Universul - Capitala, iunie 1944 (Anul 61, nr. 149-178)

1944-06-11 / nr. 159

k Anul al 6i*lea & Pagini Fondator: LUICI CAZZAVILLAN Proorietar: „UNIVERSUL“ S. A. înscris sub Nr. 160 Trib. |lfo» Printre produsele de bază ale alimentării omului se­­nu­mără şi grăsimile. Cele de o­­rigine animală, ca şi cele de origine vegetală. Atâta timp cât omenirea, luată în massă, este departe de a năzui spre viaţa de anahoret, mulţumin­­du-se pentru întreţinerea zile­lor cu consumul de verdeţuri, de fructe şi rădăcinoase, ne­trecute prin unsori şi nici prin para focului, grăsimile vor ră­mânea indispensabile alimen­tării noastre pentru substanţele nutritive şi pentru numărul de calorii pe care-l oferă organis­mului omenesc, cum şi ca ma­terial ajutător în prepararea mâncărurilor, fără de care ar fi mai slabe la gust şi puţin consistente. Numai lipsa grăsimelor sau drămuirea consumului lor, pe care războiul le-a făcut simţite în toate ţările, dar mai ales în cele europene, care şi în vremuri de pace aveau în majoritate o producţie defici­tară, ne-au dat prilejul să le apreciem necesitatea şi, uneori, să le ducem dorul. E adevărat că ţara noastră s’a putut considera într’o si­tuaţie oarecum privilegiată, în această privinţă, cel puţin pâ­nă acum, dat fiind că impor­tantele ei culturi de plante o­­leaginoase (floarea soarelui, soia, rapiţa, seminţele de do­vleac), îi asigură materia pri­mă necesară pentru extracţia uleiului vegetal, care comple­tează în chip desăvârşit folo­­sirea grăsimilor animale. Dar desfăşuarea operaţiunilor mi­litare a adus, în ultimele luni, unele schimbări în configura­ţia geografică a teritoriului nostru, prin ocuparea vremel­nică a unor regiuni din nordul şi răsăritul provinciilor moldo­veneşti şi prin vecinătatea frontului în altele, adică toc­mai în părţile unde­­ cultura plantelor oleaginoase era mai desvoltată. Deficitul provocat astfel în producţia ţării va fi în parte acoperit, desigur, prin intensificarea aceloraşi culturi în restul ţării. Dar pe lângă aceste compensări parţiale, în­că ne mai rămâne o serie de surse şi de posibilităţi, pe care, din păcate, până ac­um nu le-am pus la contribuţie, deşi s’a tot vorbit de ele, ba, la un moment dat, se şi încercase u­­nele iniţiative. E vorba de folosirea sâmburilor de fructe (de caise, de prune, de stru­guri), care, deşi au un conţinut uleios de mare­­procentaj şi, graţie unui sistem de colectare bine organizat, ar putea asigu­ra la noi formarea de mari stocuri în vederea extracţiei, totuşi i-au lăsat în fiecare an pradă risipei, fără nicio între­buinţare sistematică şi de in­teres obştesc. Războiul, care, pe lângă oro­rile lui, s’a dovedit, în multe privinţi, un bun pedagog, ne-a mai­­ învăţat între altele să nu ri­sipim nimic şi să folosim tot ce ne poate oferi un beneficiu. De ce atunci să risipim acea­stă excelentă materie primă pe care ne-o pune de-a gata la dis­poziţie sâmburii fructelor din livezile şi podgoriile ţării, când avem posibilitatea să extragem din ei cel mai bun ulei come­stibil, îmbunătăţind astfel sim­ţitor aprovizionarea popu­laţiei? Colectarea s’ar putea face în parte direct dela producători, prin unităţile cooperative, aju­tate de premilitari şi în parte prin consumatorii înşişi, de îndată ce s’ar fixa un preţ re­zonabil care să-i stimuleze la aceasta şi pe care fabricile sau proprietarii de prese de extracţie l-ar plăti bucuroşi, cum plătesc şi pentru celelalte seminţe uleioase folosite la ex­tracţie până acum. Chiar dacă pentru unele se­minţe — ca cele de struguri — s’ar cere prese şi metode spe­ciale de extracţie, scopul ur­mărit ar merita osteneala, mai ales dacă însuşi Statul ar acor­da întreprinzătorilor respectivi înlesnirile şi incurajerile nece­sare. Intrăm în sesonul fructelor, astfel că pregătirile în vederea unei colectări organizate de sâmburi şi seminţe ar putea să înceapă. Ar fi păcat să se piardă şi anul acesta o sursă de alimentare atât de preţioasă. Profesorul dr. C. Angelescu La şaptezeci şi cinci de ani Profesorul dr. Constantin An­gelescu, fostul ministru al in­strucţiunii publice, împlineşte astăzi vârsta de şaptezeci şi cinci de ani. Iată o aniversare care, în alte vremuri, cu mai puţine îngrijo­rări şi cu mai puţine pericole, ar fi adunat în jurul ei, în mod ac­tiv, întreaga intelectualitate ro­mânească şi în special întreaga lume didactică. Intr’adevăr, doctorul C. Ange­lescu, şi socotim că la aniversa­rea de astăzi acest lucru se poate mărturisi fără nici o şovăire sau rezervă, a reprezentat în ultimul sfert de veac tendinţa şi acţiu­nea cea mai stăruitoare pentru a lărgi cadrele acestei intelectuali­tăţi, adăugându-i — prin opera şcolară înfăptuită —■ noui şi vi­guroase şiraguri. Cele trei tre­ceri ale d-sale pe la conducerea ministerului instrucţiunii publice (1922—1926, 1927—1928, 1933— 1937) au însemnat tot atâtea în­cordări fericite pentru intensifi­carea şi ridicarea nivelului în­văţământului românesc, şi în special pentru crearea, pe seama fiilor de ţărani, a unor bogate şi ispititoare posibilităţi de frec­ventare a tuturor institutelor de învăţământ ale ţării. Niciodată, până la ministeriatele d-salen ţă­(Continuare în pag. 2-a) Profesor Dr. C. ANGELESCU EXEMPLARUL 7 LEI XmV postal* plătită in numerar conform aprobării Dir. G-le V, X, X, Jir. 24.404/939 IN URMA $TIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE $1 TELEFONICE REDACTIA SI ADMINISTRAŢIA­ BUCURESTI, STR. BREZOIANU No. 2S­ES CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: J.lO.lt. SECRETARIATUL DE REDACȚIE: J.VO.IS SURS Evenimente hotărîtoare Luna Iunie a anului în curs va rămâne, desigur, în istoria războiului groaznic care sfâşie omenirea, luna începutului eve­nimentelor hotărîtoare. Odată cu ivirea primăverii, aceste eveni­mente erau de aşteptat, nu atât pentru că se vorbea necontenit despre ele, ci pentru că pregăti­rile uriaşe, deoparte şi de cealal­tă, nu mai puteau fi ascunse. De­altfel comandamentul suprem al forţelor germane — după cum se declară azi — a avut certi­tudinea că atacul anglo-american se va produce şi de aceea el a rezistat părerilor acelora cari credeau că nu e decât o ame­ninţare care nu se va realiza, şi nu şi-a deplasat rezervele destinate să facă faţă acestui atac. Suntem acum în plină desfă­şurare a unor evenimente mill­­om «jî nnlifînA /wrî VAP flpfpT­»*'* ^ y* * - — -------­mina soarta războiului şi d*«i soarta lumii. Ofensiva angro-americană de pe frontul italian a fost semna­lul declanşării furtunii gene­rale. Frontul italian, unde for­ţele anglo-americane s-au întărit considerabil în ultimele luni, nu prezintă, desigur, din punct de vedere al consecinţelor imediate militare, importanţa covârşitoare a celui occidental. Totuşi o îna­intare a trupelor anglo-america­­ne în nordul şi nord-estul Ita­liei poate intezni posibilităţi noui de acţiune trupelor anglo­­americane şi creia astfel proble­me defensive noui. Aşa se şi explică rezistenţa Îndârjită pe care trupele germane au opus-o de la începtul ofensivei şi apăra­rea terenului prin lupte grele. Comandamentul aliat, hotărit să exploateze la maximum succesele militare, continuă să atace spre nord şi nord-estul Romei, a că­rei regiune a fost depăşită la nord cu aproape 70 de km, întru­cât, după cum rezultă din comu­nicatele ambelor tabere belige­rante, au fost ocupate pe lito­ralul mării Tireniene, Civitavec­chia şi Tarquinia, Civita Castel­lano pe via Cassia şi A’Subiaco în munţii Abruzzi, înaintarea trupelor anglo-ame­­ricane se face totuşi cu o evi­dentă prudenţă şi comunicatul german de ieri remarca faptul că „inamicul a urmărit şovăitor mişcările de desprindere” ale trupelor germane. Ocuparea Romei a fost desigur şi din punct de vedere militar un eveniment important. Ea a fost însă incontestabil în acelaş timp şi o chestiune de prestigiu pentru comandamentul militar aliat, şi o chestiune de ordin po­litic. Roma este prima Capitală europeană pe care aliaţii au o­­cupat-o în cursul acestui răz­boi. Roma este în acelaş timp una din capitalele Axei. De o­­cuparea ei era legată şi soluţio­narea problemei dinastiei italiene ca şi aceea a conducerii politice. Se ştie că criza dinastiei s-a deschis odată cu despărţirea Ita­liei în două tabere opuse, conse­cinţă a evenimentelor militare trecute. Mulţi oameni politici, printre cari contele Forţa şi Be­nedetto Croce, au afirmat cate­goric necesitatea abdicării Rege­lui Victor Emanuel şi se ştie de­­asemeni că mareşalul Badoglio nu întrunea sufragiile tuturor oamenilor politici italieni rămași -------------------------------------------a-----------------------111 4C^lUIICOL­AlUIlâiSClSlO. mea­stă criză latentă a fost la un mo­ment dat atenuată prin recu­noaşterea guvernului Badoglio de către Soviete şi prin declaraţia făcută de Regele Italiei că, de îndată ce Roma va fi ocupată de aliaţi, va abdica şi va trece pu­(Continuare in pag. 2­ a) 1 Cm=15.5 .Km. LUPTELE DE PE FRONTUL DE RĂSĂRIT Berlin, 9 (Rador).­­ La nord­­vest de Iaşi bolşevicii au atacat la 7 iunie în diferite locuri. După un violent tir de artilerie urmau atacuri locale, executate de care blindate şi de infanterişti in forţă de 1 până la 2 batalioane. Atacurile au fost respinse, în parte prin contra-atacuri. Un nu­măr de 29 de care sovietice au fost nimicite, iar două alte dis­truse de bombele avioanelor de bătălie germane, când acestea au atacat poziţiile de plecare ale inamicului. La nord-vest de Tarnopol, gre­nadieri germani au atacat în după amiaza zilei şi, după un scurt tir de artilerie, ei au cu­cerit o localitate şi înălţimile din jur. Inamicul pus p­e fugă a lăsat numeroşi prizonieri în mâinile germanilor. Un mare număr de piese de artilerie, de mitraliere şi de alte arme a fost capturat sau distrus. Aviaţia germană a efectuat noui atacuri asupra gării Colo­­meia şi asupra altor staţiuni de debarcare din regiunea Tarno­pol. Pe restul frontului de est s’au desfăşurat lupte locale în cateva sectoare, ca spre pildă in cel dela Ostrov. In regiunea cea mai din nord, mai multe întreprinderi de recu­noaşteri inamice au fost respinse. In noaptea spre 8 iunie, avia­ţia germană şi-a intensificat ac­ţiunea în regiunea Iaşi, atacând baze şi poziţii de plecare sovie­tice. O serie de gări din sectoarele Gomei, Briansk şi Kalinkovici au Berlin, 9 (Rador). — Se află că atacurile întreprinse de escadri­lele de luptă ale aviatorilor ger­mani în sectorul meridional al frontului de răsărit s-au desfăşu­rat şi în cursul zilei de 8 iunie, sprijinind puternice forţe de ca­re de luptă germane. Formaţiuni de avioane au curăţit cerul de avioane sovietice şi au întreprins numeroase atacuri în sectorul inamic. După­ ştiri Încă necomplete ele au doborit 16 avioane sovietice de vânătoare şi de luptă. In sec­torul Tarnopol, o escadrilă ger­fost atacate. Bombele au distrus trenuri de transport, aruncând în aer instalaţiile de căi ferate şi au incendiat antrepozite. mană de avioane de luptă a ni­micit printr’un atac razant prin surprindere dat împotriva unei poziţii Inamice patru avioane de vânătoare sovietice, care încer­cau să intercepteze atacul avia­torilor germani. ❖ Berlin, 9 (Rador). — Poziţii de plecare sovietice din regiunea din spatele frontului, între Prut şi Nistru, au fost bombardate în ziua de 8 iunie cu eficacitate de forţele aeriene germane. In mai multe locuri, depozite de carburanţi mai mari ale ina­micului au fost aruncate în aer sau incendiate. Avioane sovietice doborâte MAREŞALUL PETAIN A ÎMPLINIT 88 DE ANI Cu prilejul aniversării naşterii, şeful statului francez trece in revistă garda sa personală­­* Charmeil, proprietatea sa ACTIVITATEA AVIAŢIEI GERHIANE Berlin, 9 (Rador).­­ Formaţiuni de ale aviaţiei germane au fost angajate şi în ziua de 8 iunie, in sectorul de luptă de la Iaşi, împo­triva trupelor şi carelor blindate ale Sovietelor. Avioanele de luptă şi de bătălie au dat un mare nu­măr de atacuri combinate împotri­va forţelor blindate inamice, care ifiavitau în terenul din faţa siste­mului de apărare german şi îm­potriva infanteriei care urma di­viziile blindate ale Sovietelor. Marele număr de bombe arun­cate au cauzat grave pierderi sân­geroase în rândurile trupelor ina­mice. Concentrările de trupe din spa­tele inamicului, dintre Prut şi Nis­tru, au fost deasemeni atacate cu bombe de către escadrilele ger­mane. In două locuri diferite, mari depozite de carburanţi au fost lo­vite şi incendiate. Avioane de vâ­nătoare germane au însoţit forma­ţiunile de avioane de luptă şi de bătălie, protejând escadrilele de luptă germane împotriva atacuri­lor avioanelor inamice, în cursul operaţiunilor lor. Cu prilejul unor sboruri, efec­tuate în regiunea inamică, aviato­rii de vânătoare germani au anga­jat, în mai multe rânduri, in lupte, avioanele de vânătoare şi de bătă­lie inamice. După informaţiunile obţinute până acum, un număr de 16 avioane sovietice au fost dobo­­rite în violente lupte aeriene. In sectorul Tarnopol, o escadrilă de avioane de bătălie germană a doborit, cu prilejul unui atac de la mică înălţime efectuat prin sur­prindere, împotriva unei poziţii importante a iamicului, un număr de 4 avioane de vânătoare inamice, care formau un baraj deasupra li­niilor inamice. Aviatorii de vânătoare finlandezi anunţă şi ei că au doborit avioane de vânătoare inamice, pe frontul finlandez în ziua de 8 iunie. COMANDAMENTUL DE CĂPETENIE AL ARMATEI COMUNICAT ASUPRA OPERAŢIUNILOR DIN ZIUA DE 9 IUNIE 1944 Pe Nistrul inferior şi în Basarabia de mijloc, nici un eveniment deosebit. Toate contraatacurile sovietice la Nord-Vest de Iaşi au fost respinse cu pierderi pentru inamic. In lupte aeriene au fost doborîte 20 avioane inamice. O NOUĂ INTERVENŢIE POLONĂ PE LÂNGĂ STATELE UNITE Berlin, 9 (Radof). — Vizita pe care preşedintele consiliului de miniştri exilat polonez o face ac­tualmente în Statele Unite este pusă în legătură în cercurile po­litice locale cu activitatea mai intensă a polonezilor în Statele Unite. Rămâne să se vadă dacă se va reuşi să se câştige guvernul nord-american pentru o nouă in­tervenţie în cearta polono-sovie­­tică. După informaţii sigure, toate încercările de acest fel s’au izbit, ca şi până acum, de energica re­zistenţă a Moscovei Nr. iff Duminică 11 Iunie 1944 8 Pagini SI ADMINISTRATOR DELEGAT STELIAN POPESCU PĂRERILE CERCURILOR OFICIALE DESPRE DEBARCAREA DIN NORDUL FRANŢEI PRIN TELEGRAF DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU PARTICULAR DIN BERLIN Berlin. 9. — Situaţia bătăliei de invazie este considerată la Berlin în genere ca satisfăcătoa­re. Debarcările de Miercuri au fost aproape toate respinse de apărătorii germani, fără ca pen­tru aceasta să fi fost necesară aducerea de nouă rezerve. Noaptea trecută şi mai ales azi de dimineaţă, inamicul a debar­cat însă noui trupe despre care se spune că s-ar ridica între 100 şi 200 de mii de oameni. Este vorba, aşa­dar, de puternice u­­nităţi, cu ajutorul cărora aliaţii vor să recupereze Insuccesul din prima zi. La Berlin, nu se face nici o obiecţie faţă de aceste debar­cări, deoarece ele aduc pe ina­mic în regiunea ocupată de tru­pele germane şi li dau posibili­tatea să se angajeze intr’o mare bătălie în care să piardă însem­nate contingente din trupele sale de elită. Din Londra, se anunţă azi de dimineaţă că probabil se vor produce în timp apropiat noui debarcări. Cercurile germane sunt de aceeaş părere şi ele cred chiar a şti unde vor fi încercate aceste debarcări. Cercurile inamice recunosc in unanimitate îndârjita rezistenţă a inamicului şi sunt convinse că comandamentul german n’a pus în luptă de­cât o parte din for­ţele sale şi că, la nevoe, va putea aduce noul rezerve. Presa germană de azi dimi­neaţă continuă să considere in­vazia cu un optimism liniştit şi e de părere că luptele vor fi foarte grele, însă germanii vor reuşi totuşi să rămână victorioşi. ♦­ Invazia are, fără îndoială, şi o latură politică deoarece aliaţii au sperat în o răscoală generală în Franţa care le va uşura calea spre Paris. Această răscoală nu s’a produs, ci din contra, populaţia franceză are o atitudine absolut liniştită. După părerea cercurilor berli­neze faptul acesta dovedeşte ra­pida schimbare produsă în teri­toriile ocupate sub impresia bom­bardamentelor aliate. Şi în restul Europei, simpa­tiile popoarelor sunt absolut de partea germanilor. Apelurile şi declaraţiile oamenilor de stat eu­ropeni sunt considerate la Ber­lin o vie expresie a acestei at­mosfere. Cât de departe merge părerea germană asupra presiunii sovie­tice asupra aliaţilor o dovedeşte un articol al şefului adjunct al presei Reichului, Suendermann, care denumeşte invazia ca ■o o­­fensivă sovietică în­ vestul Eu­ropei. Cercurile berlineze sunt de pă­rere că Sovietele vor mai aştepta mult timp până să desfăşoare aş­teptatul lor atac pe frontul de răsărit, spre a vedea mai , întâi cum se prezintă şansele aliaţilor. Luptele din Italia pierd mult din interesul lor din cauza inva-­­ziei. Pătrunderea mai adâncă de azi a aliaţilor în liniile germane nu e luată aci în mod tragic, de­oarece e limpede, că după căde­rea Romei, liniile germane nu se pot fixa nicăeri în şesul de la nord de Roma. Dir­ cauza acea­sta e probabil ca diviziile ger­mane să nu mai lase de­cât a­­riergărzi în acest spaţiu, retră­­gându-se cu forţele lor princi­pale spre nord. In această privinţă, s’a preci­zat de către germani în ultimele zile, că există o principală linie de aparare germană in teritoriul italian situat mai la nord, fără să se spună însă unde e situată această linie. Cercurile berlineze continuă să fie de părere că soarta Italiei va fi hotărîtă pe valul Atlanticu­lui, și că de aceea, insucc­esele din Italia sunt considerate numai ca având o însemnătate secundară. Vase aliate de debarcare scufundate Berlin, 9 (Rador). — Forma­ţiuni de vedete germane se aflau, noaptea trecută, din nou în con­tact cu unităţi de debarcare ina­mice din golful Senei. O flotilă germană reperase la ora 2 şi 25 dimineaţa, la răsărit de Saint Vaast, în partea apuseană a sec­­torului de debarcare, o formaţiu­ne de vapoare puternic protejată şi a atacat-o cu torpile. Două mari vase de debarcare au fost scufundate. Aceste două vase, care avea fiecare 4.600 tone, erau complet încărcate. Unităţi de acest fel sunt în­deosebi folosite la transportul ce­lor mai grele care de luptă şi a personalului respectiv. Pe bordul lor pot fi încărcate cel puţin 100 care blindate de câte 40 tone fie­care şi 1200 oameni. Ele sunt foarte vulnerabile neavând pe­reţi cu compartimente de izolare. CRUCIŞETOR ALIAT INCEN­DIAT Berlin, 9 (Rador). — In după amiaza de 8 iunie se ridica dea­supra regiunii maritime din lar­gul coastei, între Arromanches şi estuarul de la Caen, un nour gigantic de fum negru, care era vizibil de la distanţa de 50 km. După rapoartele bateriilor de coastă acest nour de fum emana de la un crucişător inamic incen­diat, după cum află agenția „D.N.B.“, de bombele unui avion german. * Berlin, 9 (Rador).­­ Mai multe vase de debarcare, grav avariate, au eşuat, în primele ore ale dimi­neții de joi, în apropiere de capul Antifer, la sud-vest de Fecamp. Pe aceste vase avariate se găsea un mare număr de vehicule ale unei companii motorizate, d­etruse de procetile, şi cari, după hârtiile ce au fost găsite acolo, aparţineau statului major al unui corp de ar­mată britanic. Toţi membrii echi­(Continuare in pag. 4-a) SITUAŢIA GENERALĂ PE FRONTUL DE INVAZIE Berlin, 9 (Rador) — Toate şti­rile de pe frontul de invazie în­­gădue să se tragă concluzia că luptele sunt acolo extraordinar de grele şi de înverşunate şi că, atât din partea aliaţilor, cât şi din partea germanilor, au fost mobi­lizate toate forţele disponibile. Anglo-americanii se află avan­tajaţi în măsura in care ei pot arunca in bătălia deslănţuită pe un front larg neîncetat forţe con­siderabile aeriene, în vreme ce concomitent puternice grupuri de luptă, de avioane de bombarda­ment tetramotoare işi îndreaptă atacurile împotriva zonelor de desfăşurare germane. Totuşi, punerea masivă in­ ac­ţiune din ziua de joi a forţelor aeriene aliate nu a putut să îm­piedice de a fi aduse pe câmpul de bătălie formaţiuni rapide ger­mane şi unităţi de tancuri. In a­­cest fel, puterea de rezistenţă a apărării germane a putut fi con­siderabil mărită. Intervenţiei prin surprindere­a formaţiilor de tancuri germane trebue să i se mulţumească fap­tul că tot mai multe grupuri de luptă engleze şi americane, ce fuseseră lansate din aer în spa­tele liniilor germane, au fost ni­micite prin acţiuni rapide, mai înainte ca ele să fi fost în stare de a se uni şi de a ataca comu­nicaţiile germane cu spatele. Noui pierderi grele au suferit anglo-americanii de pe urma a­­tacurilor de la mică înălţime ale avioanelor de bombardament-vâ­­nătoare germane şi de pe urma a­­tacurilor date de forţe navale germane uşoare împotriva con­centrărilor de vase şi al convoie­­lor din estuarul Senei, ca şi în regiunea maritimă dintre coasta de sud a Angliei şi apele terito­riale franceze. Flota de invazie a pierdut, cu prilejul acesta, în cursul nopţii spre 8 iunie şi în cursul zilei de joi, în afară de două crucişătoa­re şi de mai multe distrugătore, cu siguranţă 53 de vase complet încărcate servind la transportul trupelor şi de vase de debarcare pline cu material de război, care toate au fost scufundate cu aju­torul torpilelor sau bombelor. Alte două ambarcaţiuni au fost atât de grav avariate încât nimi­cirea lor poate fi considerată ca sigură, deşi acest lucru nu a mai putut fi observat. Şi pierderile de vase din pri­mele două zile ale invaziei trebue să fie considerate foarte mari. Deasemeni şi pierderile de perso­­nal uman şi cel de material. Cu privire la luptele din cursul zilei de Vineri, nu există actual­mente alte ştiri. Se află însă că o acţiune de atac germană în re­giunea estuarului fluviului Orne progresează cu succes. ALIAŢII AU ÎNTĂRIT CAPE­TELE DE POD DE LA VEST DE GURA RÂULUI ORNE ŞI LA NORD DE CARENTAN Berlin, 9 (Rador) — Biroul In­ternaţional de Informaţii, într’o ştire transmisă de agenţia „D. N. B.“, anunţă : Aspectul frontului de invazie nu s’a schimbat în mod simţitor, după ştirile sosite până azi dimi­neaţă, înaltul comandament aliat a întărit capetele de pod la vest de gura râului Orne şi la nord de Carentan în cursul serii şi nopţii de eri, astfel încât până acum cel puţin 15-16 divizii americane şi britanice au fost probabil anga­jate în luptă. O mare parte din aceste trupe au însă atât de i­rom de lucru, încât forţa lor combativă a scă­zut "îOlt. Trupele de invazie au­ suferit pierderi deosebit de grave după rezultatele acţiunii de nimicire ce a putut fi stabilită, în deosebi aceea întreprinsă de arma aeria­nă şi de forţe uşoare ale marinei de război germane. După unele ştiri fragmentare, c’on o/1 11 Ptir»«Tel+ Ml« einniwtmig “ *»“ vu Diquid­ittii VC1 puţin 23 vapoare de transportat trupe şi de debarcare a carelor de luptă, cu un tonaj de 120.000 de tone. Numeroase alte vase au fost grav avariate sau au trebuit să fie părăsite cu mari pierderi de soldaţi. OGLINDA Recent, Francis de Miomandre scria în suplimentul literar din „Journal de Geneve“ că „ideile" nu sunt ale nimănui, că ele au permanentă liberă circulaţie şi că tocmai cei cari au îndreptă­ţite pretenţii de paternitate tre­bue să se simtă mulţumiţi dacă ele, ideile, se răspândesc, se dis­cută se disecă, se desvoltă şi se completează. Ispă de a scrie despre oglin­dă — vrem să fugim de actuali­tate — ne determină să invocăm rezervele de mai sus ca să ară­tăm că ideea nu e nouă şi cre­dem că încă de pe vremea fe­nicienilor, cei nemulţumiţi de sinceritatea obiectului oglinditor, care redă realitatea, s’au gândit la posibilitatea unui corectiv care să ascundă detaliile neplăcute ale imaginilor ce se reflectau în luciul oglindei metalice. Căci pentru cei cari vor să cunoască adevărul, calitatea e­­senţială a oglindei este sinceri­tatea ei nemeşteşugită şi nestă­vilită; pentru cei cari nu vor să vadă, sinceritatea este defectul ei esenţial. Raţiunea spune că necesar este să se vadă lipsurile, defec­tele şi rănile spre a lua măsuri de îndreptare, acolo unde este posibil, astfel că o nouă oglin­dire să dea satisfacţia de a ve­dea netezite şi înlăturate acele supărări ce cauzau fidela repro­ducere a imaginei. Viaţa individuală ori colectivă e compusă din lumini şi umbre; perfecţiunea nu e o noţiune te­restră, dar pretutindeni s’a con­firmat utilitatea oglindei care redă şi însuşirile demne de ad­miraţie odată cu acele racile a căror prezenţă ştiind-o, se pot aplica la vreme leacurile vinde­cătoare. Pentrucă nu s’a putut născoci 0 oglindă care să nu redea de­cât părţile bune ale făpturilor oglindite,—luăndu-i sinceritatea,­­ se iau oglindei însăşi rostul şi fiinţa ei,—oamenii s’au gândit la oprelişti, au fabricat oglinzi concave ori convexe, cari difor­­r­ează imagina, dar nu mai re­prezintă realitatea oglindită. In Franţa la început, apoi in alte părţi, arta retuşărilor Anas­tasiei — „zeiţa” mânuirii foar­fece: * — a fost scoasă în evi­denţă, cu co­men­tariile adecvate, înainte ca fotografia, o deriva­ţie a oglinzilor, să adopte retu­­şările gativelor ca normă de înfrumuseţare, bazată pe „com­pletarea", lipsurilor, ori pe şter­gerea detaliilor ce precizau, evi­dent, adevărurile. „Ecoul este oglinda sunetului scria Joubert, formulă de care ne aminteam cu invidie citind constatările ziarului „Tribune de Geneve": „...Cazul Elveţiei pe care o greşi dacă l-am da lumii drept exemplu, căci modestia ne stă mai bine decât lăudăroşenia’’. Elveţia, care este diriguită de demnitari oneşti, „de funcţionari cari nu se lasă tentaţi, cari îşi fac datoria, dând în posturile lor exemplul virtuţii aşa cum vroia Isocrate. Dacă li se întâm­plă să plictisească şi chiar să ne exaspereze prin excesiva lor minuţiozitate şi prin îngustimea de minte fţu , cari­ interpretează unele ordine, în schimb ne sa­tisfac prin conştiinţa şi prin cinstea lor". Pe nicio temă publică şi deci nici aci, nu s’a gândit nimeni în Elveţia să retuşeze adevărurile şi să lase oglinda să reflect­­eze realitatea. Convingerea tuturor statelor cu veche experienţă administra­­tivă atestă că numai acesta este drumul pentru îndreptarea mo­­ravurilor şi năravurilor. Căci, pentru opera de însănă­­toşr­e, nu foloseşte la nimic grija de a acoperi cu vălul dis­creţiei rănile cari macină ţesu­turile organismului; fără acest văl, colectivitatea ar impune lua­rea din vreme a măsurilor ceru­te de profilaxie. Cine nu doreşte stârpirea relelor şi a molimelor, menţine vălul peste oglinda îri care se reflectă imaginile rea­­lităţilor prevestitoare. "

Next