Universul - Capitala, septembrie 1944 (Anul 61, nr. 240-269)
1944-09-01 / nr. 240
Anul al 61-lea 6 Pagini FondatoriLUICI CAZZAVILLAN Proprietar: „UNIVERSUL“ S. A. înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov EXEMPLARUL 10 LEI lua postali plătită in numerar conform aprobării Dir. G-Iedit nr. 84.484/951 CELE DIN URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE SI TELEFONICE REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU No. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10. SECRETARIATUL DE REDACȚIE: 3.30.15 RUPEREA RELAŢIILOR ROMÂNO-MAGHIARE Hotărtrea guvernului român de a rupe relaţiile diplomata* cu Ungaria este ponţerinţa logică a runtei atitudini politice şi militare adaptată de România. Opinia publică românească salută in acest pat hotărftor al guvernului român « primă satisfacţie dată aşteptărilor ei zădărnicite până acum de poziţia anti-românească in care a fost pusă România de regimul dictatul« Antomescu din clipa aderarea la pactul tripartit care ten»licat ne-a aşezat tei absurdă tovărăşie de arme şi politică cu Ungaria. Absurdă, fiintdea nimeni nu putea uita raptul de la 1100, nimeni nui putea uita torturile la care au fost supuşi româani din Transivania furată şi fiindcă, chiar şi dacă aderarea noastră la postul tripartit, în presa ungară apăreau aproape zilnic articole injurioase la adresa României, articole din care vitejia sondatului român era ironizată. Această atitudine a presei masterara faţă de ţara noastră n’a detemniciat niciun fel de armoţiune din partea Germaniei. Din potrivă Declinul stăruia la Bucaraje ca presa română să nu răspundă şi articolele ziarelor româneşti erau cenzurate dia oneamul guvernului de tristă, Kosaaarie al celor doi Antoneşti. Şi aiifel opinia publică romăiseRrraâ a trebuit să-şi Înăbuş« Indignarea Iar presa, «oponentul ei, s«b ameninţarea sancţiunilor, cu jandarmul la uşa tipografia*, a trebuit să suporte samavolnicia odioasd cruizuro. Imperativul naţional rojuâaes« fi trebuit insă să triumfe. Romania, prin hotărtsea curajoasă şi patriotică a Regelui ei a prijtelit de Întreaga oştire, de întreaga naţiune şi de toate partidele şi grupările politice, a redevenit stăpână pe soarta ei şi primul ei gând a fost la Ardealul mutilat. O Românie stăpână pe soarta ei nu mai putea sta nepăsătoare faţă de nelegiuirea dictatului de la Vieita. O Românie stăpână pe soarta ei nu mai putea întresţine relaţiiuni nici măcar formale cu schingiuitorii românilor, cu insultătorii ostaşilor români, cu profitorii raptului din 1040. Ruperea relaţiilor cu Ungaria se impunea fără întârziere pentru a se îndeplini şi această formalitate înainte ca trupele noastre, cot la cot cu oştile victorioase ale Naţiunilor Unite să libereze definitiv Ardealul cotropit. Ruperea relaţiilor cu Ungaria este deci mai mult decât un act diplomatic: el este începutul acţumai de liberare, este afirmarea hotărîtă a dreptului nostru la unitatea Ardealului, este dreptatea însăşi în marş victorios. România consideră arbitrajul de la Vienna ca un act inexistent din punct de vedere politic şi juridic. Inexistenţa unui act implică o lipsă totală de consecinţe juridic® şi politice. Din acest punct de vedere deci, ocupaţia Ardealului de nord n’a fost decât o ocupaţie de fapt datorită unui act de violenţă şi menţinută exclusiv prin forţă. Frontiera, care taie in două unitatea Ardealului românesc, nu există. Din punct de vedere juridic, Ardealul ne aparţine deci şi azi în întregime. Este o chestiune de fapt să înlăturăm printr-un alt fapt regimul de ocupaţie, aflăt azi tet Ardealul de nord. Din aceste motive nu era nevoe ca ruptura raporturilor diplomatice să fie imediat urmată de o declarare de război. Este evidenţa însăşi că orice încercare militară maghiară de a preveni traducerea în fapt a acestei situaţiuni, ar avea ime- I diat răspunsul cuvenit din par-Itea României sprijinită, din punctul de vedere politic şi militar, de națiunile unite. Retragerea trupelor bulgare de ocupaţie din Jugoslavia şi Grecia Londra, sa — La Sofia e'a at Londra, 30 (Radar). — Pos nunţtti oficial cd trupei« bulgare de ocmpaţie din Jugoslavia fi Grecia au truMput să fie retrase. La Cairo soseşte astăzi c©?ni. skMaa bulgară pentru armistiţiu. Agenţia „Tass” desrrvmte că Rusia Sovietică a acceptat sau aprobat neutralitatea proclamată de guvernul bulgar Această neutralitate este cu totul nesatisfăcătoare în actualele împrejurări — afirmă agenţia sovietică. tul de radko bulgar a declarat In cursul nopţii spre Milicwri că trupele imigrate se retrag din teritoriile ocupate de bulgari. Retragerea, ordonată acum câtva timp, a armatelor de ocupaţie spre interiorul ţării a început, a prevlsat postul de radio bulgar, şi se efectuează în conformitate cu planul. DREPTURILE MUNCII Toate ecourile discuţiilor referitoare la bazele nouei organizări sociale ce trebuie să vină după război, ecouri înregistrate de noi în ultimii ani din puţinele ziare, cărţi şi reviste străina cari ajungeau in ţară, duceau la concluzia că trebuie să i se dea muncii prioritatea pe care o merită în ce priveşte situaţia materială şi morală cuvenită unui prim factor de producţie rodnică. Trebuie înlăturată cu hotărâre acea „frică de lucrător“ despre care scria mai de mult marele ziar francez La Figaro şi ceea ce am scris în des® rânduri, contactul direct între toţi factorii de producţie din sânul aceleaş întreprinderi profesionale, ascultarea atentă a tuturor năzuinţelor şi îndeplinirea lor în măsura posibilităţilor obiective, constitue calea sigură a înţelegerii armonioase şi a propăşirii tuturor. Miopia egoistă trebue să facă loc armoniei pentru bâtele comun care izvorăşte din continuitatea muncii şi această continuitate nu poate fi garantată prin vechea disproporţie de câştiguri dintre capital şi muncă şi nici prin desconsiderarea aportului precis pe care salariaţii îl aduc în prosperitatea întreprinderilor. In „România liberă“, oficiosul partidului comunist — unul din partidele cari sprijină guvernul actual al blocului naţional — un mecaniu caloriferist scrit, în rea altele, următoarele: „Trebue ii mod real să ne gândim la o organizare a muncitorimii de pe pământul acestei ţări. La o sindicalizare firească şi raţională, ca să putem, punând umăr lângă umăr, înţeleşi de tron şi de guvern, să refacem în scurt timp tot ce am pierdut prin mişeleasca trădare de până acum. Fiţi reali şi înţelegători. Lăsaţi urile personale şi invidiile la o parte“. Articolul se închee astfel: „Deci la muncă, calmi şi hotărâţi, disciplinaţi şi energici. Cereţi sfaturi partidului. Fiţi de ispravă, cum de fapt aţi fost întotdeauna. Doar jugul greu v’a apăsat. Acum prin tenacitatea voastră pilduitoare, aţi sfărâmat jugul şi liberi, cu dragoste, fără nici o teamă, cu gândurile curate, la refacerea înşivă a voastră şi a ţării, porniţi spre organizare strigând! Trăiască Regele şi guvernul său, şi trăiască neînvinsul şi neobositul partid comunist! Trăiască poporul român !" In acelaş ziar, muncitorul Pătraşcu. intr’o cuvântare rostită la o adunare muncitorească precizează ţelurile organizării : „Ridicarea salariului la nivelul de scumpete de azi, care să asigure muncitorului şi familiei lui posibilitatea de a trăi. 8 ore de muncă. Pentru muncitoare şi tineri, salarii egale la munci egale. Desfiinţarea imediată a regimului de teroare, prin carceri, închisori, bătăi şi amenzi”. (Acest din urmă capitel este în legătură cu precizările muncitorilor Ionescu şi Minoinescu de la o întreprindere de metalurgie). Am arătat, nu de mult, evoluţia stabilirii drepturilor muncii In Elveţia şi ca o justificare a creării pe lângă întreprinderi a unei comisii paritare compusă din delegaţii salariaţilor şi ai patronilor, sindicaliştii din Elveţia comandă scriau în 1940: „Dacă vrem să organizăm munca, singura noastră valoare reală permanentă, trebue să admitem elementele naturale ale acestei valori: omul, familia, profesiunea, înseamnă să recunoaştem toate lecţiile istoriei şi ale experienţei. Pentru patron înseamnă să admită că, dacă uzina (stolierul ori biuroul) trebue să fie sub gestiunea sa personală, profesiunea şi meseria sunt bunul comun al tuturor, atât al celui care plăteşte salariul, cât şi al aceluia care îl primeşte. Pentru lucrător ori pentru salariat înseamnă să admită că dacă localurile uzinei, maşinele şi atelierul nu îi aparţin de fapt, el poate găsi securitatea și meserie considerată în întregul ei. Dar ca să existe *— fără să dăuneze interesul general — libertatea de gestiune a patronului și securitatea salariatului, trebue mai mult decât un contrast de închiriere (a muncii), mai mult decât un contract colectiv de muncă. Trebue mai mult decât organizme în care unii să se ocupe numai de preţuri şi alţii numai de salarii, fără să ţină seama de pierderile generale provocate de poftele lor prea mari ori de luptele lor prea sterile. Trebue oa(Continuare in pag. 2 a) Noul guvern român nu recunoaşte guvernele slovac, croat şi italian fascist Declaraţiile d-lui Grigore Niculescu-Buzeşti, ministrul afacerilor străine, făcute presei D. Grigore Niculescu-Buzeşti, ministrul afacerilor străine, a făcut azi presei următ-toarele declaraţii şi: „Noul guvern Român nu recunoaşte guvernele slovac, croat şi italian fascist. Aceste guverne reprezintă state ce sunt creaţiuni artificiale ale regimului hitlerist în scopul de a diviza Europa şi a face astfel posibilă dominaţia germană asupra Continentului. In ce priveşte fostul guvern din Vichy, guvernul român constată că el a încetat de a mai exista, aşa încât chestiunea nerecunoaşterii acestui guvern nu se mai pune, Iruversul Român , speră, că va putea proceda cât mai curând la un schimb de reprezentanţi diplomatici cu Naţiunile Unite“. ❖ In declaraţiile făcute dri presei, d. Grigore Niculescu-Buzeşti, ministrul afacerilor străine, a anunţat că „noul guvern român nu recunoaşte guvernele slovac, croat şi italian fascist”. Este o formulă diplomatică discretă şi o precizare juridică exactă spre a constata încetarea raporturilor diplomatice cu cele trei state fantome este din imaginaţia politică a hitlerismului, în scopul de a fărâmiţa — spre a le domina mai uşor — unităţile Vicţionnale sau politice din Europa sud-estică. O ruptură a raporturilor diplomatice ar fi însemnat o recunoaştere a existenţei ca state ale formaţiunilor artificiale create de Hitlerism şi menite să dispară odată cu el. Desigur aceste aşa zise state au existat în fapt, dovada că au existat este că regimurile improvizate, care representau aceste ficţiuni, au avut tot simulacrul unei activităţi de stat. Dar constatarea inexistenţei lor juridice este justă, întrucât ele nu au fost nici expresia unor aşezări constituţionale, nici expresia unor voinţe naţionale, ci numai creaţii artificiale, impuse de voinţa unui stat străin şi realizate şi menţinute econlusiv prin violenţă. Judecând simetric şi numirile de reprezentanţe diplomatice făcute în capitalele respective de regimul Arutonescu rămân pure chestiuni de fapt, ca şi toate manifestările activităţii diplomatice dintre ele şi noi. Totul e ca şi cum n’ar fi fost. Pentru noi aceste state intră din nou în neantul din carte au eşit. In ce priveşte fostul guvern al Franţei din Vichy, chestiunea este şi mai simplă. El a rezolvat chestiunea încetând de a exista. Nimeni nu va regreta acest lucru. Pe lângă faptul de a se conforma unor realităţi politice, hotărârile guvernului nostru, în ceea ce priveşte aşa zisele state de mai sus, au şi obiectivul practic de a pune de acord atitudiea noastră diplomatică cu aceea a naţiunilor unite, care nu am recunoscut niciodată Croaţia, Slovacia şi aşa zisa republică fascistă. Lichidarea rezistenţei germane din sud -estul Front Londra, 80 (Ractor). — Cor*apondentul special al agenţiei „Reutert* la frontiera franco-*pa- Hîolă comunică: O îndemânatecă mişcare teideşte, executată de forţe france®« 84* interior In regiunea Fou-Maidson, 1% picioarele Firmeilor, a fost factorul hotărâtor care a grăbit evacuarea sud-vestului Franţei de către forţele germane. Germanii îşi slăbiseră toate garnizoanele lor pentru a forma o coloană puternică menită să fie 8.000 morţi şi prizonieri, restabilească prestigiul pierdut în urma înaintării maquiştilor spre Maulson, între Bayonne şi Pau. Francezii au înconjurat cu succes şi au nimicit întreaga coloană germană, inamicul având In urma acestei înfrângeri, sectorul Hoandaye, de la graniţa cu Spania, a fost evacuat înainte ca maquiştii de la Pau, forţele franceze de la Gers sau trupele americane, venind dinspre Angouleme, să fi sosit în acea regiune. „România şi-a reluat locul alături de apărătorii libertăţii şi ai democraţiei“ COMENTARIILE PRESEI TURCE Istambul, 30 (Rador). — Toate ziarele continuă să publice articole în legătură cu gestul îndrăzneţ al României, subliniind că ea şi-a reluat locul de totdeauna alături de apărătorii libertăţii şi ai democraţiei. Yalman în „Vatan” subliniază că România se află acum în rândul prietenilor ei fireşti, luptând împotriva duşmanilor ei fireşti. In „Cumhuriyel”, Nadi observă că în timp ce bulgarii nu fac decât să vorbească, românii, mai realişti, au tras consecinţele, şi au trecut la fapte. „Tasviri Effdiar” constată că gestul României este rezultatul unor negocieri de mai multe luni şi totdeodată subliniată că prin politica ei realistă, Uniunea Sovietelor a făcut posibilă realizarea armistiţiului. Nr. 240 Vineri 1 Septembrie 1944 6 Pagini DIRECTOR ION LUGOSIANU wsmt DEFINITIVA LICHIDARE A TRUPELOR GERMANE DIN ROMÂNIA AU FOST CAPTURATI CINCI CENTRALI, 500 OFIŢERI, 800 SUBOFIŢERI SI 6000 TRUPĂ MARELE STAT MAJOR AL ARMATEI COMUNICAT ASUPRA OPERAŢIUNILOR EXECUTATE IN CURSUL ZILEI DE 30 AUGUST A. C. In cursul zilei de 30 August 1944, s-au continuat operaţiunile de lichidare a ultimelor rezistenţe germene artiste pe teritoriul naţional în cooperare cu aviaţia şi flota de Dunăre. În urma luptelor violente, ce au avut loc pe valea Buzăului, Slobozia, Olteniţa, Călăraşi şi insula Aca Kaleh, trupele noastre au reuşit să înfrângă înverşunatele rezistenţe germane, captai red. generaţi, 500 ofiţeri, 800 subofiţeri, 4000 trupă precum şi foarte mult materie de războiu. Au fost curăţite complet oraşul şi toate rafinăriile din Ploeşti. Trupele noastre sau respins peste frontieră în zona Nadlac, trupele germanio-maghiare ce pătrunseseră pe teritoriul național. TRUPELE NAZISTE CARI ATACAU CAPITALA DEFINITIV ÎNFRÂNTE Ordinul de zi al d-lui ministru al Apărării Naţionale D. general de corp de armată Mihail Racoviţă, ministrul apărării naţionale, a dat următorul Ordin de Zi: După cinci zile de grele şi neîntrerupte lupte, unităţile însărcinate cu siguranţa şi apărarea Capitalei, au înfrânt definitiv trupele naziste care atacau de pe uscat şi din aer oraşul Bucureşti. Intr’un avânt impresionant, unităţile române au asaltat pe inamic, capturând un mare număr de prizonieri şi material de război foarte numeros. Datorită acţiunii lor, manevra de încercuire plănuită s-a prăbuşit, asigurându-se astfel ordinea în oraş şi liniştea cetăţenilor. Sunt mândru că în Capitala ţării se găsesc asemenea brave trupe şi comandanţi destoinici, cari au putut obţine una dintre cele mai frumoase victorii, atrăgând admiraţia marilor noştri aliaţi. Pentru spiritul de sacrificiu, patriotismul, disciplina de care au dat dovadă, aduc mulţuipiri şi recunoştinţa mea generalului Teodorescu Iosif, comandantul militar al Capitalei, Statului său Major şi tuturor trupelor ce au acţionat sub comanda sa. In faţa celor căzuţi In aceste lupte, mă descopăr cu admiraţiune, iar jertfitor să fie îndemnul de a merge înainte până la izbânda finală. Prezentul ordin se va citi trupei sub arme. Ministrul Apărării Naţionale, General C. A. MIHAIL RACOVITZA Ardealul respiră...! de GABRIEL ŢEPEIEA Nicăeri cuvântul „Hitler” nu trezeşte mai puternice valuri de ură ca printre pribegii ardeleni. De patru ani ni s’a spus mereu : „nu e momentul Ardealului, aşteptaţi”. De patru ani sinistrul auto-mareşal n’a admis să se vorbească despre Ardeal, decât ca o diversiune, când prin agitaţia noastră, Hitler vria să stoarcă trupe şi alimente de la Unguri. Erau expediaţi fruntaşii noştri din Ardealul de Nord In vagoane de vite, regimul tăcea. Erau trimişi să moară pentru „gloria" honvezimei în Rusia, regimul tăcea. Ce contau durerile ardelene, când ecoul lor supăra atât de mult pe Sultanul din Berlin ? Regimul nu pleca urechea la durerile noastre, ci la cererile stăpânilor. Sute de proteste și memorii au făcut ardelenii. I s’a spus clar uzurpatorului: nu poate un popor să facă jocuri imperialiste înainte de a-şi împlini idealurile naţionale. Ardealul e înjumătăţit, sateleunt tăiate pe la jumătate, sunt despărţite de centrele normale de desfacere; la 80 de km. de sat e poşta, percepţia, calea ferată. Ardealul de nord geme într’o nouă iobăgie. Nu uitaţi Ardealul ! N’avem ce căuta pe Volga, în Crimeea şi în Caucaz când leagănul românismului, Ardealul, e despărţit de trupul ţării. Rezultatul : toţi conducătorii ardeleni au fost urmăriţi şi arestaţi. Preşedintele Asociaţiei refugiaţilor ardeleni pe ţară, dr. Dumitru Nacu, internat în lagăr, secretarul general Dr. Anton Ionel Mureşanu, condamnat la 5 ani muncă silnică, dr. Mie Lazăr, arestat şi internat, dr. Aurel Dobrescu, intrenat, dr. Augustin Popa, internat, dr. Zaharia Boită, internat, etc. Un regim de cenzură special s-a instituit pentru ziarul „Ardealul”, organul pribegilor ardeleni. Nici măcar o fotografi® (Continuare in pag. 2-a) ATROCITĂŢILE TRUPELOR GERMANE IN RETRAGERE Incendierea instituţiilor publice din Buzău In retragerea trupelor germane din Muntenia de Est acestea au incendiat instituţiile publice din oraşul Buzău, precum şi o mare parte din cartierele de locuit Ca act de barbarie caracteristic, semnalăm uciderea unuil grup de pompieri cari se găseau în serviciul comandat de 25.000 prizonitori. Alţi 1500 de prizonieri aduşi in Capitală Eri au fost aduşi în Capitală, prin Colentina, alţi peste 1500 de prizonieri germani, capturaţi de trupele române cu prilejul luptelor de la Buzău şi Ploeşti. Complet demoralizaţi, fără obişnuita lor ţinută trufaşă cu capetele plecate, ei sunt îndrumaţi sub paza sentinelelor române, spre lagărele ce le-au fost pregătite. TRUPELE GERMANE AU LĂSAT PÂNĂ ACUM IN MILE ARMATEI ROMÂNE 25.000 PRIZONIER In cadrul operaţiunilor dede trupele germane sau curăţire a teritoriului român luat până acum un număr CAPITALA MJIPĂ BOARDAMENTUL GERMAN