Universul - Capitala, iunie 1944 (Anul 61, nr. 149-178)
1944-06-11 / nr. 159
k Anul al 6i*lea & Pagini Fondator: LUICI CAZZAVILLAN Proorietar: „UNIVERSUL“ S. A. înscris sub Nr. 160 Trib. |lfo» Printre produsele de bază ale alimentării omului senumără şi grăsimile. Cele de origine animală, ca şi cele de origine vegetală. Atâta timp cât omenirea, luată în massă, este departe de a năzui spre viaţa de anahoret, mulţumindu-se pentru întreţinerea zilelor cu consumul de verdeţuri, de fructe şi rădăcinoase, netrecute prin unsori şi nici prin para focului, grăsimile vor rămânea indispensabile alimentării noastre pentru substanţele nutritive şi pentru numărul de calorii pe care-l oferă organismului omenesc, cum şi ca material ajutător în prepararea mâncărurilor, fără de care ar fi mai slabe la gust şi puţin consistente. Numai lipsa grăsimelor sau drămuirea consumului lor, pe care războiul le-a făcut simţite în toate ţările, dar mai ales în cele europene, care şi în vremuri de pace aveau în majoritate o producţie deficitară, ne-au dat prilejul să le apreciem necesitatea şi, uneori, să le ducem dorul. E adevărat că ţara noastră s’a putut considera într’o situaţie oarecum privilegiată, în această privinţă, cel puţin până acum, dat fiind că importantele ei culturi de plante oleaginoase (floarea soarelui, soia, rapiţa, seminţele de dovleac), îi asigură materia primă necesară pentru extracţia uleiului vegetal, care completează în chip desăvârşit folosirea grăsimilor animale. Dar desfăşuarea operaţiunilor militare a adus, în ultimele luni, unele schimbări în configuraţia geografică a teritoriului nostru, prin ocuparea vremelnică a unor regiuni din nordul şi răsăritul provinciilor moldoveneşti şi prin vecinătatea frontului în altele, adică tocmai în părţile unde cultura plantelor oleaginoase era mai desvoltată. Deficitul provocat astfel în producţia ţării va fi în parte acoperit, desigur, prin intensificarea aceloraşi culturi în restul ţării. Dar pe lângă aceste compensări parţiale, încă ne mai rămâne o serie de surse şi de posibilităţi, pe care, din păcate, până acum nu le-am pus la contribuţie, deşi s’a tot vorbit de ele, ba, la un moment dat, se şi încercase unele iniţiative. E vorba de folosirea sâmburilor de fructe (de caise, de prune, de struguri), care, deşi au un conţinut uleios de mareprocentaj şi, graţie unui sistem de colectare bine organizat, ar putea asigura la noi formarea de mari stocuri în vederea extracţiei, totuşi i-au lăsat în fiecare an pradă risipei, fără nicio întrebuinţare sistematică şi de interes obştesc. Războiul, care, pe lângă ororile lui, s’a dovedit, în multe privinţi, un bun pedagog, ne-a mai învăţat între altele să nu risipim nimic şi să folosim tot ce ne poate oferi un beneficiu. De ce atunci să risipim această excelentă materie primă pe care ne-o pune de-a gata la dispoziţie sâmburii fructelor din livezile şi podgoriile ţării, când avem posibilitatea să extragem din ei cel mai bun ulei comestibil, îmbunătăţind astfel simţitor aprovizionarea populaţiei? Colectarea s’ar putea face în parte direct dela producători, prin unităţile cooperative, ajutate de premilitari şi în parte prin consumatorii înşişi, de îndată ce s’ar fixa un preţ rezonabil care să-i stimuleze la aceasta şi pe care fabricile sau proprietarii de prese de extracţie l-ar plăti bucuroşi, cum plătesc şi pentru celelalte seminţe uleioase folosite la extracţie până acum. Chiar dacă pentru unele seminţe — ca cele de struguri — s’ar cere prese şi metode speciale de extracţie, scopul urmărit ar merita osteneala, mai ales dacă însuşi Statul ar acorda întreprinzătorilor respectivi înlesnirile şi incurajerile necesare. Intrăm în sesonul fructelor, astfel că pregătirile în vederea unei colectări organizate de sâmburi şi seminţe ar putea să înceapă. Ar fi păcat să se piardă şi anul acesta o sursă de alimentare atât de preţioasă. Profesorul dr. C. Angelescu La şaptezeci şi cinci de ani Profesorul dr. Constantin Angelescu, fostul ministru al instrucţiunii publice, împlineşte astăzi vârsta de şaptezeci şi cinci de ani. Iată o aniversare care, în alte vremuri, cu mai puţine îngrijorări şi cu mai puţine pericole, ar fi adunat în jurul ei, în mod activ, întreaga intelectualitate românească şi în special întreaga lume didactică. Intr’adevăr, doctorul C. Angelescu, şi socotim că la aniversarea de astăzi acest lucru se poate mărturisi fără nici o şovăire sau rezervă, a reprezentat în ultimul sfert de veac tendinţa şi acţiunea cea mai stăruitoare pentru a lărgi cadrele acestei intelectualităţi, adăugându-i — prin opera şcolară înfăptuită —■ noui şi viguroase şiraguri. Cele trei treceri ale d-sale pe la conducerea ministerului instrucţiunii publice (1922—1926, 1927—1928, 1933— 1937) au însemnat tot atâtea încordări fericite pentru intensificarea şi ridicarea nivelului învăţământului românesc, şi în special pentru crearea, pe seama fiilor de ţărani, a unor bogate şi ispititoare posibilităţi de frecventare a tuturor institutelor de învăţământ ale ţării. Niciodată, până la ministeriatele d-salen ţă(Continuare în pag. 2-a) Profesor Dr. C. ANGELESCU EXEMPLARUL 7 LEI XmV postal* plătită in numerar conform aprobării Dir. G-le V, X, X, Jir. 24.404/939 IN URMA $TIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE $1 TELEFONICE REDACTIA SI ADMINISTRAŢIA BUCURESTI, STR. BREZOIANU No. 2SES CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: J.lO.lt. SECRETARIATUL DE REDACȚIE: J.VO.IS SURS Evenimente hotărîtoare Luna Iunie a anului în curs va rămâne, desigur, în istoria războiului groaznic care sfâşie omenirea, luna începutului evenimentelor hotărîtoare. Odată cu ivirea primăverii, aceste evenimente erau de aşteptat, nu atât pentru că se vorbea necontenit despre ele, ci pentru că pregătirile uriaşe, deoparte şi de cealaltă, nu mai puteau fi ascunse. Dealtfel comandamentul suprem al forţelor germane — după cum se declară azi — a avut certitudinea că atacul anglo-american se va produce şi de aceea el a rezistat părerilor acelora cari credeau că nu e decât o ameninţare care nu se va realiza, şi nu şi-a deplasat rezervele destinate să facă faţă acestui atac. Suntem acum în plină desfăşurare a unor evenimente millom «jî nnlifînA /wrî VAP flpfpT»*'* ^ y* * - — -------mina soarta războiului şi d*«i soarta lumii. Ofensiva angro-americană de pe frontul italian a fost semnalul declanşării furtunii generale. Frontul italian, unde forţele anglo-americane s-au întărit considerabil în ultimele luni, nu prezintă, desigur, din punct de vedere al consecinţelor imediate militare, importanţa covârşitoare a celui occidental. Totuşi o înaintare a trupelor anglo-americane în nordul şi nord-estul Italiei poate intezni posibilităţi noui de acţiune trupelor angloamericane şi creia astfel probleme defensive noui. Aşa se şi explică rezistenţa Îndârjită pe care trupele germane au opus-o de la începtul ofensivei şi apărarea terenului prin lupte grele. Comandamentul aliat, hotărit să exploateze la maximum succesele militare, continuă să atace spre nord şi nord-estul Romei, a cărei regiune a fost depăşită la nord cu aproape 70 de km, întrucât, după cum rezultă din comunicatele ambelor tabere beligerante, au fost ocupate pe litoralul mării Tireniene, Civitavecchia şi Tarquinia, Civita Castellano pe via Cassia şi A’Subiaco în munţii Abruzzi, înaintarea trupelor anglo-americane se face totuşi cu o evidentă prudenţă şi comunicatul german de ieri remarca faptul că „inamicul a urmărit şovăitor mişcările de desprindere” ale trupelor germane. Ocuparea Romei a fost desigur şi din punct de vedere militar un eveniment important. Ea a fost însă incontestabil în acelaş timp şi o chestiune de prestigiu pentru comandamentul militar aliat, şi o chestiune de ordin politic. Roma este prima Capitală europeană pe care aliaţii au ocupat-o în cursul acestui război. Roma este în acelaş timp una din capitalele Axei. De ocuparea ei era legată şi soluţionarea problemei dinastiei italiene ca şi aceea a conducerii politice. Se ştie că criza dinastiei s-a deschis odată cu despărţirea Italiei în două tabere opuse, consecinţă a evenimentelor militare trecute. Mulţi oameni politici, printre cari contele Forţa şi Benedetto Croce, au afirmat categoric necesitatea abdicării Regelui Victor Emanuel şi se ştie deasemeni că mareşalul Badoglio nu întrunea sufragiile tuturor oamenilor politici italieni rămași -------------------------------------------a-----------------------111 4C^lUIICOLAlUIlâiSClSlO. meastă criză latentă a fost la un moment dat atenuată prin recunoaşterea guvernului Badoglio de către Soviete şi prin declaraţia făcută de Regele Italiei că, de îndată ce Roma va fi ocupată de aliaţi, va abdica şi va trece pu(Continuare in pag. 2 a) 1 Cm=15.5 .Km. LUPTELE DE PE FRONTUL DE RĂSĂRIT Berlin, 9 (Rador). La nordvest de Iaşi bolşevicii au atacat la 7 iunie în diferite locuri. După un violent tir de artilerie urmau atacuri locale, executate de care blindate şi de infanterişti in forţă de 1 până la 2 batalioane. Atacurile au fost respinse, în parte prin contra-atacuri. Un număr de 29 de care sovietice au fost nimicite, iar două alte distruse de bombele avioanelor de bătălie germane, când acestea au atacat poziţiile de plecare ale inamicului. La nord-vest de Tarnopol, grenadieri germani au atacat în după amiaza zilei şi, după un scurt tir de artilerie, ei au cucerit o localitate şi înălţimile din jur. Inamicul pus pe fugă a lăsat numeroşi prizonieri în mâinile germanilor. Un mare număr de piese de artilerie, de mitraliere şi de alte arme a fost capturat sau distrus. Aviaţia germană a efectuat noui atacuri asupra gării Colomeia şi asupra altor staţiuni de debarcare din regiunea Tarnopol. Pe restul frontului de est s’au desfăşurat lupte locale în cateva sectoare, ca spre pildă in cel dela Ostrov. In regiunea cea mai din nord, mai multe întreprinderi de recunoaşteri inamice au fost respinse. In noaptea spre 8 iunie, aviaţia germană şi-a intensificat acţiunea în regiunea Iaşi, atacând baze şi poziţii de plecare sovietice. O serie de gări din sectoarele Gomei, Briansk şi Kalinkovici au Berlin, 9 (Rador). — Se află că atacurile întreprinse de escadrilele de luptă ale aviatorilor germani în sectorul meridional al frontului de răsărit s-au desfăşurat şi în cursul zilei de 8 iunie, sprijinind puternice forţe de care de luptă germane. Formaţiuni de avioane au curăţit cerul de avioane sovietice şi au întreprins numeroase atacuri în sectorul inamic. După ştiri Încă necomplete ele au doborit 16 avioane sovietice de vânătoare şi de luptă. In sectorul Tarnopol, o escadrilă gerfost atacate. Bombele au distrus trenuri de transport, aruncând în aer instalaţiile de căi ferate şi au incendiat antrepozite. mană de avioane de luptă a nimicit printr’un atac razant prin surprindere dat împotriva unei poziţii Inamice patru avioane de vânătoare sovietice, care încercau să intercepteze atacul aviatorilor germani. ❖ Berlin, 9 (Rador). — Poziţii de plecare sovietice din regiunea din spatele frontului, între Prut şi Nistru, au fost bombardate în ziua de 8 iunie cu eficacitate de forţele aeriene germane. In mai multe locuri, depozite de carburanţi mai mari ale inamicului au fost aruncate în aer sau incendiate. Avioane sovietice doborâte MAREŞALUL PETAIN A ÎMPLINIT 88 DE ANI Cu prilejul aniversării naşterii, şeful statului francez trece in revistă garda sa personală* Charmeil, proprietatea sa ACTIVITATEA AVIAŢIEI GERHIANE Berlin, 9 (Rador). Formaţiuni de ale aviaţiei germane au fost angajate şi în ziua de 8 iunie, in sectorul de luptă de la Iaşi, împotriva trupelor şi carelor blindate ale Sovietelor. Avioanele de luptă şi de bătălie au dat un mare număr de atacuri combinate împotriva forţelor blindate inamice, care ifiavitau în terenul din faţa sistemului de apărare german şi împotriva infanteriei care urma diviziile blindate ale Sovietelor. Marele număr de bombe aruncate au cauzat grave pierderi sângeroase în rândurile trupelor inamice. Concentrările de trupe din spatele inamicului, dintre Prut şi Nistru, au fost deasemeni atacate cu bombe de către escadrilele germane. In două locuri diferite, mari depozite de carburanţi au fost lovite şi incendiate. Avioane de vânătoare germane au însoţit formaţiunile de avioane de luptă şi de bătălie, protejând escadrilele de luptă germane împotriva atacurilor avioanelor inamice, în cursul operaţiunilor lor. Cu prilejul unor sboruri, efectuate în regiunea inamică, aviatorii de vânătoare germani au angajat, în mai multe rânduri, in lupte, avioanele de vânătoare şi de bătălie inamice. După informaţiunile obţinute până acum, un număr de 16 avioane sovietice au fost doborite în violente lupte aeriene. In sectorul Tarnopol, o escadrilă de avioane de bătălie germană a doborit, cu prilejul unui atac de la mică înălţime efectuat prin surprindere, împotriva unei poziţii importante a iamicului, un număr de 4 avioane de vânătoare inamice, care formau un baraj deasupra liniilor inamice. Aviatorii de vânătoare finlandezi anunţă şi ei că au doborit avioane de vânătoare inamice, pe frontul finlandez în ziua de 8 iunie. COMANDAMENTUL DE CĂPETENIE AL ARMATEI COMUNICAT ASUPRA OPERAŢIUNILOR DIN ZIUA DE 9 IUNIE 1944 Pe Nistrul inferior şi în Basarabia de mijloc, nici un eveniment deosebit. Toate contraatacurile sovietice la Nord-Vest de Iaşi au fost respinse cu pierderi pentru inamic. In lupte aeriene au fost doborîte 20 avioane inamice. O NOUĂ INTERVENŢIE POLONĂ PE LÂNGĂ STATELE UNITE Berlin, 9 (Radof). — Vizita pe care preşedintele consiliului de miniştri exilat polonez o face actualmente în Statele Unite este pusă în legătură în cercurile politice locale cu activitatea mai intensă a polonezilor în Statele Unite. Rămâne să se vadă dacă se va reuşi să se câştige guvernul nord-american pentru o nouă intervenţie în cearta polono-sovietică. După informaţii sigure, toate încercările de acest fel s’au izbit, ca şi până acum, de energica rezistenţă a Moscovei Nr. iff Duminică 11 Iunie 1944 8 Pagini SI ADMINISTRATOR DELEGAT STELIAN POPESCU PĂRERILE CERCURILOR OFICIALE DESPRE DEBARCAREA DIN NORDUL FRANŢEI PRIN TELEGRAF DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU PARTICULAR DIN BERLIN Berlin. 9. — Situaţia bătăliei de invazie este considerată la Berlin în genere ca satisfăcătoare. Debarcările de Miercuri au fost aproape toate respinse de apărătorii germani, fără ca pentru aceasta să fi fost necesară aducerea de nouă rezerve. Noaptea trecută şi mai ales azi de dimineaţă, inamicul a debarcat însă noui trupe despre care se spune că s-ar ridica între 100 şi 200 de mii de oameni. Este vorba, aşadar, de puternice unităţi, cu ajutorul cărora aliaţii vor să recupereze Insuccesul din prima zi. La Berlin, nu se face nici o obiecţie faţă de aceste debarcări, deoarece ele aduc pe inamic în regiunea ocupată de trupele germane şi li dau posibilitatea să se angajeze intr’o mare bătălie în care să piardă însemnate contingente din trupele sale de elită. Din Londra, se anunţă azi de dimineaţă că probabil se vor produce în timp apropiat noui debarcări. Cercurile germane sunt de aceeaş părere şi ele cred chiar a şti unde vor fi încercate aceste debarcări. Cercurile inamice recunosc in unanimitate îndârjita rezistenţă a inamicului şi sunt convinse că comandamentul german n’a pus în luptă decât o parte din forţele sale şi că, la nevoe, va putea aduce noul rezerve. Presa germană de azi dimineaţă continuă să considere invazia cu un optimism liniştit şi e de părere că luptele vor fi foarte grele, însă germanii vor reuşi totuşi să rămână victorioşi. ♦ Invazia are, fără îndoială, şi o latură politică deoarece aliaţii au sperat în o răscoală generală în Franţa care le va uşura calea spre Paris. Această răscoală nu s’a produs, ci din contra, populaţia franceză are o atitudine absolut liniştită. După părerea cercurilor berlineze faptul acesta dovedeşte rapida schimbare produsă în teritoriile ocupate sub impresia bombardamentelor aliate. Şi în restul Europei, simpatiile popoarelor sunt absolut de partea germanilor. Apelurile şi declaraţiile oamenilor de stat europeni sunt considerate la Berlin o vie expresie a acestei atmosfere. Cât de departe merge părerea germană asupra presiunii sovietice asupra aliaţilor o dovedeşte un articol al şefului adjunct al presei Reichului, Suendermann, care denumeşte invazia ca ■o ofensivă sovietică în vestul Europei. Cercurile berlineze sunt de părere că Sovietele vor mai aştepta mult timp până să desfăşoare aşteptatul lor atac pe frontul de răsărit, spre a vedea mai , întâi cum se prezintă şansele aliaţilor. Luptele din Italia pierd mult din interesul lor din cauza inva-ziei. Pătrunderea mai adâncă de azi a aliaţilor în liniile germane nu e luată aci în mod tragic, deoarece e limpede, că după căderea Romei, liniile germane nu se pot fixa nicăeri în şesul de la nord de Roma. Dir cauza aceasta e probabil ca diviziile germane să nu mai lase decât ariergărzi în acest spaţiu, retrăgându-se cu forţele lor principale spre nord. In această privinţă, s’a precizat de către germani în ultimele zile, că există o principală linie de aparare germană in teritoriul italian situat mai la nord, fără să se spună însă unde e situată această linie. Cercurile berlineze continuă să fie de părere că soarta Italiei va fi hotărîtă pe valul Atlanticului, și că de aceea, insuccesele din Italia sunt considerate numai ca având o însemnătate secundară. Vase aliate de debarcare scufundate Berlin, 9 (Rador). — Formaţiuni de vedete germane se aflau, noaptea trecută, din nou în contact cu unităţi de debarcare inamice din golful Senei. O flotilă germană reperase la ora 2 şi 25 dimineaţa, la răsărit de Saint Vaast, în partea apuseană a sectorului de debarcare, o formaţiune de vapoare puternic protejată şi a atacat-o cu torpile. Două mari vase de debarcare au fost scufundate. Aceste două vase, care avea fiecare 4.600 tone, erau complet încărcate. Unităţi de acest fel sunt îndeosebi folosite la transportul celor mai grele care de luptă şi a personalului respectiv. Pe bordul lor pot fi încărcate cel puţin 100 care blindate de câte 40 tone fiecare şi 1200 oameni. Ele sunt foarte vulnerabile neavând pereţi cu compartimente de izolare. CRUCIŞETOR ALIAT INCENDIAT Berlin, 9 (Rador). — In după amiaza de 8 iunie se ridica deasupra regiunii maritime din largul coastei, între Arromanches şi estuarul de la Caen, un nour gigantic de fum negru, care era vizibil de la distanţa de 50 km. După rapoartele bateriilor de coastă acest nour de fum emana de la un crucişător inamic incendiat, după cum află agenția „D.N.B.“, de bombele unui avion german. * Berlin, 9 (Rador). Mai multe vase de debarcare, grav avariate, au eşuat, în primele ore ale dimineții de joi, în apropiere de capul Antifer, la sud-vest de Fecamp. Pe aceste vase avariate se găsea un mare număr de vehicule ale unei companii motorizate, detruse de procetile, şi cari, după hârtiile ce au fost găsite acolo, aparţineau statului major al unui corp de armată britanic. Toţi membrii echi(Continuare in pag. 4-a) SITUAŢIA GENERALĂ PE FRONTUL DE INVAZIE Berlin, 9 (Rador) — Toate ştirile de pe frontul de invazie îngădue să se tragă concluzia că luptele sunt acolo extraordinar de grele şi de înverşunate şi că, atât din partea aliaţilor, cât şi din partea germanilor, au fost mobilizate toate forţele disponibile. Anglo-americanii se află avantajaţi în măsura in care ei pot arunca in bătălia deslănţuită pe un front larg neîncetat forţe considerabile aeriene, în vreme ce concomitent puternice grupuri de luptă, de avioane de bombardament tetramotoare işi îndreaptă atacurile împotriva zonelor de desfăşurare germane. Totuşi, punerea masivă in acţiune din ziua de joi a forţelor aeriene aliate nu a putut să împiedice de a fi aduse pe câmpul de bătălie formaţiuni rapide germane şi unităţi de tancuri. In acest fel, puterea de rezistenţă a apărării germane a putut fi considerabil mărită. Intervenţiei prin surprinderea formaţiilor de tancuri germane trebue să i se mulţumească faptul că tot mai multe grupuri de luptă engleze şi americane, ce fuseseră lansate din aer în spatele liniilor germane, au fost nimicite prin acţiuni rapide, mai înainte ca ele să fi fost în stare de a se uni şi de a ataca comunicaţiile germane cu spatele. Noui pierderi grele au suferit anglo-americanii de pe urma atacurilor de la mică înălţime ale avioanelor de bombardament-vânătoare germane şi de pe urma atacurilor date de forţe navale germane uşoare împotriva concentrărilor de vase şi al convoielor din estuarul Senei, ca şi în regiunea maritimă dintre coasta de sud a Angliei şi apele teritoriale franceze. Flota de invazie a pierdut, cu prilejul acesta, în cursul nopţii spre 8 iunie şi în cursul zilei de joi, în afară de două crucişătoare şi de mai multe distrugătore, cu siguranţă 53 de vase complet încărcate servind la transportul trupelor şi de vase de debarcare pline cu material de război, care toate au fost scufundate cu ajutorul torpilelor sau bombelor. Alte două ambarcaţiuni au fost atât de grav avariate încât nimicirea lor poate fi considerată ca sigură, deşi acest lucru nu a mai putut fi observat. Şi pierderile de vase din primele două zile ale invaziei trebue să fie considerate foarte mari. Deasemeni şi pierderile de personal uman şi cel de material. Cu privire la luptele din cursul zilei de Vineri, nu există actualmente alte ştiri. Se află însă că o acţiune de atac germană în regiunea estuarului fluviului Orne progresează cu succes. ALIAŢII AU ÎNTĂRIT CAPETELE DE POD DE LA VEST DE GURA RÂULUI ORNE ŞI LA NORD DE CARENTAN Berlin, 9 (Rador) — Biroul Internaţional de Informaţii, într’o ştire transmisă de agenţia „D. N. B.“, anunţă : Aspectul frontului de invazie nu s’a schimbat în mod simţitor, după ştirile sosite până azi dimineaţă, înaltul comandament aliat a întărit capetele de pod la vest de gura râului Orne şi la nord de Carentan în cursul serii şi nopţii de eri, astfel încât până acum cel puţin 15-16 divizii americane şi britanice au fost probabil angajate în luptă. O mare parte din aceste trupe au însă atât de irom de lucru, încât forţa lor combativă a scăzut "îOlt. Trupele de invazie au suferit pierderi deosebit de grave după rezultatele acţiunii de nimicire ce a putut fi stabilită, în deosebi aceea întreprinsă de arma aeriană şi de forţe uşoare ale marinei de război germane. După unele ştiri fragmentare, c’on o/1 11 Ptir»«Tel+ Ml« einniwtmig “ *»“ vu Diquidittii VC1 puţin 23 vapoare de transportat trupe şi de debarcare a carelor de luptă, cu un tonaj de 120.000 de tone. Numeroase alte vase au fost grav avariate sau au trebuit să fie părăsite cu mari pierderi de soldaţi. OGLINDA Recent, Francis de Miomandre scria în suplimentul literar din „Journal de Geneve“ că „ideile" nu sunt ale nimănui, că ele au permanentă liberă circulaţie şi că tocmai cei cari au îndreptăţite pretenţii de paternitate trebue să se simtă mulţumiţi dacă ele, ideile, se răspândesc, se discută se disecă, se desvoltă şi se completează. Ispă de a scrie despre oglindă — vrem să fugim de actualitate — ne determină să invocăm rezervele de mai sus ca să arătăm că ideea nu e nouă şi credem că încă de pe vremea fenicienilor, cei nemulţumiţi de sinceritatea obiectului oglinditor, care redă realitatea, s’au gândit la posibilitatea unui corectiv care să ascundă detaliile neplăcute ale imaginilor ce se reflectau în luciul oglindei metalice. Căci pentru cei cari vor să cunoască adevărul, calitatea esenţială a oglindei este sinceritatea ei nemeşteşugită şi nestăvilită; pentru cei cari nu vor să vadă, sinceritatea este defectul ei esenţial. Raţiunea spune că necesar este să se vadă lipsurile, defectele şi rănile spre a lua măsuri de îndreptare, acolo unde este posibil, astfel că o nouă oglindire să dea satisfacţia de a vedea netezite şi înlăturate acele supărări ce cauzau fidela reproducere a imaginei. Viaţa individuală ori colectivă e compusă din lumini şi umbre; perfecţiunea nu e o noţiune terestră, dar pretutindeni s’a confirmat utilitatea oglindei care redă şi însuşirile demne de admiraţie odată cu acele racile a căror prezenţă ştiind-o, se pot aplica la vreme leacurile vindecătoare. Pentrucă nu s’a putut născoci 0 oglindă care să nu redea decât părţile bune ale făpturilor oglindite,—luăndu-i sinceritatea, se iau oglindei însăşi rostul şi fiinţa ei,—oamenii s’au gândit la oprelişti, au fabricat oglinzi concave ori convexe, cari diforrează imagina, dar nu mai reprezintă realitatea oglindită. In Franţa la început, apoi in alte părţi, arta retuşărilor Anastasiei — „zeiţa” mânuirii foarfece: * — a fost scoasă în evidenţă, cu comentariile adecvate, înainte ca fotografia, o derivaţie a oglinzilor, să adopte retuşările gativelor ca normă de înfrumuseţare, bazată pe „completarea", lipsurilor, ori pe ştergerea detaliilor ce precizau, evident, adevărurile. „Ecoul este oglinda sunetului scria Joubert, formulă de care ne aminteam cu invidie citind constatările ziarului „Tribune de Geneve": „...Cazul Elveţiei pe care o greşi dacă l-am da lumii drept exemplu, căci modestia ne stă mai bine decât lăudăroşenia’’. Elveţia, care este diriguită de demnitari oneşti, „de funcţionari cari nu se lasă tentaţi, cari îşi fac datoria, dând în posturile lor exemplul virtuţii aşa cum vroia Isocrate. Dacă li se întâmplă să plictisească şi chiar să ne exaspereze prin excesiva lor minuţiozitate şi prin îngustimea de minte fţu , cari interpretează unele ordine, în schimb ne satisfac prin conştiinţa şi prin cinstea lor". Pe nicio temă publică şi deci nici aci, nu s’a gândit nimeni în Elveţia să retuşeze adevărurile şi să lase oglinda să reflecteze realitatea. Convingerea tuturor statelor cu veche experienţă administrativă atestă că numai acesta este drumul pentru îndreptarea moravurilor şi năravurilor. Căci, pentru opera de însănătoşre, nu foloseşte la nimic grija de a acoperi cu vălul discreţiei rănile cari macină ţesuturile organismului; fără acest văl, colectivitatea ar impune luarea din vreme a măsurilor cerute de profilaxie. Cine nu doreşte stârpirea relelor şi a molimelor, menţine vălul peste oglinda îri care se reflectă imaginile realităţilor prevestitoare. "