Universul, mai 1932 (Anul 49, nr. 120-148)
1932-05-01 / nr. 120
Anul XLIX Mai multă omenie !Potrivit tradiţiei, sărbătorile creştine nu sunt simple prilejuri de reculegere şi desfătare egoistă, în cercul familiei şi al cunoscuţilor cu dare de mână. Ele sunt mai vârtos prilejuri de îndemnuri generoase, chemări şi aplecări spre lipsurile şi suferinţele aproapelui sărac şi nevoiaş. Oricine — cât i-ar fi de modeste mijloacele de existenţă — să plece dela gândul, că sunt alţii încă şi mai săraci, încă şi mai nenorociţi decât el — şi către aceşti oropsiţi ai soartei: văduve cu copii, sărmani bătrâni fără putere, bolnavi ce zac uitaţi de rude şi de lume, orfani cari au deschis ochii asupra vieţii în asprimile mizeriei devoratoare... — către toţi aceştia să întindem, măcar la marile praznice ale creştinătăţii, mângâierea şi ajutorul nostru. Valul de suferinţe materiale care ne-a cuprins, să ne apropie unii de alţii, să ne facă mai buni la suflet, să ne înfrăţească în vechea dragoste creştină, de care se împărtăşeau odinioară şi cel avut şi cel umil. Ajutând pe cei desmoşteniţi, vom simţi noi înşine o uşurare alinătoare, o împăcare a cugetului, care purifică şi îndumnezeeşte chiar şi pe cel mai rău, chiar şi pe cel mai zbuciumat dintre noi. Acesta este îndemnul pe care-l adresăm sufletelor creştine cu prilejul marei sărbători a învierii Domnului. Acelaş îndemn îl adresăm şi capilor dregătoriilor obşteşti, cărora, dacă împrejurările nu le mai oferă prisosuri din care să aline suferinţele săracilor, le rămâne cel puţin puterea de a înstruni lăcomia celor nărăviţi la câştiguri neîndreptăţite şi nepotrivite cu tristele zile în care trăim. Deci, mai multă omenie între oameni! Aceasta să ne fie ţinta, după aproape două mii de ani de luare în deşert a numelui şi cuvintelor rostite de Cel ce s’a jertfit pentru iertarea şi mântuirea noastră. PAŞTELE LA ŢARĂ E ’nvierea lui Isus, vestită de Cel de sus. In aceste sărbători, flăcăi, fete merg la hori Cu cămaşa albă, floare, cum o vede badea moare. Gospodarii tinerei se prind în horă şi ei. Unii beau, alţii privesc sau în scrânciob se ’nvârtesc. Vezi copiii ciocnind ouă şi cu unu să ia două. Şi toţi oamenii din sat zic „Cristos a înviat!“ Unde mergi, în orice casă, tot găseşti ceva pe masă : miel, ouă şi cozonac, ţuică sau vin în bărdac ’). Mămăliga n’are haz, chiar la omu cu necaz. Sărbătorile-s lăsate să petreci. Aşa-i la sate. Mult nu merge : o zi, două Vorba nu-i să treacă nouă, că stomacu, cum se vede, tot în mămăligă crede. : 1) Oală lunguiață de pământ. Auzită, de G. NICULESCU-VARONE, în comuna Călinești, plasa Podgoria, jud. Muscel. Hitleriştii cer disolvarea Reichstagului Berlin, 28 (Rador). — Grupul parlamentar naţional-socialist a depus pe biroul Reichstagului o moţiune prin care cere dizolvarea parlamentului. Moţiunea este motivată prin aceea că ultimele alegeri au arătat o schimbare profundă în încrederea acordată de corpul electoral diferitelor partide şi în consecinţă o nouă consultare este necesară pentru Reichstagul să înfăţişeze ca exact curentele politice. Altă moţiune depusă tot grupul hitlerist cere ordonarea unei anchete parlamentare asupra alegerilor preşidenţiale. O a treia moţiune cere anularea decretului prin care s’a hotărît disolvarea formaţiunilor militare hitleriste. Reichstagul se întruneşte la 9 Mai. de LA GENEVA D. N. Titulescu, impresionat de opinia expertului juridic italian Pilotti, asupra problemei minorităților. UNIVERSUL Nr. T20 f5aîaînîci 1 Maî n lipit stil nii inii 1 ■ 1 — 6 — Unui prim ministru i se impune, din cauza înaltei demnităţi ce ocupă în stat şi a răspunderii ce ar trebui să-i apese umerii, o mai accentuată ponderaţiune în declaraţiile publice ce le face şi ceva mai mult optimism în posibilităţile ce le are ţara, de a se reface şi consolida, prin propriile sale forţe morale şi materiale, în cadrul suveranităţii naţiona- le neştirbite şi al constitu- ţiei. D. N. Iorga, primul nostru ministru, însă, prin declaraţiile ce le-a făcut zilele trecute la un banchet politic, a vorbit despre posibilitatea unei guvernări, în afară de cadrul constituţiei, iar, într’un articol publicat în fruntea ziarului său, „Nea- mul Românesc“, afirmă că astăzi, Europa, preocupată prea mult de interese materiale, este dispusă „să atace însăşi neatârnarea statului român“! Iată, după textul publicat de „Neamul Românesc“ (No. 98 din 27 Aprilie a. c.), ce a declarat d. N. Iorga, preşedintele consiliului, la banchetul dat de membrii majorităţii parlamentare: „Nu putem să ne încremenim în rutină, chiar dacă această rutină s-ar chema legalitate, constituţionalism şi ordine. Nu putem să rămânem cu fantasma ideologiei, care a încurcat prea multă vreme această ţară.” Cum ar putea fi interpretată această ciudată declaraţie, dacă nu în sensul că guvernul actual e dispus să iasă din cadrul Constituţiei şi al ordinei stabilită prin legile, astăzi, în vigoare ? Noi ştim că un guvern, chiar aşa zis de technicieni, este dator să respecte pactul fundamental, legile în fiinţă şi regimul constituţional, iar nu să considere toate acestea drept forme încremenite prin rutină, care, oricând, pot fi înlăturate. Iată pentru ce declaraţia făcută de d. prim-ministru, la banchetul majorităţii parlamentare, a produs în opinia publică, o legitimă îngrijorare, care, până acum, n’a putut fi risipită. Altă comunicare, excepţional de gravă, este aceia făcută în următorul articol, scris de d. N. Iorga, preşedintele consiliului şi publicat în ziarul „Neamul Românesc“ de Joi : „Poporul românesc a avut a face de la începutul secolului al XIX-lea cu o Europă căreia-i este foarte îndatorat. Pe lângă un sprijin de opinie publică prin care a fost ajutată opera de liberare şi de unitate naţională, Europa aceia, a lui Napoleon al lîl-îea, călduros şi convins naţională, a dat Unirea Principatelor şi s’a pus garanţă pentru neatingerea existenţei lor. De această Europă şi azi am avea nevoie, dacă ea ar putea să se reconstituie din ruinele războiului. Dar altă Europă pare a se desemna. PREOCUPATA DE INTERESE DE ORDINE MATERIALA, EA AR ÎNTELEGE CA PENTRU DINSELE SA SE ATACE INSASI NEATÂRNAREA STATULUI ROMAN, SILIT A PRIMI ANGAJAMENTE CARE NU CADREAZĂ NICI CU DEMNITATEA, NICI CU INTERESELE LUI. DAR, DACA DIN RAZBOIU AU IESIT ANUME STATE NAŢIONALE, ELE AU DAT DESIGUL SANGE IN ACEST SCOP PENTRU CA SI UNA SI CELELALTE SA FIE TINUTE IN SEAMA.“ In termeni categorici se aduce astfel la cunoştinţa ţării, că puterile europene, din cauza intereselor lor materiale, urmăresc „SA ATACE însăşi neatârnarea statului român", prin anumite angajamente ce am fi SILIŢI să le primim, care nu cadrează, nici cu demnitatea, nici cu interesele noastre ! Care sunt acele puteri ? Despre ce „angajamente“ poate fi vorba ? Cine ne sileşte să acceptăm condiţii atât de grele şi dăunătoare intereselor ţării, care ar putea pune în primejdie însăşi neatârnarea României ? Iată atâtea întrebări, cari se pun în urma articolului alarmant apărut în fruntea ziarului d-lui preşedinte al consiliului. Absenţa preciziunii poate să dea naştere la echivocuri, care nu sunt în linia tradiţională a politicii noastre externe şi nici nu convin intereselor ţării. Dacă, în adevăr, am ajuns în situaţia de a ni se impune angajamente de natură să ştirbească suveranitatea naţională, ba chiar să ameninţe însăşi independenţa statului român, guvernul e dator să aducă la cunoştinţa ţării fapte precise, căci într’o asemenea importantă problemă, el va avea sprijinul opiniei publice şi a tuturor partidelor de guvernământ. Aşa însă cum s’a pus chestiunea, ea poate fi dăunătoare politicei de stat prin simplul fapt că România apare izolată, când noi ştim că ea face parte dintr’un sistem de alianţe. Şi nu aliaţii noştri, în frunte cu Franţa, ar putea pune în discuţie tratatele de pace şi de alianţă ce le-am încheiat împreună şi nici sili să primim anumite angajamente ce ar pune în primejdie neatârnarea ţării şi pe care demnitatea noastră le-ar respinge fără șovăire. R. SEISANU until sortjij ii Miei — Ministerele de finanţe şi lucrări publice au dat în judecată pe membrii fostului consiliu de administraţie ai Casei autonome a drumurilor — Ministerul de finanţe şi cel al lucrărilor publice şi comunicaţiilor au introdus o acţiune I în daune la tribunalul Ilfov, prin care cheamă în judecată civilă pe membrii fostului consiliu de administraţie ai Casei autonome a drumurilor, care au încheiat dezastruosul contract cu societatea suedeză „Svenska“, relativ la refacerea şoselei Bucureşti—Băicoi şi a altor drumuri din ţară. Cele două ministere cer pentru daunele pricinuite până acum statului român, suma de 32 milioane de lei. Foştii membri ai consiliului de administraţie ai Casei autonome a drumurilor, chemaţi în judecată, sunt d-nii: inginer N. Hoisescu, D. Iorgovici, Gh. Nicolau, N. Profiri, C. R. Mircea şi Vaier Moldoveanu, cari toţi au examinat clauzele contractului drumurilor cu societatea suedeză şi l-au acceptat, fără să ia în consideraţie interesele statului român. Reamintim că d. N. Hoisescu, pe atunci director general al Casei autonome a drumurilor, a plecat la Paris, în calitate de delegat al acestei Case şi în acord cu d. Mihai Popovici, ministrul de finanţe, a stabilit condiţiile definitive ale onerosului contract. De aceea ne surprinde faptul, că în acţiunea de dare în judecată, lipseşte numele fostului ministru de finanţe, care a semnat şi el acel contract. Oare miniştrii, când semnează acte şi contracte, în care se angajează interesele statului, nu simt obligaţi să ştie ce semnează şi nu sunt răspunzători de angajamentele ce le-au luat ? E adevărat că d. Vâlcovici, ministrul lucrărilor publice şi al comunicaţiilor, s’a arătat dispus să aplice sancţiuni tuturor celor ce sunt vinovaţi în această afacere, atât de păgubitoare pentru statul român şi a declarat într’o şedinţă a Camerei, că nu va cruţa pe nimeni , dar, după câtva timp, tot la Cameră, a spus că n’ar exista niciun articol în legile ţării (?) după care ar putea fi chemaţi la răspundere şi sancţionaţi, foştii miniştri. Ciudată concepţie! Nu se poate considera iresponsabil fostul ministru, care a semnat contractul dezastros cu societatea „Svenka”, ca să fie apoi traşi la răspundere şi daţi judecăţii, numai fostul director general şi ceilalţi membri ai fostului consiliu de administraţie ai Casei autonome a drumurilor, când toţi sunt solidari şi au partea lor de vină şi de răspundere. Căci, iată cum motivează ministerele de finanţe şi de lucrări publice, acţiunea lor de dare în judecată şi cererea pentru plata sumei de 32 milioane lei: 1) Lipsa de garanţii technice ; 2) Alegerea greşită a sistemului de pavaj cu amiezită, care, după 4 luni dela recepţia provizorie, s’a dovedit — atât de noi, cât şi de organele technice ale ministerului lucrărilor publice, — defectuos, deoarece aproape întregul înveliş a fost distrus şi dezagregat până la pulverizare ; 3) Lipsa cadtului de sarcini ; 4) Lipsa clauzelor juridice, care să asigure condiţiile rezilierii contractului în cazuri bine precizate; şi în sfârşit, 5) Preţuri unitare excesiv de exagerate şi diferenţe între preţurile ce trebuiau fixate şi între cele stabilite prin contract, CARE NUMAI PENTRU LUCRĂRILE EXECUTATE IN CURSUL ANULUI TRECUT, SE CIFREAZĂ LA COCHETA SUMA DE 32 MILIOANE LEI ! Aşadar, numai până la sfârşitul anului 1931, adică după prima campanie de lucru a societăţii suedeze, statul român a suferit o pagubă de 32 milioane de lei din cauza diferenţei considerabile de preţuri. Statul român face însă cuvenitele rezerve asupra celorlalte pagube ce le va suferi în anii următori, pe măsură ce lucrările vor fi executate în aceleaşi condiţii! Şi aceste pagube, vor fi considerabile. Reamintim că în urma anchetei făcută pe şoseaua Ploeşti—Băicoi de către organele sale technice, care au constatat degradarea gravă a şoselei cu pavajul de amiezită, „Casa autonomă a drumurilor“ a pornit o acţiune în justiţie pentru stabilirea de fapt a acelor degradări, ca şi a cauzelor ce le-au determinat, — totuşi, s’a cerut retragerea acţiunii, fără să se depună actele doveditoare, cari ar fi arătat, fără nicio posibilitate de contestare, culpa societăţii suedeze. Pentru ce s’a retras această acţiune, când scopul ce s’a urmărit nu a fost atins ? Lămuriri se impun din partea celor în drept. -0®®Cr M. S. Regina Maria in Iugoslavia La mănăstirea Sf. Ispas (Skoplie): 1) M. S. Regina Maria a României; 2) M. S. Regina Maria a Iugoslaviei; 3) Banul Vardarului; 4) D. Oncescu-Bestelei, consul general al României la Skoplie. Dacă statele n’ar plăti cupoanele împrumuturilor externe Londra, 29 (Ullstein). — „Times“ e de părere că ar fi foarte regretabil dacă unele din statele din Europa centrală ar refuza să plătească cupoanele împrumuturilor lor de stabilizare şi recons- I trucţie-Liga Naţiuni’for a isbutit ,după mari străduinţe, să facă posibilă încheerea acestor împrumuturi şi neplata cupoanelor ar face să se piardă orice încredere în statele respective. In cazul acesta, ar fi cu totul exclus ca aceste state să poată obţine vreun nou împrumut. ------------XX şi XX--------— . CRIMĂ ÎNGROZITOARE Bayreuth, 28 (Ullstein). — Intr’o localitate de lângfi Bayreuth (Germania), măcelarul Anton Wildt a ucis cu o secure, într’un acces de nebunie, pe mama sa în vârstă de 60 ani, pe soţia şi pe cei patru copii ai săi. Revenindu-şi în fire, a vrut să se înece, de disperare, într’un lac, dar lipsindu-i curajul, a fugit într’o pădure, unde a fost prins de jandarmi. -------x |__| x------ Fost deputat polonez împuşcat in Rusia Varşovia, 28 (Ullstein). — A produs mare senzaţie ştirea, că fostul deputat polonez Vojvocki, care după dizolvarea partidului ţărănist radical înfiinţat de el, a fugit în Rusia şi conducea de acolo propaganda comunistă în Polonia, a fost împuşcat din ordinul „G.P.U”-ului. —---------oo »---------Roia iul Anglia - Australia Londra, 28Rador— Aviatorul Charles Scott, care a bătut recordul pentru sborul Anglia-Australia, a părăsit aerodromul din Lympne la 19 Aprilie și a aterisat azi dimineaţă la Port Darwin. Sborul acesta a durat cu şease ore rmai puțin decât recordul anterior a lui Butler, care a durat nouă zile, o oră şi 58 minute. La sfârşitul sborului său, Scott a avut de luptat cu un puternic vânt în faţă. Performanţa remarcabilă a aviatorului i-a cerut o deosebită sforţare fizică. Numai din cauza vârtejurilor cu nisip şi a vânturilor puternice, Scott nu a putut realiza sborul acesta în opt zile, cum își propusese. „Times“ scrie că, aviatorul a trebuit să fie un perfect navigator pentru a putea străbate aproape 17.000 km., într-o medie de aproape 2.000 km. zilnic. •■■■—.........................................■..............«Sg''«en Scrisori din Londra —-- Dezarmarea. — Protecţia vamală. — Bugetul. — Asigurări contra şomajului. — Relaţiile comerciale cu Rusia — de AUGUR Londra, Aprilie Ştirile din Geneva arată Că s’a găsit o formulă ,ca să se exprime metoda, care va fi aplicată progresiv spre a se ajunge la dezarmarea generală pe mare şi pe uscat. Ceea ce înseamnă că lucrările conferinţei pot urma cu speranţa de a ajunge la un rezultat practic, deşi foarte limitat. In fond, Londra nu dă atenţie celor ce se petrec la Geneva, căci publicul refuză să admită ca dezarmarea să fie legată într’un chip oarecare de problema crizei economice de care lumea suferă în momentul de faţă. In ţara aceasta, opinia publică ar rămâne nepăsătoare, dacă faimoasa conferinţă dela Geneva greşita definitiv, şi singurulcomnntar ce s’ar face ar fi următorul: „să ne ocupăm de propriile noastre afaceri“! Aceasta dovedeşte că „Vox populi“, cu tot fondul său de ignoranţă ip durabilă, răsfrânge torul un sbilţ instinctiv al adevărului. Adevărul în acest caz, e că problema dezarmării nu e atât de presantă, sau mai bine că e mai puţin ca alte probleme economice. Toată această afacere atât de rău pregătită la Geneva n’a fost imaginată decât spre a da oarecare satisfacţie plângerilor şi de a separa ameninţările germanilor, dezarmaţi de tratatul de la Versailles. PROTECŢIA VAMALA Chestiunile de ordin economic sunt acelea care pasionează în adevăr diferite cercuri influente şi chiar întreaga opinie publică. Toată lumea se interesează la Londra de măsurile pe care le ia guvernul ca să perfecţioneze sistemul protecţiei vamale. Săptămâna aceasta ne-a adus tocmai o nouă reglementare pentru regimul importului, şi în special o taxă urcată asupra produselor semimanufacturate de oţel şi de fier, taxă care, se speră, va da un nou avânt producţiei în Marea Britanie. Dar City se ocupă mai ales de propunerile bugetare pe care ■ d. Neville Chamberlain, ministrul de finanţe, le-a prezentat de curând Camerei comunelor. BUGETUL ANGLIEI City recunoaşte că bugetul prezentat nu posedă decât un caracter provizoriu, deoarece chestiunea datoriei către Statele Unite şi a despăgubirilor germane e eschivată pentru moment. Spre a se vedea în adevăr, dacă echilibrul bugetar poate fi restabilit, trebue să aşteptăm până se va încheia conferinţa de la Lausanne, şi poate mai mult încă. Dar ceea ce interesează mai ales Londra, e declaraţia d-lui Chamberlain, care propune să se formeze un fond de 150 milioane de lire pentru egalizarea schimbului. Cercurile financiare speră că acest fond va fi întrebuinţat ca să se consolideze moneta la un nivel de paritate cu aurul, cu mult mai puţin urcat, faţă de acela ce exista înainte de prăbuşirea din toamna trecută. Căci stabilizatorii“, cari sunt mai numeroşi decât „revalorizatorii“, socotesc că lira sterlină, păstrându-şi totuş puterea de cumpărare înlăuntru, poate fi stabilizată la un curs cât mai scăzut faţă de schimburile străine pentru avantajul exportului britanic. Unul din cei mai eminenţi bancheri din Londra, n’a spus oare deunăzi, că felicită pe vistiernicul pentru ideia formării unui fond de 150 milioane, care trebue să fie întrebuinţat „nu spre a face să se urce, lira, ci ca s-o menţină la un nivel scăzut“? Cum să explicăm această atitudine a finanţai engleze? Socotim că explicaţia constă în tendinţa puternică,, ce există în această ţară, spre un nivel constant al preţurilor producţiunii industriale. ASIGURĂRI CONTRA ŞOMAJULUI De curând, ziarul „Times” a publicat un remarcabil articol al lui sir Josiah Stamp, un economist renumit, in acest articol, sir Josiah explică legea economică ce leagă în Marea Britanie numărul şomerilor cu sistemul existent al asigurărilor contra şomajului. Această lege a fost descoperită de d. Jacques Rueff, ataşatul financiar al ambasadei franceze la Londra. D. Rueff şi-a creat o poziţie excepţional de influenţă în cercurile financiare din Londra. Care este efectul sistemului britanic de asigurări contra şomajului? Cumulând efectul contractelor colective, de când e aplicat a avut ca rezultat de a fixa salariile la un nivel rigid, independent de oscilările preţurilor asupra pieţelor mondiale. Această rigiditate e o piedică uriaşă pentru orice scădere a preţului de cost al producţiei industriale, şi aceasta, la rândul său, a făcut ca industriile engleze să piardă posibilitatea de a face concurenţă pe pieţele străine. Când criza actuală a început să se simtă în 1929, era limpede că ceva trebuia să se rupă undeva. Căderea lirei de pe piedestalul ei a fost o tragedie pentru bancherii, cari au împrumutat prea uşor banii lor Germaniei şi celorlalte ţări bancrutare ale Europei, dar a fost o uşurare pentru industriaşii acestei ţări, ale căror vânzări în străinătate au început imediat să se urce. Deoarece, în ciuda crizei, persistă tendinţa să se păstreze un niivel fix pentru salarii, cercurile interesate în comerţul de exportul se tem de orice urcare a lirei. Aceasta explică pentru ce unul din marii noştri bancheri a putut spune, că fondul de 150 de milioane trebue să fie întrebuinţat, nu spre a face să se urce lira, ci spre a o menţine la un nivel scăzut. " __ | Continuare în pag. 2-a 4. DISCURSURILE ȘEFILOR ȘI PAZELE CAMPANIEI Paris, 24 Aprilie 1. UN SPECTACOL NEOBIŞNUIT Campania electorală, deschisă în mod oficial la 6 Aprilie de şeful guvernului prin dis- * cursul de la Bullier, e acum în toi. Candidaţii cutreieră circumscripţiile, îşi vizitează alegătorii ori îi convoacă prin sălile şi curţile şcolilor, căutând să le câştige voturile prin insinuante ori patetice explicaţii şi demonstraţii - verbale, prin intermediul clasic al afişelor şi tractelor, recurgând chiar la mijloace moderne, pitooreşti şidistractive , la ajutorul gramofoanelor şi cinematografelor ambulante, în vreme ce pe deasupra frământărilor locale, în straturile înalte ale atmosferei electorale, reprezentanţii autorizaţi şi reputaţi ai majorităţii şi opoziţiei, asemenea eroilor antici, Horaţilor şi Cariaţilor, pe care cetăţile rivale Roma şi Alba îi delegase să se bată în numele lor şi în faţa armatei respective, desfăşoară, prin discursuri rostite în diferite oraşe şi târguri ale ţării, o luptă oratorică, pe care orice cetăţean o poate urmări de-acasă, graţie radio-difuzării şi ziarelor. Lupta oratorică dintre campionii majorităţii şi opoziţiei, al cărei ritm se precipită pe măsură ce se apropie data fatidică de 1 Mai, face să se înfrunte şi confrunte idei, doctrine şi programe : spectacolul, tradiţional în Anglia, în Franţa e neobişnuit, cel puţin sub forma şi cu amploarea actuală. Datorită, desigur, acestui spectacol, în locul manifestaţiilor tumultuoase şi violentelor incidente de altă dată, de data asta domneşte linişte, o linişte aşa de netulburată încât unii observatori văd în ea indiciul atoniei generale. După alţi observatori, calmul, prielnic deliberărilor, indică, de fapt, că, în sfârşit, campania electorală a devenit oarecum ceea ce principial trebue să fie : o consultare naţională. Intr’adevăr, oratorii, deşi întrebuinţează termeni tari şi cu toate că iau atitudini energice, se combat, totuşi, cu deplină curtoazie şi cu destulă moderaţie, adresându-se mai mult puterii de reflexiune şi judecată a alegătorilor, decât pasiunilor populare, şi preocupându-se mai puţin să impresioneze prin fraze de efect, decât să obţie efecte prin argumente logice şi solide. 2. PROPAGANDA MINISTERIALA SI PROTESTĂRILE OPOZIŢIEI Punctul de vedere al majorităţii a fost expus de d. Tardieu, în discursurile de la Bullier şi de la Giromagny. Vicepreşedintele consiliului de miniştri, d. Paul Reynaud a vorbit la Rouen. Alţi membri ai cabinetului, şi anume : d-nii Pietri, Flandin, Rollin şi Guernier, titularii departamentelor , apărării naţionale, finanţelor, comerţului şi industriei, lucrărilor publice, au luat succesiv cuvântul în localităţile unde candidează, înfăţişând cu deamănuntul aspectele speciale, referitoare la ministerele ce conduc, ale operii întreprinse în decursul ultimilor patru ani de către guvern cu colaborarea majorităţii parlamentare. Opoziţia ironizează şi bla- r mează prinicipiul „turneelor“ oratorice în scop electoral ale miniştrilor, calificându-le de „presiuni“, ce reînvie tristele procedee ale celui de-al doij lea imperiu, întrucât reinstitue, prin propaganda în favoa- I rea actelor şi tezelor majorit tare, faimoasele „liste albe“ ale candidaturilor oficiale. Conform tradiţiei republicane, invocată de d. Herriot, minişt trii n’au voe să se scoboare pe terenul electoral, transformân- I du-se în propagandişti, decât dacă sunt direct interesaţi, a- idică numai acolo unde candidează personal, ocupându-se în acest caz exclusiv de propria lor situaţie. Şeful partidului radical-socialist îl invită astfel pe d. Paul Reynaud, ministrul justiţiei, să consulte repertoriul de legislaţie şi de jurisprudenţă Dalloz, după care instrucţiile adresate cetăţenilor în ajunul scrutinului, de membrii cabinetului, pot atrage anularea alegerilor, constituind ingerinţe electorale. Reproşurile d-lui Herriot şi ale opoziţiei par nejustificate sau exagerate, deoarece intervenţiile miniştrilor nu se produc în zona operaţiilor electorale propriu zise şi se reduc la îndrumări programatice şi la indicaţii generale. De altminteri, membrii cabinetului, în calitatea lor de oameni de partid, se socotesc datori să-şi povăţuiască prietenii şi să-şi călăuzească partizanii, precum se simt obligaţi, prin însăşi funcţiunea lor guvernamentală, să informeze şi să lămurească opinia publică. 3. DREPTUL DE A VORBI ŢARII Dreptul de a vorbi ţării, opoziţia i-l recunoaşte d-lui Tardieu, fiindcă aşa au procedat toţi şefii de guvern de la Waldeck-Rousseau până la d. Poincaré, în 1928. Acelaş drept opoziţia îl acordă şefilor de partid, fie că fac ori nu fac parte momentan din guvern. Cum actualul cabinet n’ar fi putut nici să se înjghiebe, nici să dăinuiască fără participarea şi sprijinul „Uniunii democratice“, expresie parlamentară a „Federaţiei republicane“, opoziţia nu numai că admite, dar chiar reclamă să vorbească şeful principalului grup al majorităţii guvernamentale şi al celui mai important partid al moderaţilor naţionali, adică d. Louis Marin, conducătorul aşa zisei „drepte“, către care se îndreaptă şi pe care încearcă s’o abată toate atacurile combinate ale stângei şi extremei stânge. E adevărat că d. Louis Marin n’a găsit de cuviinţă să intervină printr’un discurs special în controversa oratorică dintre ceilalţi şefi de partide şi de formaţiuni politice, însă părerile, ce profesează, şi directivele, ce preconizează, sunt îndeobşte bine cunoscute din nenumăratele-i cuvântări anterioare, ca şi din articolele pe care regulat le publică în „La Nation“ ori din interviewurile senzaţionale apărute recent în „Revue de Paris“ şi în ziarul „Excelsior“. Astfel se completează în vederea alegerilor expunerile, teoretice şi practice, ale reprezentanţilor majorităţii. Punctul de vedere al opoziţiei a fost expus, pe de o parte, în numele radicalilor socialişti, de d. Herriot la Lyon şi la Tour du Pin, sau de d-nii Chautemps, Malvy, Montigny şi Renoult, în circumscripţiile respective, iar, pe de altă parte, în numele socialiştilor, aderenţi la cea de-a doua internaţională, de d. Léon Blum, la Narbonne şi la Partuis, ori de d-nii Marquet la Bordeaux şi Renaudel la Toulon. Discursurile rostite, în special de d-nii Tardieu, Herriot şi Blum, toţi trei foşti elevi ai şcoalei normale superioare ce s’au distins de mult ca ziarişti, constitue — fireşte, — pe lângă metodele de elocinţă şi de literatură politică, lucru important pentru un popor, ca cel francez, vestit că apreciază şi cultivă arta vorbirii şi scrisului, ori, lucru şi mai important pe lângă contribuţii istorice şi critice necesare la cunoaşterea şi înţelegerea situaţiei prezente şi viitoarei orientări a Franţei — aceste discursuri constitue, mai presus de toate, în ochii cronicarilor actualităţii, „evenimentele“ principale şi caracteristice ale campaniei electorale, lăsând să se vadă evoluţia ei şi să i se prevadă desnodământul. ! POMPILIU PĂLTĂNEA ! In jurul actualităţii Aspecte electorale de POMPILIU PALTANEA