Universul, februarie 1936 (Anul 53, nr. 46-59)
1936-02-16 / nr. 46
Anul al 53'tea Pagini ftt» poștală plătită In numerar conform aprobării Dir. G-le P. T. T. ff«. IfflJSR/m» Pagini Hr« 46 Duminică 16 Februarie 1936 CELE DIN URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE $1 TELEFONICE REDACTIA SI ADMINISTRATIA: BUCURESTI* STR. BREZOIANU No. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI : 3.30.10 . SECRETARIATUL DE REDACȚIE: 3.30.10 ® 1 . UMANITATE ŞI NAŢIUNE Cu toate greutăţile şi lipsurile crizei economice, nu se poate tăgădui afirmarea unui curent cultural din ce in ce mai larg şi mai adânc. Unul din aspectele acestei manifestaţiuni sunt conferinţele tot mai dese, mai interesante şi mai urmărite de public, în raport cu calitatea autorilor şi a chestiunilor tratate. O conferinţă dintre cele mai corespunzătoare cugetului şi sentimentului, ce se întind astăzi tot mai mult pe deasupra hotarelor, a fost cea desvoltată zilele trecute de d. I. Petrovici, profesor universitar şi membru al Academiei române. Tratând despre Umanitate şi Naţiune din punct de vedere filosofic, cel mai ferit de orice subiectivitate, d. Petrovici a interpretat luminos proc--ul universal in curs. Intre cele două noţiuni, umanitate şi naţiune, nu există deosebirea şi cu atât mai mult nu există contrazicerea pretinsă de unii şi speculată prea mult până acum. Dimpotrivă, ele concordă şi se completează pretutindeni în structura umană, deşi ea nu este omogenă, ci multicoloră. Dacă astăzi noţiunea de naţiune se prezintă cu un excedent isbitor şi crescând, faptul se datoreşte unei recrudescenţe fireşti, prevăzute şi chiar aşteptate după experienţa noţiunii de umanitate. Dovadă despre aceasta , este mai mult un deficit tocmai acolo unde se afirma odinioară mai viguros. Simţul de conservare şi de desvoltare al omenirii nu putea să nu considere mai fundamentală şi mai imediată entitatea concretă a naţiunii, decât entitatea abstractă a umanităţii. Comparând substratul şi orizontul celor două noţiuni, vibraţiunile sufleteşti înclină întâi spre cea dintâi şi apoi spre cea de a doua, unitatea psihologică impunânduse prin înseşi origina, tradiţia şi aspiraţiunile sale, cuprinse în ceea ce se numeşte patriotism. Aceasta, încă odată, nu este o contrazicere, cum nu este contrazicere intre elementele comune tuturor oamenilor şi elementele specifice cari îi diferenţiază.. De aceea, fiecare popor are nu numai dreptul, ci şi datoria ca, integrat în naţiunea sa, să se preocupe mai presus de toate de promovarea virtuţilor sale, de desăvârşirea specificului său, care, departe de a prejudicia umanităţii, constitue un aport mai mult pentru ea. Aşa se explică şi se justifică curentul naţional tot mai întins şi tot mai puternic, care corespunde în adevăr şi cu folos umanităţii, deservită odinioară de concepţia şi de realizarea aflate pe drum de perimare, a unei umanităţi fără naţiune, ineviabilă, precum se vede. Ungaria după verdictul juraţilor dela Aix-en-Provence Procesul teroriştilor implicaţi în asasinatele dela Marsilia din 1934, — ale căror victime au fost regele Alexandru I al Iugoslaviei şi fostul ministru de externe al Franţei, Louis Barthou, — s’a sfârşit. Curtea cu juri din Aix-en-Provence (Fran-iţa) a pronunţat verdictul de condamnare al aculţilor, la muncă silnică pe viaţă. Verdictul acesta, dacă a satisfăcut spiritul de justiţie, prin condamnarea celor dovediţi vinovaţi de complicitate la odioasele asasinate de la Marsilia, care au îndoliat Iugoslavia şi Franţa şi au provocat în lumea întreagă civilizată o profundă indignare şi îndurerare, priveşte de aproape şi Ungaria. N’au fost condamnaţi numai autorii materiali ai crimei, prin acest verdict, ci şi autorii morali, — aceia cari, în faţa tribunalului priviniei misore mondiale au fost recunoscuţi că patronează şi încurajează organizaţiile şi acţiunile teroriste, în scop politic. Se ştie că acţiunea teroristă îndreptată împotriva statului iugoslav şi care a culminat prin asasinatele de la Marsilia, n’a fost determinată numai de emigranţii croaţi refugiaţi şi adăpostiţi pe teritoriul ungar, în sinistra fermă dela „Ianka- Puszta". Într’o comunicare a guvernu- lui din Belgrad, adresată con- silului Societăţii Naţiunilor, la 28 Noembrie 1934, s’a spus că înainte de sosirea emigraţilor croaţi, membri ai organizaţiei teroriste „Ustaşa“, acţiunea îndreptată împotriva unităţii şi siguranţei statului iugoslav a fost condusă de mai mulţi ofiţeri maghiari, care erau in legătură cu teroriştii şi le-au dat instrucţii necesare pentru îndeplinirea misiunilor lor criminale. Cea dintâi echipă trinioasă de „Ustaşa", în Ungaria, a fost găzduită de autorităţile militare şi cu ştiinţa celor civile, în cazărmi şi în diferite edificii publice. Asociaţiile ungare, mai mult sau mai puţin secrete, aveau organizate secţii teroriste, care desfăşurau o acţiune comună împotriva statelor vecine: Cehoslovacia, România şi Iugoslavia. Raporturile dintre aceste asociaţii şi organele oficiale ungare, care urmăreau, pe de o parte, revizuirea tratatelor, printr-o anumită propagandă în teritoriile ce au aparţinut înainte de încheerea păcii, Ungariei, iar, pe de altă parte, prin acte teroriste, crearea unei stări de spirit favorabilă mişcărilor anarhice, au fost dezvăluite şi dovedite cu prilejul altui proces intentat unui grup de terorişti slovaci, care s’a judecat acum câţiva ani la Bratislava. Fie că urmărea „liberarea" Croaţiei, a Slovaciei, sau a Transilvaniei, prin întreţinerea organizaţiilor şi mişcărilor separatiste şi revizioniste, fie că urmărea slăbirea statelor vecine prin o serie de acte teroriste, Ungaria a fost descoperită că, prin politica conducătorilor ei, unelteşte împotriva integrităţii şi siguranţei statelor vecine, fiind un factor primejdios in centrul european, începând cu falsificarea bancnotelor franceze şi urmând apoi cu încurajarea şi patronarea făţişă a organizaţiilor teroriste, pe care le-a adăpostit şi întreţinut pe teritoriul său, Ungaria, răzvrătită împotriva ordinei stabbilită prin tratate, a crezut că va putea zdruncina temeliile solide ale Micii înţelegeri şi va tulbura pacea Europei, prin asemenea acte condamnabile, înfruntând principiile şi legile ce sunt esenţa însăşi a civilizaţiei. Verdictul juraţilor francezi, în procesul teroriştilor, ar fi de dorit să trezească conştiinţele tulburate ale celor de la Budapesta şi să-i recheme la realitate. Nu poporul maghiar poate fi făcut răspunzător de toate greşelile guvernanţilor săi, dar în faţa opiniei mondiale, asupra Ungariei revizioniste anosă verdictul de la Aix-en-Provence, chemând magic răspunderile in ordinea morală și politică. '"■■-O o—------ Un viitor Mexico „Manchester Guardian" pomenind despre desvoltarea viitoare a economiei româneşti, prevede o creştere a rentabilităţii în agricultură şi o afluenţă de capitaluri menite să valorifice bogăţiile subsolului românesc. „Cu drept cuvânt, din cauza bogăţiilor sale imense România poate fi considerată ca un viitor Mexico al Europei" închee ziarul englez. Nu este precis informat „Manchester Guardian" ! In multe privinţe — în afară de bogăţii — suntem de mult, fără nici o intenţie supărătoare, la diapazonul frământatei republici sud-americane. Nu este călător superficial ori cercetător atent şi pregătit, să nu descrie cu neţărmurită simpatie covârşitorul farmec al ţinuturilor mexicane şi imensa bogăţie a solului şi subsolului. Max Chadourne scria anul trecut că metalurgia şi produsele chimice sunt in mâinile germanilor , comerţul de manufactură, alcool şi parfum în mâinile francezilor. Englezii şi americanii au petrolul, căile ferate şi minele. Tramvaiele sunt ale belgienilor şi canadienilor, etc., etc. Dar mexicanii ? — Mexicanii ? Trag cu revolverele, în interminabilele răfueli cu adversarii politici. „L’AGUILA DESCALZA“ este termenul generic ce se dă agentului electoral, om fără meserie, care vorbește in cârciumi, la comitetele electorale, la banchete, vânând ascensiunea: candidat, consilier comunal, devotat, prefect, aşteptând mereu momentul când să dea marea lovitură. Dar aceşti „vulturi desculţi" îşi riscă mereu viaţa in luptă cu adversarii şi puţini sunt cei cari mor în patul lor. „Tragicul ne salvează de ridicul“ scrie un tânăr autor mexican. Dar multiplele frământări şi revolte au dus la succesul câtorva : generali, miniştri, prefecţi, ieşiţi din straturile populare, s’au văzut dintr’odată stăpânii unor moşii şi averi imense. Fostul institutor Calles îşi achiziţionase un întins domeniu lângă Mexico, iar generalul Amaro a devenit stăpânul unei crescătorii de mii de cai. Pe deoparte, deci, străinii în mâna cărora sunt comerţul, industria şi minele de tot soiul, pe de altă parte grupările de „aguita descaiza" cari îşi revendicau binefacerile, repede achiziţionate, ale puterii administrative. Iar restul, „campesinos", ţăranii, săraci, umili, cari seamănă, ară, cari muncesc, rău hrăniţi şi rău îmbrăcaţi, „toţi cei cari nu trăesc din munca altuia" şi pentru care stăpânirea pământului e singura chestiune indiscutabilă din cauza căreea merg până la crimă, va Nu e aşa că situaţia e asemănătoare cu cea dela noi ? Nu s’au deslănţuit şi la noi luptele politice cu ghioage şi cu revolvere ? N’am asistat la spectacolul „desculţilor" îmbogăţiţi peste noapte numai graţie politicii ? Cu singura deosebire că în Mexico nu toate beneficiile bogăţiilor se duc pe gârlă şi că paralel cu luptele distructive se realizează uimitoare progrese în opera constructivă a conducătorilor. Pentru că în Mexico, agentul electoral de toate mărimile, când cad dela putere sprijinitorii săi, este repede sancţionat şi averea acumulată prin fraudă este imediat confiscată in folosul statului. Dacă şi la noi s’ar aplica mă,car acest ultim codicil, am Tuuşi, credem, să plătim toată datoria externă a ţării şi ne-am putea procura cel mai modern şi mai perfecţionat material de armament. La noi „vulturii desculţi" se acoperă unul pe altul cu o impresionantă solidaritate, când este vorba să vină mult promisa şi nerealizata sancţionare a jafurilor şi prădăciunilor. VION Ou ocazia O'impadei din Germania Can-^'aru' Witte- 'î*i sâncral mtretinând»-se* r» d. Francois Peapet, 'masadorul Franței, la Garmisch-Partenkirchen. roii iii iiiiMiiiriiiBroBW''MiMgBWifti8EBOTH'iBiiMra,MeEg3BsţggmiraBBa^|SiBKjgMHgcsrof?5agMM-ij«BMHraraHMPiia Noui afaceri scandaloase Preşedintele comisiei de contingentare, d. Orghidan, denunţa abuzurile şi Incorectitudinile de la ministeriu de Industrie 15 milioane deturnate din Sondaj şomerilor Un nou abces e pe cale să se spargă. Alte milioane deturnate de la destinaţia lor precisă, ies la iveală. Alte afaceri necurate şi săvârşite cu acoperire ministerială apar la lumină. Intr’adevăr, preşedintele comisiunii de contingentare de la ministerul de industrie şi comerţ, d. Orghidan, a fost îndepărtat de însuşi ministrul de industrie, fiindcă a avut curajul să denunţe pe de o parte modul cum secretarul general al ministerului a risipit milioanele din fondul de şomaj al ministerului muncii, pe când era secretar general la acel minister şi pe de altă parte, neregulile, incorectitudinile şi abuzurile ce se petrec la ministerul de industrie cu autorizaţiile de export şi import, cu acordarea de cote repetate de mai multe ori pe lună şi fără nici un drept. Ministrul de industrie şi comerţ nu a ţinut seama de faptul că d. Orghidan era în comisiunea de contingentare, în calitate de delegat al Uniunii Camerelor de comerţ şi industrie, în baza decretuluilege din 26 Octombrie 1934 şi fără termen determinat. In mod arbitrar şi numai fiindcă d. Orghidan a refuzat să acopere potlogăriile dela acel minister, după cum a refuzat să acopere pe cele dela ministerul muncii, ministrul industriei şi comerţului i-a cerut să părăsească comisiunea de contingentare. Chestiunea este extrem de gravă. D. Orghidan a dovedit ministrului de industrie că, pe când conducea ministerul muncii, acelaş secretar general, pe care-l are azi la industrie, a distribuit milioanele destinate şomerilor la diferite persoane, după bunul său plac. „S’a adunat — spune d. Orghidan — (dela patroni şi dela lucrători), la dispoziţia comitetului central de şomaj, suma de 18.711.254 Iei, pe interval dela 1 Aprilie 1933 până la 31 Decembrie 1935. Din această sumă s’au distribuit numai 3 milioane 605.000 lei în tot timpul de funcţionare al comitetului, dela 5 Decembrie 1934 până la 24 Noembrie 1935, adică în interval de un an. De restul sumei, d. secretar general Gheorghiu a dispus cum a crezut de cuviinţă. Din registrul de evidenţe al casei, care ni s’a pus la dispoziţie spre a-l consulta, reese că din a-ceasta sumă şi pe durata de funcţionare a comitetului, mai multe milioane de lei au fost ordonanţate de către d. secretar general Gheorghiu pentru alte scopuri decât ajutorarea şomerilor“. D. Orghidan mai arată că, cerându-se lămuriri secretarului general Gheorghiu, acesta a afirmat în plină comisiune CA D-SA NU CONCEPE SA CEARA COMITETULUI NICI O APROBARE, DESI ESTE OBLIGAT DE REGULAMENT SO FACA, DEOARECE D-SA NU ÎNTELEGE SA TIE SEAMA NICI DE REGULAMENT NICI DE COMITET. Si trecând la abuzurile ce se fac actualmente la ministerul de industrie şi comerţ, d. Orghidan a fost tot atât de precis, când le-a denunţat ministrului actual în repetate rânduri. Dar ministrul, în loc să intervie spre a pune capăt neregulilor şi actelor necinstite, a găsit că e mai bine să îndepărteze pe omul care nu înţelegea să închidă ochii. Aceasta mai ales, că d. Orghidan a dovedit că mulţi dintre cei cari au cerut cote FARA DREPT şi cari au fost refuzaţi de comisiune, AU REUŞIT TOTUŞI SA LE OBŢINĂ DE LA INSUSI MINISTRUL DE INDUSTRIE ŞI COMERŢ. Faptele sunt extrem de grave şi vom reveni asupra lor cu toate amănuntele ce le posedăm. Potlogăriile se ţin lanţ — dar va trebui să vie şi ceasul răspunderilor pentru toţi, oricine ar fi ei. FCC INTR’UN RESTAURANT UNDE DANSAU ISO PERSOANE New-York, 13 (Radio-Central). _ Intr’un restaurant chinezesc, la etajul al treilea a unei clădiri din New-York, a izbucnit un incendiu violent, care s’a întins cu o viteză uimitoare. Intr’o sală a restaurantului, dansau vre-o 150 persoane, cari au fost înconjurate de flăcări. Clienţii restaurantului au dat o luptă pe viaţă şi pe moarte pe scările clădirii. Graţie intervenţiei la timp a pompierilor s-a evitat o nenorocire mai mare. Poliţia a stabilit că în acest incendiu 4 persoane au fost ucise, iar 27 s-au ales cu arsuri grave. Noua politică Londra, Februarie Pentru oamenii bine informaţie, e limpede că trebue făcut curând ceva real spre a restabili prestigiul Ligii Naţiunilor în opinia publică a Angliei. In ciuda discursurilor şi a propagandei intense a cercurilor interesate, interesul scade mereu pentru tot ce priveşte Geneva. Nu avem decât să urmărim presa zilnică, spre a descoperi imediat puţinul loc pe care-l acordă azi celor ce se petrec la Liga Naţiunilor. Chiar embargo-ul petrolului, atât de discutat acum câtva timp încă, pare că şi-a pierdut puterea de a trezi atenţia publică. Nu că publicul e mai puţin ataşat principiilor pactului de la Geneva, dar pare că a dobândit convingerea că în situaţia politică prezentă pactul e neputincios şi că trebue procedat fără el, dacă dorim să salvăm pacea. Liga Naţiunilor neputând împiedica războiul în Africa, pare dlivenenea incapabilă să-i micşoreze durata. Englezul, cu simţul lui practic, îşi spune că, fireşte, mecanismul dela Geneva M * la înălţimea prineidilor SCRISORI DIN LONDRA de reinarmare de AUGUR pactului, care trebue preschimbat intr’un chip sau altul. Totuş, viaţa continuă fără să aştepte ca reforma să fie îndeplinită. Englezul practic se înclină în faţa faptelor reale ale vieţii. Acesta-i motivul pentru care chestiunea reînarmării masive e azi problema naţională prin excelenţă, în vreme ce cearta cu Italia e aşezată pe un plan secundar. Fiindcă sună bine, se afirmă că reînarmarea Marei Britanii e necesară ca această ţară să poată îndeplini cu demnitate datoria ei faţă de securitatea colectivă centralizată la Geneva. Totuş, adevărul e că Marea Britanie reînarmează pentru că Germania e înarmată până în dinţi şi că, pe viitor, mai trebue prevăzută posibilitatea unui conflict în Extremul Orient cu Japonia. Ameninţarea germană primează însă. Germania nu aparţine Lidii Naţiunilor. Şi tot astfel, Italia s’arată mai puţin dispusă să se supună hotărîriiContinuare in pag. 2-a) M. S. Regina Maria a Iugoslaviei și principele regent Paul, în gara Belgrad, cu prilejul sosirii principelui din străinătate. \ Consiliu de Coroană la Atena pentru rezolvarea crizei de guvern I ■■■—xQQîf ii» Atena, 13 (Radar). — Consiliul de Coroană s’a întrunit azi dimineaţă la ora 11 sub preşedinţia regelui George. Au luat parte la consiliu d.nii Sofulis, şeful partidului liberal; Tsaldaris, şeful partidului populist ; Theotokis, şeful partidului naţional-populist ; Anagnostopuîos, reprezentantul partidului naţional-radical, al cărui şef era generalul Condrîis; gene-alul Metaxas, şeful partidului opinia îiliCTă; Calandaris şi Papanastasiu, şefii micilor partide republicane, şi Demertzis, preşedintele consiliului de miniştri. DISCURSUL REGELUI Luând cuvântul, regele George a făcut o amănunţită expunere a situaţiei politice, astfel cum se prezintă după consultările pe care le-a avut cu şefii de partide. Suveranul a făcut apel la patriotismul conducătorilor partidelor să dea ţării un guvern viabil. Referindu-se la situaţia internaţională încordată, Suveranul a arătat că se mai poate vorbi de o repetare a alegerilor. D-nii Theotokis şi Anagnostopulos au declarat că nu pot participa la un guvern naţional. D. Demertzis a făcut apoi o expunere a situaţiei interne şi externe a Greciei. Şedinţa consiliului de coroană s-a ridicat la orele 13. PROBABILITĂŢI După terminarea consiliului, se socotea posibilă formarea unui guvern compus din reprezentanţi ai partidului popular, partidului liberal şi partidului a-IniertanM. Intre d-nii Tsaldaris şi Somlis, şeful partidului liberal, s’a stabilit un acord. In vederea formării noului guvern, au şi început conversaţiunile. După toate probabilităţile, chestiunea reintegrării ofiţerilor venizelişti nu va fi pusă in discuţie. In cursul serii, în cercurile politice se afirma că viitorul guvern va fi prezidat de o personalitate din afara parlamentului, cele mai multe şanse avându-le d. Demertzis. Ca ministru de război ar veni d. Metaxas, iar la ministerul de externe ar fi numit d. Maximos. GUVERN DE COALIŢIE Atena, 13 (Radar. — Corespondentul agenţiei Ştefani anunţă: După terminarea consiliului de coroană de azi, d. Theotokis a declarat că probabil se va forma un guvern de coaliţie, cuprinzând pe partizanii d-lui Venizelos şi ai d-lui Tsaldaris. NEGOCIERI PENTRU FORMAREA GUVERNULUI Atena, 14 (Rador). — Aseară au început negocierile pentru formarea unui guvern de coaliţie cu participarea partidelor liberal şi populist. Toate atarele au «coana® _ ediţii speciale pentru a Informa publicul asupra modului cum se desfăşoară criza de guvern. Ziarele dau ca sigură participarea la noul guvern a d-lui Metaxas şi menţionează eventualitatea participărei la noul guvern al d-lor Papanastasiu şi Calandaris. ATITUDINEA NAŢIONAL-RADICALILOR Atena, 14 (Radcrr). — D. Anagnostopulos, reprezentantul partidului naţional-radical al căru şef era generalul Condylis, in consfătuirea ţinută ori sub preşedinţia Regelui George, a declarat că partidul său nu poate să colaboreze cu liberală, dar este dispus să dea sprijin unui guvern din care ar face parte d. Tsaldaris. Coaliţia guvernamentală dintre populişti şi liberali ar avea astfel sprijinul radicalilor naţionali. FILME Era director la Teatrul Naţional George Diamandi, om cu temperament, talent, inteligenţă şi voinţă. Doi autori dramatici, cu piese reprezentate pe această scenă, prezintă una scrisă în colaborare. Subiectul: un avocat „mare“ îşi seduce secretara, apoi o sileşte să părăsească bluroal; desnădăjduită, ea îşi ucide pruncul; la juraţi, este apărată de secretarul „maestrului“, un tânăr avocat, care îşi iubia în adevăr colega; ea este achitată; acuzata şi apărătorul se căsătoresc. Comitetul respinge presa. Un membru, academician, motivează autorilor această hotărâre pe consideraţiunea că nu s’ar putea reprezenta la Teatrul Naţional o piesă în care se reabilitează o fată „vinovată“. — Domnule membru, răspund autorii, eraţi de faţă când Eleonora Duse juca în „Dama cu cameilii” la teatrul Naţional şi vă gustaţi in aceiaş loje cu d. Titu Maiorescu, care aplauda frenetic şi care — noblesse oblige — are cel puţin atât gust literar şi atâta simţ al măsurii, cât posedă comitetul teatrului ! Directorul general ordonă să se reprezinte piesa. Nottara o pune în scenă cu viziunea lui teatrală incomparabilă. Tina Barbu, temperament, memorabil, încadrată de Livescu şi Storin, fruntaşi ai scenei, asigură piesei seria normală de reprezentaţii de pe acele vremuri. Autorii sunt chemaţi la rampă. Când se retrag, Diamandi, plecat din mijlocul comitetului immarmurit în loja direcţiei, îi întâmpină în pragul scenei şi, triumfător, le strânge mâna : — Aţi dovedit inutilitatea comitetului ! Pe semne că istoria se repetă şi în teatru. Altfel, nu s’ar produce în sală, la unele reprezentaţii, atmosfere mai glaciale decât cele de afară M. S. Regele Carol s’a înapoiat la Paris Paris, 14. (Telar). — M. S.: Este posibil, după cum se a- Regele Carol al României afirmă în cercurile diplomatice, sosit ieri seară dela castelul că primul ministru cehoslovac, său Nogent le Boutrou la Fad. Hodza, care părăsește Pariris. Probabil că Regele Carol sul astă seară, să fie primit va mai rămâne câteva zile in înaintea plecării sale de Regecognito la Paris. de Carol. Conflictul dintre Rusia şi Japonia Un bombardament al avioanelor sovietice, socotit act de război ACT DE RĂZBOI Tokio, 13 (Rador). — Un reprezentant autorizat al ministerului afacerilor străine al Manciukoului a făcut următoarea declaraţie in legătură cu bombardamentul de către două avioane sovietice a trupelor manciuro-japoneze, în Împrejurimile localităţii Olahodka. „Bombardamentul acesta îl socotim un act de război fără declarare de război formală. Guvernul manciurian consideră această incursiune deosebit de gravă şi va lua contra măsuri cât mai efective“. AVIAŢIA JAPONEZA GATA PENTRU ORICE EVENTUALITATE Shanghai, 13 (Rador). — Detaşamentul japonez de Aviafi. Tifkar a primit ordin să fie gata pentru orice eventualitate. Este vorba ca aviaţia japoneză să intervină dacă va fi nevoe pentru a restabili situaţia după ciocnirea de la Olahodka, dintre trupele mongole şi cele manciuriene. RĂZBOI DE PROPAGANDA Tokio. 14 (Rador). — In legătură cu ciocnirea din 12 Februarie de la graniţa dintre Manciuria şi Mongolia, reprezentantul autorizat al ministerului de externe a declarat că nu a primit niciun raport, privitor la participarea unor avioane sovietice de bombardare la acea luptă. D-sa a adăugat: „Nu suntem, neliniştiţi cu privire la pretinsa declaraţie a reprezentantului guvernului manciurian, după care sprijinul Sovietelor în politica Mongoliei externe ar echivala cu un act de războiu fără declarație”. Este vorba actualmente mat mai mult de un ,r âsboiu 4.