Universul - Capitala, noiembrie 1942 (Anul 59, nr. 299-328)
1942-11-01 / nr. 299
. PROBLEMA PROPRIETĂŢII CLĂDITE Dacă Statuii trebue să facă din problema locuinţelor ieftene un punct bine precizat din programul său de realizări — şi arătam, deunăzi, că o comisiune specială a şi fost instituită, la noi, cu această însărcinare, — nu mai puţin este de datoria lui să acorde atenţia cuvenită problemei generale a proprietăţii clădite şi îndeosebi politicei de încurajare a nouilor construcţiuni. Adevărul e că în această materie iniţiativa particulară duce greul şi ea poate înfăptui minuni atunci când este susţinută de o politică activă şi clarvăzătoare a Statului. S-au găsit totuşi spirite neprevenite, care să exprime îndoieli cu privire la posibilităţile şi mai ales la oportunitatea desvoltării unui curent mai larg de construcţiuni imobiliare în ţara noastră. Aceştia socotesc că efortul făcut, de exemplu, în Bucureşti şi în alte câteva municipii din ţară în ultimii ani, a atins limita maximă şi că el n’ar mai putea continua cu aceeaşi intensitate, fără să conducă la slăbirea, poate chiar la anularea rentabilităţii proprietăţii clădite şi, ipso facto, la deprecierea însăşi a acestei proprietăţi. Prin scrisori venite din public suntem şi astăzi întrebaţi, adesea, dacă recomandăm, în aceste împrejurări, plasamentul în bunuri imobiliare sau investiţiuni în construcţiuni noui. Atingând problema, răspundem cu acest prilej şi solicitărilor din public arătate mai sus, înfăţişând aci o serie de date, care pot servi foarte bine drept orientări pentru cei pe care îi interesează subiectul. Potrivit ultimului recensământ general, numărul total al clădirilor din ţară era, la începutul anului 1941, de aproape 3 milioane, din care 2.413 000 în mediul rural şi 523.000 în mediul urban. Faţă de situaţia din 1930, creşterea numărului nouilor clădiri este destul de simţitoare în cei zece ani, mai ales în marile centre orăşeneşti. Astfel, în Bucureşti, creşterea este de 75.4% (de la 70 537 clădiri la 123.717); în Ploeşti de 52,3% (dela 13-055 la 19.883); în Iaşi de 23 3% (dela 12.058 la 14.878); în Galaţi de 4.8% (dela 14.308 la 14-997). E adevărat, însă, că nu toate construcţiunile noui răspund condiţiunilor technice şi igienice de construcţie cele mai bune. Chiar în Capitală vom constata că numai 79,4% din corpurile de casă clădite suint făcute din cărămidă, piatră și alte materiale solide; restul sunt construite din paiantă, chirpici sau lemn, iar altele din vălătuci, inele, lut, etc. In suburbanele Capitalei aproape 70% din case sunt construite din paiantă și vălătuci. E uşor de dedus care este situaţia în restul ţării şi mai ales în mediul rural, unde la felul inferior al construcţiei se adaugă lipsa de podele de lemn, lipsa de latrine, acoperişuri de pae şi trestie, ferestre fixe, etc. Pe de altă parte, după statisticile din 1930 (cele ale recensământului din 1941 n’au fost încă prelucrate), se constată că 10.54% din locuitorii Capitalei locuiau mai mult de 3 într’o cameră, ceea ce indică aglomerarea locatarilor în raport cu numărul prea redus al încăperilor. Pe de altă parte, sporul anual al populaţiei Capitalei, care este în medie de 21.000 locuitori, face din an în an mai simţită criza de locuinţe, de unde şi nevoia de a se mări capacitatea de locaţiune printr’un spor de construcţiuni amiale. Astfel, după calculele specialiştilor, pe care le găsim consemnate în memoriul întocmit de comisiuinea însărcinată de ministerul lucrărilor publice cu studiul problemei construirii de locuinţe ieftine şi pusă sub preşedinţia d-lui ing. N. Caranfil, rezultă că pentru a se înlătura aglomerările şi a se înlocui clădirile şubrede sau neigienice, prin clădiri moderne. Capitala are nevoe în fiecare an de un lot de construcţiuni noui în număr de 8.400 apartamente, iar pentru nevoile tuturor oraşelor circa 30.000 de apartamente anual. Din aceste indicaţiuni sumare, cititorii pot trage, deci, concluziuni în sensul perspectivelor ce se deschid pentru viitorul proprietății clădite în România. SITUAŢIA PE TEATRELE DE RĂZBOI Operaţiile ofensive din Caucazia ale forţelor germane române.— A 7-a zi a bătăliei de la El Alamein (Egipt) de R. SEIŞANU După cucerirea oraşului Nalcik — capitala republicei autonome sovietice Kabardimo Balkar — şi a ţinutului învecinat de pe dreapta fluviului Terek, de către trupele de munte române și germane, dispozitivul defensiv sovietic din sectorul Terekului a fost adânc zdruncinat. Comandamentul sovietică din Caucazia a contat pe o rezistență prelungită pe linia Bacsan (sud de Piatigorsk) — Nalcik — Aljir — Ordzonikidze (Vladkcaucaz), care se prelungeşte spre sud cu şoseaua militară „georgiană” ce trece prin pasul Kasbek, atât din cauza forţelor însărcinate cu apărarea sa, cât şi din cauza poziţiilor puternic fortificate din jurul oraşului Nalcik. Operaţiile ofensive românogermane ce au început în ziua de 24 octombrie în spaţiul situat la vest de Terek şi care au continuat să se dezvolte favorabil în zilele următoare, au avut ca obiectiv principal Nalcik, punctul de sprijin atât de puternic întărit al dispozitivului defensiv sovietic dintre Bacsan şi Ordzonikidze. Această acţiune ofensivă şi-a atins scopul prin cucerirea oraşului Nalcik în ziua de 28 octombrie, în urma atacului fulgerător al trupelor de munte române şi germane, prin nimicirea grupului de forţe inamice încercuite în spaţiul de la nord-est de Nalcik, ca şi prin ocuparea ţinutului învecinat, care au zdruncinat dispozitivul defensiv sovietic din sectorul respectiv şi favorizează dezvoltarea operaţiunilor forţelor germane şi române In direcţia Ordzonikidze (Vladkcaucaz). In sectorul Terek, tot dif cauza atacurilor germane şi române, forţele sovietice, care au încercat să se retragă spre est, sunt ameninţate să fie încer-cuite, deoarece comunicaţiile lor sunt tăiate. In sectorul Tuapse (litoralul Mării Negre), au fost respinse mai multe contra-atacuri Inamice, la nord şi la sud de şoseaua Maikop—Tuapse. Operaţiile de curăţire germane în cele două cartiere din partea de nord a oraşului Stalingrad, continuă. Alte atacuri sovietice sprijinite de unităţi blindate, date împotriva poziţiilor germane de la sud de Stalingrad, au fost respinse. Comunicatul M. C. G. german anunţă că trupele române din sectorul Donului au zdrobit un atac inamic şi au luat prizonieri , iar cele italiene au respins o încercare a forţelor sovietice de a trece Donul. In Egipt bătălia de la El Alamein a continuat ori cu aceea? violenţă. Puternice forţe britanice de infanterie, de artilerie şi de unităţi blindate au dat mai multe atacuri cu scopul de a străpunge frontul advers. Ele au reuşit să se infiltreze în câteva puncte, creind spărturi, dar în urma contra-atacurilor forţelor italo-germane, au fost obligate să se retragă în liniile lor. Germanii dispun de tunurile grele antitank de 8,8 cm., care, In cursul luptelor, au distrus numeroase tankuri britanice și altele americane de tipul „General Grant", considerate invulnerabile din cauza blindajului lor, care au până la 80 cm. grosime. Câteva divizii cuirasate britanice au suferit pierderi grele, fiind câtva timp sub focul concentric al artileriei germane şi italiene. A şaptea zi a bătăliei de la Elilamein s-a caracterizat, ca şi celelalte, cu atacuri şi contraatacuri violente de ambele părţi şi cu menţinerea liniei principale de apărare italo-germane ce n’a a fost străpunsă decât trecător în câteva puncte. E Englezii au încercat să debarce trupe în zona Marsa Matruk, pe coasta Mării Mediterane, în două puncte, dar şi de astădată aceste încercări n’au putut fi îndeplinite din cauza atacurilor aeriene şil ale forţelor ce asigură apărarea coastei. După datele publicate de d. dr. Dietrich, Şeful serviciului presei germane, în cursul acestui război , tonajul comercial pierdut de anglo-americani a atins până la 1 Septembrie a. c. 24.200.000 tone, dintre care vasele de comerţ scufundate de submarinele, vasele de război de suprafaţă şi avioanele germane reprezintă un tonaj total de 21.300.000 tone. La începutul războiului mondial V( Septembrie 1939), tonajul global al tuturor flotelor comerciale i din lume a fost socotit la 68.000.1000 tone, cuprinzând toate categoriile de vase, deci şi cele care nu interesează navigaţia oceanicii, ca şi vasele trecute de vârsta de 15—20 de ani. Reamintim că în vara anului 1914, în ajunul războiului trecut, tonajul mondial global a fost socotit la 190.000.000 tone, în care au intrat şi vasele cu pânze, ca şi cele fluviale, indiferent de vârsta lor. , ca să iie opere o parte din pierderile flotelor lor comeriale, în cursul acesttui război, beligeranţii au construit şi construest vase noui, dar cadenţa scufundărilor de vase anglo americane se menţine aproape acelaş. AJUTORUL DE IARNA de general R. ROSETTI Mi se cer rânduri de îndemn pentru contribuirea la folositoarea operă a ajutorului de iarnă-Le dau cu bucurie și cu toată convingerea despre marele folos al acestei opere. De ce este nevoe de acest ajutor ? Nevoie este ,pentru că lumea lipsită de mijloace suferă totdeauna mai mult iarna decât în celelalte anotimpuri, fiindcă, la nevoile obişnuite, se adaugă cele izvorâte din pricina frigului, care cere material de încălzit, haine mai călduroase şi o hrană mai bogată în materii grase. Este nevoie acum mai mult ca altădată pentru că la lipsurile de totdeauna se adaogă cele provenite din pricina războiului: soţii care sunt acei ce susţin obişnuelnic familiile au murit în război sau sunt pe front mobilizaţi; articoilele de primă necesitate s’au scumpit; numărul braţelor de lucru s’a micşorat; comunicaţiile sunt mai grele. Toate acestea au fost totdeauna efectul stării de război. Aceasta nu este însă o scuză pentru a nu reacţiona contra lor. Şi reacţiunea se face tocmai prin ajutorul ce se dă. Atât ajutorul dat familiilor cât şi darurile ce se fac ostaşului de pe front, daruri îngăduite numai prin ce se strânge, prin ceea ce produc contribuţia celor de acasă, face ca soldatul să simtă că ţara e cu dânsul şi el are dreptul s’o ceară. De aceea adresându-mă tuturor acelora — şi sunt foarte mulţi— care au cât de puţin peste strictul necesar nevoilor lor şi mai ales tuturor acelora care trag câştiguri mari din făptuirea războiului, tuturor acelora care în zilele acestea de grea cumpănă pot să cheltuiască bani mulţi pe lucruri ce nu sunt de o imediată necesitate, le spun: Daţi, daţi din belşug, îndepliniţi-vă datoria de români faţă de acei români al căror trai este ameninţat de iarna ce bate la uşă. Oricare ar fi sacrificiul tău, el nu-l poate egala pe cel al ostaşilor care vă asigură liniştea, bunăstarea, siguranţa zilei de azi şi mâine. Români, fiţi conştienţi şi încercaţi prin obolul vostru să vă înălţaţi până la sacrificiul celor ce luptă pentru Patrie. UN PRONOSTIC AL DUCELUI PENTRU ML CUM SE VA TERMINA RAZBONUL Scopul ofensivei britanice din Egipt Prin telefon de la corespondentul nostru particular din Berlin Berlin, 30 Octombrie. — Răspunsul Ducelui la felicitările Führerului reprezintă un pronostic foarte precis, pentru modul cum se va termina războiul. Ducele constată că lumea reprezentând trecutul este condamnată pieirii şi că Axa va obţine prin victoria ei despăgubiri pentru jertfele aduse. Ducele numeşte aceste şanse „o certitudine dogmatică“. Interesante sunt constatările sale că, criza abisiniană a fost ziua naşterii solidarităţii Axei, precum şi a solidarităţii tuturor statelor pactului tripartit. Aceste constatări ale Ducelui sunt răspunsul cel mai bun la afirmaţiile repetate ale duşmanilor Axei că Italia este punctul cel mai slab de rezistenţă. O contra-dovadă a acestor afirmaţii neserioase o constitue capacitatea de luptă a armatei italiene pe frontul nord-african. ❖ Până acum englezii n’au reuşit să pătrundă nicăeri în poziţiile germano.italiene. In cursul luptelor s’a evidenţiat în special artileria anti-aeriană germană, care a fost folosită împotriva tancurilor britanice. Atacul principal britanic s-a îndreptat împotriva poziţiilor germano-italiene de pe coasta Mării Mediterane, englezii făcând uz de numeroase tancuri. In cercurile germane se subliniază că după şase zile de ofensivă forţa de luptă a trupelor britanice va fi consumată cu timpul, mai ales că britanicii au aruncat aci un foc cele mai bune trupe şi cel mai bun material. Pe restul frontului de la El Alamein atacul britanic s-a împotmolit în câmpurile de mine. Marcanţi comentatori britanici au declarat la radio Londra că ar putea să dureze încă 14 zile sau mai mult, până când se va putea constata succesul ofensivei britanice. Londra afirmă că în mod intenţionat ofensiva britanică progresează atât de încet şi că succesele obţinute încet sunt mult mai bune decât răsboiul fulger. In cercurile germane se spune că englezii fac din nevoe o virtute şi nu pot ascunde decât foarte greu faptul că tancurile lor s’au împotmolit până acum. ❖ Purtătorul de cuvânt al ministerului de externe german subliniază că ţinta ofensivei britanice nu este numai frontiera Tunisului, ci chiar debarcarea în Siilia. Anglia a sperat să obţină prin atingerea frontierii Tunisului exercitarea unei presiuni morale şi militare asupra celorlalte popoare mediteraneene. Desfăşurarea de până acum a ofensivei britanice dovedteşte că această ţintă este foarte îndepărtată ; ca exemplu, discursul preşedintelui Turciei arată din nou voinţa de a rămâne neutră, independentă şi liberă. Afară de aceasta, Turcia este pregătită pentru toate eventualităţile şi face toate sforţările spre a rămâne în afara răsboiului. Cu această ocazie, cercurile germane subliniază că legaturile germano-turce nu sunt numai corecte, ci chiar bune şi că de mulţi ani nu au existat neînţelegeri între cele două state- Reichul recunoaşte poziţia europeană a Turciei şi misiunea ei specială de apărătoare a Strimtorilor. Comunicatul militar germain de azi vorbeşte din nou, în mod elogios, de trupele române. De data aceasta este vorba de trupele române de la Don, cari au respins un atac bolşevic şi au făcut un mare număr de prizonieri. Aliaţii germani menţionează azi din nou, la loc de frunte, succesele trupelor române. Capacitatea de luptă a armatei române și aportul politico-economic al poporului român reprezintă o parte integrantă a luptei de apărare europene împotriva bolșevismului, fapte ce niciodată nu vor putea fi șterse din istorie. Hangarele unui aerodrom sovietic de pe frontul Stalingradiaţiei române. (S. M. P.) distrus de bombardamentul O NOUĂ VICTORIE A ARMATEI ROMÂNE Comunicatul cartierului general al Fuehrerului a anunţat eri o nouă şi răsunătoare vetorie a forţelor armatei române pe frontul Cerncazului. Această victorioasă acţiune a vitezelor noastre armate a dus, după nimicirea îndârjitei rezistenţe a forţelor sovietice, la cucerirea oraşului puternic fortificat Nalcik. Ocuparea acestui oraş a fost salutată în mod cordial şi la Berlin, unde s-a subliniat din nou rolul important al vitezei, armate române, în lupta contra bolşevismului. Victoria de la Nalcik umple de bucurie sufletele tuturor românilor. Nalcik este un nou punct de reazăm al aspiraţiilor noastre naţionale care se bizue pe acţiunea bravă a armatei noastre ce duce în culmile Caucazului steagul biruinţei civilizatoare. După victoriile de la Odesa, Sevastopol, după acţiunile nimicitoare din valea Donului, din Peninsula Kerci, armata română înscrie o nouă victorie şi prin aceasta îşi afirmă, odată mai mult, spiritul de jertfă şi de bravură de care este însufleţită, izbind forţa descrescândă a sovieticilor în punctele ei substanţiale. In Caucaz, armata română a făcut încă odată dovada capacităţii militare şi a idealurilor care o conduc în fiecare clipă către victoria definitivă şi constitue un nou titlu pentru rezolvarea trainică a problemei unităţii româneşti. FRONTUL CAUCAZ Ostaşi români pe poziţie în prima linie. (S. M. P.) OPERA CONSTRUCTIVĂ IN ITALIA MODERNA De la redacţia noastră din Roma încă de acum doi ani, construcţiile începute pentru expoziţia internaţională ce urma să se deschidă anul acesta la Roma, cu prilejul împlinirii a două decade de regim fascist, constituiau un exemplu al continuării acelei tradiţii romane, tradiţia acelor înaintaşi cari construiau nu numai pentru prezent, ci şi pentru viitorime. Imensele clădiri în piatră, drumurile, grădinile, totul era menit nu să fie o efemeră manifestare jubilară, ci o dovadă temeinică, durabilă, a sforţărilor făcute de Italia modernă în domeniul progresului cu sute de nuanțe. • Această exteriorizare a înfăptuirilor urmează linia Indicată dela început de animatorul operei de reînoire italiană și cifra de aproape 400 miliarde lei cheltuită în acest timp pentru lucrări publice, n’ar fi destul de elocventă, dacă nu ar constata oricine că tot ce s’a făcut cu aceşti bani, apeducte, drumuri, poduri, clădiri pentru instituţii de stat, chiar cele peste 100.000 de case pentru lucrători, totul poartă pecetea acelei trăinicii menită să înfrunte neîntreruptul mers al anilor. Monumentala cetate universitară din Roma, peste 2000 de şcoli noui, 400 palate sedii ale autorităţii guvernamentale, modernizarea pieţelor orăşeneşti, spitale, sanatorii, sedii ale organizaţiilor sindicale, stadioane sportive, biblioteci, etc., la fiecare pas vei găsi o dovadă concludentă a acestei laturi a muncii intense, creiatoare, pozitivă, cu care regimul fascist se prezintă în faţa lumii ca să-i cântărească şi să-i judece o activitate neobosită în aceşti 20 de ani de guvernare, în care energia Ducelui a fost promotorul întregei opere de renaştere şi reconstrucţie. Dar, în tot acest timp, cu prevederea evenimentelor pe care evoluţia frământărilor internaţionale o anunţau, Italia a desăvârşit o pregătire tehnică şi militară în toate domeniile, pregătire care i-a dat posibilitatea să ducă luptele pe care le ştim cu toţii, în vederea aşezării bazelor pe care se va ridica Europa nouă, acea Europă de mâine, pentru care mii, zeci de mii de români şi-au riscat şi îşi riscă viaţa, alături de armatele Axei, — aşa cum subliniază mereu corespondenţii de pe front ai ziarelor italiene — purtând în suflete, ca un stindard, nădejdea că dreptatea va birui şi că dreptatea ea însăşi consfinţeşte dreptul popoarelor la unitatea lor naţională. Cu toată starea de război, serbările de la 28 octombrie, pentru împlinirea celor 20 de ani de muncă şi de pregătire ai Italiei fasciste, au avut un caracter de afirmare naţională a continuităţii unei opere care constitue o pagină interesantă din istoria acestui leagăn al latinităţii, din istoria modernă a unui popor care ştie ce înseamnă lupta pentru unitatea naţională a tuturor celor de acelaş sânge, de aceeaş limbă şi aceleaşi aspiraţii. I. VION ALTE 15 VASE INAMICE SCUFUNDATE DE SUBMARINELE GERMANE Berlin, 30 (Rador). — De la cartierul general al Fuehrerului, înaltul comandament al forţelor armate germane transmite următorul comunicat special : Un grupde submarine germane a atacat în Atlanticul de Nord pe o vreme foarte furtunoasă un convoi care naviga spre Anglia, fiind complet încărcat şi a scufundat în cursul unor înverşunate atacuri repetate ziua şi noaptea, fără a ţine seamă de puternica apărare, 9 vapoare cu o deplasare totală de 68.500 tone. Alte vapoare au fost avariate de trei lovituri de torpile. In afară de acestea, submarinele noastre au scufundat pe căile de aprovizionare spre Anglia şi America, 6 vase cu o deplasare totală de 32.425 tone. Astfel navigaţia inamică de aprovizionare a pierdut din nou 15 vapoare cu o deplasare totală de 100.925 tone. Alte operaţiuni împotriva convoaielor sunt încă în curs. Berlin, 30 (Radar). — Corespondentul agenţiei „Radar“ transmite : Războiul submarin continuă cu aceiaşi eficacitate care a adus gloria marinei germane. In afara scufundărilor anunţate printr’un comunicat special, alte convoae au fost reperate, începându-se o vie luptă contra lor. Relaţiuni suplimentare nu se dau,aşteptându-se o totalizare precisă a victoriilor înregistrate. Berlin, 30 (Rador). — înaltul comandament al forţelor armate germane dă următoarele amănunte în legătură cu comunicatul special din 30 octombrie prin care se anunţă un nou mare succes al submarinelor germane. Printre vasele scufundate se află din nou un mare pachebot, cu două coşuri, cu o deplasare de 13.000 de tone, care a făcut explozie după ce a fost atins de o torpilă. Vasul era încărcat cu material de război și s’a scufundat după mai multe explozii violente. Un alt submarin a scufundat in largul coastei americane vasul „West Kebar“, în drum spre New York și încărcat cu mangalez din Takoradi (Coasta de Aur a Africei).Vasul s’a scufundat în câteva clipe. Un alt vas, „Primerose Hill“, în drum spre Freetown, baza britanică de pe coasta occidentală a Africei a fost şi el scufundat. Vasul era încărcat cu avioane care trebuiau să fie transportate pe frontul din Africa de nord, făcând un mare ocol. „Primerose Hill“ avea 7.600 de tone şi era puternic înarmat. Atins de prima torpilă, el s’a înclinat într’o parte. După un nou atac, prora a intrat în apă şi, în curând, resturi care pluteau la suprafaţa apei arătau locul în care preţiosul vas inamic căzuse victima războiului submarin PIERDERILE SOVIETICE LA STALINSRAD AU ATINS PROPORŢII ÎNSPĂIMÂNTĂTOARE Berlin, 30 (Rador). — Pierderile sovietice în ultimele zile ale luptei de la Stalingrad au atins proporţii înspăimântătoare. Marele număr de morţi se explică prin faptul că apărătorii bolşevici sunt încercuiţi pe un spaţiu foarte restrâns şi nu au nicio posibilitate de sustragere de sub focul concentric al artileriei germane şi de sub bombele de calibru greu al bombardierelor. In mai multe zile din ultima săptămână s-au numărat câte 6.000 de morţi printre ruinele fabricelor distruse. Dar adevăratul număr al morţilor nu se va şti decât după totala curăţire a munţilor de moloz şi a zidurilor prăbuşite, căci multe mii de bolşevici au fost îngropaţi sub dărâmăturile clădirilor sub care erau acoperiţi şi care au fost distruse de bombele şi obuzele germane. Contrar celor spuse mai sus despre bolşevici, pierderile germanilor în cele şase săptămâni de lupte de stradă sunt extrem de mici şi devin din ce în ce mai reduse cu cât se micşorează şi sectorul de atac. Situaţia din Madagascar Vichy, 30 (Rador). — Corespondentul agenţiei „D. N. B.“ transmite: Referitor la situaţia din Madagascar, se anunţă că englezii au început nouă atacuri cu forţe importante. Marele număr de obstacole şi mai multe lupte corp la corp au făcut ca aceste atacuri engleze să nu se poată desfăşura in mod normal. O manevră de învăluire, efectuată de o coloană engleză motorizată a fost respinsă. ❖ Nairobi, 30 (Rador). — Corespondentul agenţiei „Havas Ofi“ transmite : S’a anunţat oficial aci că trupe sud-africane au intrat în localitatea Fianarantsoa, orașul cel mai important din sudul Madagascarului. O nouă luptă navală s’ar da la Nord de Nouile Hebride Stockholm, 30 (Rador). — Corespondentul agenţiei „D. N. B.“ transmite : Ziarul „Aftonbladet“ află din Londra că svonuri locale şi dela Washington afirmă că între forţele navale americane şi cele aliate s’ar da o nouă luptă navală la nord de Nouile Hebride, din arhipelagul Figi. După alte ştiri sosite la Londra, se pare că japonezii ar fi reuşit să străpungă pozițiile americane de la Guadalcanal.