Universul, decembrie 1938 (Anul 55, nr. 343-355)
1938-12-16 / nr. 343
Anul al 55-lea 12 Pagini Fondator: LUIGI CAZZAVILLAN Proprietar: „UNIVERSUL“ S. A. înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov SamSnl* S lei străinătate 6 lei EXEMPLARUL 1 taxa poștali plătită In numerar conform aprobării dir. G le P. T. T. No. 120. 288/932 CELE DIN URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE $1 TELEFONICE REDACTIA |l ADMINISTRATIA: BUCURESTI, STR. BREZOIANU No. 23.25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10; SECRETARIATUL DE REDACTIE: 3.30.15 Cum trebue să organizăm colonizările , Guvernul este preocupat şi de problema colonizării elementelor românești in zonele de frontieră. In materia aceasta, noi n’am dovedit, dela Incheerea păcii încoace, nici spirit de prevedere, nici spirit de organizare temeinică. Ne-a lipsit dela început un plan de organizare sistematic şi un regim legal stabilizat al colonizărilor, care să fie aplicat în toate regiunile destinate acestui scop. Prin reforma agrară din Vechiul regat şi din Transilvania, s’au rezervat terenuri insuficiente pentru colonizări , iar condiţiile in care s’au făcut colonizările parţiale, în zona frontierei şi în Dobrogea de sud, sunt departe de a corespunde intereselor noastre naţionale, sociale şi economice. Legislaţia defectuoasă a colonizărilor nu putea să dea alte rezultate, când ea a fost lipsită de o concepţie politico-economică. Prin legea asupra colonizării din 17 iulie 1930, s’au reglementat alcătuirea fondului imobiliar destinat colonizării, planurile şi regimul juridic al proprietăţii şi gospodăriei coloniştilor. Toate aceste operaţiuni au fost încredinţate „Oficiului naţional al colonizării“,• instituţie autonomă ce a funcţionat în condiţiile fixate de legea privitoare la organizarea şi administrarea pe bază comercială a întreprinderilor şi avuţiilor publice. După patru ani, votânduse legea privitoare la Regiile autonome, prin care s’au abrogat toate legile şi regulamentele pe temeiul cărora au funcţionat Regiile publice comerciale, casele autonome şi toate instituţiile cu acelaş caracter, — oficiul naţional al colonizării a fost şi el desfiinţat. In locul decedatului oficiu, s’a înfiinţat „Administraţia comercială a colonizării“, care a creat o altă situaţie : toate terenurile ce erau trecute în proprietatea coloniştilor, precum şi cele ce urmau să fie trecute în viitor, nu mai aveau şi nu mai puteau să aibă un regim juridic legal. Autorul legii din 1934 nu prevăzuse, că prin dispoziţiile relative la regiile autonome, va dispare şi regimul juridic legal al terenurilor date în proprietatea coloniştilor. S’a constatat apoi, că tot petrecut alt fapt: emigrarea massivă a turcilor dobrogeni. Aceeaş lipsă de prevedere : ne-am trezit într’o zi, că terenurile, ce au aparţinut turcilor emigraţi, au trecut in stăpânirea bulgarilor. In condiţiile acestea, elementul minoritar bulgar a profitat de indolenţa noastră, ca să acapareze o mare parte din terenurile rămase disponibile şi să-şi întărească poziţia lor. Atunci s’au luat dispoziţii prin legea din 1935, relative la noul regim al colonizării şi la operaţiunile ce urmau să se facă pe terenurile cumpărate de stat, sau dobândite de el prin exerciţiul dreptului de preemţiune. Tot în acea lege s’au prevăzut normele privitoare la alegerea coloniştilor, precum şi la mărimea, preţul şi condiţiile de plată a loturilor atribuite acestora. Ca să avem însă un regim al colonizărilor, impus de interesele noastre naţionale, sociale şi economice, ar fi bine să cercetăm condiţiile în care s’au făcut în secolui XVIII şi XIX, colonizările şvabilor din zona frontierei de vest, de către guvernul austriac, prin comisiunile speciale trimise să aplice pe loc planul Întocmit la Viena. Coloniştilor şvabi li s’au pus la dispoziţie terenurile de cultură cele mai bune — luate dela români — şi sub controlul comisiunii de colonizare, s’au construit case-tip, grajduri şi toate dependinţele necesare unei gospodării rurale model, iar întreg utilajul agricol şi vitele necesare munci, câmpului au fost puse la dispoziţia coloniştilor în condiţiile cele mai avantajoase. Dacă nu vom lua şi noi măsurile impuse de interesele naţionale, colonizările în zonele frontierelor — unde avem nevoe de întărirea elementului etnic românesc — nu vor da rezultatele urmărite de cei cari îşi dau seama de rostul şi importanţa lor. Am asistat Duminica trecută la o şezătoare a revistei „Universul Copiilor“. Un program foarte frumos. O piesă pe gustul dulcilor liliputani, declama ,, , . ţii patriotice, scene copilăreşti, din cauza lipsei de prevede- I cântece româneşti (corul lucrăre a legiuitorilor, a par- torilor noştri) şi o fermecătoare din terenurile atribuite de „discuţie“ familiară a lui Moş prin colonizare au fost înstrăinate , iar alte terenuri disponibile pentru colonizări nu mai erau, deoarece fondul imobiliar, destinat acestui scop şi provenit în urma aplicării reformei agrare, se epuizase. In Dobrogea de sud, după instalarea primilor colonişti macedo-români, n’am continuat colonizările, din consideraţiuni asupra cărora ar fi inutil să mai pomenim. S’a — GROAZNICA NENOROCIRE PE LINIA FERATĂ CONSTANTACARIERA CANARA INDUSTRIAŞUL ALOMAN COMANESCU OMORÂT DOI ŞEFI DE ECHIPA GRAV RĂNIŢI Constanţa, 13 Dec. Pe linia ferată Constanţa — cariera Canara, a direcţiunii portului, s’a întâmplat o groaz- j nică nenorocire, în următoarele împrejurări : La ora 6 d. a., locomotiva 326.366 a căilor ferate, cu o garnitură deschisă, a surprins, la pasagiul din partea de sud a satului Ovidiu, automobilul nr. 410 Constanţa, condus de industriaşul constănţean Aloman Comănescu, din strada Costache Negri 26, proprietar a numeroase camere în judeţul nostru şi la Sinaia, şi în care se mai găseau cantaragiul Crăciun, din serviciul industriaşului şi şeful de echipă Udrea, din serviciul direcţiunii portului Constanţa. Automobilul a fost sfărâmat complet, iar de sub sfărâmături a fost scos mort, industriaşul Aloman Comănescu, căruia îi intrase volanul maşinii în piept. Şeful de echipă Udrea s-a ales cu răni serioase şi cu amândouă picioarele tăiate, iar cantaragiul Crăciun, cu răni de asemenea grave. Imediat, cei doi răniţi au fost ridicaţi şi transportaţi la spitalul „Dr. Sion“, din Constanţa, unde li s’au dat îngrijirile necesare. Starea lui Udrea este disperată. La locul nanorocirii a sosit d. dr. Radulian, medicul legist al parchetului local, care a constatat moartea industriaşului Comănescu. Pentru stabilirea împrejurărilor în care s’a produs această nenorocire cum şi a vinovăţiilor, au fost reţinuţi, pentru cercetări, de şeful postului de jandarmi Canara, mecanicul locomotivei, fochistul, şeful de tren, cum şi cei doi frânări ai garniturii. Din cauza acestui accident, linia ferată, la locul unde s’a întâmplat nenorocirea, a fost stricată pe o distanță de 30 de meri. -------xXG0Xx------- 16 persoane muşcate de un lup turbat Bagdad, 13 (Rador). — Un lup turbat a pătruns în oraş şi a muşcat 16 persoane. In cele din urmă, fiara a fost omorită de poliţişti. Copilăria, punte spre cer••• de AL. GREGORIAN Nae („Moş“ Nae Batzaria) cu acei ochi de licurici din sală, — nu mi-am închipuit niciodată că se pot realiza lucruri aşa de frumoase acolo şi că un om de vigoarea şi neastâmpărul d-lui Batzaria se poate devota cu atâta răbdare şi bunătate, cu atâta duioasă înţelegere, unei opere ce nu oferă altă satisfacţie decât imensa bucurie care se rostogoleşte în clinchete de râs îngeresc la rampa unui teatru. Probabil că numai cine e aproape de sufletul copilăriei, numai cine aderă la puritatea acelei vârste de crin sau cine trăeşte în fiecare clipă nostalgiile paradisiace ale vieţii neprihănite, numai acela se poate risipi generos în atâta iubire şi cu atâta pasiune în lumea aceasta gingaşă cu obraji de flori de cireşi şi cu gene de vis. Armoniile din copil s’ar strica dacă s’ar atinge de ele alte mâini. Instinctiv copilul se simte atras către cine îl înţelege şi îi ocroteşte candoarea anilor şi tot aşa el se refuză oricui încearcă să-i încalce pajiştile vârstei, să i le strivească sub tălpi scorojite prin arşiţa de Iad a păcatelor, căci e o lege a atracţiei care funcţionează prin instincte şi nu dă niciodată greş. Creştinismul ratifică această lege şi-i dă prin Iisus (Continuare in pag. 2-a) Consolidarea operei de finanţare a apărării naţionale Importanţa nouilor decrete plagi Ritmul şi amploarea pe care situaţia internaţională le-a impus operei de înarmare în toate statele, au făcut necesară şi la noi o organizare speială a fondurilor de înzestrare. Sistemul înscrierii acestor fonduri în bugetul ordinar, limitat la exerciţii anuale şi la venituri forţamente restrânse, cu lipsă de supleţe în angajarea cheltuelilor şi mai ales în putinţa de a ţine pasul cu ritmul tot mai viu al livrărilor de armament, s’a dovedit încă de un început greoi şi necorespunzător, chiar atunci când el a fost completat prin apelul la fonduri extrabugetare. Se simţea deci nevoia creierii unui cadru propriu pentru organizarea şi administrarea unor astfel de fonduri, se sim- I mul rând individualitatea nece- I ,p .. • o atea mai ales nevoia unei tech- sară, iar pentru păstrarea bunei ' (î-dntinuare in pag. - j nice speciale de creditare şi finanţare a operii de înarmare, care nu putea fi realizată de cât prin organizarea într’un sistem unitar a tuturor sforţărilor de a creia şi a spori veniturile destinate acestui scop, sforţări ce până acum erau disparate■ Acestei necesităţi a înţeles să răspundă d. ministru de finanţe Mircea Cancicov prin decretele legi sancţionate Luni de M. Sa Regele, decrete care se referă la organizarea şi administrarea fondului apărării naţionale, fondului naţional al aviaţiei şi fondului naţional al marinei, cu întemeierea caselor autonome respective, cum şi prin decretullege privitor la înfiinţarea Casei autonome de finanţare şi amortisare. Graţie unificării sistemului de organizare şi administrare a acestor fonduri, li s’a dat în prinecesară, iar pentru păstrarea bunei rândueli în angajarea lor s’a instituit o delegaţie interministerială, compusă din miniştrii apărării naţionale, înzestrării armatei, aerului şi marinei, economiei naţionale, finanţelor şi din şeful marelui stat major. Datorită nouei lor organizări, caracterul acestor fonduri este mai apropiat de acela al unui cont de tezaur, păstrând totuşi din structura bugetelor obicinuite sistemul angajărilor eşalonate anual potrivit unui plan de cheltueli întocmit la începutul anului, pentru realizarea pe etape de urgenţă a planului general de înzestrare. Nouile decrete-legi precizează normele de angajare, lichidare şi ordonanţare a cheltuelilor spre a corespunde nevoilor de urgenţă, cum şi principiului de ordine în cheltueli; fixează deasemeni normele de centralizare şi de control ale operaţiunilor, pre * Hr. S4Î Vineri ti Decembrie ft® I7 Pagini PIUI , . DIRECTOR Sl ADMINISTRATOR DELEGAT STELIAN POPESCU ai Jlagycu'en, Italenen Runui/u’/i ILadineru. Frauden Harta etnografică a Austro-Ungariei din „Atlasul geografic“, întocmit de F. Heiderich și W. Schmidt, editat la Viena in 1911. Atlasul acesta a fost aprobat de guvernele fostei monarhii austro-ungare. Un document geografic austriac de R. SEIȘANU Harta reprodusă mai sus reprezintă imaginea etnografică și cartografică a fostului imperiu austro-ungar din ajunul războiului mondial. Valoarea acestui document geografic este incontestabilă, deoarece el este extras din atlasul întocmit de doi geografi austriaci, F. Heiderich şi W. Schmidt, şi introdus in toate scoatere secundare, normale, comerciale şi industriale superioare din monarhia habsburgică pe baza aprobărilor date de ministerul instrucţiei publice şi cultelor imperial-regal (N. 37.968 din 18 Sept. 1909 şi N. 31.433 din 31 Iulie 1909), precum şi de ministerul lucrărilor publice (N. 692 — XXI din 16 Sept. 1908). Notăm apoi că atlasul geografic al lui F. Heiderich şi W. Schmidt a fost cel mai răspândit din Austro-Ungaria, căci în 1911, editorul său din Viena, Hekei a tras a 42-a ediţiune. Examinând cu atenţiune această hartă, ce constatăm? Structura în formă de mozaic etnologic a monarhiei austro-ungare. Secţionarea teritoriilor Austriei şi Ungariei în numeroase regiuni etnice, după rasele şi naţionalităţile ce au intrat în compoziţia acelui mozaic, întinderea considerabilă a teritoriilor etnice care au aparţinut naţionalităţilor dominante, faţă de întinderea redusă a teritoriilor etnice populate de austriacii germani şi de maghiari, — naţiunile dominante. Frontierele etnice ce despart diferitele blocuri compacte de naţionalităţi coincid aproape în toate părţile cu actualele frontiere politico-etnice, din acest teritor: ale Germaniei şi Italiei, — la vest; ale Cehoslovaciei, — la nord ; ale României, — la est; ale Iugoslaviei, — la sud şi ale Ungariei, — la centru. Iată frontiera etnică de vest a blocului românesc din Transilvania şi Banat, care coincide aproape pe toată lungimea sa cu frontiera fixată prin tratatul de la Trianon. In teritoriul etnic românesc sunt cuprinse oraşele Oradea (Gr. Wardein) şi Arad.________________ (Continuare in pag. 2-a) Problema teritoriului Memel I „RevendicareaTMoîskri Dumineca trecută au avut loc în teritoriul Memel ale igeri generale pentru alcătuirea Dietei locale, conform statutului internaţional, care reglementează regimul autonom al susnumitului teritoriu. Rezultatele scrutinului nu vor fi cunoscute decât peste câteva zile din cauza calculelor anevoioase necesitate de complicaţia legii electorale lituaniene. In trecut ele au dat în mod constant o mare majoritate germană. In cazul de faţă, presa germană le atribue un caracter populaţiei germane din Memel. La începutul lui 1923, bande armate lituaniene au invadat teritoriul Memel şi au stabilit un guvern provizoriu, iar la 19 Ianuarie 1923 o adunare naţională a proclamat unirea lui cu Lituania. La 18 Februarie 1923, conferinţa ambasadorilor consacră faptul împlinit, hotărîndunirea Klaipedei cu Lituania, dar având în vedere caracterul german al regiunii, această unire se înfâptură cu rezerva autonomiei teritoriului Memel. Guvernul din Kauplebiscitar și e foarte probabil,aș recunoș t că această autobil că ea nu e departe de adevăr. Problema spinoasă a teritoriului german al Memelului va fi astfel pusă iarăşi pe planul actualităţii şi vă constitui un nou prilej de nelinişte pentru cancelariile europene. g . Motivul de căpetenie al neînţelegerii dintre Germania şi Lituania este că ţinutul Memel — în limba lituaniană Klaipeda — este în majoritate german, în timp ce suveranitatea asupra teritoriului este exercitată de guvernul lituanian. Prin articolul 99 al tratatului din Versailles, Germania a cedat portul şi ţinutul Memel, cu circa 140.000 cititori şi 2400 km. pătraţi, principalelor Puteri aliate şi asociate şi s’a obligat cu anticipaţie să recunoască hotăririle, pe care acestea le vor lua în privinţa teritoriului şi locuitorilor lui. Timp de trei ani, Marile Puteri au evitat să recunoască drepturile Lituaniei asupra Klaipedei şi să-i dea un statut juridic fie din cauza neînţelegerilor polono-lituaniene, fie din cauza opunerii tonomie, ale cărei modalităţi erau reglementate printr’o convenţie, încheiată la 8 Mai 1924, care poartă semnăturile Angliei, Franţei, Italiei, Japoniei şi Lituaniei. In liniile ei mari, convenţia, care este întregită de multe anexe — Un statut al teritoriului Memel, un statut al portului Memel şi altul referitor la transitul acestui port — stabileşte că teritoriul în chestiune este pus sub suveranitatea Lituaniei, care nu-l poate înstrăina fără consimţimântul tuturor contractanţilor; că el se va bucura de autonomie legislativă, juridică, administrativă şi financiară, care va putea fi sporită, dar nu va putea fi restrânsă de Lituania; în fine că portul Memel şi (Continuare , pag. 2 a) Un comandament social de I.VION In toate documentele vremii, din clipa în care în România mică a încolţit ideea reformei agrare, până în momentul solemn când clasa conducătoare din România întregită a dat urmare dorinţei imperativ exprimată de mult regretatul Rege Ferdinand, exproprierea a fost socotită ca un act de absoluientă necesitate socială Spiritul de sacrificiu al marilor proprietari români a înlesnit înfăptuirea fără murmur a problemei şi nu nevoe de o argumentare specială în faţa cifrelor elocvente care arătau că, înaintea răsboiului, cinci milioane de suflete posedau 3.300.000 de ha. şi 7.500 de suflete 3 milioane hectare. Pe baza acestei necesităţi sociale, indiscutabile ca un comandament fără amânare, s-au expropriat în România unită peste 6 milioane hectare, pământ care în mare parte a fost distribuit în loturi mici plugarilor cari îl muncesc. Problema îmbunătăţirii stării materiale a populaţiei rurale este încă în faza începutului de soluţionare, mai sunt încă multe de făcut, dar ea se ramifică, din ea porneşte paralel, ţâşnind ca o consecinţă indirectă a ex- ploatării, o altă mare proble- I mă, tot atât de imperativă era ca exproprierea şi constituind o necesitate socială absolută: protecţia muncii naţionale. Nici nu mai e nevoe să repetăm concludentele şi impresionantele cifre statistice ca să arătăm tragica situaţie a elementului etnic românesc în toate domeniile muncii. (Continuare in pag. 2-a) Paris, Decembrie Prietenul meu André Paoli nu e mulţumit. Ba e chiar foarte nemulţumit. Aţi ghicit, poate, că prietenul meu André Paoli e corsican şi de câteva zile e „revendicat“ de Italia. E drept că, André Paoli n’a simţit, până în prezent, nici un fel de dragoste pentru Italia şi, situaţia de „revendicat" nu-l încântă deloc. de RENE SAIVE In ziua în care a aflat că trupele Ducelui cereau, anexarea insulei lui natale la . 'imperiul roman, André Paoli a râs mult. Apoi l-a cuprins'mânia și a cutreerat restaurantele italiene din. Paris, cu. intenta bine hotărîtă să spargă, ceva farfurii și... câtevacapete,fai cred, în adevăr, că lipsesc" azi câteva far(Continuare în pagina 2-a) La Clenort de L’Oise s’a comemorat ziua in care generalul Pershing comandantul armatelor americane în marele război a recunoscut pe generalul Foch comandantul unic al forţei lor aliate. La ceremonie, căpitanul Dessel ţine un discurs în numele mareşalului Pershing. ——^ .. —-—-——-u