi fost capabilă de-o astfel de felonie. Pe când d-ta, apostol al unei îno­­iri, vii şi vrei să faci piedes­tal dintr’un act, asupra căruia ai fost în echivoc ani de zile. Dacă te-ar fi stăpânit o con­ştiinţă onestă, ar fi trebuit din primul ceas, la lumina zi­lei, — iar nu expunând pri­mejdiilor nopţii şi prăpăstii­­lor Carpaţilor, o viaţă pe ca­re n’aveai dreptul să o perzi, — să-l săvârşeşti cu tot cura­jul datorit situaţiei şi să nu laşi să planeze asupra unui neam întreg şi pe vecie, pata laşităţii. Ceea ce ai făcut d-ta, dom­nule Maniu, vădeşte rezerva mintală a concepţiei iezuitice şi ne pune pe gânduri pentru ceea ce ar fi să urmeze. Prin presa, pe care ai a­­vut-o ln dispoziţie, — împo­triva intereselor neamului, — tot timpul guvernării ai lă­sat să se înţeleagă că pleca­rea d-tale e înconjurată de ceva misterios. Ce ne-a fost dat să suferim din cauza guvernării d-tale, am văzut. Ce ne aşteaptă pentru ziua de mâine, vom vedea. Avem însă nădejde, că orice ai mai fi urzit, nu va avea tărie, căci pe trădare nu se întemeiază nimic durabil. Se vor găsi destule forţe, ca să spulbere duhul tău, pe care-l împrăştii d-ta în ceasul de faţă. s. W­ . ■wgBEi■ p. ;•­­^aa| Deschiderea cursurilor Universitatei din Madrid La mijloc de Tormno, ministrul instrucţiunii publice Din cercetările oamenilor de ştiinţă s-a stabilit că în forma­ţiunea universului intră 92 cor­puri simple. Cu alte cuvinte, toate corpurile din natură, fie ele pe cele mai îndepărtate as­tre, în soare sau pe infinitul nostru mic — pământul — pot da prin descompunerea lor până la 92 feluri de atomi. Unele din aceste corpuri se găsesc sub formă simplă, adică nu mai pot fi descompuse, ca fe­rul, argintul, aurul, platina, etc., iar altele sunt formate din două, trei sau chiar mai multe ele­­­eciente. Apă, spre exemplu, este formată din două corpuri — hidrogenul și oxigenul — corpuri su­b formă de gaz la tempera­tura şi presiunea obişnuită, cu proprietăţi cu totul deosebite de ale apei. Dintre cele 92 de co­rpuri din care au stabilit oamenii de şti­inţă, că este format Universul cu tot ce vedem şi nu vedem, s’au descoperit până­ astăzi nouăzeci. Chimia dispune astăzi de nume­roase m­iloa­ce prin care arată ,nu numai felul elementelor care se găsesc într’o substanţă oare­care, dar şi cantităţile în grame, cu o preciziune până la a zecea mia parte dintr’un gram. Fizica însă a găsit încă un mijloc prin care se poate pune în evidenţă cantităţi de substanţe infinit mici şi care prin metodele chi­mice nu a­r putea fi niciodată gă­site. Mijlocul acesta este analiza spectrală. Prin analiza spectrală s-au putut descoperi multe din corpurile pe care chimia nu pu­tuse să­­ le pună în evidenţă din cauza cantităţilor infinit de mici cari intrau în formarea unui corp. Dar acolo unde analiza spectrală s‘a întrecut pe ea în­săşi a fost când cu ajutorul ei s‘a descoperit un corp numit heliu întâi în soare şi apoi după câţiva ani pe pământ. Analiza spectrală se bazează pe faptul că fiecare atom din cei 92 produc un spectru caracteristic. Dacă un coirp, spre exemplu fe­rul, se încălzeşte la o tempera­tură foarte ridicată, el începe să emită lumină. Lumina aceasta, ca orice lumină, este formată dintrun mare număr de radia­ţiile pe un ecran spectrul cara o­­anumită mărime. Trecând un fascicol de lumină emis de fe­rul încălzit la in­candescenţă printr-o prismă de sticlă, se ob­ţine pe un cran spectrul carac­teristic a­l ferului. Observând bi-­­­ne spectrul ferului în aceste condiţiuni nu se vede nici o linie neagră în tot cuprinsul lui. Dacă însă se trece un fascicol de raze luminoase de la soare prin prisma de sticlă, se obţine tot un spectru, care la prima vedere ne apare cu ar fi tot continuu. Ob­servat cu atenţiune însă, acest spectru obţinut din lumina sola­ră, se constată că din distanţă în distanţă este brăzdat de linii ne­gre. Aceste linii au fost descope­rite de savantul Fraunhofer. In­spectrul obţinut la Observa­torul de pe muntele Wilson, des­pre care am spus că este atât de mare încât se întinde pe o lungime de 20 metri s’au numă­rat până la douăzeci de mii de linii negre Din cercetările făcute s’a mai stabilit, că liniile negre din spectrul solar au totdeauna aceiaş poziţie, şi că fiecare linie neagră corespunde la o anumită lungime de undă, care, cu ajuto­rul spectroscopu­­lui sau spectro­­grafului, se poate măsura cu o preciziune cum nu se poate face nici o altă măsurătoare în fi­zică. S'a ajuns ca să se determine lungimea, de undă corespunzătoa­re unei asemenea linii cu o apro­ximaţie de a miliarda parte din­tr'un milimetru. S'a căutat să se găsească de către fizicieni care este cauza acestor linii negre din spectre. Din cercetările marelui savant Kirch­hoff, în această direcţie, s’a deschis cele mai mari pers­pective pentru a pătrunde în misterele Universului dela ato­mul infinit de mic, până la corpu­rile cereşti cele mai depărtate, care printr’o slabă rază de lumi­nă vestesc spectroscoapelor noas­tre existenţa lor. Kirchhoff şi alţi savanţi sta­bilesc existenţa a trei feluri de spectre *: 1) Spectre cu cele şapte colori însă brăzdate de linii negre. E­­xemplu : spectrul solar. 2) Spectre formate numai din dungi luminoase colorate, fără li­nii negre, un spectru continuu. Exemplu : spectrul metalelor în­călzite până la incandescenţă, spectrul flăcării becului cu gaz, flăcării cu spirit, etc. In general, corpurile solide, lichide şi gaze­le sub presiune când sunt încăl­zite de temperaturi mari (1200 grade) dau spectre continue nu­mit­e spectre de emisiune. 3) Spectrele formate din câte­va dungi luminoase pe un fond­­ negru. Sare de bucătărie arsă în­­ flacăra unei lămpi cu spirt sau a unui bec cu gaz pe o lamă de platină produce un spec­tru cu două dungi luminoase galbene apropiate una de alta, iar în locul celorlalte culori apa­re fondul negru. Dacă în locul clorurei de sodiu (sarea de bucă­tărie) se ia o sare de potasiu, se obţine trei dungi roşii luminoase şi una violetă — iar restul spec­trului este negru. Alte corpuri dau dungi luminoase diferite ca­racteristice. Acestea sunt spectrele discon­tinue. Ţ­inând seamă de aceste rezul­tate s-au mai făcut următoarele experienţe de către Kirchhoff. Cu ajutorul unui corp incandes­cent s’a obţinut un spectru con­tinuu, adică un spectru fără nici o dungă sau bandă neagră. Dacă între corpul incandescent şi pris­ma spectroscopului se aşează fla­căra unui bec de gaz sau lampa de spirt în care arde sarea de bucătărie (clorura de sodiu) spec­trul se modifică imediat, apărând în locul bandelor luminoase gal­­bene din spectrul continuu, două bande negre. S-a găsit că aceste bande ne­gre ocupă tocmai locul pe care-l ocupau cele două bande lumi­noase galbene din spectrul care se obţine numai dela flacăra cu sare de bucătărie. Cu alte cuvinte flacăra în care s-a ars sare de bucătărie reţine din razele pe care le emite un corp incandescent tocmai razele pe care poate să le emită. Acea­sta este a doua celebră lege a lui Kirchhoff pe care se sprijină în­treaga ştiinţă a spectroscopiei. Aşa­dar un gaz absoarbe dintr’un fascicol de raze care trec prin el tocmai pe acelea pe care poate să le emită când este încălzit la o temperatură ridicată. Spectrele obţinute în aceste condiţiuni se numesc spectre de absorbţie şi sunt caracterizate prin liniile şi dungile negre. Spectrul obţinut din lumina solară fiind un spec­tru brăzdat de foarte multe li­nii negre, este deci un spectru de absorbţie. Fiind un spectru de absorbţie trebue ca razele ema­nate de soare să treacă printr’o zonă în care s’a produs­ absorb­ţia unui număr destul de mare din razele trimise de soare care este un corp incandescent format dintr’un mare număr de elemen­te. Acest centru incandescent se numește fotosferă, iar atmosfera înconjurătoare absorbantă a li­nera din razele emise de fotosfe­ră — se numește cromosferă. Din cauza cromosferei se pro­duc în spectrul solar liniile ne­gre ale lui Fraunhofer care arată cu preciziune care sunt corpurile care se găsesc în stare de vapori împrejurul soarelui. Din studiul spectrului solar s’a găsit până a­­cum, că in soare se găsesc numai 42 din cele 92 elemente care sunt la baza formaţiunii Universului. Bazat pe teoria atomică însă, as­­trofizicianul indian Mesh Nad Saha susţine că la temperaturi foarte înalte spectrele corpurilor suferă unele modificări, care n’ar mai da indicaţiuni suficiente cu privire la precizarea naturii lor. Din cercetările făcute însă, s’a ajuns la concluzia că savantul indian n’are dreptate, spectrele fiind caracteristice în orice con­­diţiuni pentru un corp. Numai în cazul transmutaţiei materii, adică a schimbării naturii corpu­lui se modifică şi spectrul după corpul la care dă naştere. Toate cercetările spectrelor di­feritelor corpuri au dat mereu re­zultate concordante. In ultimul timp însă studiindu-se spectrul aurorelor boreale s’a găsit o dim- CRONICA ŞTIINŢIFICĂ O rază misterioasă produce un adevărat conflict in lumea ştiinţifică — Ce e cu Geocoronium — de prof. dr. Chr. Musceleanu Contrauere la pag. 2na/

Next