Universul, octombrie 1931 (Anul 49, nr. 264-294)

1931-10-14 / nr. 277

Sfiul XLIX / 12 Pagini exemplarul: In Ţară: 3 Lei In Străinătate: 6 Lei In Austria: S. C.30 12 Pagini Nr. 277 Miercuri 14 Octombrie 1931 P REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: Bucureşti, Str. BroXoiaBB­NC FONDATOR: LUIGI GASZ AVILLAN TELEFON: DIRECŢIA 313/72—364/04 ADMINISTRAŢIA 313/71 SECRETARIATUL DE REDACŢIE 356/43 REDACŢIA: CORESP. CU PROVINCIA 302/98-335/31 ól Cei trei î --------­Trimes în Martie 1917 de Marele Cartier General co­misar regal la divizia 13, răspândită în arhipelag­ în regiunea Hârlăului, găsesc la postul de comandă din primărie pe colonelul Ioan Popescu, secondat de șeful său de stat-major, colone­lul Constantin Dragu. Co­lonelul Ştefan Panaitescu comanda regimentul 47 in­fanterie. In cursul sforţărilor de refacere, încercare crud de tifosul exantematic dar în­sufleţite de nădejdea bi­ruinţei, legăturile dintre diferitele grade se strân­sese atât de mult, în­cât se cunoşteau, se iubeau şi se sprijineau ca membrii unei singure şi puternice familii ameninţată de o mare pri­mejdie dar conştientă de înfrângerea ei. Generalul Popescu desfă­şura o muncă neobosită şi o isteţime recunoscută. Cu­noscând desăvârşit toate aspectele marei şi compli­catei sale răspunderi, dând primul exemplu de tenaci­tate neclintită, încarnează pe comandantul n­ăcut. Demn cu superiorii, drept cu inferiorii, impune acea disciplină morală, pe care savantul general Bonnal o definea la şcoala de război din Paris: încrederea co­mandanţilor în devotamen­tul inferiorilor şi convin­gerea acestora despre supe­rioritatea celorlalţi. Când, la 6 August 1917, în capul­­diviziei, dă armatei ina­mice lovitura finală de la Răzoare, când, la sfârşitul lui August, comandant al grupului de divizii 9- 11, 13, zădărniceşte atacul for­midabilelor cuiburi de mi­traliere de la Muncel, unde moare ca un viteaz Ecate­­rina Teodoroiu, generalul Popescu îndreptăţeşte pe de-a-ntregul gestul Regelui Ferdinand, care-l săruta pe front după victoria de la Mărăşeşti prinzându-i la piept Mihai Viteazul, şi se înscrie în primele linii în cartea glorioasă a întregirii neamului. Colonelul Dragui, anima­tor puternic, pandur ro­mantic, înalţă sufletele ori­unde apare silueta-i masivă şi privirea-i vecinie strălu­cind de speranţe nemărgi­nite. Demonstrându-şi în­drumările înnaripate prin propriile sale fapte de mare avânt, alternându-şi activi­tatea febrilă între biurou­­rile încărcate de hărţi, or­dine, rapoarte, şi între tranşeele cele mai expuse, el se găseşte în primul rând de trăgători în ziua atacului suprem, simboli­zând şi întrupând solidari­tatea deplină şi identifica­­rea admirabilă a soldaţilor şi ofiţerilor pentru aceeaş cauză sfântă. Colonelul Panaitescu, du­pă fapte de laudă în prima parte a campaniei, lăsase la şefia statului-major al diviziei urmele unui deose­bit spirit, metodic­ pe care acum îl aplica la reg. 47 infanterie, transformat­ în unitate model. Toţi trei es cu fală din război. Generalul Popescu co­mandă în urmă coiful 2 de armată, unde serveşte cu destoinicie ordinea şi siguranţa în momente difi­cile ,după ce fusese minis­tru în guvernul militar. Generalul Dragu dă co­mandamentului Basarabiei funcţiunea complicată şi a­­bilă cerută de împrejurări, servind prestigiul autori­tăţii prin îndemnuri nesfâr­şite, întărite prin fapte ne­numărate de utilitate pu­blică. Generalul Panaitescu in­tră în Budapesta ca şef de stat major al armatei ge­neralul Mărdărescu, parti­cipând în această impor­tantă calitate la sigura pă­trundere a unei armate aliate în o capitală duş­mană. Comandă corpurile de armată din Bucureşti şi Sibiu. Astăzi, cei trei generali nu mai sunt în armată de­cât cu amintirea slăvită şi cu sufletul lor întreg. Cu­vintele cu care sau despăr­ţit de ea, înălţătoare şi sfâ­şietoare, au avut un răsu­net adânc, fiindcă s’a putut deduce din ele că i s’ar fi consacrat şi de aci înainte, dacă fatalităţile legilor, al­cătuite fără destule preve­deri pentru împrejurări excepţionale, aplicate în unele cazuri cu o viziune prea limitată, n’ar fi con­dus la aceste pierderi pre­mature şi simţitoare pentru marea forţă de apărare a Statului. Căci, oricât de ne­cesară ar fi întinerirea ca­drelor, spre a se asigura e­­voluţia normală a elemen­telor capabile mai no­­i, a­­părarea naţională n’ar pu­tea decât să câştige din prezenţa acelora cari au trecut cu succes înfricoşă­torul examen din cea mai năpraznică încercare, in Franţa ,legea a dat posibi­litate armatei să-şi prelun­gească concursul marilor generali prin figurarea lor în consiliul superior de război. Aci nu s’a găsit ne­cesar. Nu rămâne decât că, a­­mintirea lor, evocarea­ stră­lucitelor lor fapte să însu­fleţească şi de aci înainte pe urmaşi, să-i înalţe pe culmile pe unde ei au tre- I cut cu un patriotism superb­­ şi de unde se retrag cu o­­ abnegaţie memorabilă, de­coraţi, mai presus de orice ordin, cu Recunoştinţa Na­­ţonală. M. MORA —-------,x%x.-------­ Alegerile din Barcelona Barcelona I­ (Rador). — Ale­gerile legislative complimenta­re s'au efectuat în deplină lini­ște. D. Esteve, candidatul republi­can catalan, a fost ales cu 40 mii de voturi, împotriva candidatu­lui comunist Maurin, care a a­­vu­t 13.800 voturi. Colaborarea franco - engleză La şedinţa ţinută Joia trecută la Paris între lordul Reading, ministrul de externe al Angliei şi d-nii Laval şi Briand, s-a ac­centuat încă odată strânsa colaborare între cele două ţări în interesul păcii şi al restaurării economice mondiale. Dela stânga la dreapta d-nii Laval, primul ministru al Franţei ; lordul Reading ; Briand, minis­tru de externe al Franţei şi lordul Tyrrel, ambasadorul Angliei la Paris. In picioare d-nii Flandin, ministru de finanţe al Franţei şi Rollin Louis, ministru comerţului. [mii iii iii® pn _ _ o ....- ■■ S’a Gerat demiterea guvernelor german şi prusac -OfT.O­— Cuvântările d-Ior Hugenberg, Hitler şi dr. Schacht. — Moţiunea votată — Harz,burg, 11 (Uilsteim)..— Azi ■ s'a ţinut aci mult anunţatul şi 'pregătitul congres aî opoziţiei de dreapta, la care au participat partidele nal­ional-sociali­st, naţio­nal-german, agrar şi organizaţiile ■ „Ca­ilor de oţel“. Sala cazituthii era tixită de oa­­m««V ' t ..„..ro­, ’ MOŢIUNEA Congresul a votat următoa­rea moţiune : „Suntem­ dispuşi să preluăm guvernul atât în Prusia cât şi în Reich şi să ne asumăm răs­punderea completă a situaţiei. Nu refuzăm­ pe nimeni, care ne întinde mâna pentru o co­laborare cinstită Suntem decişi să combatem cu toate mijloacele actualul sistem şi cursul politic al u­­nui guvern, care stă la cârma statului, sub mantaua unui gu­vern naţional. Orice guvern, care lucrea­ză contra principiilor opozi­ţiei naţionale unite, trebue să ţină seama, că­­ vom combate din toate puterile. DEMITEREA GUVERNU­LUI BRUENING Cerem demiterea guver­nului Bruening şi cel al lui Braun, abrogarea dispozi­ţiilor dictatoriale, date de un guvern a cărui alcătui­re nu reprezintă voinţa po­porului. , Cerem alegeri noui atât în Reich cât şi în Prusia. Deplin conştienţi de răs­punderea pe care ne-o luăm, declarăm în numele opozi­ţiei naţionale, că vom apă­ra viaţa şi avutul tuturor acelor, cari se declară par­tizani ai naţionalismului integral. Cerem pentru Germania acelaş sistem de apărare naţională,­­ cât şi acelaş drept la înarmări, ca şi ce­lelalte state. Conjurăm pe mareşalul Hindenburg, preşedintele Reich­ului, să asculte cere­rea milioanelor de bărbaţi şi femei, înscrişi în organi­zaţiile naţionaliste şi să schimbe în ultima­­ara cursul politic într’unul ca­re corespunde unui guvern adevărat naţional“. Cuvântările T.n . congres ■ au luat cuvântul d­-nii­ Hugenberg, Hitler şi ,dr. Schacht, fostul guvern­or al Băn­cii Treichului. Toţi oratorii au fost primiţi cu coaţituţii entuziaste, iar discursu­rile lor au fost des întrerupte de aplauzele­ mulţimei. DECLARAŢIILE LUI HU­GENBERG D. Hugenberg declară, că la această întrunire este reprezentată majoritatea populaţiei germane. Milioane stau în spatele opoziţiei naţionale şi din puterea aceasta trebue să renască o Germanie nouă şi tânără. Actualul guvern nu este naţional şi cine îl spri­jină nu poate îi socotit ca făcând parte din opoziţia naţională. Dacă nu se doreşte ca marxismul să fie întronat în Germania, dacă nu se doreşte ca Reiche­ să fie a­­dus la mizeria bolşevică, a­­tunci trebue să se dea tot concursul opoziţiei naţio­nale. Alegerile din primăvară din Prusia ne vor aduce cu siguranță la putere, a de­clarat oratorul încheind discursul său. Continuare in pag. 2-a Agitaţiile comuniste din Spania Cordoba, 11 (Rador). — In cursul nopţei trecute, comuniştii încercuiţi de trupe, s’au înapoiat la Vil­­lanueva, unde s’au predat autorităţilor. Nici un co­munist nu avea asupra sa arme. Alaru de­­ câteva m­iei grupe de comunişti care încă nu s’au predat, mişcarea din această regiu­ne poate fi considerată ca terminata. România va figura printre cele dintâi ţări ale Europei — Ne declară d. senator Ferdinand Merlin, şeful delegaţiei parlamentare franceze — .Cât de multa dreptate are is­­toricul francez Camille Jullian, când susţine că urmele celţilor sunt încă îndeajuns de vizibile în structura­ poporului român. E atâta asemănare între tipul uno­ra din ţăranii noştri şi acel al­­ francezilor din Bour­ges şi Berry, din Auvergn­e,­ Besançon, Poitiers şi Poitou, in­cât persistenţa­ puri-, laţii şi a înrudirilor de rasă se afirmă biruitoare. Doctorul Ferdinand Merlin — şeful delegapei parlamentare franceză, — oferă o strălucită con­firmare a acestor puternice afi­nităţi. Figura d-sale, căreia cari­, catum nu­-i poate reda nici ae­rul, nici scânteetoarea rad­iaţiune a ochilor şi­ a expresivităţii, e ai­doma cu a unui­ plăeş bucovi­­near, sau a moţilor , din păgăr­­ile munţilor­­Apuseni. De­­altminteri, în tot timpul d­esbaterilor congresului interpar­lamentar, d-sa a constituit afir­maţia continuă şi elocventă a a­­cest­ui fond comun. * In prima şedinţă, şi-a început expunerea prin a releva motivele speciale de simpatie pe care orice francez le are pentru România, o a doua patrie. Şi toate acestea spuse cu sin­ceritate şi mai ales cu un re­marcabil talent. In această privinţă merită re­levat faptul că, deşi clinician e­­minent şi devotat practician al profesiunii sale, doctorul Ferdi­nand Merlin, popularul senator de Leira, s’a impus în desbate­­rile congresului prin inepuizabila sa peroă şi print­r o elocinţă cu adevărat clasică. Franţa a avut astfel in d-sa nu numai un re­prezentant autorizat al Ştiinţei şi al tribunei parlamentare, ci un exemplar superior al rasei intelec­tualităţii de care dispune.­­ Iar noi, ascultându-l cu toată­­ admiraţii­, simţeam­ cum puterni- i cul său­­talent de vorbitor, era însufleţit şi de­ o dragoste caldă pentru ţara noastră. VOM URMA ÎNDEMNULUI ŞI SLGESTIUNILOR M. SALE REGELUI D. doctor Merlin mi-a acordat ultima jumătate de oră, înaintea plecării expresul­ui cu­ ca­re s’a înapoiat in Franţa. După ce s’a scuzat amabil faţă de n­umeroşii prieteni şi admira­tori veniţi să-i uiteze drum bum, iutei declarat cu acel ton * simpa­tic, căruia nu­ poate reziista ni­­mric: — „Acum, iată-m­ă prizonierul ziarului ,,Universul“. Cu­mse să încep? Fireşte, nu aţi putea decât prin a-mi expri­ma regretul că părăsesc atât de­ curând România pe care n-o bănuiam atât de frumoasă, de însufleţită şi mai ales, de fină. „Ducem cu noi amintirea ne­pieritoare a acestei­ zile, şi faţă de atenţiunea deosebită cu căite ne-a onorat tot timpul M. S. Re­­gele Carol la Sinaia, vom da ur­mă re* îndemnului’ şi sugestiuni­­lor Maiestăţii Sale şi vom reverii în România, spre a... lucra. NAŢIUNILE NOASTRE SE, COMPLETEAZĂ D.' doctor Merlin, a*;;sii,rpj*%i« mişcarea de 'interes Şi curiozita­tea cu care am păr,iuţit, ipărtulsu­rei d-sale. Spre a evita întreba­­r­ea indiscretă a ziaristului­­pro­fesion­ist, mă priveşte în odăi ,­şi-m­i declară cu un ton de afec­ţiune, care mă impresionează: — „Noi francezii z—­reei­­te vă priveşte, nu avem decât o singura dorinţă­, aceea , ca ro­mânii, fraţi de rassă, de cul­tură şi de aspiraţii comune, să fie cât mai puternici spre a-şi împlini şi în viitor, aşa cum şi-au împlinit şi în trecut, menirea lor istorică şi civilizatoare, aici, în sud-estul european. „Naţiunile noastre se comple­tează admirabil. Avem nevoi identice şi aceleaşi interese mo­rale şi economice. Iată pentru ce Franţa va fi totdeauna alături de România nu numai cu sufle­tul, ci cu toate puterile ei". Continuare im pag. 2-a D. F. MERLIN După oficierea slujbei funebre in biserică, cortegiul se Îndreaptă spre cimitir. (Vezi darea de seamă în corpul ziarului) Cifrele preliminare ale recensământului in Transilvania de prof. SILVIU DRAGOMIR Am naigd­it cu mare interes re­zultatele pentru Transilvania, aii recensământului din 1950. Intr un foileton publicat la locul acesta am încercat chiar să facem un bilanț pentru cele două decenii trecute stabilind, pe baza numă­rătoarei din 1927 la ce ne putem aştepta de la noul recensământ. • Publicaţia de curând apărută a direcţiei recensământului şi re­dactată în limba franceză spre a fi oferită membrilor congresu­lui interparlamentar ne dă acum cele dintâiu cifre oficiale, al căror importanţă trebuie îndeo­sebi subliniată. D. dr. Sabin Ma­­nuilă, directorul recensământu­lui, având grija lăudabilă de a ne da o desăvârşită operă,de pre­cizie, califică aceste prime re­­zultate sumare ca „cifre preli­minare“, totuş după modul cum mi se arată că s-a executat con­trolul buletinelor și verificarea datelor, avem convingerea că ci­frele publicate sunt aproape de­finitive. Modificările, ce le vor mai suferi până la prelucrarea completă a materialului, nu­ vor fi decât foarte reduse, așa că, pe temeiul celor publicate, se poate construi un tablou veridic al rea­lităţilor statistice dela noi. Transilvania, sub care înţele­gem tot teritoriul de dincoace de munţi, inclusive Banatul, Crişa­­na şi Maramureşul, după rece­­, sămâ­nitu! din 1930, are 3346896 locuitori. In 1910, când s’a făcut ■ultima numărătoare ungurească, acest teritoriu avea 3242024 su­flete. Deci creşterea populaţiei în tot răstimpul de două dece­nii­ este de numai 504872 suflete. Din această populaţie în oraşe sunt aşezaţi 935344 locuitori sau 17,2 % iar în comunele rurale 4391352, sau 82,8%. Dintre 49 oraşe din Transilva­nia opt sunt oraşe mari, iar 41 oraşe mai mici. Cele opt muni­cipii au cu totul 542273 locuitori, pe când la 1910 ele nu aveau decât o populaţie de 411466 s­u­­flete. Creşterea populaţiei din oraşele principale se poate eva­lua prin urmare la 150807 sufle­te,­de­sigur, nu prea mare dacă vom considera cifrele goale. Tre-Din acest tablou se vet­e, că sporul populaţiei în oraşele prin­cipale din Ardeal s’a menţinut şi între anii 1910—1930. Ele nu bune să ţinem însă seamă! de fap­tul,­ că prin instalarea noului re­gim românesc transformările cele mai • însemnate au avut loc, toc­mai în sânul populaţiei orăşe­neşti, unde s’a produs un exod al funcţionarilor unguri şi în a­­ceeaş vreme -aşezarea în rânduri groase a elementului românesc. Creşterea populaţiei în aceste o­­raşe, în ultimii 40 de ani, pre­zintă următorul tablou : au suferit în urma trasării nou­­ilor­ frontiere, cum anunţase de­legaţia ungurească la conferinţa păcii, prevestind completa ruină economică şi culturală a acestor focare de civilizaţie ungurească, ci dimpotrivă, adaptându-se nou­­ilor împrejurări, atât municipii­le, cât şi oraşele mici şi trans­formă cu ■ încetul potrivit mediu­lui etnic, în care sunt aşezate. Cele mai multe (Cluj, Timişoara, Braşov, Oradea, Arad) au ajuns la o stare de prosperitate, pe care nici n’au visat-o sub impe­riul maghiar. Procesul acesta s’a petrecut, în aceleaşi proporţii, şi în oraşele mai mici din Ardeal, fenomenul de urbanizare având tendinţa de progres cu mult mai rapid, ca înainte. Când se va prelucra şi coloana etnică a bu­letinelor din oraşele noastre sun­tem siguri, că ea ne va confirma pe deantrregui aceste observaţi­­uni: creşterea dementului­ ro­mânesc, în centrele urbane­­ din Ardeal se va dovedi cel puţin întreit aşa de mare ca a celor­lalte naţionalităţi din Ardeal, graţie faptului că noi am înlo­cuit pe cei căzuţi în răsboi şi pe ungurii „refugiaţi" şi continuăm a cuceri teren cu massele mari, c­ari se îndreaptă de acu­m în chip firesc spre porţile oraşelor. Dar nu tot atât de îmbucură­tor se conturează mişcarea popu­laţiei rurale din Ardeal. Rezulta­tele scoase la­ iveală de numără­toarea din 1927, se confirmă din nenorocire şi prin recensămân­tul din 1930,­ astfel, că , cu multă îngrijorare trebuie să constatăm deficitul populaţiei în numeroase judeţe. Tablou­l de mai jos ne a­­rată mişcarea populaţiei în ur­mătoarele : „ După cum se vede mimai în patru judeţe din Ardeal sporul populaţiei în ultimii 20 ani pre­zintă o cifră îmbucurătoare (Să­laj, Braşov, Mureş şi Cluj), în alte 9 judeţe sporul e mediocru ori chiar slab, iar în restul de 10 judeţe nici nu există o creştere a populaţiei, ci deficit mai mult sau mai puţin însemnat. Judeţele deficitare sunt, în afară de trei­­scaune, care are majoritate un­gurească, toate româneşti. In categoria acestora trebuie să se mai adauge de acum şi judeţele Arad, Turda­ şi Cluj, care dela 1927 încoace arată o pronunţată I tendinţă de scădere. Se pare, că I acest primejdios fenomen a cu-1 prins acum toată regiunea Mun-I ţilor Apuseni. Sporiri neobişnuiţi de mare al populaţiei din jude-l ţul Clujului se explică prin­ creş-­ terea oraşului Cluj, care, înce­l­­ând, nu mai poate să compen­i­seze deficitul dela sate. Dintre­ judeţele săcuieşti,' Ciucul care­­al fost deficitar în 1927, s-a refăcut­ în ultimii trei ani, iar Odobeiull Continuare In­­sag. 2­ , ....' Numărul locuitorilor Orașele co muni-___________________________________ cipru 1890 I 1900 i 1910 1 1930 Cluj 37957 49295 60808 98550 Timișoara 48403 59229 72555 91866­ ­ Oradea 40750 50Í77 64169' 82355 Arad 45682 56260 63166 77225 Braşov 52549 56646 41056 56234 Satu-Mare , 21218 , 26881 34892 49914 Sibiu 24766­­­29577 41995 48015 Târgul-Mu­reș 15627 19522 52827 38116­ Total . . , 264952 327587 411466 542275 Sporul rb 62655 di 83879 di 130807

Next