Universul, ianuarie 1932 (Anul 49, nr. 1-353)

1932-01-15 / nr. 13

r Anul XLIX — FONDATOR: LOIBI CAZZAV1LLAN 12 Pagini EXEMPLARUL fn Tară: S­te! In Străinătate : 6 Lei In Austria : S. C.30 12 Pagini Nr. 13 Vineri 15 Ianuarie 1932 p U­NIVERSUL CELE DIN URMĂ STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGĂ TELEGRAFICE ŞI TELEFONICE REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: Bucureşti, Str. Brezoianu No. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI are numerele: 3-1370; 3-1371; 3-1372 ; 3-1373; 3-1374; 3-5643. DIRECTOR STELIAN POPESCU DURA LEX Cu toate ordinele şi aver­tismentele pornite de la mi­nisterul de finanţe către ad­ministraţiile şi inspectoratele financiare, cu toate pedep­sele tot mai frecvente apli­cate agenţilor fiscali pentru neîmplinirea minimului de încasări fixate din oficiu, ritmul acestor încasări slă­bește pe fiecare zi, lipsind tezaurul statului de mijloa­cele necesare satisfacerii chiar celor mai stricte nevoi curente. Criza este, fără îndoială, cauza capitală a diminuării încasărilor. Ea a scos din rândurile contribuabililor se­rii întregi de întreprinderi, care alimentau intens, in tre­cut, vistieria statului, iar ce­lor rămase încă pe picioare le-a subţiat veniturile ade­sea până la inexistenţă. Nu stăruim asupra acestei teme atât de cunoscute şi nici asupra miopiei guver­nanţilor cari, în ciuda tutu­ror indicaţiunilor faptelor, persistă să-şi întemeieze po­litica bugetară şi financiară pe sistemul stoarcerii fisca­le. Avem de semnalat pentru azi numai faptul, că rigorile fiscale — chiar la situaţii materiale egale — nu lovesc deopotrivă pe toţi contribua­bilii, aşa cum­ ar trebui să fie, în cazul când dispoziţiu­­nile legilor s’ar aplica cu dreptate pentru toată lumea. Nu, in timp ce unii sunt executaţi până la cenuşa din vatră, alţii sunt înconjuraţi, păsuiţi sau chiar făcuţi scă­paţi de-a bine de înşişi a­­genţii urmăritori. Niciodată frauda fiscală n’a fost mai în floare ca acum. Iar ini­­­­ţiativa porneşte chiar din­­ rândurile agenţilor statului.­­ Ei singuri se oferă să te sca­­­­dă sau să te facă definitiv scăpat — chiar când nu-i ceri­ decât o mică păsuire. Te miri că se mai găsesc oameni cari mai plătesc, în afară de cei cu venituri fixe, cum sunt salariaţii, în afară de proprietari, de firme sta­bile şi prea cunoscute, etc., cari sunt prizonierii fără scăpare ai fiscului. Şi ca în toate împrejurări­le, majoritatea celor ce se sustrag îndatoririlor fiscale o formează tocmai cei mai cu dare de mână, cei, cari, chiar sub vitregia împreju­rărilor de azi, reuşesc să tra­gă toate foloasele şi să câş­tige poate chiar mai uşor ca în vremuri normale. Ei bine, tocmai beneficiarii actualei situaţii anormale dau cel mai mare contingent de evadaţi fiscali. Şi aceasta cu compli­citatea, am putea spune, or­ganizată, a corpului nostru fiscal. Consilierul tehnic francez de pe lângă Banca Naţiona­lă îşi face datoria aproape în fiecare din rapoartele sale trimestriale privitoare la sta­bilizare, să ridice discret vă­lul care ascunde această si­tuaţie ruşinoasă şi să subli­nieze— notaţi caracterul eu­­femic al formulei — „nece­sitatea organizării corpului fiscal de constatare şi per­cepere” în vederea împuţi­nării evaziunilor fiscale şi executării intensive a debi­telor înscrise în roluri. Fireşte, că la acest trist a­­buz ce a ajuns azi o prac­tică curentă şi pentru con­tribuabil şi pentru agent, a împins, în primul rând, în­suşi excesul de fiscalitate al guvernelor şi parlamentelor. Dar dacă excesul n’a putut fi înlăturat până acum, gri­ja cea mare a ministerului de finanţe era să ne scuteas­că de acest rezultat şi mai odios, pe care-l avem azi sub ochi, ca unii să suporte toate rigorile fiscale, iar alţii să rămână complet neatinşi de ele. Dacă regimul e aspru, să fie cel puţin pentru toţi. „Dura lex, sed lex“. MT Moft Ce se petrece pe malul Nistrului ! — La punctul Tr’fauti s’a descoperit o or­­gani­zatie intrragă, care se ocupa cu transpor­turi de tineri in Rusia sovietica — — LĂMURIRI DIN CERCURILE OFICIALE — In cursul anului trecut s’a semnalat în diferite localităţi de pe malul Nistrului, dispariţia unor tineri, ceeace a dat de bă­nui! autorităţilor militare. ^ S‘au întreprins cercetări ama­­nun fi­te si s’a constatat ca ei au trecut Nistrul în mod fraudulos Aproape tofi ace*« tineri recru­taseră si urmau să îie încorpo­raţi în armată. Gratie vigilentei unor grăni­­ceri, s’a desr­om rit că în apropie­rea oraşul­ui Soroca, sovietele aveau nuclee foarte bine organi-z­ate, conduse de oameni pru­denti şi cu destule resurse mate­riale. Autorităţile militatre înştiinţate de intensiunile Boesier organi­zation!, cu început supraveghe­rea serdoarelor Lipnic, Alaki şi Trifăuţi. NUCLEEI r C^’tiîNÎŞTE LA LUCRU Odată cu îngheţul Nistrului nucleele bolşevice au intensificat operajiunile Soldatul grănicer Demiterea loan, care de asemenea fusese pus pe urmele organizaţiilor bol­­şevice, înapoindu-se în ziua de 5 Decembrie spre compania 3-a, a fost oprit de evreul Gherman Marcu, care l-a rugat să-l ia în sania sa, spre a-l duce acasă. Pe drum, Gherman Marcu a făcut propuneri concrete solda­tului Demiterea, relevându-i a­­vantagiile pe care le-ar avea, dacă ar înlesni trecer­ea unor ti­neri peste Nistru.­­ Sosit la con­ipanie, soldatul re­­portă superiorilor cele întâmpla­­te și primi ordinul, să nu scape­­ din vedere de Gherman Mareu. IN CURSA La câteva zile Gherman Mar­eu — după ce făgăduise o sunte importantă grănicerului — sta­bili cu acesta noaptea când tre­buia să înlesnească trecerea u­nui întreg convoi de tineri, care voiau să fugă de la îndatoriri!­ militare. In apropierea Crăciunului Gherman Marcu lisase de cornii, acord cu soldatu’ Demitere­“ noaptea când tinerii intenţionau să treacă Nistrul. La punctul „Păi“, evreu! Gh­er­man Marcu veni cu victimele ce­rora Ie storşt­se mari sume d bani. In momentul când aceşi urmau să traverseze Nistrul, au fost înconjuraţi de grăniceri şi arestaţi împrejurarea aceasta a deter­minat autorităţile superioare mi­­litare să sporească şi trupele şi supravegherea. Un mare număr de ofiţeri şi soldaţi rutinaţi în cercetări de (Continuare la pag. 2-a) / KIMON LOGHI, - ANTIBES­­ (Riviera franceză). de la Negocierile După luarea de contact ! La a treia întâlnire, între însărcinatul cu afa- t faţă de obiecţiunile de cerc al României la Riga, I Principiu, cari constitui­­­esc un adevărat „non* possumus“, reprezentan­tul Sovietelor a sugerat d. Mihail Sturza, şi d. Stomeniakof, delegatul So-'-’ ’or---fr’ân- Riga diferite formule, care n’au fost găsite acceptabile din partea noastră. Deocamdată, situaţiu­­nea este deci staţionară. D. STURZA delegatul României tul României a remis pro­­ectul nostru de pact de neagresiune. La a doua întâlnire, d. Stomoniakof a prezentat un contra-proect. ' D blO.iiON.AKUF delegatul sovietelor Statul major francez contra incheerii pactelor cu Rusia Londra, 12 (Ullstein). — Corespondentul diplo­matic al lui „Daily Tele­graph“, anunţă, că sta­tul major francez, în frun­te cu mareşalul Pétain şi generalul Weygand, a protestat în modul cel mai energic împotriva planului ministerului de externa de a realiza pac­tele de neagresiune din­tre Rusia Sovietică şi cei­lalţi răsăriteni ai Franţei. ■ ’ Statul major francez se teme, că prin apropierea dintre Rusia şi aceste state, armatele acestora din urmă ar putea fi con­taminate de propaganda bolşevică. După „Daily Tele­graph“, statul major francez e de părere că acest pericol ar fi atât de mare, în­cât ar pre­fera să facă anumite con­cesii politice Germaniei de­cât ca statele din Ori­entul Europei să închee pactele de neagresiune cu Sovietele. Mari in­und­aţii pe valea Someşului Satu-Mare, 11 Inn. De două zile timpul încălzin­­idu-se, zăpada, care a căzut din­ abundenţă, în nordul Ardealu­ri, s’a­ topit repede provocând mari inundaţii. Apele Someşului au eşit din matcă, transformând ntr’o massă de apă sămănătu­­ile,de pe ambele maluri. Pe trocurea, satele din apropierea­­someşului au mult de suferit. Locuitorii comunelor Roşiori, Caraşeu apa, Odoreu, sunt cei mai loviţi de aceste inundaţii, întrucât în unele locuri s’au aşezat­ Bariere de Llocuri mari, de ghiaţă,­­ d. prefect al judeţu­lui, Puşcaşiu, a luat măsuri pen­tru deblocarea râului. .De asemenea a luat astfel de măsuri primăria municipiului Satu-Mare, apele ameninţând aici digul de apărare al oraşului. SOMEŞUL A INUNDAT DOUA COMUNE DIN JUD. CLUJ Cluj, 12 Ianuarie In urma topir­­ii zăpezilor din munţi, apele Someşului au cres­cut din nou, ameninţând cu i­­nundarea maii multe comnine. Cele mai periclitate sate sunt Măriişelul şi Rechatul, unde, din cauza gheţurilor mari, apa So­meşului n‘a putut curge în albia sa regulată şi s‘a revărsat, inun­dând întreg hotarul. Pentru e­­vitarea vreunei nenorocirii, câte­­va case au fost evacuate. A fost anunţată prefectura, care a trimis la faţa locului 300 de muncitori, ca să spargă gh­ia­­fa şi să dea curs apelor. Victimele Beuthen Berlin, 12 (Rador). — In ur­ma catastrofei miniere de la. Beuthen se mai­­a?* îngropaţi în mine şeapte Iul tori. Se speră că în cursul zdei de azi ei vor putea fi scoşi la supra-* faţă. Deoarece accidentul s’a produs in noaptea de Luni spre Marţi,­ a săptămânii trecute sunt puţine speranţe ca aceştia să mai­ fie gâsiţi in viaţă. Dintre cei 15 minieri îngro­paţi, unul a putut fi salvat de la început, iar şoapte au fost salvaţi alaltăeri, după ce au stat îngropaţi şease zile şi şease nopţi şi se pierduse orice spe­ranţă de a-i mai găsi în viaţă. ------OWO----­ F­ILME In Jo-Mun-Fu. — Domnule avocat.... — Luaţi loc* Vă văd foarte e­­moţionat. — Nu sunt emoţionat, sunt re­voltat! Inchipuiţi-vă, un vecin a strigat nevestei melef în faţa lu­­m­ei: cocotitk. — Condo­leanţele'ui ele. ' — Aveţi dreptate,­ domnule a­­vocat. ‘Strânge|i-m­i mâna şi com­­p;itinnţi-iuS4­. Vreau să-l dau în ju­fecată. Nu cer decât un leu, .train nevoe de bani; eu,­ sunt om cu stare. Dar, să-i dea măcar o zi de închisoare, pri o amendă cât de mică. Să știu că Ta pedep­sit, că nevastă-mea nu' merită a­­ceastă ocară... Cât o să mă coste? — O să vedem la urmă. — Și eu­ sunt tot de părerea asta. V’asigur c’o să fiţi mulţu­mit. Nici h­’or să v’aştept­aţi cât de recun­oscător o să fiu! Procesul se înfăţişează, avoca­tul îşi pune tot talentul şi toată vlaga la contribuţie, martorii con­firmă reclamen­ta, judecata o­­sândeşte pe inculpat care bâlbâe scuze c’au fost provocat, la 300 lei amendă. Soţul ofensat în persoana ne­vestei nul mai poate de bucurie ia pe avocat într'un colţ şi-i nu­­mără cincisprezece bilete de câ­­­­te o mie. Acesta, surprins şi fericit, îi scutură mâna cu efuziune şi dă să plece. La eşire, inculpatul îşi face loc umilit. JDar avocatul îl strânge afectuos discret de degete şi, pi­­păindu-şi bancnotele din buzu­nar, îi şopteşte în treacăt: — Mai înjură-i odată, şefule! Don Jose Si­slip Mih SiiRiu­ Cu aceeaş energie cu care am combătut rătăcirile regio­naliste ale câtorva ardeleni, trebue să dezaprobăm tendinţa de centralizare bugetivoră a guvernului actual. D. Iorga, care şi-a făcut nume­­ şi carieră politică pe aripile­­ vâlvei naţionaliste, odată la­­ guvern, a cârmit-o pe cărare­a opusă; întâia sa atenţiune a­­ fost pentru numirea unui sub­­t secretar de stat minoritar, — ceea ce nu era întâiul lucru de­­ făcut —; al doilea gest necu­getat, dar poate instinctiv, a fost faimosul Mesaj la des­chiderea parlamentului, când am auzit aiuritoarea declaraţie­­ cum că Statul român este un­­ bloc de mai multe popoare. Tăgăduirea adevărului cum că România este un Stat Na­ţional care, ca toate celelalte state, cuprinde şi elemente mi­noritare, a dovedit ţării cam ce fel de năzbâtii populează creerul primului ministru. Dar regimul lorga-Argetoia­­nu sau mai bine Argetoianu­­Iorga, din faza glumelor fără de a doua zi, începe să devie o adevărată primejdie. Ne­­având nici o legătură cu ţara, el nu o cunoaşte, el nu-i sim­te durerile şi simţirile, el este străin de marea pulsaţie na­ţională care a devenit organi­că de la înftregirea ţării. Zilnic vedem cum se desfă­şură în progresivitate, opera de destrămare naţională. Pentru întâia oară am auzit din toată ţara strigătul cum că Bucureştiul este privilegiat, pe când celelalte judeţe sunt năpăstuite. , O adresă oficială a Societăţii pensionarilor din Brăila, trimi­să d-lui prim ministru, spune lămurit: pensionarii din Bucu­catastrofei miniere de la' F.eşti sunt, dinB'Fnj. la timp, pe când cei din toate ce­lelalte judeţe ale ţării sunt jertfiţi. Săptămâna trecută s’a ţinut la Iaşi o întrunire punică a Cor­pului învăţătoresc, şi acolo ace­­laş strigăt a răsunat. Dar din toată ţara ne vin aceleaşi plân­geri cari ascund o profundă du­rere. Aceasta este politica omului, a cărui dibăcie o laudă zilnic presa argetolanteră. Foarte dibaci măsură, nu e nimic de spus. Pentru ca sub ferestrele lom­inţii d-lui prim­­ministru să mi­ răsune vaetele muritorilor de goarne la Bucu­reşti — deşi nici aici integral— se acordă o mai mare solici­tudine. Dar toată ţara cealaltă ?.. în vremurile grele pe care le străbate lumea, cu primejdii necunoscute atârnate pe toate capetele, când din dosul pala­telor pacifiste se ascut săbiile şi se fabrică arme noui care vor uimi lumea într’o zi care nu ar fi departe, la Bucureşti se filtrează zilnic veninul desu­­uirii naţionale. Ardealul începe să se simtă nedreptăţit. In Basarabia se pune la cale un bloc basara­bean. In Bucovina ţărănimea îşi scutură dureros pletele. In vechiul regat provincia se plân­­ge că e nedreptăţită faţă de Capitală. Către care prăpastie am por­nit-o cu această politică a ne­buniei dictatoriale? Politica guvernelor române de la înfăptuirea glorioasei Uniri, nu poate să fie decât una: strângerea rândurilor româ­neşti, pentru preîntâmpinarea tuturor vijeliilor. De pe banca mini­sterială pri­mul ministru îndrăzneşte să strige unui deputat: — D-ta rămâi cu Constituţia, iar eu rămâi cu puterea ! Şi nimeni nu protestează! Şi toţi factorii constituţionali tac, deci consimt. Incăodată, unde merge Statul român cu această nebunie?.. Actualul guvern, neavând măcar un nume cu care să se prezinte ţării, s’a botezat gu­vern al Unirii Naţionale. Care faptă a lui a consolidat Unirea românească? Să auzim! Decla­raţiile din Mesaj că România este un stat compus din multe popoare ? Jignirea provinciilor alipite prin administratori cu totul străini de localităţi? Plângerile ardelenilor până la revendicări regionaliste? Ivirea blocului pan-basara­­bean? Vaetele tuturor judeţelor îm­potriva privilegiilor acordate Capitalei ?.. Suntem hotărâţi adversari ai regionalismului, dar suntem încă şi mai neîmblânziţi duş­mani ai rapacităţii centra­liste. La toate marginile de ţară este desnădejdea. Pe când parlamentarii străini de cir­cumscripţiile unde au fost nu­miţi şi-au primit aconturi de diurnă chiar pe luna ianuarie 1932, sărmanii oropsiţi, fie ei pensionari, fie ei slujbaşi, sunt neplătiţi, unii pe o jumătate de an. Şi toţi oropsiţii strigă: „La Bucureşti miniştrii, subsecreta­rii de stat, inalţii slujbaşi, de­putaţii şi senatorii, preşedinţii Corpurilor legiuitoare, clica fa­voriţilor sunt plătiţi, nu nu­mai la lună, dar şi cu antici­paţie, pe când noi, cu stomacu­rile goale şi cu copiii osândiţi istovirii prin mizerie, suntem părăsiţi. Şi cu toate acestea ce uşor ar fi fost să se îndulcească su­ferinţele, dacă jertfa ar fi în­ceput de sus. Uşurarea trebue începută cu cei mai nevoiaşi şi de la mar­gini de ţară. Mai întâi Ardea­lul, Basarabia, Bucovina, jude­ţele vechiului regat şi numai cei din urmă să fie plătiţi grangorii de la Bucureşti. întâia condiţie pentru ca un guvern să fie silit a face o ase­menea politică ,este : guvernul să fie luat din ţară, iar nu dintr’o anticameră. Parlamentarii să fie născuţi şi trăiţi în sânul ţinuturilor chemaţi să Ie reprezinte. In Cameră şi în Senat să-i trimi­tă voinţa populară, iar nu nu­mai capriciul cinic al stăpâni­­torilor. Bate un vânt rece peste ca­petele noastre şi, tocmai atunci când toţi copiii României ar trebui să-şi simtă mai frăţeşte cotul, România nu are guvern. Cel mult are stăpâni! CONSTANTIN BACALBAŞA ---------o®o- D. TITULESCU LA LONDRA Paris, 12 (Boiler). — D. Titu­­lescu, ministrul României la Lon­­dra, a trecut azi prin Calais, spre a merge la Londra, unde va relua funcţiunile sale. ----------9-0.9---------­ Prelungirea pactului de amiciţie italo-român Roma, 12 (Rador).— Guver-­i nete italiani şi român au hotă- I rit prelungirea pe timp de 6­­ luni a termenului prevăzut I prin articolul 5 din pactul de I amiciţie italo-român, semnat l­­a 1926 şi referitor la denun­ţarea sau reînoirea pactului menţionat. —•— ox O —--­ Pachetele cu bombe (!) trimise regelui , Italiei şi d-lui Mussolini Neapole, 12 (Ullstein).— Eri, a sosit în port transatlant­ul ..Ex. calibur"4, pe bordul căruia se spunea că ar fi două pachete cu bombe adresate regelui Italiei şi d-lui Mussolini. Autorităţile au procedat la o percheziţie amănunțită, contro­lând peste 600 pachete, fără să găsească vre-o bombă. * Neapole, 12 (Ullstein) - Dea­­bia spre seară, s-au găsit două pachete, unul adresat d-lui Mussolini şi celălalt regelui Ita­liei. Pachetele conţineau albume cu vederi din California, tri­mise de un italian de acolo ca semn de omagiu la adresa Re­gelui și a lui Mussolini. Doina, Ianuarie Dopa obiceiu, la sfârşit de an fiecare stat işi întocmeşte un prim bilanţ al activului şi pasivului sub rezerva de a face în urmă rectificările precise cari sunt opera statisticii. In ce pri­veşte pe Palia, dacă vrem să ne dăm seama cu adevărat de mo­tivele cari, în ciuda lucrurilor permit să se considere că peri­oada, grea trăită a dat rezultate destul de reconfortante, trebue să ne reamintim că încă din JĂŢ1 s’au spus italienilor cuvinte clare spre a-i pune în gardă îm­potriva pericolefor ce se anun­ţau şi a-i face să primească jert-­­ fele ce se impuneau l­a drept vorbind, aceasta pă­ruse destul de neaş­eptat, căci aproape opt ani de zile s’au fă­cut toate sforţările spre el însă­nătoşi trecutul, în special în ce priveşte finanţele. Echilibrul bu­getului, reducerea circulaţiei, controlul schimbului, consolida­rea datoriei interne augmenta­rea rezervei aur, regula­rea da­toriilor străine.­ toate aceste dificultăţi fuseseră înfruntate şi rezolvate. Se poate deci spune, că Italia făcuse cu bine faţă celor mai grave probleme când prăbuşirea americană a venit să agraveze relele europene. Trebue să-i dăm această drep­tate lui Mussolini — şi adver­sarii săi cei mai înverşunaţi nici nu mai discută punctul a­­cesta — că el a văzut de la înce­put că depresiunea de care Ita­lia suferea deja nu putea decât să se agraveze şi mai mult fil o spune cinstit şi aproape cu­ cru­zime italienilor cărora nu­ le-a ascuns că trebuiau să lupte încă,­ să se restrângă, mai mult şi eu­ producă mai eftin dacă vor să nu se piardă rezultatele dobân­dite în anii precedenţi şi să va­dă din nou periclitată, lira. N’a sulemenit adevărul, a arătat cu degetul deficitul şi a impus cu o străşnicie, pentru care tre­bue să-i fim recunoscători azi, un ansamblu de reduceri dato­rită cărora a fost cu putinţă de a se menţine la nivelul de sta­­bilizare în jurul căruia s’a coor­donat întreaga economie naţii­­nală Lefuri, salarii, chirii, cos­tul vieţii şi preţul de cost au fost reduse, şi Italia a cunoscut astfel fără întârziere majorita­tea sacrifici­lor pe care alte ţări nu le-au cunoscut decât mu­lt mai târziu­i. Aproape că nu mai e nevie să se observe.Că şi Itala ca şi ori­ce altă ţară nu poate să fie a­­păretă de reacţ­iunea acestor măsuri. Legăturile mondiale sunt astfel, încât nu e cu putin­rapercusiunile­ crizelor specifice fiecăruia. Anul care’s’a isprăvit nu ne-a adus numai trandafiri şi dacă putem privi cu satisfacţie dru­­­­mul străbătut, nu putem să ne ascundem că acest drum a fost­­ greu.­ Tot astfel putem şi trebue­­ să privim cu încredere viitorul,­­ dar­ ar fi tot atât de imprudent ] de a crede că roadele muncii­­ n’au decât să se pârguiasică şi­­ că nimic nu ne va­ fi mai uşor decât să întindem mâna spre a la „culege. Pentr­­ moment câteva con­statării justifică speranţa pe care o avem şi sunt o încura­ja­re sigură ca să ne urmăm mai departe drumul. Dacă valoarea exporturilor produselor industriale muncite a fost de 100 in 1922, vom găsi că la sfârșitul lui 1930 indexul acesta a fost pentru Italia 173,83, în vreme ce aceleași exporturi au trecut, dela 100 la 185 în Ger­mania,, dela 100 la 154,40 in Sta­tele Unite, dela 100 la 104,34 b­­­rea Britanie, dela 100 la 8-180. Atari progrese considerabile le găsim în statisticele actuale in ce priveşte industria minieră şi metalurgică, materiile colo­rante, îngrăşămintele, sulfatele şi textilele, in special in ce pri­veşte mătasea arrtificailă care dela 3 milioane kilograme in 1922 a ajuns la 30 milioane în 1930 ocupând astfel in ce prive­ște industria, italiană locul al doilea imediat după Statele U­­ifta din America. Dacă aceste cifre, cari n'au fost cunoscute decât în ultimele zile, arată la ce nivel a ajuns sforţarea producţiei italiene in­­tr'o perioadă deja neprielnică, nu mai încape îndoială că la a­­nul viitor când rezultatele sta­tistice din 1931 vor­ fi cunoscute nu mai putem spera alte pro­grese, dar s’ar putea să pierdem şi terenul câştigat. Dar din an­samblul datelor, încă fragmen­tare, pe cari le putem culege, a­­vem motive excelente de a crede că ansamblul producţiei italie­ne 6'a­ arătat mai avantajos de­ Scrisori din Italia ! RECAPITULĂRI cât in ţări mai favorizate sau* mai bine utilate.*­merciale. Dacă în Franţa, se acuză un deficit de 3 miliarde şi se prevede că el va atinge la sfârşitul exerciţiului aproxima­tiv 5 miliarde, în Anglia, acest deficit depăşeşte 20 miliarde de franci şi în Statele Unde la sfârştul acestui an fiscal, adică la 1 iulie 1932, nu va fi inferior sumei de 3 miliarde de dolari, adică ceva ca 70 de miliarde de franci. Nu există bogăţie naţ­o­­nală pe cari atari hemoragii să nu le prăbuşească. * S'a discutat mult. Se va mai discuta încă cu privire la cau­zele ce au determinat fenome­nul fără precedent care re nu­meşte criză, întocmai ca pentru război se va mai vorbi încă mulţi ani de-a rândul de ea, căutân­­du-se să se înţeleagă ceea ce, în momentul de faţă, pare obscur şi contradictoriu. E probabil că se va observa că toţi aveau dreptate şi că toţi au greşit voind să dea răului mai de­gra­bă o cauză decât alta şi se va înţelege că numeroşi factori cri­za ca­­fiecare stat să nu­ simtă I Franţa şi, că: au scăzut, im­Ma­Cu un bilanţ de aproape 20 de miliarde Italia a cheltuit sau a angajat in lucrări publice, în m­ai puţin de zece ani­, aproxi­mativ , 10 miliarde. Astfel s’au perfecţionat în special drumu­rile. S’au­ utilat porturile, s'au mărit, căile ferate. S’au făcut apte pentru agricultură, terenuri vaste; s’a instalat apă şi lumină in satele cele mai puţin favori­zate. Şi, spre a combate şomajul, fără ca bilanţul să fie periclitat, se perseverează în sistemul ce conistă în a ajutora în chinul ce-1 mai puţin pasiv, augmentân­du- s0 prin toate mijloacele (din ini­ţiativa s­ta­tu­lui sau a întreprin­­derilor particulare), posibilităţi­le de lucru şi de ocupaţie Exemplul celorlalte tari n­ai bogate şi mai puternice ca a noastră ne-au pus un adevăr în gardă contra riscului deficitu­lui p­e care problema şomajului o creează şi o agravează în ace­­laş timp cu slăbirea balanţei ce­păreau preponderenţi n'au fost decât secundari, în vreme ce alţii, în aparenţă neglijabi, au avut cea mai nefastă influenţă. N­afiind apărătorul uneii teze, nici detractorul a priori a tot ce se petrece aiurea, evităm cu hotărîre comparaţiile, dar ni se pare destul de vădit că deasu­pra şi dincolo de mot­vele eco­nomice care au deslănţuit criza, există motive grave şi profunde de neînţelegere pot­­t că întocmai ca şi cu­m câteva sisteme pe cari societatea umană s‘a sprijinit multă vreme, ei au revelat neadec­­vate nevoilor popoarelor al că­ror număr mereu crescând şi activitatea în fermentare con­stantă nu sunt suficient susţi­­nute şi călăuz­­e. Aceasta ar echivala, în defini­tiv în a conchide că poate criza actuală nu-i decât o criză de creştere, ca atare un rău din care ar putea f­i cel mai mare bine. Aceasta să fie dorința pe care anul viitor s’o poată Înfăp­tui ! Tezis !

Next