Universul - Provincie, noiembrie 1943 (Anul 60, nr. 299-328)

1943-11-01 / nr. 299

2 Vând moșie de munte 30 kilometri de Buzău 300 pogoane, cu păduri, arătură, livezi mari de pruni, pomi fructiferi, casă mare cu grădină, păture, magazie se vinde în total. Cumpără­tori serioși. Adresa sub 109 F 16 ÎNTREPRINDERILE I. Rădulescu-Cornu Câmpina cumpără de ocazie în bună stare 3 kilometri linie funi­cular pentru exploatare de carieră, capacitate de trans­port pe zi 15-20 vagoane 10471 MOTOARE DIESEL 7 și 11 C. P. Turaţie mică TECHNOBR­AN B-dul Tache Ionescu Nr. 42 Telefon 1.35.03 ! 832 ffSWTTv TVWWVfT V T V ▼ TV v Vând Mercury 5 cauciucuri PERFECTĂ STARE Str. Ion Ghica 2, et. 9, ap. 48 ora 9—10 dim. 1­841 *--*• ' . * . U »Sb« o ♦ ♦ Publ'cstîe Inspectoratul General Sanitar şi de Ocrotire al Capitalei, având a face lucrări de instalaţie de sterli­­zarea laptelui şi distribuirea lui la bucătăria de lapte a Centrului de Sănătate „Caraiman”, în valoare după deviz de lei 3.600.000, ţine tra­tare prin bună învoială în cadrul Legii Nr. 48/1943, în ziua de 2 No­embrie 1943, ora 12 a. m. în localul său din Calea Griviţei Nr. 64—66, cu oferte închise şi sigilate. Termenul de executare al lucră­rilor este de 4 luni. Garanţia provizorie este de 6% din valoarea lucrării. Cartele de sarcini, devizele şi pla­nurile lucrărilor se pot consulta la Secţia Construcţii Sanitare în fie­care zi de la ora 11:13, la adresa de mai sus­ . x­ ** Se vor primi numai firmele şi Casele de specialitate cari vor da dovadă că pot executa asemenea lucrări. , Inspector general sanitar al Capitalei, Dr. I. Apostolescu Şeful Secţiei Arhitect, Constantin Fmp 10506 Sanatoriul Dobriţa angajează „bucătar“ ajutor re­tribuit cu salariu de lei 7.190 plus casă şi întreţinere. 49 Contra m­arenei, durerilor şi indis­poziţiei. CARTONAJE DE COFETARII Cartoane presate pentru prăjituri, torturi, şervete brodate, cutii, pungi, etc. vinde orice cantitate. Fa­brica cartonaje Pompiliu Sachelarie, Brăila. 695 Publicaţiune Nr. 9950 Primăria oraşului C.­Lung (Muscel) ţine tratare prin bună învoială în ziua de 5 Noembrie a. c., ora 16, pentru procurarea unei prese hidraulice acţionată prin mână, inclusiv un ma­nometru, un dispozitiv pen­tru scoaterea dalelor şi 3 matriţe. Primar, I. G. Marinescu INCHIRIEZ MOARA ŢĂRĂNEASCĂ COMERCIALĂ construcţie nouă, magazii pentru 250 vagoane cereale NICOLAEECONOMU Corn. Suburbană Pantelimon V­ând 835 total sau parţial 4 Blocuri moderne, construite 1940, cu câte 3,4 şi 5 apartamente diferite mărimi, situate Strada Logofătul-Tăut 66 lângă Lemetru 843 ADMINISTRAŢIA PUBLICA AU­TONOMA A ATELIERULUI CEN­TRAL DE CONFECŢII AL AR­MATEI PUBLICAŢIE DE LICITAŢIE Nr. 23908 din 27 Octombrie 1943 Se aduce la cunoştinţa celor in­teresaţi că în ziua de 12 Noem­brie 1943 orele 10 a. m. se va ţine la Sediul Central al acestei Ad­ministraţii din Bucureşti B-dul Regele Alexandru Nr. 7 — Co­­troceni — o licitaţie publică pen­tru darea în antrepriză a lucră­rilor de amenajarea unui prema­­toriu de ars deşeuri şi gunoaie la Atelierul de Confecţii Bucureşti. Termenul de execuţie este de 45 zile de la comandă. Licitaţia se va ţine în confor­mitate cu art. 88-110 din L.C.P. Ofertanţii vor depune garanţia de 5% în efecte garantate de Stat Cercetarea devizului se poate face la Serviciul Construcţii, unde se dau şi orice alte infor­­maţiuni în fiecare zi de lucru în­tre ofplp 1 1 _1 Q DIRECTIUNEA CENTRALA UNIVERSUL CALENDAR DUMINICA, 31 OCTOMBRIE Ortodox : Sf. Stahle. Catolic : Lucia (post). Protestant : Wolfgang. Răs. soarelui 6.ai Ap. soarelui 17,61 FAZELE LUNII 31. Răsărit 9 h. 03 m. Apus 19 h. 01 m. r . DUMINICA, 31 OCTOMBRIE 1943 RADIO ROMANIA, RADIO BUCURESTI ŞI POSTUL DACIA ROMANA 7.55—9.00. ORA DIMINEŢII. Des­chiderea emisiunii. Radio­.Jurnal. Concert de dimineaţă. RADIO ROMANIA ŞI RADIO BUCUREŞTI 9.30: ORA RELIGIOASA. Transmi­sia slujbei religioase de la Sf. Pa­triarhie. 11.15: Concertul simfonic al Orche­strei Filarmonica, dirij. de George Enescu, (transmisie de la Ateneul Ro­mân). In pauză (11.55—12.10): Em. Ciomac. 12.50: Concert de masă (discuri). 13.50: ştirile serviciului german. 14.00: Radio-Jurnal. 14.30: ORA RĂNIŢILOR: Orchestra Victor Predescu. RADIO ROMANIA, RADIO BUCUREŞTI ŞI POSTUL DACIA ROMANA 15.30: POŞTA MILITARĂ RADIO. RADIO ROMANIA ŞI RADIO BUCUREŞTI 16.00: ORA SATULUI. 17.00: ORA MUNCA ŞI LUMINA , închinată „Zilei Economiei’». 18.00: Muzică cerută de abonaţii Soc. Române de Radiodifuziune (discuri). 18.25: ZIUA ECONOMIEI: Al. To­­moroveanu. 18.40: Continuarea muzicei cerute de abonaţii Soc. Române de Radiodifu­ziune (discuri). 19.00: SAPTAMANA OLTENIEI : C. S. Făgeţel. 19.15: Muzică românească (discuri). 19.45: Radio-Jurnal (informativ şi cultural). 20.00: Muzică modernă de dans (di­scuri). 20.45: Cronica răsboiului de Romu­lus Seişanu. 21.00: Concert duminical — Orche­stra Radio, dirij. de Th. Rogalski, voce: d-ra Virginia Eremia. 22.00: Radio-Jurnal. Sport. 22.20: Muzică ușoară (discuri). 23.30: închiderea emisiunii. RADIO MOLDOVA pe unda medie de 289,9 și unda scurtă de 48,5­9.39: Transmisiunea serviciului re­ligios de la Sf. Mitropolie. 11.30 Cronica vieţii religioase — Pr. Const. Sinescu. 11.45: Transmisiunea concertului simfonic al Orchestrei Filarmonice „Moldova” de la Teatrul Naţional Iaşi. 13.00: Deschiderea emisiunii — în­văţătura zilei — Duete din operete (discuri). 13.30: Radio-Jurnal (I). 13.45: Orchestra Mihai Bănică. 14.30: închiderea emisiunii de prânz. 19.00: Deschiderea emisiunii — Sfa­turi practice. 19.15: Muzică veche (discuri). 19.40: Potpuriuri diferite (discuri). 20.00: CONFERINŢA: D-l Asistent Univ. Cicerone Călinescu: „Un adânc cunoscător al sufletului omenesc” „Publius Corelius Tacitus”. 20.15: D-l Prof. Alex. Garabet, vio­lin­ă. 20.35: Cântă Luci­enne Boy­er şi Carto Buti (discuri). 21.00: Radio-Jurnal (I)). 21.15: Valsuri de Ziehrer şi Lehar (discuri). 21.35: Muzică distractivă (discuri). 22.30: închiderea emisiunii. DACIA ROMANA 32,4 m. 9260 kHz. 2 kw. 21.40: Jurnal In limba italiană Mu­zică. 22.00: Emisiune în limba germană: Muzică. 22.20: Emisiune in limba italiană: Muzică. 22.40: Emisiune in limba franceză. 22.50—23.00: Emisiune în limba en­gleză. LUNI, 1 NOEMBRIE 1943 RADIO ROMANIA, RADIO BUCUREŞTI ŞI POSTUL DACIA ROMANĂ 6.55—8.00 : ORA DIMINEŢII. Des­chiderea emisiunii. Radio-jurnal. Concert de dimineaţă. RADIO ROMANIA, RADIO BUCUREŞTI ŞI POSTUL DACIA ROMANA 12.45 : Deschiderea emisiunii. Ra­­dio-jurnal­­.Formativ, agricol şi cul­tural). 13.00 : ORA OSTAŞULUI. RADIO ROMANIA ŞI RADIO BUCUREŞTI 13.50 : Ştirile st. v c.u.ui german. 14.00 : Radio-jurnal. 14.30 : ORA RĂNIŢILOR . Orches­tra Soc. de Editură, voce: Anişoara Marinescu. 15.30 : Muzică variată (discuri). RADIO ROMANIA ŞI POSTUL DACIA ROMANIA 15.40 : POŞTA MILITARĂ RADIO. 16.40 : Emisiune specială în limba rusă. 17.00 : închiderea emisiunii. RADIO ROMANIA ŞI RADIO BUCUREŞTI 17.58 : Deschiderea emisiunii — Cro­nica vieţii studenţeşti. RADIO ROMANIA 18.15 : Jurnal în limba turcă. RADIO BUCUREŞTI 18.15 : ştirile serviciului german. RADIO ROMANIA ŞI RADIO BUCUREŞTI 18.30: D-na Constanţa Bănescu -Giuşcă, voce. 18.55 : Mihail Constantinescu, vioară. 19.15 : Figuri muzicale: Mari clave­­cinişti şi instrumentişti din sec. XVII şi XVII-lea (discuri). 19.45 : Radio-jurnal (informativ şi cultural). 20.00 : Muzică corală (discuri). 20.30 : UNIVERSITATEA RADIO — Ciclul „Profesori străini ai profeso­rilor noştri”. Prof. D. Hurmuzescu. Poincaré. 20.50 : TEATRU. 22.00 : Radio-jurnal . Sport. , 22.20 : Recital de pian — D-na Cella Delavrancea. 23.00 : Muzică variată uşoară (disc.). 13.30 : închiderea emisiunii. RADIO MOLDOVA pe unda medie de 289,9 şi unda scurtă de 48,5 12.00 : Deschiderea emisiunii. învă­ţătura zilei. Muzică populară (disc.). 12.30 : Muzică variată (discuri). 13.00 : Orchestra Barbu Mironescu. 13.30 : Radio-jurnal (1). . 13.45 : Orchestra Barbu Mironescu, continuare. 14.15 : Cântăreţi cunoscuţi (discuri). 14.30 : închiderea emisiunii de prânz. 19.00 : Deschiderea emisiunii. CRO­NICA VIEŢII MOLDOVENEŞTI. 19.15 : Muzică pentru două flaute şi pian. D-na Mariana Parnica: — pian şi d-nii Constantin Repta şi Ale­xandru Apostolescu. 19.35­­: Poeme simfonice (discuri). 20.00: CONFERINŢA — (Ciclu) „Ba­sarabia parte din trupul Moldovei”. D. prof. univ. Radu Vulpe : „Mol­dova dintre Prut şi Nistru înainte de Romani”. 20.15 : D-ra Cristina Popovici, voce. 20.35 : Intermedii muzicale (discuri). 21.00 : Radio-jurnal (II). 21.15 : D. Rudolf Podlovschi, vioară. 21.35: Seară de operă (discuri). 21.58 : Muzică veselă (discuri). 22.30 : închiderea emisiunii. DACIA ROMANIA 32,4 m. 9260 kHz. 2 kw. 21.40 : Jurnal în limba Italiană . Muzică. 22.00 : Emisiune în limba germană : Muzică. 22.20: Emisiune în limba Italiană: Muzică. 22.40 : Emisiune în limba franceză. 22.50—23.00 : Emisiune în limba en­gleză. CÂNTAREA COMUNĂ IN BISERICĂ Liturghia Psaltică omofonă“ pentru şcoală şi popor ii Sfânta Patriarhie constatând rolul hotărâtor pe care-l exercită asupra sufletelor cântarea religi­oasă în comun, cântare care de fapt a constituit puterea de ac­ţiune a sectanţilor,­­ a dispus să se generalizeze pe cuprinsul în­­tregei eparhii, la sfânta liturghie şi la oficierea slujbelor în sărbă­tori, mai ales la sate. Se impunea însă întocmirea u­­nei liturghii psaltice, în spiritul tradiţiei noastre religioase, pe o singură voce, aşa cum de veacuri obişnueşte să cânte poporul ro­mân în Ardeal. Acestui neajuns Sfânta Patriar­hie a ţinut să-i facă faţă încă din 1940 când a organizat un concurs pentru Liturghia care va cores­punde cel mai bine acestui scop. La­ concursul din 1940, Sfâta Pa­triarhie a decernat premiul I „Li­turghiei psaltice omofone pentru şcoală şi popor“ întocmită de d. prof. I. Croitoru şi aprobată în urmă de Sfântul Sinod. Pe temeiul referatului d-lui profesor şi inspector pentru mu­zică Nic. Luingu, ministerul cul­turii naţionale ca şi ministerul afacerilor interne au recomandat această sfântă Liturghie pentru educaţia tineretului şcolar şi a poporului. Problema cea mai delicată a cântării religioase în biserică a­­părea soluţionată în parte, prin existenţa unei liturghii omofone­, aprobată de Sfântul Sinod. Rămânea însă ca Sfânta Pa­triarhie şi celelalte foruri condu­cătoare să facă tot posibilul pen­tru o cât mai întinsă răspândire şi deprindere a poporului cu cân­tarea religioasă. Ţinem să subliniem însă că se impune ca poporului să i se pună la îndemână broşuri cât mai ief­tine, dacă se poate în preţul de cost, sau chiar gratuit la început, Liturghia cântată urmând să de­vină pâinea lui spirituală de fie­care zi. Faţă de scumpetea pe care o implică tipăritul şi mai ales cli­şeele textelor muzicale, Sfânta Patriarhie trebue să dea o solu­ţionare cât mai urgentă acestei probleme de primordială însem­nătate educativă şi naţională. Domnii abonaţi sunt rugaţi ca­­ orice reclamaţie sau schimbare de adresă să binevoiască a ne trimite eticheta cu care primesc ziarul, iar spre a fi prompt ser­viţi la reînoirea abonamentului să lipească pe cuponul mandatu­lui poştal eticheta abonamentului expirat +♦♦♦♦♦ ♦♦♦♦+4444++ + 444 M' --------------------------------1 — — »• INSPECŢIILE D-LUI MAREŞAL ANTONESCU IN JUD. DOLJ (Urmare din pagina l-a) contribuţia localnicilor ar putea veni mai darnică într’o comună atât de mare şi de bogată, mult mai avută decât multe comune urbane. 4' — Tn comuna Negoiu, vred­nic gospodărită de primarii Ştefan Toană, s’a luat notă pen­tru anchetă şi sancţiuni împo­triva medicului local Pe­rescu Ştefan, reclamat că nu vine la consultaţii în orele de dispensar, şi că stoarce zilnic sătenilor­­ onorarii i S’au dat prefectului instruc­ţiuni pentru a grăbi recons­rui­­rea digului împotriva inundaţii­lor, obligând la contribuţie pe proprietarii ale căror neînţele­geri fac să sufere tot satul. 5. — In comuna Bistreţul Nou, vrednic îndrumată de primarul D-tru Ari­oniu, care a înjghebat o bună cantină pentru copii, a­­teliere comunale active şi pro­ductive, s’au mai găsit: La şcoala primară condusă de înv. Ion Trancă, gospodărie pu­ţin îngrijită, lipsa de ateliere pentru elevi La şcoala primară condusă de directorul Nic. Rusu, gospodărie excelentă, ateliere demne de a sluji drept model. Cele două biserici nou cons­truite ,la a căror desăvârşire vor fi necesare ajutoarele împlini­toare ale judeţului, ca şi spa­ţioasa sală amenajată pentru Căminul cultural în primăria cea nouă, dovedesc râvna de înoire a notabililor comunei Bi­­streţul Nou-G. — In comuna Măceşul de sus, unde spitalul Eforiei brân­­coveneşti condus de dr. Marines­cu, este un model de dezordine, s’au consemnat pentru anchetă şi sancţiuni, plângerile localnicilor împotriva medicului. 7. — In comuna Bechetu, pri­măria condusă de Const. Pârvu-• lescu, a fost găsiă în ordine. ❖ In oraşul Calafat şi în comuna Bistreţul Nou, unde au fost iden­tificaţi doi denunţători de pro­fesie, dornici să permanentizeze în regiune calomnia şi vrajba, prin stimularea jalbelor şi recla­­maţiunilor nejustificate, — mij­loace prin cari îşi fac venituri. — Domnul Mareşal a ordonat ime­diata cercetare şi internare a vi­novaţilor în lagăr. ❖ Cu prilejul inspecţiei prilejuite de inaugurarea „Săptămânii Ol­teniei”, Domnul Mareşal a ins­pectat următoarele unităţi şi in­­stituţiuni militare : Liceul Militar „D. A. Sturza” — deşi instalat într’un local care nu s’a bucurat de multe amelio­rări de acum câteva decenii, de când Mareşalul Conducător îşi începea pe băncile lui cariera os­­osească — se prezintă sub con­­-­ar-e„ r-' Berbs^ercu Vasile bine ca ordine, curăţenie, disci­plină şi întreţinere a elevilor. Cazarma de pionieri, de sub conducerea col. Novac Ioan, care la continuitatea comandei a a­dăugat însufleţirea iniţiativelor creatoare, este un model de go­spodărie militară, mărturisind priceperea şi vrednicia acestui comandant, ale cărui merite ex­cepţionale au fost consemnate în Cartea de Aur a unităţii. Unitatea de Dorobanţi, de sub comanda col. Vasilescu Constan­tin, dovedeşte prin ordinea in­stalaţiilor şi ţinuta trupei, per­manenta prezenţă şi supraveghe­re creatoare ale comandantului. Pichetele de grăniceri, dealun­­gul Dunării, foarte curat şii bine întreţinute, hrana trebue să fie îmbunătăţită. Lagărul de ofiţeri inamici pri­zonieri, de sub comanda lt. col. Popovici Grigore, mărturiseşte nu numai respectul îndatoririlor internaţionale şi al omeniei ro­mâneşti, prin bunătatea trata­mentului, hranei şi echipamen­tului captivilor, dar prin aspec­tul general al localurilor şi al prizonierilor dovedeşte energia, tactul şi priceperea ofiţerului comandant. ❖ In cadrul inspecţiei din judeţul Dolj, Domnul Mareşal a vizitat noul Şantier de reparat locomo­tive al C. F. R., ursit să devină unul din cele mai moderne ate­liere feroviare din Europa. Con­statând priceperea Ing. Emili Mi­­tescu, conducătorul şantierului. Domnul Mareşal şi-a exprimat nădejdea că, paralel cu crearea de noui şi vaste ateliere, institu­ţia C. F. R să devină şi un ani­mat şantier de propăşire socială, ilustrat­­printr-o îmbunătăţire a existenţelor şi gospodăriilor lu­crătorilor. In cuprinsul judeţului Dolj, la conducerea căruia gen. Petrescu Ion nu funcţionează ca prefect decât de 4 luni, se cere nu numai îmbunătăţirea drumurilor, dar şi modernizarea spitalelor, înfiin­ţarea de dispensare cantine şi în­mulţirea aşezămintelor de ocro­tire socială. Ar fi trist ca un ju­deţ atât de fertil, cu atât de nu­meroşi proprietari bogaţi, să nu poată năzui la comparaţie cu ju­deţe ca Teleormanul şi Ialomiţa, in acest domeniu al omeniei şi al generozităţii, faţă de cel lipsit şi de familia celor chemaţi să a­­pere ţara. Spre a se sublinia cât de mult s’ar putea realiza, dacă bunele exemple ar fi spontan imitate, se citează câteva pilde de asemenea generoși donatori. Doamna col. Maria Bălcioiu împreună cu fratele său d. V. G. Paleolog, au construit cu cheltu­ială de milioane în comuna Cor­istele: primărie, şcoală, dispen­sar înzestrat cu 10 pogoane de pământ, iar acum zidesc tot pe cheltuială proprie biserică şi bae populară. D. Gh. Stănoiu pe lângă con­strucţia de dispensar şi baia în­­nălţată pe cheltuială proprie în comuna Ciuperceni, răspunde cu obolul său darnic la numeroase colecte pentru opere de asistență socială în ținutul său natal. D. Aurică Drugă a construit pe cheltuială proprie un frumos că­min cultural în comuna Gali­­ciuica. INAUGURAREA CANTINEI ŞCOLARE DIN CARMEN SYLVA Constanţa, 28 Octombrie Cantina şcolară din staţiunea Carmen Silva s-a deschis, fiind de­­ faţă d-nii: col. Al. Ignătescu, prefectul judeţului; dr. Victor Climescu, primarul staţiunei; prof. dr. N. Gheorghiu, Iuliu Po­­peea, mare agricultor; Ion E. Magda, ajutor de primar; Virgil Şerbănescu, subinspector şcolar; d-nele Florica Şerbănescu, direc­toarea şcolii; Ana Bârsănescu, directoarea grădinei de copii; d-rele Silvia Şerban şi Elena Brănescu, învăţătoare; d-na Ma­ria Claudian, d-na dr. Luţchi; d-nii Ovidiu Gheorghiu, şeful po­liţiei; Gh. Sângerozanu, comisar; Ion Neicov, secretarul primăriei etc. Slujba religioasă a fost oficiată de pr. paroh Mihail Verban. D. dr. Victor Climescu, prima­rul staţiunei a făcut darea de seamă asupra activităţii cantinei arătând că cei 35 de beneficiari ai cantinei sunt copii de invalizi, concentraţi şi din familiile ne­voiaşe. In anul trecut au mâncat la cantină 40 elevi. D-sa a mulţumit apoi tuturor donatorilor. Mâncarea a fost şi este şi in acest an preparată de d-ra învă­ţătoare Silvia Şerban, cu elevele cursului complimentar. D. col. Al. Ignătescu, prefectul judeţului, a mul­ţum­it celor cari au dat şi dau sprijinul lor şi a îndemnat pe toţi locuitorii sta­ţiunei să sprijine această operă socială, atât de folositoare mi­cuţilor şcolari. — — M» «'OC fin nMotpfifl peno­we si niiruitură Societatea de obste+”ioS, gine­cologie si m­erioMltură t.ine şe­dinţă Marti 2 Noembrie a. e.. ere 70 30 Tvecis, în localul co­legiului medicilor din str. Tsvor 76, cu următoarea ordine de zi • Continuarea discutiunilor la comunicările din şedinţa prece­dentă. Anghelide Carmen şi Pana Stelian: O complicaţie rară du­pă cezariană segmentară. Crăiniceanu Al. şi Casvan Al.: Prurit vulvar cu amenoree prin hiperfoliculinemie. Dumitrescu Gh., Niţescu­ Ra­­dian şi Vaner Vasilica: Asupra unui caz de hermafroditism. Vintilă Gh. şi Cioc Mihai: A­­supra unui caz de apendicită în post-part­um. ► ♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦»»44444♦♦♦♦♦« Preţurile abonamentului la „UNIVERSUL“ sunt: PROVINCIA : Lei 500 pe 3 luni n 300 ,f 6 ff o 1.700 ( 12 )f is Anul al 60-lea Nr. 299 Luni 1 Noembrie 1943 tenul Van Leisen informează Europa (Urmare din pag. I-a) topopii români, delegaţii consis­­toriilor şi ai capitlurilor de ca­nonici, delegaţii societăţilor cul­turale, ai fondurilor şi funda­­ţiunilor româneşti, ai presei, ai reuniunilor de lectură, ai „reu­niunilor de cântări şi muzică“, ai societăţilor studenţeşti, ai in­stituţiilor financiare, ai societă­ţilor sportive, ai reuniunilor de femei, apoi delegaţii şcoalelor secundare, ai academiilor teolo­gice, ai asociaţiilor de învăţători, ai gărzilor naţionale, ai asocia­ţiilor de meseriaşi, ai partidului social-democrat român şi ai ti­neretului universitar. Prin urmare nu a rămas ne­reprezentată nici o categorie so­­cială şi nici o profesiune şi astfel adunarea a fost cea mai fidelă reprezentanţă a întregii naţiuni româneşti de peste Munţi, a idealului şi a aspiraţiilor ei. Dacă domnul Herbert van Lei­sen ar fi cine spune că este, ar înţelege şi recitindu-şi paginile 100—105 din ediţia germană a cărţii sale, şi-ar arunca focul în Lac Leman, renunţând să mai informeze Europa asupra proble­mei Transilvaniei. Secretele unui suc»«s (Urmare din pag. I-a) puşi turci isbutiseră în bună par- , te ca In actele de stare civilă să li se treacă şi naţionalitatea ! sau, cum am spune astăzi, origi- I na lor etnică. Insă, în aceleaşi I acte Turcii erau trecuţi, numai­­ ca „musulmani“, aşa cum erau­­ trecuţi şi Arabii şi Curzii şi alte elemente ce aparţineau religiei mahometane . ■Să complectăm aceasta, adău­gând că nici capitala n'avea un singur nume consacrat oficial, începând în mod mai timid l­a­­ Turcia junilor-turci — Kemal: Ataturk a fost el însuşi unul din­­ fruntaşii mişcării juno-turce — şi rea­zăndu-se integral sub regi­mul republican, Turcia a fost aşezată pe baze naţionale, pre­cum şi în poporul turc a fost trezit sentimentul conştiinţei na­ţionale. Această reformă radicală impune înlăturarea regimului, ale cărui concepţii în materie erau cu totul opuse O altă cauză a progreselor rea­lizate în toate domeniile de că­tre statul amic al Turciei trebue căutată nu­dicătoare că „omul sfinţeşte locul". Marele noroc al Turciei a fost că în împrejurările, care, acum douăzeci şi ceva de ani, hotărau de soarta ei, a avut un condu­cător genial de talia lui Kemal Ataturk. Insă, o datorie de obiectivitate impune să adăugăm că nu mai mic a fost norocul ca urmaşul lui Ataturk să fie Ismet Inonu, care, cu tot tactul, cu toată înţelep­ciunea şi cu un duh al blândeţii ce i-a asigurat o mare populari­tate şi simpatii unanime, conso­lidează opera predecesorului său. Norocul lui Ismet Inonu, ca şi al lui Ataturk, stă şi în mate­rialul omenesc, în poporul turc, un popor ale cărui virtuţi război­nice înăscute sunt întregite de un admirabil spirit de disciplină, de o putere de muncă şi de o sobrietate ce poate fi dată ca exemplu. ÎNSEMNĂRI CULTURALE (Urmare din pag. I-a) neamului acel ministru care, ca să atragă pe copii la meserii, a aplicat pe frontispiciul şcoalelor profesionale blazonul nobiliar al şcoalelor teoretice: „liceu indu­strial”, „gimnaziu menajer”, etc. Prima datorie a omului de stat este aşa­dar de ordin arit­metic, mai încetişor cu înfiin­ţarea de şcoli teoretice — pe care le cere lumea, şi cât mai din plin cu cele profesionale — care nu sunt în graţiile mulţi­milor. Al doilea aspect al problemei este orientarea educaţiei în şcoalele de cultură generală. Mai puţină speculaţie cu lucru­rile abstracte şi mai multă că­lăuzire înspre cunoştinţele cu­lese din lumea reală va des­­volta în tineret nu numai în­drumări realiste, corespunzătoa­re trebuinţelor vieţii de astăzi, dar şi o formaţie spirituală să­nătoasă, înlesnind individului o bună înţelegere a rostului şi problemelor vieţii. N’ar putea fi vorba, evident, de a adopta un sistem cu ex­cluderea totală a celuilalt, ci de a găsi formula acelui echilibru care să satisfacă şi necesităţile de desvoltare ale spiritului şi pe acelea de îndrumare înspre nevoile societăţii. Să nu împăr­­ţim deci tineretul în „intelectua­­lişti” şi „profesionalişti”, nici să nu vorbim de o îndrumare spre realităţi opusă unei îndrumări spre filosofie, ci de o educaţie integrală, în care idealismul şi pragmatismul să se concilieze în doze raţionale, în care fiece ram de învăţământ să fie desvoltat în justa proporţie cerută de stabilirea acestui echilibru. Peste învăţământul românesc pluteşte umbra marelui Haret. Numele lui apare şi în toate paginile cărţii oficiale prezen­tate de Ministerul Culturii Na­ţionale, drept călăuză a expo­ziţiei. Nici nu se putea altfel. Intr’o epocă de complet deze­chilibru al învăţământului ro­mânesc, când şcoala era exclu­siv teoretică, Haret a creeat în­văţământul profesional. Intui­ţia lui a descoperit locul pe care această problemă îl ocupă în preocupările Statului şi a înţe­les că ea nu este o simplă pro­blemă didactică, ci una mult mai complicată: politică, econo­mică, socială şi naţională. For­marea unei clase sociale mijlo­cii — care ne lipsea, — româ­nizarea păturii productive a ţării, transferarea pârghiei de comandă a bogăţiilor ţării de la streini la Români, iată ce vedea Haret în desvoltarea unui învă­ţământ profesional. Şi fiindcă el nu era un doctrinar, ci un rea­lizator, s-a pus pe lucru şi a dotat ţara cu acel învăţământ profesional care a suferit în cursul timpului ascensiuni şi decăderi, iar astăzi ideea este din nou îmbrăţişată. Fie ca ideea din care a născut expoziţia să nu rămână un tre­cător foc de artificii, proectând lumini frumoase pe măestrite lucruri, ci să însemneze înca­drarea serioasă a sforţărilor ac­tuale in lungul şir al strădanii­lor şcoalei româneşti de la Ha­ret încoace. Orice an încheiat, este o experienţă în plus la ac­tivul cunoaşterii reale a lucru­rilor. Şi experienţa acumulată de 40 de ani să ne slujească la întărirea convingerii că o naţi­une nu poate să fie tare decât atunci când puterile de produc­­ţiune a bogăţiilor se găsesc în mâna fiilor ei. Atunci, numai atunci, inteligenţa omului, libe­rată de preocupările inexorabile ale existenţii, îşi poate plăti lu­xul rafinat al speculaţiilor de înaltă intelectualitate. Cei vechi ziceau: „primum vi­­vere, deinde philosophami”. Cu toată forma lui prea materiali­stă, dictonul cuprinde multă în­ţelepciune. Transpunându-i pe împrejurările de care ne ocupăm astăzi, am putea spune: „întâi fizică şi apoi metafizică!” Căci, răsturnând lucrurile, am face ca acea prezumţioasă pasă­re din fabula populară, care, vrăjită de dragul artei şi de a­­dulaţiunile nesincere, a lăsat sâ-i scape din plisc bucata de pas, ce-i dădea siguranța existenții. Expoziţia documentară a învăţământului practic Expoziţia documentară a învă­ţământului practic, organizată de ministerul culturii naţionale în palatul muzeului de artă naţio­nală din Bucureşti, este zilnic şi tot mai mult cercetată de vizita­torii din Capitală şi provincie, precum şi de streini. In ziua de 27 Oct. 1943, expo­ziţia a fost cercetată între orele 11—13 de o delegaţie de ofiţeri superiori germani, compusă din d-nii general de divizie Weck­­man, comandantul Academiei de războiu german , colonel Dingier şi locat. colonel Sachenbacher, profesori de la Academia milita­ră germană şi colonel Gebauer de la misiunea germană din Ro­mânia, însoţiţi de d-nii : locot. colonel Tartler H., şi maiorul Predoiu Emil profesori la şcoa­la superioară de războiu din Ro­mânia. Lămuririle date au fost tra­duse în limba germană de către d. profesor Eckert, subdirector în învăţământul german din Ro­mânia. Plăcut impresionaţi de cele văzute în expoziţie şi mai ales de lucrurile executate în atelie­rele demonstrative, vizitatorii au notat cuvinte elogioase în cartea de aur. Cum văd animalele in apă Animalele care trăesc in mare au organe proprii de luminat.— Gândacul cu ochiul de apă împărţit in două de prof.dr. WALTHER JACOBS MUENCHEN Un mare număr de animale îşi petrec toată viaţa lor, sau o par­te din ea în apă. Unele dintre ele (ca de pildă scoicele, etc.), sunt oarbe, adică sunt lipsite de organe de luminat interioare bine desvoltate, cum ar fi ochii la animalele superioare, chiar dacă multe dintre ele sunt capa­bile, datorită unui simţ luminos al pielei, să primească impresiile luminoase. Dar multe sunt în po­sesia unor ochi foarte bine des­­voltaţi, (racii, insectele de apă, etc.). Ne întrebăm atunci : vede­rea sub apă pune oare alte con­diţii decât vederea în aer, corn­uţii care sunt poate exprimate in construcţia ochilor? Lumina e­ste vorba direct sau indirect a­­şproape totdeauna despre lumina soarelui — trebue să pătrundă prin diferite distanţe până ajun­­ge la retină : aerul sau apa, pre­cum şi diferitele părţi ale ochiu­lui care se află­ în faţa retinei. Deocamdată ne preocupă dife­renţele între aer şi apă, în ce priveşte propagarea luminei. Trebue să ţinem seama de un fapt: apa schimbă lumina după tărie şi compoziţie. Cu cât mai adânc pătrunde lumina în apă, cu atât mai mult este absorbită. In apă va exista prin urmare întotdeauna o lumină mai mult sau mai puţin crepusculară. Bine­înţeles că dife­ritele feluri de ape reacţionează diferit, ide o importanţă esenţială este şi un­ghiul de refracţie a luminei (o pătrundere mai­ adâncă la o re­fracţie verticală), dar în general proporţia de absorbţie a luminei este mai mare decât se presu­pune de obiceiu. Se poate întâm­pla ca în mare, la o adâncime de 1 metru, să mai existe numai 50% a luminei refractare. Este adevă­rat că mici cantităţi de lumină pătrund în adâncimi foarte mari Beebe, care a pătruns până la 923 de metri în adâncime, într’o sferă de oţel prevăzută cu feres­tre, a constatat abia la 5.600 de metri adâncime o întunecime complectă. Totdeodată Beebe a văzut cu proprii săi ochi, ceea ce fusese stabilit înainte cu ajutorul diver­selor aparate, că lumina soare­lui­ se schimbă în apă şi în ceea­­ce priveşte compoziţia sa. Se poate afirma în general că în apa curată razele de undă lungă (roşu, portocaliu şi galben) sunt mai puternic absorbite decât cele de undă scurtă (verde, albastru). .Beebe a găsit la mai mult de 100 de metri adâncime o lumi­­nă albastră de o frumuseţe de ne­descris. Nu se pot face însă generalizări, în special la apa dulce, transformarea luminei, în ce priveşte compoziţia sa, tre­bue examinată de la caz la caz. Avem motive să presupunem că cel puţin peştii, precum şi alte animale de apă, văd culorile ase­mănător cu oamenii. Ceea ce este mai important, este problema cum se obişnuesc animalele de apă şi în primul rând cele cu ochi, în formă de lentilă, cu a­­cel crepuscul permanent. Există o serie de instalaţii, care permit folosirea şi a unei cantităţi mici de lumină. Animalele care trăiesc la o lumină mică au ochi cu o pu­pilă foarte mare, aşa că pot primi multă lumină. Lentila în ochiul de peşte este sferică şi proporţional de mare şi poate colecta de aceia multă lumină. Deoarece la animalele mici mă­rirea ochiului­ este îngrădită, la ele numai partea importantă mij­loc­e a ochiului este mărită cu lentila : „ochii telescop“ ai peş­tilor care trăesc la mari adân­cimi în mare. Astfel de ochi a­­daptaţi vederii la o lumină cre­pusculară îi găsim şi la formele care trăesc în adâncimi, unde nu pătrunde nici o rază a soare­lui. De ce sunt necesari aci ochii? A fost pe vremuri o mare sen­zaţie pentru toţi biologii când s’a stabilit că şi marile adâncimi al mării nu sunt cu desăvârşire lipsite de lumină, ci că sunt lu­minate slab, de o lumină pe care locuitorii lor o produc ei înşişi în anumite organe luminoase. Pe lângă ochii în formă de lentilă mai există un al­t tip de ochi de o mare capacitate: ochiul faţetă pe care-l găsim în special la raci şi insecte. Trebue să ne mulţumim aci cu indiciul că există o formă specială a o­­chiului faţetă adaptată vederii într-o lumină crepusculară şi că o găsim în special la vieţuitoa­rele din apă (la raci). Intre apă şi lumină există şi o diferenţă esenţială în ceea ce priveşte putinţa de refractare a luminei. Apa este din punct de vedere optic mai densă decât ae­rul. Lentilele ochilor ca apara­te de colectare a luminei se com­pun dintr’o substanţă foarte pu­ternică în ceea ce priveşte refrac­­tarea luminei. Lumina este re­fractată numai atunci când pă­trunde între două substanţe cu puteri de refracţie diferite. Este clar că diferenţa între puterea de refractare dintre apă şi len­­­tilă, este mai mică decât dintre aer şi lentilă. Aceeaşi lentilă are prin urmare­­posibilităţi mai re­duse de colectare în apă, decât în aer. Adaptându-se acestor condiţiuni lentilele animalelor de apă, au adesea o putere de re­fractare mai mare decât cele ale animalelor de aer. Aceasta se poate observa foarte bine la ochiul de peşte : lentilele peşte­lui sunt tari şi sferice. Ambele caracteristice permit o puternică posibilitate de colectare a lumi­nei, dar au în acelaş timp ur­mări în ceea ce priveşte putinţa de adaptare, adică putinţa ani­malului de a se adapta pentru vederea la diferite distanţe. Şi la aparatul de fotografiat trebue să se ţie seama de „acomodare“ ; aceasta se face printr’o depla­sare a lentilei faţă de placa ce se poate compara cu regiunea ochiului. In ochiul animalelor găsim adesea un alt mecanism o schimbare a formei lentilei; ea cere o deplasare a imaginei for­mată de lentilă în aşa fel încât cade pe lentila impresionabilă dn lumină, chiar la vederea în dis­tanţe diferite. Transformări în structura lentilei (de pildă la multe păsări cântătoare şi ani­male târîtoare) sunt posibile nu­mai dacă ea posedă o oarecare maleabilitate. Peştii cu lentila lor tare trebue să găsească un alt mijloc. Ochiul lor în stare de re­­pauz vede numai in apropiere— în opoziţie cu toate celelalte a­­nimale vertebrate ai căror ochi în stare de repauz vede „nemăr­ginit“. De lentila peştilor se a­­propie din sipate un muşchiu, care se contractă când este vor-­ba de distanţe mari, şi care a­­propie lentila în totul de retină. Un mare interes îl reprezintă în această ordine de idei ferme care trăesc când pe uscat, când în apă , unele broaşte ţestoase, păsări care se scufundă şi ma­mifere. La câţiva reprezentanţi ai acestei grupe (ca de pildă : la broasca ţestoasă europeană a mlaştinilor şi la cormoran) s’a putut stabili că lentila este ca­pabilă într’o foarte mare măsura să-şi schimbe structura Aceasta se datoreşte unui muşchiu circu­lar care înconjoară din exterior lentila Lăţimea mai mare de a­­comodare a lentilei la animalele care se scufundă, face posibil ca lentila să obţie sub apă forma necesară unei mai intense colec­tări de lumină, dar mai lasă li­bere şi alte posibilităţi de aco­modare. Dar nu toate animalele care se scufundă reacţionează la fel, multe mamifere sunt cu de­săvârşire lipsite de posibilitatea de acomodare Ar fi de dorit ca în această direcţie să se facă cerce­tări mai amănunţite asupra ba­lenelor şi focelor O rezolvare originală a ve­derii în aer şi în apă o găsim la cunoscutul gândac care sboară în vârtej. Mulţi au văzut sburând acest mic şi strălucitor animal negru pe însorita suprafaţă a a­­pei. Fără îndoială că există o le­gătură între şederea lui tempo­rară pe suprafaţa care desparte apa de aer şi între despărţirea ochiului său într-o parte infe­rioară şi una superioară; înno­­tând la suprafaţa apei numai părţile inferioare intră în apă , ele servesc pentru vederea în apă. Părţile superioare însă sunt ochi pentru aer. Anumite dife­renţe în structura părţilor ochiu­lui sunt urmarea misiunilor di­ferite ale ochiului.

Next