Universul - Capitala, septembrie 1946 (Anul 63, nr. 199-224)

1946-09-01 / nr. 199

Anul al 63*i«c 6 Pagini Fondator: LUIGI CAZZAVILLAN Proprietar: „UNIVERSUL“ S. A. înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfo» 20® LEI CELE DIN URMA STIRI DIN LUMEA INTRE­­GA, TELEGRAFICE SI TELEFONICE REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA­ BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU NR. 23*25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10; SECRETARIATUL DE REDACŢIE: 3.30.15 ÎNTRUNIREA CELOR PATRU MINIŞTRI DE EXTERNE întrunirea celor patru miniş­­tri de externe marchează, în desfăşurarea discuţiilor din co­­misiunile Conferinţei pentru pace, un nou punct de sprijin al speranţelor atâtor popoare că, în curând se va ajunge la concluzia finală care nu poate fi alta decât înţelegerea şi acordul definitiv asupra unor chestiuni atât de îndelung des­­bătute. In convingerea tuturor, te­meiul reuşitei Conferinţei celor 21 de naţiuni era acordul celor patru mari naţiuni. Nimeni nu­­ şi-a închipuit că s’ar putea­ ajunge la hotărîri constructive şi la conchiuni satisfăcătoare pentru toate părţile intere­sate, fără acest acord al celor patru mari cari nu aduc in cumpăna judecăţii numai uria­şele lor sacrificii pentru dis­trugerea tiraniei ci, în acelaş timp, şi considerabila lor par­te de răspundere şi importan-­ tele lor sarcini în păstrarea, în viitor, a securităţii şi păcii mondiale. Sistemul democratic, recunoscut ca necesar, în acţiu­nea de definitivare a păcii pe care o îndeplineşte Conferinţa celor 21, şi-a găsit de la înce­put tocmai în acest imperios acord al celor patru mari te­meiul lărgirei lui, el repre­zentând victoria pe frontul de luptă în ce priveşte trecutul apropiat şi chezăşia cea mai si­gură în ce priveşte viitorul. Acest sistem democratic, ieşit la rândul lui din acordul celor patru mari, nu trebue deci să devieze de la obiectivul comun care rămâne acelaş: înţelege­rea între popoare şi nu trebue­­ ca, prin prelungirea dăunătoare­­ a discuţiilor contradictorii să primejduiască această înţele­gere, întrunirea celor patru miniştri de externe şi hotărîrea lor de a păstra un contact re­gulat între ei şi de a căuta să atenueze şi să niveleze even­tualele conflicte de păreri din sânul celor 21, prin acţiunea binefăcătoare a acordului din­tre ei, apare deci, în actuala fază a discuţiunilor de la Paris, ca un eveniment de cea mai mare importanţă, menit să dea lucrărilor Conferinţei un ritm mai viu şi conform cu necesi­tatea în care se găseşte această atât de încercată şi de zdrun­cinată Europă, de a se restabili o­­situaţie de linişte şi de încre­dere. Să nu se uite trecutul. Să nu se uite că ceea ce a menţinut în tot timpul războiului încrede­rea tuturor popoarelor, de pe tot întinsul pământului, în vic­toria contra hitlerismului şi a imperialismului, a fost tocmai acest neclintit acord al marilor Naţiuni Unite. Să nu se uite cu câtă încredere îşi îndreptau popoarele privirile şi speran­ţele către acele istorice întâl­niri a­le conducătorilor mari­­­lor naţiuni şi cu ce profundă satisfacţie înregistrau ele re­zultatele acestor întâlnirii. Energii noui şi noui avânturi ţâşneau regulat după fiecare din aceste întâlniri şi, istoria dramaticelor vremuri prin care a trecut omenirea, va înregi­stra desigur acordul perma­nent dintre marile naţiuni drept un izvor fecund al ener­giilor care au dus la înfrânge­rea tiraniei. In lumina acestui trecut atât de bogat în realităţi, trebue considerat prezentul în faza lui constructivă. Acordul marilor naţiuni rămâne mai departe chezăşia înţelegerii generale. El trebue să răţrână mai de­parte exemplul­­Fecund şi bine­făcător fiindcă prin el se întă­reşte speranţa în triumful ace­lui obiectiv comun care este înţelegerea generală. Şi tot prin el se vor risipai toate bolnăvicioasele iluzii ale pescuitorilor în apă tulbure. A ÎNCEPUT ACŢIUNEA PENTRU COMBATEREA URMĂRILOR SECETEI Expunerea d-lui ministru prof. Traian Săvulescu. — Sprijinul M. S. Regelui Ce măsuri se vor lua pentru ajutorarea pop­ulaţiei lovite de secetă La sediul Federaţiei femeilor de­mocrate din România s-a ţinut, joi seara, şedinţa comitetului ce­­ordonează măsurile pentru com- t­baterea urmărilor secetei. Au participat d-nii: prof. Traian Săvulescu, substrarebar de stat la ministerul agriculturii, dr. Mezin­­cescu, Mihail Ghelmegeanu, Tibe­­riu Moşoiu, guvernatorul Băncii­­ Naţionale, Mihail Sadoveanu, prof. Ionaşcu-Mihăeşti, Al. Ciucă, doc-­­ tor Ştefan Pops­­cu, Jean Stenade,­­ N .D. Cocea, directorul general al teatrelor, general dr. Zamfir, prof.­­ dr. Lupu­, O. Agiu, preot Marius­­ Constantinescu, precum şi d-nele: Maria Hosettti, Livezeanu, Leny , Caler, Dina şi Tanţi Cocea, etc. EXPUNEREA D-LUI MINISTRU TRAIAN SĂVULESCU Deschizând şedinţa, d. dr. I. Me­­zineescu, în numele comitetului pentru ajutorarea regiunilor înfo­metate, dă cuvântul d-lui prof. Traian Săvulescu, care arată că , în toamna anului 1945 şi primă-­­ vara celui curent reuşisem să în- I sămânţăm o suprafaţă de nouă, milioane ha., cea mai întinsă su-.j prafaţă însămânţată vreodată la­­ noi, — deşi s’a făcut acest lucru­­ cu mijloace insuficiente: tractoare puţine, vite slabe etc. Recolta de­­ grâu din acest an este una me­diocră, dar suficientă pentru a a- ! coperi nevoile de hrană ale popu­laţiei, angajamentele luate prin­­ armistiţiu şi cele de însămânţări. Lipsind însă producţia normală de, porumb, în urma unei secete cum­­ rar s’a abătut asupra ţării, cea de­­ grâu devine neîndestulătoare. Nu vom putea face faţă nevoilor, fără­­ un import masiv de 140.000 va­goane cu porumb. 10 KGR. GRAU LA HA._ Moldova este, şi în acest an, re­giunea cea mai crunt lovită ; au fost locuri unde producţia n’a de­păşit 10 kg. la ha., iar la fermele statului, unde s’a­ lucrat în con­diţii optime, abia s’a ajuns la 80 kg. la ha., ceeace nu reprezintă nici jumătate din sămânţa pusă in ogar. Avem, în total pe ţară, 16 judeţe care aşteaptă ajutor ime­diat, 10 judeţe excedentare, şi a­­nume cele de la apus de Capitală, iar restul cu producţie normală. In astfel de condiţiuni, sunt ameninţaţi să moară de foame oamenii, la fel şi animalele, ţă­ranii mai îndepărtaţi de centrele aglomerate — contrar afirmaţiilor făcute cu prea mare uşurinţă — nea­vând nici hrană şi nici bani. Din aceste cauze, preţul vitelor a ajuns derizoriu. Aspectul jalnic din Moldova este mărit de plaţa spe­culanţilor care-s extrem de bine organizaţi. SA ÎNLĂTURĂM PANICA ŞI NESIGURANŢA Starea aceasta de lucruri a pro­vocat în populaţia lovită de secetă — cu osebire între Carpaţi şi Prut — o psihoză de panică şi agitaţie cu privire la soarta ce-o aşteaptă în viitorul apropiat. Să înlăturăm această stare depresionară şi în acest sleep nu e suficient să facem propagandă, ci va trebui ca în 7—8 zile să trimitem 40—50 va­goane în fiecare judeţ pustiit şi ars de Secetă. IMPORTAM PORUMB Tratativele pentru procurarea unei prime cantităţi de porumb din deficitul de 140.000 vagoane sunt foarte avansate. Avem posi­bilitatea să importăm în 10—15 zile, din Bulgaria şi Ungaria, 8000 vagoane cereale, în condiţii rela­tiv uşoare. Vom obţine, de aseme­­nea, 700 vagoane cu grâu din Iu­goslavia, depozitate aci de armata sovietică. SALVAREA VITELOR Am luat toate măsurile pentru î­npiedicarea speculei cu privire la vite. In primul rând, se cuvine să salvăm vitele de prăsilă, adăpos­­tindu-le în fermele-model ale sta­tului. De pe acum se găsesc peste 100.000 vite in haltă, unde vor putea ierna; vin apoi vitele de tracţiune şi muncă, fără de care situaţia agricolă, pentru anul vii­tor, poate deveni catastrofală. Mai rămâne totuşi un mare număr de vite pe ţară, care nu vor putea fi hrănite. Creditul de 100 miliarde acordat de stat va servi la cum­părarea vitelor acestora de la ţă­rani, la preţul de 3.500 lei kgr.,­­ cumpărări ce se vor face de or­ganele statului în oboare şi târ­guri. o part© din ele vor merge la măcelării, pentru consumul zil­nic, iar alta la fabricile de con­serve, repuse recent în funcţiune (Burdujeni), Comstanţa( şi cele din Ardeal) putând astfel să asigurăm consumul intern şi creind chiar un disponibil de export. Ca să hrănim restul de vite, am blocat nutreţul şi am intensificat recoltarea ultimului fir de iarbă Fânul din baltă va fi cules cu a­­jutorul bănesc al statului. In mo­mentul de faţă lucrează in baltă 3.000 oameni şi numărul lor va spori. Din stuf vom scoate 15— 20.000 vagoane nutreţ de o cali­tate mediocră, e drept, dar care va salva multe animale. Raţiona­lizăm, concomitent cu aceste mă­suri, consumul de nutreţ în jude­ţele excedentare şi nu vom lăsa decât raţii de întreţinere, strict necesare. Cu un credit de 59 mi­liarde acordat de start, vom pre­para frunzare în jurul deltei Du­nării şi al judeţelor deficitare. Cu concursul autorităţilor săteşti şi al ministerului educaţiei naţio­nale vom recolta ghinda şi firul, care vor da aproape 400 vagoane; de asemenea, foile de sfeclă şi vreju de cartofi. M. S. REGELE SPRIJINĂ ACŢIUNEA Numai cu munca şi aportul or­ganizaţiilor de start, n'am ajunge să facem totul. Problema secetei a încetat de-a mai fi una a gu­vernului, ca devenind o răspun­dere naţională, care depăşeşte fric­ţiunile politice actuale; pentru pre­întâmpinarea calamităţii acesteia, toţi oamenii patrioţi de pe întin­sul ţării trebue să conlucreze fră­ţeşte, spre a îndulci suferinţele celor câtorva milioane de urgisiţi ce aşteaptă salvarea de la noi. Trebue să mobilizăm toate pă­turile sociale, toate instituţiile tre­bue să ne dea concursul Patriar­hia, ministerul educaţiei şi armata şi-au anunţat participarea activă pe teren, însuşi M. S. Regele se interesează îndeaproape de reuşita acestei întreprinderi, căreia chiar Suvetanul îi va da înaltul Său sprijin. Trebue să prindem în hora aceasta de muncă pe toţi cei dor­nici de-a face ceva. Lămurirea pă­turilor ţărăneşti nu o poate între­prinde oricine. Vom face apel la cei mai umili ţărani, pe care sta­tul nu i-a prins în opera de co­lectare şi vom încerca să facem lucrul acesta cu persuasiunea, cre­dinţa, cucernicia de care mai ales femeia este în stare. Munca de lămurire, pentru colaborare, este imensă şi ea va fi extinsă şi la alte pături sociale capabile să re­acţioneze favorabil la suferinţele semenilor noştri. ,Să stabilim în­credere şi interes, acolo unde as­tăzi domnesc neîncrederea şi deş­­i interesul, pentru salvarea ţării. ■Să ieşim din toropeală şi, lăsând la o parte toate divergenţele, cot la cot, să îndepărtăm şi să alinăm suferinţele acolo unde ameninţă să se încetăţenească GRIJA DE CORN­ Să aducem copiii — speranţa de mâine a -reamurat — din regiunile înfometate, în altele cu excedent de hrană. Este o operă grea, de răspundere, la care­ biserica,­ ar­mata şi toate organizaţiile femi­nine va trebui să-şi dea sprijinul. Aicolo ur­­ii o nu se va putea face acest lucru, trebue să se deschidă, neîntârziat, cantine, dublate de (Continuare in pag. 2-a) CONSTRUIREA LINIEI DUMBESTI - LIVEZEI In regiunea „Locuri nete" de pe Valea Jiului, în primul plan, un nod în consttru­cţie, la, intrarea în tunel; în fund se vede un via­­dulist la Ieşirea liniei din tunel. Clişeul de notar sus­­reprezintă una din zecile de luioruri de artă, ce se îmşirue de-a-lungul celor 30 de de­­hine ce străbate Valea Jitâuli. CONFERITA DE LA PARIS A ANULAT DICTATUL DE LA VENA Au fost restabilite vechile front­iere dintre România şi Ungaria Paris, 30 (Agerpres).­­ Cores­pondentul agenţiei Tanjug trans­mite: In şedinţa sa de ieri, Co­misia politică teritorială, care a fost prezidată de către delegatul iugoslav, d. Sinisa Stankovicî, a stabilit graniţele ungare faţă de Iugoslavia, de Austria, de Româ­nia şi de Uniunea Sovietică. Du­pă o scurtă discuţie în privinţa articolului prim al proectului de tratat, a fost adoptat primul punct al tratatului, care spune că frontierele Ungariei faţă de Iugoslavia şi de Austria, vor fi acelea din Ianuarie 1938. Apoi a fost adoptat al doilea punct care anulează hotărîrile de la Viena şi res­tabilirea vechei frontiere dintre România şi Ungaria. In sfârşit a fost adoptat cel de al treilea punct care stabileşte graniţele dintre Ungaria şi U. R. S. S. In ceea ce priveşte graniţa cu Cehoslovacia, au fost propuse trei amendamente care vor tre­bui să fie din nou examinate după ce delegaţia maghiară îşi va fi depus propunerile sue scrise. 1 Paris, 30 (Rador). — Şedinţa de Vineri după amiază a comisiei po­litice şi teritoriale pentru Ungaria a început la ora 15,15. Discuţia se deschide cu privire la procesul verbal al şedinţei ante­rioare, după care se trece la exa­minarea ordinei de zi, continuarea discuţiei privitoare la art. 2 (fron­tiere). Comisia hotărăşte să organizeze o şedinţă comună cu comisia pen­tru România spre a asculta pe re­prezentanţii celor două ţări. Chiar de la începutul discuţiei, d. Claxton (Canada) aminteşte de ho­tărîrea luată de comisia pentru România de a se audia reprezen­tanţii României şi Ungariei. „Co­misia — spune el — are nevoe să­­ se pună la dispoziţie toate ele­mentele în ce private tratatele”. In consecinţă, el propune o şedinţă de organizare după ce delegaţiile maghiară şi română vor fi prezen­tat expunerile lor în faţa comisiei. El invită comisia să reexamineze hotărîrea ei din ultima şedinţă de a nu asculta delegaţia maghiară cu privire la frontiera româno­­maghiară­ El explică că atunci şi-a retras moţiunea de a invita Ungaria din cauză că a înţeles greşit anumite explicaţii şi că, întrucât comisia pentru România a hotărît să ascul­te pe delegatul Ungariei, şi comi­sia pentru Ungaria trebue să ia o decizie paralelă. In consecinţă, se impune o şedinţă comună cu co­misia pentru România spre a se asculta cele două delegaţii. După o discuţie de o oră şi trei sferturi, comitetul a acceptat în unanimitate să asculte cele două delegaţii, într’o şedinţă comună. Această hotărîre nu afectează faptul că comisia a adoptat artico­lul prin care se anulează diktatul de la Viena, prin care o parte din Transilvania era dată Ungariei. Trecându-se la discutarea punc­tului următor, d. Gavrilovici arată că Iugoslavia cere aceleaşi drep­turi pentru cetăţenii ei din Unga­ria, ce sunt acordate minorităţilor maghiare din Iugoslavia. După ce vicontele Head Hood (Anglia) a afirmat că în propune­rea iugoslavă pare a fi şi alte im­­plicaţiii, discutarea propunerii iu­goslave a fost amânată pentru şe­dinţa viitoare. Comitetul a trecut apoi la amen­damentul iugoslav, la articolul 3, privitor la punerea în libertate a persoanelor închise pentru atitu­dini sau activităţi proaliate. După o lungă discuţie în care Anglia a spus că amendamentul nu ar fi necesar şi Franţa a cerut amănunte, şedinţa a fost ridicată fără să se fi ajuns la o hotărîre.­­ Discuţiile au durat trei ore şi 20 minute. ★ Paris, 30 (Rador). — Comisia politică şi teritorială pentru Un­garia şi-a fixat următorul pro­gram de activitate pentru Sâm­bătă şi Luni: — Sâmbătă la ora 15, şedinţă comună a comisiilor politice şi teritoriale pentru Ungaria şi Ro­mânia pentru ca cele două ţări să îşi spună punctul lor de vedere asupra frontierelor pe care Ie au în comun ; — Luni, la ora 15, şedinţa co­misiei în vederea reluării exa­minări problemei frontierei ma­­ghiaro-cehoslovace; — Reluarea discuţiei cu pri­vire la garanţiile ce urmează a fi acordate minorităţilor. Şedin­ţa pentru aceste discuţii urmea­ză să fie fixată mai târziu. Patru memorii ale delegaţiei române Paris, 30 (Radar). — In legă­tură cu articolul 2 din proectul tratatului de pace cu România, aflat în discuţie în comisia poli­tică şi teritorială pentru Româ­nia, corespondentul agenţiei ,,Ra­dar” află că delegaţia română a creat o comisiune compusă din d-nii Pătrăşcanu, Voitec Ral­ea şi Franasoviei, la care s’au adăugat ■ delegaţia maghiară, d-nii miniştri Filotti şi Ciuntu din partea ministerului de ex­terne. Această comisie a întocmit pa­tru memorii amănunţite cu pri­vire la toate chestiunile ridicate­­ de delegaţia maghiară. Memoriile­­ româneşti răstoarnă toate argu­mentele şi învinuirile aduse de : D. Ch. Tătărescu primit in auienţă de d. Bymes Paris, 30 (Rador). — D. George Tătărescu a fost pri­mit Vineri în audienţă de d. Bymes, secretarul depana­­mentului de stat nord-ame­rican şi şef­ul delegaţiei nord-americane la confe­rinţa de pace. Audienţa a durat o oră şi un sfert D. Bevi­î va parti­cipa la conferinţa pentru Palestina ondra 30 (Rador). — D. Be­vi­n a luat hotărîrea de a parti­cipa la conferinţa pentru Pales­tina, care se va deschide la Lon­dra în ziua de 9 Septembrie. In absenţa d-lui Bevin de la Paris, delegaţia britanică la con­ferinţa păcii va fi prezidată de d. Alexander. Nu se poate presupune câteva dura conferinţa pentru Palesti­na, dar sunt puţine şanse ca ea să se termine înainte de 23 Sep­tembrie, dată pentru care este fixată deschiderea Adunării Ge­nerale a Naţiunilor Unite. In tot timpul cât va dura conferinţa pentru Palestina, d. Bevin păstra contactul cu delega-­­­ţia britanică la conferinţa din­­ Paris şi va fi gata să plece la Paris ori de câte ori va fi nevoie. Este deasemeni posibili ce­ şi d. Attlee să se ducă la Paris. Se ştie că d. Bevin ţine foarte mult să reglementeze în mod sa­tisfăcător problema Palestinei. Intr-o şedinţă din Noembrie tre­cut a Camerei Comunelor, minis­tru de externe a declarat că este gata să-şi puină în joc viitorul său politic pentru această ches­tiune. Punerea in circulaţie a monedei join­are de argint de 100 mii leu In Monitorul Oficial Ide eri a apărut următorul decret regal : Art. I. Ministerul finanţelor este autorizat a bate şi pune în circu­laţie, prin Monetăria Naţională, monete jubiliare de argint de­­ loo,ooo lei, valoare nominală.­­ Art. XI. Cuantumul emishlinii a­­cestor monete se fixează inițial la leii 9o.opo.ooo.ooo. putând fi ulte­rior majorat, dacă necesitățile cer prin jurnal al Consiliului de Mi­niştri.­­ Art. III. Mon­eta jubiliară de ar- I gint de loo.ooo lei, va avea urmă- I toarele caracteristici: I 1. Compoziţia: 1 Monetele sunt fabricate din aliaj de argint şi cupru. Titlul aliajului este de 700"/»o cu o toleranţă de + 5"/o0, putând deci varia de la­ ­ 6S6*/o«—1750’V J 2. Dimensiuni­ j a) Diametrul monetei este de 37 I mm, cu o toleranţă de 4­­0­ 05 mm, putând varia între 38,95—37,05 mm. b) Greutatea unei monete este de 25 srame, cu o toleranță de -f 10,,*„ putârnd varia între 24,75—25,25 gr. i 3. Gravura: a) Faţa (aversul) monetei are gra­­vat& efigia Maiestăţii Sale Regelui Mitrai I. în profil spre dreapta. , De jubr îrrvmrejurul efigiei se află­­ gravati cu litere majuscule textul: „MIHA­I REGELE ROMANILOR”, iar aconsumul eugiei in acelaşi cerc cu textul se află gravat mi­­lesdmul monetei „1346”, diespărţit de text prin câte un punct. Semnătura artistului modelor ,,H. lonescu”, se află gravată imediat sub efigie; b) Dosul (reversul) monetei era gravat în partea de sus „ROMA­NIA”, dedesubt se află o compo­ziţie alegorică simbolizând pacea, în felul următor: o femeie îmbră­cată în costum naţional, reprezen­tând România, se sprijină cu mâna stângă pe stema mică a ţării şi primeşte în mâna dreaptă o ra­mură de măslin de­ un porumbel în sbor. In partea stângă se află gravată valoarea monetei „loo.oop” lei, iar jos se află gravat numele artistu­lui care a conceput macheta „A. Boroanescu’’. c) Muchea monetei formează o suprafață cilindrică netedă, având gravat în adâncime, cu litere ma­juscule, textul : „NIHIL SINE DEO”. Intre cuvinte sunt gravate câte două steluţe, iar la sfârşitul tex­tului sunt gravate trei steluţe. 4. SUnet: Moneta are la lovire înceată ne placă de marmoră sau de sticlă, sunetul argintiu caracteristic alia­jului. Nr. 199 Duminică 1 Septembrie 194­­6 Pagini APARE SUB CONDUCE­REA UNUI COMITET DE DIRECȚIE ­A­M IN UNIUNEA SOVIETICĂ Rafineria de petrol din Kuibâșev. Sudarea țevilor pentru distilarea petrolului DESBATERILE CONSILIULUI D­E SECURITATE Lake Success, 30 (Rador). — In şedinţa din după amiaza zilei de­­ Joi a Consiliului de Securitate, d. Velosso (Brazilia) sprijinind Por-­­ tugalia, a declarat: „Eu nu apăr regimul politic din Portugalia. Dar este o mare deosebire între­­ Spania şi Portugalia. In vreme ce­­ regimul spaniol a fost stabilit cu­­ ajutorul Axei şi a dat ajutor Axei în timpul războiului, cu Portugalia nu s-a întâmplat aşa ceva“. Timp de şase minute, delegaţii­­ şi-au exprimat asentimentul faţă­­ de cererea Suediei, fără să se ri-­­ dice vreo obiecţie. D. Parodi (Franţa) a declarat că Suedia a făcut multe expe­rienţe sociale interesante şi că probabil nu există nici o ţară în lume care să nu ia un­­oarecare exemplu de la ea. D. Johnson (Statele Unite), sir Alexander Cadogan (Anglia) şi d. Gromîko (Rusia) au sprijinit dej­­a mari cantităţi de numiţii semeni cererea Suediei. Ea a fost sprijinită şi de dele­gaţii Olandei, Chinei, Egiptului, Braziliei şi Poloniei. Cererea Islandei deasemeni nu a ridicat nici o opoziţie. Timp de trei minute, Rusia Şi Franţa, au sprjinit călduros ce­rerea islandeză. Când preşedintele a anunţat că vrea să suspende şedinţa pentru scurtă vreme, d. Padilla Nervo (Mexico) a intervenit în mod dra­matic încercând să scoată Consi­liul­ din impasul devenit inevita­bil prin iminenta recurgere la dreptul de veto de către marile puteri. Cele cinci state ale căror cere­ri nu au fost admise, şi anume Albania, Mongolia, Erie, Trans, I­iordania şi Portugalia şi-au asi­gurat majoritatea voturilor ex. I primate, dar la admiterea lor în­­ O.N.U. s’au opus în fiecare caz câte o mare putere. Anglia şi Statele Unite au vo-­­­tat contra cererilor Albaniei şi, Mongoliei, iar Rusia contra cere. î rilor statului Erie, Transiorda-­­ niei şi Portugaliei. Australia s’a obţinut dela vot în fiecare caz, deoarece delegatul , nu a fost de acord cu metoda în "... ■* *'TOnaMuiiMUi iui m» ■■■nu— care au fost examinate cererile lor. Aceasta este pentru prima oară când Anglia şi Statele Uni­te exercită dreptul de veto. D. dr. Oscar Lange (Polonia), preşedintele consiliului, a decla­rat în legătură cu votul că el nu se îndoeşte că toate naţiunile de pe glob vor deveni până la urmă membre ale ONU-ului. El a subliniat: „Aşi vrea ca ţă­rile care nu au fost recomandate să fie admise să ştie că aceasta nu înseamnă că Consiliul nu este dispus să le recomande în vii­tor’’. Imediat după terminarea votu­rilor în legătură cu cele opt ce­reri, d. Andrei Gromîko, delega­tul sovietic, a cerut Consiliului de Securitate să ceară la rândul său tuturor membrilor ONU-ului ca în interval de două săptămâni să informeze Consiliul de Securitate despre numărul şi dispozitivul trupelor din alte teritorii şi des­pre situaţia bazelor şi garnizoa­nelor de pe teritoriile străine. D. Gromîko a spus: „In legătu­ră cu războiul purtat de Naţiuni­le Unite contra inamicului co­mun, trupele unor anumite pu­teri membr­ele Naţiunilor Unite au fost stabilite pe teritoriul mai multor naţiuni membre ale Na­ţiunilor Unite şi în anumite ţări care nu au participat la război în vederea eliminării agresorilor a­­xişti sau împiedicări invadării lor de către trupele Axei. După ce aceste misiuni au fost desăvârşite şi războiul s-a sfârşit, unele trupe aliate au fost retrase din teritoriile susmenţionate. Dar după informaţiile disponibile, au continuat să rămâne trupe aliate pe teritoriul mai multor ţări mem­bre ale Naţiunilor Unite şi în alte State, exclusiv fostele teritorii inamice. Şederea acestor trupe aliate in aceste ţări atât de multă vreme după terminarea războiului — pre­zenţa trupelor nefiind cerută de necesităţile militare — trebue să provoace o naturală stare de inco­­moditate î ţările în care continuă să staţioneze aceste trupe străine In plus, opinia publică mondia­lă, care este interesată la făurirea păcii cât mai repede cu putinţă şi la menţinerea securităţii colective, urmăreşte cu o nelinişte vădită si­tuaţia creată în ţările susmenţio­nate. In consecinţă, Consiliul de Se­curitate trebue să studieze chesti­unea trupelor aliate aflate actual­mente pe teritoriul statelor mem­bre ale ONU-ului ca şi pe terito­riul altor state, cu excepţia foşti­lor inamici. Dar Consiliul de Securitate nu are la dispoziţie informaţii precizând în ce puncte ale teritoriului Na­ţiunilor Unite şi multor state sta­ţionează trupe aliate şi care este numărul acestor trupe. Având în vedere îndatoririle Consiliului de Securitate cuprinse în capitolul 7 din Charta ONU- ului, consiliul trebue să fi© infor­mat unde staţionează aceste forţe armate ale naţiunilor membre pe teritoriile susmenţionate şi care este tăria lor. In consecinţă, acte în baza in­­strucţiilor ce mi-au fost date de vvernul sovietic, propunerea ca Consiliul de Securitate să hotă­rască să ceară membrilor ONU- ului să prezinte Consiliului în ter­men de două săptămâni următoa­rele informaţii : 1. D­in ce puncte de pe terito­riul membrilor Naţiunilor Unite sau altor state, cu excepţia terito­riilor foste inamice, se află staţio­nate forţele armate ale membrilor ONU-ului şi care este tăria lor 7 2. — în ce puncte de pe terito­riile susmenţionate se află situate bazele aeriene şi navale ale forţe­lor arat ale celorlalţi membri ai Naţiunilor Unite şi care este tăria garnizoanelor lor 7 3. — informaţiile menţionate în paragrafele 1 şi 2 trebue să se re­fere la situaţia existentă la 1 Au­gust 1946”. Sir Alexandre Cadogan (Anglia) a declarat că problema ridicată de d. Gromîko nu se află pe ordinea, de zi. El a adăugat că d. Gromiko este, liber să ridice problema şi că nimeni nu doreşte să-l oprească să facă acest lucru, dar in Clipa de faţă declaraţia să se situiază absolut întru totul în afara ordi­nei de zi. Delegatul Franţei a sprijinit pe Sir Alexander Cadogan. I D. Gromiko a replicat că „este­­ dispus ca declaraţia sa să fie dis­cutată la viitoarea reuniune”. Apoi şedinţa Consiliului de Se­curitate a fost ridicată. Aceasta a­ fost cea mai lungă şedinţă a sa. Viitoara şedinţă va avea loc Vi­neri la ora 21.30 (ora Bucureşti). Cuvântarea d-lui Molotov in şedinţa comitetului economic p­ru România, Bulgaria, Ungaria şi Fulanda Paris, 30 (Agerpres). — Agenţia TASS transmite următoarea cuvân­tare a d-lui Molotov rostită în şe­dinţa comitetului economic pentru România, Bulgaria, Ungaria şi Finlanda, din 28 August. DOMNULE PREŞEDINTE, Delegaţia sovietică mulţumeşte tuturor delegaţiunilor cari ca Iu­goslavia şi altele, au sprijinit pro­punerea consiliului miniştrilor de afaceri străine, privitoare la repa­­raţiuni. Astăzi noi rezumăm discu­ţia. Delegaţia sovietică acordă mare importanţă problemei reparaţiuni­­lor. Armata noastră a fost invada­tă de mai multe milioane de sol­daţi ai armatelor fasciste germa­ne şi satelite. Invazia a produs ne­norociri imense. Şi acum încă pu­teţi vedea distrugerile produse de ei, la fiecare pas, în toate regiu­nile apusene şi sudice din U.R.S.S. Tot poporul sovietic şi-a suflecat mânecile şi este acum ocupat cu eliminarea consecinţelor acestei Invaziuni duşmane. Tocmai după cum în anii războiului patriotic po­poarele din U.R.S.S. s’au strâns în lunii marelui Stalin şi au dus lup­ta victorioasă în contra invadato­rilor, acum deja de mai ■ m mult de un an poporul sovietic sub condu­cerea marelui lor conducător, în­deplineşte cu acelaş spirit de sacri­ficiu programul de refacere a ţă­rii. MUNCA DE REFACERE URIAŞE SI EROICA Facem faţă unor sarcini enorme în restabilirea industriei, agricul­turii şi transpor­turlor, în reclădi­rea oraşelor şi satelor distruse. Tot poporul sovietic este acum absorbit de această muncă de re­facere uriaşe şi eroică a fabrice­­lor uzinelor electrice şi căilor fe­rate, a căminurilor distruse, a mi­lioanelor de familii. Zeci de mi­lioane de oameni lucrează conşta­nt la noul plan stalinian, de progest economic şi reconstruire a ţării. In aceste condiţiuni reparaţiunile sunt de o importanţă economică consi­derabilă, precum şi de o semni­ficaţie politică enormă, deoarece ele dau o anumită satisfacţie mo­rală poporului nostru, care nu poa­te consimţi la situaţia ca ţări ale căror armate au împrăştiat violen­ţa şi distrugerea pe teritoriul U.R. S.S., timp de multe luni, să rămâ­nă nepedpsite şi să refuze de a-şi asuma cel puţin o oarecare parte de răspundere materială, pentru calamităţile provocate Uniunii So­vietice. Popoarele sovietice nu au nici o îndoială în ceea ce priveşte posibi­litatea executării norilor şi enor­melor sateni ce le stau în faţă la refacerea economică şi reconstruc­ţia tehnică a ţării. Statul sovietic este astfel construit şi se bucură de un astfel de sprijin din partea poporului muncitor şi este condus de un conducător aşa de mare ca Stalin, încât noi poporul sovietic suntem încredinţaţi că refacerea ţării noastre se află în mâini dem­ne de încredere şi pe drumul drept. Vom încerca să executăm planul cincinal adoptat, mai curând de­cât a fost plănuit şi suntem siguri că ţara noastră va putea proceda în curând la noul şi încă mai vas­te lucrări, decât acelea cărora le-a făcut faţă înainte de război. Desi­gur că noi încercăm să înlăturăm toate piedicile şi complicaţiile cari se ivesc în acest drum. Dacă pro­blema reparaţiunilor ar lua o ast­fel de întorsătură la, conferinţa de pace încât chiar satisfacerea mo­destelor nrpt«ntiî sovietice ta­re­­, naraţiuni!'' de la prevăzute de pro­­ectele tratatelor de pace s’ar lovi de piedici, aceasta ar cauza o pa­gubă nepermisă poporului sovietic. Ar fi absurd de a crede că dele­gaţia sovietică nu va încerca să apere aceste interese legitime şi juste ale ţării noastre. Vom conti­nua să facem aceasta, şi în vitor chiar dacă câteodată nu va fi pe placul unor oameni, cari sunt in­capabili să înţeleagă lucrurile cele mai elementare când interesele al­tor naţiuni sunt în joc. CE PRETINDE GRECIA Reprezentantul delegaţiei greceşti a vorbit de două ori în comitet, cu privire la­ amendamentul austra­lian şi a încercat să explice punc­tul său de vedere. Delegatul grec a accentuat cu un deosebit zel că reparaţiunile nu ar trebui să f­e împovărătoare pentru statele res­ponsabile de agresiune. Totuşi, ace­­laş­ire­tat grec, după cum se ştie prea bine, pretinde de la mica Bul­garie nici mai mult, nici mai pu­ţin, decât un miliard de dolari sau, spre a fi mai precis, nouă sute opt­zeci şi cinci milioane dolari ca ti­tlu de reparaţii. Această cifră evi­dent că este complect neîntemeiată şi serveşte numai pentru a arăta poftele neînfrânte pentru bunul altora. Aceasta arată deasemenea că delegaţia greacă acţionează de o manieră profund contradictorie spunând pe de o parte că trebue mai multă prudenţă în chestiunea reparaţiunilor şi prezentând pe de alta, pretenţii excesive vecinilor săi. Mai­ trebue adăugat că delegaţia greacă nu a ridicat obiecţiuni la propunerile delegaţiei australiene, ceea ce este foarte caracteristic pen­tru poziţia e.­ (Continuare la Ultima Oră)

Next