Universul, mai 1932 (Anul 49, nr. 120-148)

1932-05-01 / nr. 120

Anul XLIX Mai multă omenie !Potrivit tradiţiei, sărbăto­rile creştine nu sunt simple prilejuri de reculegere şi des­fătare egoistă, în cercul fa­miliei şi al cunoscuţilor cu dare de mână. Ele sunt mai vârtos prilejuri de îndem­nuri generoase, chemări şi aplecări spre lipsurile şi su­ferinţele aproapelui sărac şi nevoiaş. Oricine — cât i-ar fi de modeste mijloacele de exis­tenţă — să plece dela gân­dul, că sunt alţii încă şi mai săraci, încă şi mai nenoro­ciţi decât el — şi către a­­ceşti oropsiţi ai soartei: vă­duve cu copii, sărmani bă­trâni fără putere, bolnavi ce zac uitaţi de rude şi de lume, orfani cari au deschis ochii asupra vieţii în asprimile mi­zeriei devoratoare... — către toţi aceştia să întindem, mă­car la marile praznice ale creştinătăţii, mângâierea şi ajutorul nostru. Valul de suferinţe mate­riale care ne-a cuprins, să ne apropie unii de alţii, să ne facă mai buni la suflet, să ne înfrăţească în vechea dragoste creştină, de care se împărtăşeau odinioară şi cel avut şi cel umil. Ajutând pe cei desmoşte­­niţi, vom simţi noi înşine o uşurare alinătoare, o împă­care a cugetului, care puri­fică şi îndumnezeeşte chiar şi pe cel mai rău, chiar şi pe cel mai zbuciumat dintre noi. Acesta este îndemnul pe care-l adresăm sufletelor creştine cu prilejul marei sărbători a învierii Domnu­lui. Acelaş îndemn îl adresăm şi capilor dregătoriilor ob­şteşti, cărora, dacă împreju­rările nu le mai oferă priso­suri din care să aline sufe­rinţele săracilor, le rămâne cel puţin puterea de a­ în­­struni lăcomia celor nărăviţi la câştiguri neîndreptăţite şi nepotrivite cu tristele zile în care trăim. Deci, mai multă omenie între oameni! Aceasta să ne fie ţinta, după aproape două mii de ani de luare în deşert a numelui şi cuvintelor ros­tite de Cel ce s’a jertfit pen­tru iertarea şi mântuirea noastră. PAŞTELE LA ŢARĂ E ’nvierea lui Isus, vestită de Cel de sus. In aceste sărbători, flăcăi, fete merg la hori Cu cămaşa albă, floare, cum o vede badea moare. Gospodarii tinerei se prind în horă şi ei. Unii beau, alţii privesc sau în scrânciob se ’nvârtesc. Vezi copiii ciocnind ouă şi cu unu să ia două. Şi toţi oamenii din sat zic „Cristos a înviat!“ Unde mergi, în orice casă, tot găseşti ceva pe masă : miel, ouă şi cozonac, ţuică sau vin în bărdac ’). Mămăliga n’are haz, chiar la omu cu necaz. Sărbătorile-s lăsate să petreci. Aşa-i la sate. Mult nu merge : o zi, două Vorba nu-i să treacă nouă, că stomacu, cum se vede, tot în mămăligă crede. : 1) Oa­lă lunguiață de pământ. Auzită, de G. NICULESCU-VARONE, în comuna Căli­nești, plasa Podgoria, jud. Muscel. Hitleriştii cer disolvarea Reichstagului Berlin, 28 (Rador). — Grupul parlamentar naţional-socialist a depus pe biroul Reichstagului o moţiune prin care cere dizolva­rea parlamentului. Moţiunea este motivată prin aceea că ultimele alegeri au arătat o schimbare profundă în încrederea acordată de corpul electoral diferitelor partide şi în consecinţă o nouă consultare este necesară pentru Reichstagul să înfăţişeze ca exact curentele politice. Altă moţiune depusă tot grupul hitlerist cere ordonarea unei anchete parlamentare asu­pra alegerilor preşidenţiale. O a treia moţiune cere anula­rea decretului prin care s’a ho­­tărît disolvarea formaţiunilor militare hitleriste. Reichstagul se întruneşte la 9 Mai. de LA GENEVA D. N. Titulescu, impresionat de opinia expertului juridic italian Pilotti, asupra problemei minorităților. UNIVERSUL Nr. T20 f5aîaînîci 1 Maî­­ n lipit stil nii inii 1 ■ 1 — 6 — Unui prim ministru i se impune, din cauza înaltei demnităţi ce ocupă în stat şi a răspunderii ce ar trebui să-i apese umerii, o mai ac­centuată ponderaţiune în declaraţiile publice ce le fa­ce şi ceva mai mult optimism în posibilităţile ce le are ţara, de a se reface şi con­solida, prin propriile sale forţe morale şi materiale, în­­ cadrul suveranităţii naţiona-­­ le neştirbite şi al constitu-­­ ţiei. D. N. Iorga, primul nostru ministru, însă, prin declara­ţiile ce le-a făcut zilele tre­cute la un banchet politic, a vorbit despre posibilitatea unei guvernări, în afară de cadrul constituţiei, iar, în­­tr’un articol publicat în­­ fruntea ziarului său, „Nea-­­ mul Românesc“, afirmă că astăzi, Europa, preocupată prea mult de interese mate­riale, este dispusă „să atace însăşi neatârnarea statului român“! Iată, după textul publicat de „Neamul Românesc“ (No. 98 din 27 Aprilie a. c.), ce a declarat d. N. Iorga, pre­şedintele consiliului, la ban­chetul dat de membrii ma­jorităţii parlamentare: „Nu putem să ne încremenim în rutină, chiar dacă această rutină s-ar­ chema legalitate, constituţionalism şi ordine. Nu putem să rămânem cu fantas­ma ideologiei, care a încurcat prea multă vreme această ţară.” Cum ar putea fi interpre­tată această ciudată decla­raţie, dacă nu în sensul că guvernul actual e dispus să iasă din cadrul Constituţiei şi al or­dinei stabilită prin le­gile, astăzi, în vigoare ? Noi ştim că un guvern, chiar aşa zis de technicieni, este dator să respecte pactul fundamental, legile în fiinţă şi regimul constituţional, iar nu să considere toate acestea drept forme încremenite prin rutină, care, oricând, pot fi înlăturate. Iată pentru ce declaraţia făcută de d. prim-ministru, la banchetul majorităţii par­lamentare, a produs în opi­nia publică, o legitimă îngri­jorare, care, până acum, n’a putut fi risipită. Altă comunicare, excep­ţional de gravă, este aceia făcută în următorul articol, scris de d. N. Iorga, preşedin­tele consiliului şi publicat în ziarul „Neamul Românesc“ de Joi : „Poporul românesc a avut a face de la începutul secolului al XIX-lea cu o Europă că­­reia-i este foarte îndatorat. Pe lângă un sprijin de opinie publică prin care a fost aju­tată opera de liberare şi de uni­tate naţională, Europa aceia, a lui Napoleon al lîl-îea, căldu­ros şi convins naţională, a dat Unirea Principatelor şi s’a pus garanţă pentru neatingerea existenţei lor. De această Europă şi azi am avea nevoie, dacă ea ar putea să se reconstituie din ruinele războiului. Dar altă Europă pare a se desemna. PREOCUPATA DE INTERESE DE ORDINE MATERIALA, EA AR ÎNTELEGE CA PENTRU DINSELE SA SE ATACE IN­­SASI NEATÂRNAREA STATU­LUI ROMAN, SILIT A PRIMI ANGAJAMENTE CARE NU CA­DREAZĂ NICI CU DEMNITA­TEA, NICI CU INTERESELE LUI. DAR, DACA DIN RAZBOIU AU IESIT ANUME STATE NA­ŢIONALE, ELE AU DAT DES­­I­GUL SANGE IN ACEST SCOP­­ PENTRU CA SI UNA SI CELE­LALTE SA FIE TINUTE IN SEAMA.“ In termeni categorici se aduce astfel la cunoştinţa ţării, că puterile europene, din cauza intereselor lor ma­teriale, urmăresc „SA A­­TACE însăşi neatârnarea sta­tului român", prin anumite angajamente ce am fi SI­LIŢI să le primim, care nu cadrează, nici cu demnita­tea, nici cu interesele noas­tre ! Care sunt acele puteri ? Despre ce „angajamente“ poate fi vorba ? Cine ne sileşte să accep­tăm condiţii atât de grele şi dăunătoare intereselor ţării, care ar putea pune în primej­die însăşi neatârnarea Româ­niei ? Iată­­ atâtea întrebări, cari se pun în urma articolului alarmant apărut în fruntea ziarului d-lui preşedinte al consiliului. Absenţa preciziunii poate să dea naştere la echivocuri, care nu sunt în linia tradi­ţională a politicii noastre ex­terne şi nici nu convin in­tereselor ţării. Dacă, în adevăr, am ajuns în situaţia de a ni se impune angajamente de natură să ştirbească suveranitatea na­ţională, ba chiar să ame­ninţe însăşi independenţa statului român, guvernul e dator să aducă la cunoştinţa ţării fapte precise, căci în­­tr’o asemenea importantă problemă, el va avea spriji­nul opiniei publice şi a tu­turor partidelor de guvernă­mânt. Aşa însă cum s’a pus chestiunea, ea poate fi dău­nătoare politicei de stat prin simplul fapt că România apare izolată, când noi ştim că ea face parte dintr’un sis­tem de alianţe. Şi nu a­­liaţii noştri, în frunte cu Franţa, ar putea pune în dis­cuţie tratatele de pace şi de alianţă ce le-am încheiat împreună şi nici sili să pri­mim anumite angajamente ce ar pune în primejdie ne­atârnarea ţării şi pe care demnitatea noastră le-ar res­pinge fără șovăire. R. SEISANU ­until sortjij ii Miei — Ministerele de finanţe şi lucrări publice au dat în judecată pe membrii fostului consiliu de administraţie ai Casei autonome a drumurilor — Ministerul de finanţe şi cel al lucrărilor publice şi comuni­caţiilor au introdus o acţiune I în daune la tribunalul Ilfov,­­ prin­ care cheamă în judecată­­ civilă pe membrii fostului con­siliu de administraţie ai Casei autonome a drumurilor, care au încheiat dezastruosul contract cu societatea suedeză „Svens­­ka“, relativ la refacerea şoselei Bucureşti—Băicoi şi a altor drumuri din ţară. Cele două ministere cer pen­tru daunele pricinuite până a­­cum statului român, suma de 32 milioane de lei. Foştii membri ai consiliului de administraţie ai Casei auto­nome a drumurilor, chemaţi în judecată, sunt d-nii: inginer N. Hoisescu, D. Iorgovici, Gh. Nicolau, N. Profiri, C. R. Mir­­cea şi Vaier Moldoveanu, cari toţi au examinat clau­zele contractului drumurilor cu societatea suedeză şi l-au ac­ceptat, fără să ia în considera­ţie interesele statului român. Reamintim că d. N. Hoisescu, pe­ atunci director general al Casei autonome a drumurilor, a plecat la Paris, în calitate de delegat al acestei Case şi în a­­cord cu d. Mihai Popovici, mi­nistrul de finanţe, a stabilit condiţiile definitive ale onero­sului contract. De aceea ne surprinde faptul, că în acţiunea de dare în ju­decată, lipseşte numele fostului ministru de finanţe, care a semnat şi el acel contract. Oare miniştrii, când semnează acte şi contracte, în care se anga­jează interesele statului, nu simt obligaţi să ştie ce sem­nează şi nu sunt răspunză­tori de angajamentele ce le-au luat ? E adevărat că d. Vâlcovici, ministrul lucrărilor publice şi al comunicaţiilor, s’a arătat dispus să aplice sancţiuni tu­turor celor ce sunt vinovaţi în această afacere, atât de păgu­bitoare pentru statul român şi a declarat într’o şedinţă a Ca­merei, că nu va cruţa pe ni­meni , dar, după câtva timp, tot la Cameră, a spus că n’ar exista niciun articol în legile ţării (?) după care ar putea fi chemaţi la răspundere şi sanc­ţionaţi, foştii miniştri. Ciudată concepţie! Nu se poate considera ires­ponsabil fostul ministru, care a semnat contractul dezas­­tros cu societatea „Svenka”, ca să fie apoi traşi la răspun­dere şi daţi judecăţii, numai fostul director general şi cei­lalţi membri ai fostului con­siliu de administraţie ai Ca­sei autonome a drumurilor, când toţi sunt solidari şi au partea lor de vină şi de răs­pundere. Căci, iată cum motivează ministerele de finanţe şi de lucrări publice, acţiunea lor de dare în judecată şi cererea pentru plata sumei de 32 mi­lioane lei: 1) Lipsa de garanţii tech­­nice ; 2) Alegerea greşită a sis­temului de pavaj cu amiezi­­tă, care, după 4 luni dela re­cepţia provizorie, s’a dovedit — atât de noi, cât şi de orga­nele technice ale ministeru­lui lucrărilor publice, — de­fectuos, deoarece aproape în­tregul înveliş a fost distrus şi dezagregat până la pulveri­zare ; 3) Lipsa cadtului de sar­cini ; 4) Lipsa clauzelor juridice, care să asigure condiţiile re­zilierii contractului în cazuri bine precizate; şi în sfârşit, 5) Preţuri unitare excesiv de exagerate şi diferenţe în­tre preţurile ce trebuiau fixa­te şi între cele stabilite prin contract, CARE NUMAI PEN­TRU LUCRĂRILE EXECU­TATE IN CURSUL ANULUI TRECUT, SE CIFREAZĂ LA COCHETA SUMA DE 32 MI­LIOANE LEI ! Aşa­dar, numai până la sfârşitul anului 1931, adică după prima campanie de lu­cru a societăţii suedeze, sta­tul român a suferit o pagu­bă de 32 milioane de lei din cauza diferenţei considerabile de preţuri. Statul român face însă cu­venitele rezerve asupra ce­lorlalte pagube ce le va su­feri în anii următori, pe mă­sură ce lucrările vor fi exe­cutate în aceleaşi condiţii! Şi aceste pagube, vor fi consi­derabile. Reamintim că în urma anchetei făcută pe şoseaua Ploeşti—Băicoi de către or­ganele sale technice, care au constatat degradarea gravă a şoselei cu pavajul de amie­­zită, „Casa autonomă a dru­murilor“ a pornit o acţiune în justiţie pentru stabilirea de fapt a acelor degradări, ca şi a cauzelor ce le-au de­terminat, — totuşi, s’a cerut retragerea acţiunii, fără să se depună actele doveditoa­re, cari ar fi arătat, fără nicio posibilitate de contes­tare, culpa societăţii suedeze. Pentru ce s’a retras această acţiune, când scopul ce s’a urmărit nu a fost atins ? Lămuriri se impun din par­tea celor în drept. -0®®Cr M. S. Regina Maria in Iugoslavia La mănăstirea Sf. Ispas (Skoplie): 1) M. S. Regina Maria a României; 2) M. S. Regina Maria a Iugoslaviei; 3) Banul Vardarului; 4) D. Oncescu-Bestelei, consul general al României la Skoplie. Dacă statele n’ar plăti cupoanele îm­prumuturilor externe Londra, 29 (Ullstein). — „Times“ e de părere că ar fi foarte regretabil dacă unele din statele din Europa centrală ar re­fuza să plătească cupoa­nele împrumuturilor lor de stabilizare şi recons- I trucţie-Liga Naţiuni’f­or a isbu­­tit ,după mari străduinţe, să facă posibilă închee­­rea acestor împrumuturi şi neplata cupoanelor ar face să se piardă orice încredere în statele res­pective. In cazul acesta, ar fi cu totul exclus ca a­­ceste state să poată ob­ţine vreun nou împrumut. ------------XX şi XX--------— . C­RIMĂ ÎNGROZITOARE Bayreuth, 28 (Ullstein). — Int­r’o localitate de lângfi Bay­reuth (Germania), măcelarul Anton Wildt a ucis cu o se­cure, într’un acces de nebu­nie, pe mam­a sa în vârstă de 60 ani, pe soţi­a şi pe cei pa­tru copii ai săi. Revenindu-şi în fire, a vrut să se înece, de disperare, în­­tr’un­ lac, dar lipsind­u-i cura­jul, a fugit într’o pădure, un­de a fost prins de jandarmi. -------x |__| x------­ Fost deputat polonez împuşcat in Rusia Varşovia, 28 (Ullstein). — A produs mare senzaţie ştirea, că fostul deputat polonez Vojvocki, care după dizolvarea partidului ţărănist radical înfiinţat de el, a fugit în Rusia şi conducea de acolo propaganda comunistă în Polonia, a fost împuşcat din or­dinul „G.P.U”-ului. —---------o­o »---------­R­o­i­a iul Anglia - Australia Londra, 28­­Rador­— Aviatorul Charles Scott, care a bătut re­cordul pentru sborul Anglia-A­­ustralia, a părăsit aerodromul din Lympne la 19 Aprilie și a aterisat azi dimineaţă la Port Darwin. Sborul acesta a durat cu şease ore rm­ai puțin decât re­cordul anterior a lui Butler, care a durat nouă zile, o oră şi 58 minute. La sfârşitul sborului său, Scott a avut de luptat cu un puternic vânt în faţă. Performanţa­ re­marcabilă a aviatorului i-a cerut o deosebită sforţare fizică. Nu­­mai din cauza vârtejurilor cu nisip şi a vânturilor puternice, Scott nu a putut realiza sborul acesta în opt zile, cum își pro­pusese. „Times“ scrie că, aviatorul a trebuit să fie un perfect naviga­tor pentru a putea străbate a­­proape 17.000 km., într-o medie de aproape 2.000 km. zilnic. •■■■—.........................................■..............«Sg''«en­ Scrisori din Londra —-- Dezarmarea. — Protecţia vamală. — Bugetul. — Asigurări contra şomajului. — Relaţiile comer­ciale cu Rusia — de AUGUR Londra, Aprilie Ştirile din Geneva arată Că s’a găsit o form­ulă ,ca să se exprime metoda, care va fi a­­plicată progresiv spre a se a­­junge la dezarmarea generală pe mare şi pe uscat. Ceea ce în­seamnă că lucrările conferinţei pot urma cu speranţa de a a­­ju­nge la un rezultat practic, deşi foarte limitat. In fond, Londra nu dă atenţie celor ce se petrec la Geneva, căci pu­blicul refuză să admită ca de­zarmarea să fie legată într’un chip oarecare de problema cri­zei economice de care lumea suferă în momentul de faţă. In ţara aceasta, opinia publică ar rămâne nepăsătoare, dacă faimoasa conferinţă dela Ge­neva gr­eşita definitiv, şi sin­gurul­­comnntar ce s’ar face ar fi următoru­l: „să ne ocupăm de propriile noastre afaceri“! A­­ceasta dovedeşte că „V­o­x populi“, cu tot fondul său de­­ ignoranţă ip durabilă, răsfrânge toru­­l un­ sbilţ instinctiv al a­­devărului. Adevărul în acest caz, e că problema dezarmării nu e atât de presantă, sau mai bine că e mai puţin ca alte pro­bleme economice. Toată această afacere atât de rău pregătită la Geneva n’a fost imaginată decât spre a da oarecare sa­tisfacţie plângerilor şi de a se­para ameninţările germanilor, dezarmaţi de tratatul de la Ver­­­sailles. PROTECŢIA VAMALA Chestiunile de ordin econo­mic sunt acelea care pasionea­ză în adevăr diferite cercuri influente şi chiar întreaga o­­pinie publică. Toată lumea se interesează la Londra de mă­surile pe care le ia guvernul ca să perfecţioneze sistemul pro­tecţiei vamale. Săptămâna a­­ceasta ne-a adus tocmai o nouă reglementare pentru regimul importului, şi în special o taxă urcată asupra produselor semi­­manufacturate de oţel şi de fier, taxă care, se speră, va da un nou avânt producţiei în Ma­rea Britanie. Dar City se ocupă mai ales de propunerile buge­tare pe care ■ d. Neville Cham­berlain, ministrul de­­ finanţe, le-a prezentat de curând Ca­merei comunelor. BUGETUL ANGLIEI City recunoaşte că bugetul prezentat nu posedă decât un caracter provizoriu, deoarece chestiunea datoriei către Sta­tele Unite şi a despăgubirilor germane e eschivată pentru moment. Spre a se­ vedea în a­­devăr, dacă echilibrul bugetar poate fi restabilit, trebue să aşteptăm până se va încheia conferinţa de la Lausanne, şi poate mai mult încă. Dar ceea ce interesează mai ales Lon­dra, e declaraţia d-lui Cham­berlain, care propune să se for­meze un fond de 150 milioane de lire pentru egalizarea schimbului. Cercurile financia­re speră că acest fond va fi întrebuinţat ca să se consoli­deze moneta la un nivel de pa­ritate cu aurul, cu mult mai puţin urcat, faţă de acela ce e­­xista înainte de prăbuşirea­ din toamna trecută. Căci stabili­zatorii“, cari sunt mai nume­roşi decât „revalorizatorii“, so­cotesc că lira sterlină, păstrân­­du-şi totuş puterea de cumpă­rare înlăuntru, poate fi stabili­zată la un curs cât mai scăzut faţă de schimburile străine pentru avantajul exportului britanic. Unul din cei mai e­­minenţi bancheri din Londra, n’a spus oare deunăzi, că fe­licită pe vistiernicul pentru i­­deia formării unui fond de 150 milioane, care trebue să fie în­trebuinţat „nu spre a face să se urce, lira, ci ca s-o menţină la un nivel scăzut“? Cum să explicăm această atitudine a finanţai engleze? Socotim că explicaţia constă în tendinţa puternică,, ce există în această ţară, spre un nivel constant al preţurilor producţiunii indus­triale. ASIGURĂRI CONTRA ŞO­MAJULUI De curând, ziarul „Times” a publicat un remarcabil articol al lui sir Josiah Stamp, un e­­conomist renumit, in acest ar­ticol,­ sir Josiah explică legea economică ce leagă în Marea Britanie numărul şomerilor cu sistemul existent al asigurări­lor contra şomajului. Această lege a fost descoperită de d. Jacques Rueff, ataşatul finan­ciar al ambasadei franceze la Londra. D. Rueff şi-a creat o poziţie excepţional de influen­ţă în cercurile financiare din Londra. Care este efectul siste­mului britanic de asigurări contra şomajului? Cumulând efectul contractelor colective, de când e aplicat a avut ca re­zultat de a fixa salariile la un nivel rigid, independent de os­cilările preţurilor asupra pieţe­lor mondiale. Această rigiditate e o piedică uriaşă pentru orice scădere a preţului de cost al­­ producţiei industriale, şi aceas­ta, la rândul său, a făcut ca in­dustriile engleze să piardă po­sibilitatea de a face concuren­ţă pe pieţele străine. Când criza actuală a început să se simtă în 1929, era limpede că ceva tre­buia să se rupă undeva. Căde­rea lirei de pe piedestalul ei a fost o tragedie pentru banche­rii, cari au împrumutat prea u­­şor banii lor Germaniei şi ce­lorlalte ţări bancrutare ale Eu­ropei, dar a fost o uşurare pen­tru industriaşii acestei ţări, ale căror vânzări în străinătate au­­ început imediat să se urce. De­­­­­oarece, în ciuda crizei, persistă­­ tendinţa să se păstreze un ni­­i­vel fix pentru salarii, cercu­rile interesate în comerţul de exportul se tem de orice urca­re a lirei. Aceasta explică pen­tru ce unul din marii noştri bancheri a putut spune, că fon­dul de 150 de milioane trebue să fie întrebuinţat, nu spre a face să se urce lira, ci spre a o menţine la un nivel scăzut. " __ | Continuare în pag. 2-a 4. DISCURSURILE ȘEFILOR ȘI PAZELE CAMPANIEI Paris, 24 Aprilie 1. UN SPECTACOL NEOBIŞ­NUIT Campania electorală, deschi­să în mod oficial la 6 Aprilie de şeful guvernului prin dis- * cursul de la Bullier, e acum în toi. Candidaţii cutreieră cir­cumscripţiile, îşi­ vizitează ale­gătorii ori îi convoacă prin să­lile şi curţile şcolilor, căutând să le câştige voturile prin in­sinuante ori patetice explica­ţii şi demonstraţii - verbale, prin intermediul clasic al afi­şelor şi tractelor, recurgând chiar la mijloace moderne, pi­­tooreşti şi­­distractive , la aju­torul gramofoanelor şi cinema­tografelor ambulante, în­­ vre­me ce pe deasupra frământă­rilor locale, în straturile înal­te ale atmosferei electorale, reprezentanţii autorizaţi şi re­putaţi ai majorităţii şi opozi­ţiei, asemenea eroilor antici, Horaţilor şi Cariaţilor, pe care cetăţile rivale Roma şi Alba îi delegase să se bată în numele lor şi în faţa armatei respec­tive, desfăşoară, prin discur­suri rostite în diferite oraşe şi târguri ale ţării, o luptă ora­torică, pe care orice cetăţean o poate urmări de-acasă, gra­ţie radio-difuzării şi ziarelor. Lupta oratorică dintre cam­pionii majorităţii şi opoziţiei, al cărei ritm se precipită pe măsură ce se apropie data fa­tidică de 1 Mai, face să se în­frunte şi confrunte idei, doc­trine şi programe : spectacolul, tradiţional în Anglia, în Fran­ţa e neobişnuit, cel puţin sub forma şi cu amploarea actua­lă. Datorită, de­sigur, acestui spectacol, în locul manifesta­ţiilor tumultuoase şi violente­lor incidente de altă dată, de data asta domneşte linişte, o linişte aşa de netulburată în­cât unii observatori văd în ea indiciul atoniei generale. După alţi observatori, calmul, priel­nic deliberărilor, indică, de fapt, că, în sfârşit, campania electorală a devenit oarecum ceea ce principial trebue să fie : o consultare naţională. Intr’a­­devăr, oratorii, deşi întrebu­inţează termeni tari şi cu toa­te că iau atitudini energice, se combat, totuşi, cu deplină curtoazie şi cu destulă mode­raţie, adresându-se mai mult puterii de reflexiune şi jude­cată a alegătorilor, decât pa­siunilor populare, şi preocu­­pându-se mai puţin să impre­sioneze prin fraze de efect, de­cât să obţie efecte prin argu­mente logice şi solide. 2. PROPAGANDA MINISTE­RIALA SI PROTESTĂRILE OPOZIŢIEI Punctul de vedere al majo­rităţii a fost expus de d. Tar­­dieu, în discursurile de la Bul­lier şi de la Giromagny. Vice­preşedintele consiliului de mi­niştri, d. Paul Reynaud a vor­bit la Rouen. Alţi membri ai cabinetului, şi anume : d-nii Pietri, Flandin, Rollin şi Guer­­nier, titularii departamente­lor , apărării naţionale, fi­nanţelor, comerţului şi in­dustriei, lucrărilor publice, au luat succesiv cuvântul în lo­calităţile unde candidează, în­făţişând cu deamănuntul as­pectele speciale, referitoare la ministerele ce conduc, ale o­­perii întreprinse în decursul ultimilor patru ani de către guvern cu colaborarea majo­rităţii parlamentare. Opoziţia ironizează şi bla- r mează prinicipiul „turneelor“­­ oratorice în scop electoral ale miniştrilor, calificându-le de­­ „presiuni“, ce reînvie tristele­­ procedee ale celui de-al doi­­j lea imperiu, întrucât reinsti­­t­­ue, prin propaganda în favoa- I rea actelor şi tezelor majori­­t tare, faimoasele „liste albe“­­ ale candidaturilor oficiale.­­ Conform tradiţiei republicane,­­ invocată de d. Herriot, miniş­­t trii n’au voe să se scoboare pe­­ terenul electoral, transformân- I du-se în propagandişti, decât­­ dacă sunt direct interesaţi, a- i­dică numai acolo unde candi­dează personal, ocupându-se în acest caz exclusiv de pro­pria lor situaţie. Şeful parti­dului radical-socialist îl invită astfel pe d. Paul Reynaud, mi­nistrul justiţiei, să consulte re­pertoriul de legislaţie şi de jurisprudenţă Dalloz, după care instrucţiile adresate ce­tăţenilor în ajunul scrutinu­lui, de membrii cabinetului, pot atrage anularea alegerilor, con­stituind ingerinţe electorale. Reproşurile d-lui Herriot şi ale opoziţiei par nejustificate sau exagerate, de­oarece inter­­­­venţiile miniştrilor nu se pro­duc în zona operaţiilor elec­torale propriu zise şi se reduc la îndrumări programatice şi la indicaţii generale. De alt­minteri, membrii cabinetului, în calitatea lor de oameni de partid, se socotesc datori să-şi povăţuiască prietenii şi să-şi călăuzească partizanii, precum se simt obligaţi, prin însăşi funcţiunea lor guvernamenta­lă, să informeze şi să lămu­rească opinia publică. 3. DREPTUL DE A VORBI ŢARII Dreptul de­­ a vorbi ţării, o­­poziţia i-l recunoaşte d-lui Tardieu, fiindcă aşa au proce­dat toţi şefii de guvern de la­­ Waldeck-Rousseau până la d. Poincaré, în 1928. Acelaş drept opoziţia îl acordă şefilor de partid, fie că fac ori nu fac parte momentan din guvern. Cum actualul cabinet n’ar fi putut nici să se înjghiebe, nici să dăinuiască fără participa­rea şi sprijinul „Uniunii de­mocratice“, expresie parlamen­tară a „Federaţiei republica­ne“, opoziţia nu numai că ad­mite, dar chiar reclamă să vor­bească şeful principalului grup al majorităţii guvernamentale şi al celui mai important par­tid al moderaţilor­ naţionali, a­­dică d. Louis Marin, conducă­torul aşa zisei „drepte“, către care se îndreaptă şi pe care încearcă s’o abată toate atacu­rile combinate ale stângei­ şi extremei stânge. E adevărat că d. Louis Marin n’a găsit de cuviinţă să intervină printr’un discurs special în controversa oratorică dintre ceilalţi şefi de partide şi de formaţiuni poli­tice,­ însă părerile, ce profe­sează, şi directivele, ce preco­nizează, sunt în­deobşte bine cunoscute din nenumăratele-i cuvântări anterioare,­ ca şi din articolele pe care regulat le publică în „La Nation“ ori din interviewurile senzaţionale a­­părute recent în „Revue de Paris“ şi în ziarul „Excelsior“. Astfel se completează în vede­rea alegerilor expunerile, teo­retice şi practice, ale reprezen­tanţilor majorităţii. Punctul de vedere al opozi­ţiei a fost expus, pe de o parte, în numele radicalilor­ socialişti, de d. Herriot la Lyon şi la Tour du Pin, sau de d-nii Chautemps, Malvy, Montigny şi Renou­lt, în circumscripţiile respective, iar, pe de altă par­te, în numele socialiştilor, a­­derenţi la cea de-a doua in­ternaţională, de d. Léon Blum, la Narbonne şi la Partuis, ori de d-nii Marquet la Bordeaux şi Renaudel la Toulon. Discursurile rostite, în spe­cial de d-nii Tardieu, Herriot şi Blum, toţi trei foşti elevi ai şcoalei normale superioare ce s’au distins de mult ca ziarişti, constitue — fireşte, — pe lân­gă metodele de elocinţă şi de literatură politică, lucru im­portant pentru un popor, ca cel francez, vestit că aprecia­ză şi cultivă arta vorbirii şi scrisului, ori, lucru şi mai im­portant pe lângă contribuţii istorice şi critice necesare la­­ cunoaşterea şi înţelegerea si­tuaţiei prezente şi viitoarei o­­rientări a Franţei — aceste discursuri constitue, mai pre­sus de toate, în ochii cronica­rilor actualităţii, „evenimente­le“ principale şi caracteristice ale campaniei electorale, lă­sând să se vadă evoluţia ei şi să i se prevadă desnodămân­tul. ! POMPILIU PĂLTĂNEA ! In jurul actualităţii Aspecte electorale de POMPILIU PALTANEA

Next