Universul - Capitala, octombrie 1946 (Anul 63, nr. 225-250)
1946-10-14 / nr. 236
Anni al 64*tea 6 Pagini Fondator: LUIGI CAZZAVILLAN Proprietar: „UNIVERSUL“ S. A. înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfo» 30$ LEI CELE DIN URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE $1 TELEFONICE REDACŢIA SI ADMINISTRAŢIA BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU NR. 23.S3 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3 M#: SECRETARIATUL DE REDACŢIE: 3.30 15 APARE SUB CONDUCEREA UNUI COMITET DE DIRECŢIE SPECULA După o scurtă perioadă de opine — la lunile de vară —, cursa preţurilor s’a deslănţuit din nou. Şi încă într’un ritm care tinde, parcă, să pue in umbră toate salturile de până acum. Primei a mişcări s’au înregistrat pe piaţa zarzavaturilor şi a altor câteva articole alimentare de strictă necesitate: laptele şi derivatele lui, păsările, ouăle, carnea. Pentru cele mai multe din acestea (cartofi, ceapă, roşii, ardei- morcovi), procentul de scumpire s’a ridicat la dublu, in ultimele două săptămâni. Pentru altele, încă și mai sus, vinetele rareori se mai pot găsi sub o mie lei bucata, iar cele prmai răsărite se vând intre JSOO—3000 lei bucata. Pentru felină, care acum zece zile se putea cumpăra cu 2.500—3.000 lei legătura de 4—5 bucăţi, ţi se cere azi 2.000 şi 3.000 lei pe bucată. Dar usturoiul ,care a ajuns la 1000 de lei căpăţăna şi la 30.000 lei reg. ?In faţa acestui val nestăvilit de scumpete, care se produce tocmai în totvii aprovizionărilor de iarnă, toate calculele gospodarului sunt date peste cap. El constată că intre posibilităţile lui de plată ţi nivelul excesiv al preţurilor de pe piaţă s’a deschis o prăpastie, care provoacă vestiglia punicei. Preţurile ce se practică azi pe piaţa noastră au ajuns inabordabile chiar pentru categoriile mai înstărite de cetăţeni. Este normală această situaţie? ■Este ea măcar justificată din punct de vedere economic ? Se pare că nu. Pentru că, orice s’ar crede, marfă se găseşte la producători. Şi se găseşte în cantităţi care ar putea satisface — cu eforturi coordonate — necesităţile minimale de consum ale întregei populaţii. Dovadă e că, la preţuri ridicate, găseşti orice fel de marfă şi in cantităţi ad libitum. Dar tocmai aci e punctul viţios : condiţiunile in care se aprovizionează târgul alimentar şi condiţiunile in care circulă se desface marfa. S’au lăsat prea multe porţi deschise acaparatorilor şi intermediarilor, cari, interpunându-se între Pr°ducător îi consumator, scumpesc automat marfa. In afară de aceasta, controlul pieţei funcţionează defectuos, de îndată ce el se limitează aproape numai la comerţul de detaliu, scăpând din vedere locul de aprovizionare, la producător şi neurmărind mişcarea mărfii pe toată linia de circulaţie, până ajunge la consumator. Puse să lucreze in cuprinsul acestui sistem viţios, nici serviciile oficiale de colectare şi nici aprovizionările prin economaie n’au putut să-şi dea randamentele aşteptate la fiecare pas lovitdu-se de concurenţa şi atmosfera ostilă creată de acaparatori, atunci când concurenţa nu se angajează chiar intre colectori şi colectori sau intre delegaţii economatelor, ei intre ei. D. ministru al justiţiei a anunţat înăsprirea măsurilor pentru combaterea speculei şi a sabotajului economic. E vorba de înfiinţarea unor instanţe speciale, de structură şi caracter popular, care să judece, după o procedură accelerată, toate infracţiunile în legătură cu comerţul de cereale şi alimente. Sunt măsuri binevenite, incontestabil, de îndată ce îşi propun să restabilească spiritul de i legalitate, de cumpărare şi de omenie în comerţul alimentar, chemând la ordine, prin sancţiuni înăsprite, pe toţi profesioniştii speculei ilicite şi ai acaparărilor, pe toţi rechinii şi abuzivii vieţii noastre economice. Paralel, insă, cu aplicarea noilor măsuri împotriva speculei şi sabotajului, sunt necesare măsuri pozitive pentru reorganizarea pe baze practice şi gospodăreşti a serviciilor de aprovizionare pe întreaga ţară, începând cu oficiile economice judeţene şi comunale, care trebue să aibă evidenţa exactă şi la zi a disponibilităţilor şi nevoilor locale şi încheind cu organele de colectare şi distribuţie. Nevoia de coordonare a ordinelor şi dispoziţiunlor celor dintâi şi a activităţilor pe teren ale celor de al doilea, este imperioasă, dacă ţinem ca sforţarea de aprovizionare minimală a ţării, la preţuri suportabile, să dea rezultate, fără să se încurce adeseori în acţiuni de contracarare reciprocă, de care profită reţeaua intermediarilor acaparatori şi speculanţi. LUCRĂRILE CONFERINŢEI DE PACE VOR CONTINUA PE BORDUL TRANSATLANTICULUI „ACQUITANIA“ , Paris, 12 (Radar). — Corespondentul agenţiei „Reuter” transmite: Deşi conferinţa de pace 1* ■fârşit în mod efic. Marţi 15 Octombrie, lucrările confesienţei de pace, care au durat 11 săptămâni, vor continua pe bordul transatlanticului „Aequitania”, angajat la cererea d-lui Kevin, ministrul de externe al Marei Britanii, în urma hotărârii de a se convoca consiliul miniştrilor de afaceri străine la New-York. Vasul va sosi într’uin port francez pentru a lua pe bordul său pe membrii delegaţiilor franceză, sovietică şi nordamericană. La aflarea hotărârii de a se angaja acest vas, un membru al delegaţiei nord-americane la conferinţa de pace a declarat: ,In felul acesta vom putea să ne continuăm lucrările şi să terminăm textele tuturor tratatelor de pace astfel încât atunci când miniştrii de externe se întrunesc la New-York ei să aibă în faţă textele complete cu arătarea limpede a articolelor votate sau nevotate de conferinţa de la Paris. Călătoria ne va face să câştigăm timp”. * Londra, 12 (Rador). — Hotărâre* WMll de S Erneut Revia de a închiria transatlanticul „Acquitana”, care şi-a terminat cariera de vas transportator de trupe, pentru o călătorie specială cu delegaţii celor patru mari puteri de la conferinţa de pace de la Paris la Adunarea Generală a Organizaţiunii Naţiunilor Unite din New York, a provocat Sâmbătă seara la Londra zvonul că cei patru miniştri de afaceri străine se vor întruni în consiliu chiar în timpul traversării Ciocanului Atlantic, cu toate că cercurile oficiale păstrează rezervă asupra faptului dacă d. Bovin va călători însoţit de d. Vieceslav Molotov, ministrul de externe al Uniunii Sovietice, de d .James Byrnes, secretarul departamentului de stat nordamerican, şi de d. Georges Bldank, prim ministru al Franţei. Impresiunea că Intenţia de la Începutul fort se folosească vasul „Acquitania" drept sediul unei conferinţe plutitoare, in parte, departe de publicitatea ce a Împiedicat negocierile de la Paris, miniştrii de afaceri străine să se poată concentra asupra problemelor rămase până in prezent nerezolvate, este alimentată de anunţarea făcută in comunicatul special oficial de Sâmbătă, după care o mare parte a lucrărilor premergătoare pentru consiliul miniștrilor de afaceri străine dest New York va fi făcută pe bordul acestui vas. PARCHETUL GENERAL A DECLARAT RECURS IN CĂZUI MAI MULTOR CRIMINALI DE RĂZBOI Parchetul general al Curţii de I Apel, socotind că în mod greşit I Curţile criminale au achitat pe I unii acuzaţi iar pe alţii l-au condamnat la pedepse prea mici prinaceea că au reţinut numai unele I din învinuirile ce l1 se aduceau, și a declarat recurs la înalta Curte , de Casaţie Împotriva deriziunilor I respective. Astfel au fost atacate cu recurs deciziile prin care au fost achitate: generalii Dăscălescu şi Cealâc ; locot. col. Const. Perju; col. Gh. Cristescu; Leopold Wender; Dum. Viasz ; Leon Neumann; Safian Francisc ; Nic. Cojan. De asemenea deciziile prin care, au fost condamnaţi: col. Gh. Brezeanu, Horia Cosmoviei, general N. Stoenescu, Radu Pavel, Ion Popescu, — parchetul găsind că numai prin o greşită aplicare a legii li s’au aplicat pedepse prea mici. A NINS IN JUDEŢUL DÂMBOVIŢA Tărgovişti" 12 Oct. Pe munţii din nordul judeţului Dâmboviţa a căzut zăpadă abundentă, din care cauză timpul s’a răcit. Zilele trecute a plouat în toate regiunii® din judeţ, înlesnind mult facerea arăturilor şi semănăturilor de toamnă. TEHNICA RUSA Profesorul sovietic A. Zvorâchin publică în ziarul „Pravda” un articol intitulat „Gândirea tehnică rusă”, din care extragem următoarele date referitoare la marea contribuţie a poporului rus la tezaurul universal al ştiinţei şi tehnicii: Printre primii savanţi ruşi, linul din locurile de frunte îl ocupă Mihail Lomonosov, care a sezisat cu zeci de ani mai devreme ideile fundamentale ale ştiinţelor naturale, temelia generală a tehnicii. Genialul savant rus Ivan Palzunov nu numai că a construit prima maşină cu aburi din lume, dar a preconizat şi ideia unui motor universal, menit să înlocuiască roţile hidraulice primitive cu maşina cu aburi. Marele Watt a creiat maşina sa abia la 20 ani de la construirea maşinii lui Polzunov. Prima linie telegrafică a fost inaugurată în Rusia, între Petersburg şi Krondstadt, la 7 August 1839, lucrării lui Humpry Davy, care a pus bazele iluminatului electric, savantul rus Vasili Petrov a făcut primele încercări de a utiliza curentul electric pentru iluminat. Primul motor electric, bazat pe o mişcare de rotaţie, a fost construit în 1834 de Boris Iacobi, profesor la Universitatea din Petersburg. Mihail Dolivo-Dobrovolschi a jucat un rol excepţional în problema transmiterii energiei elecrtrontani Înainte de apariţia trice la distanţă, construind primele instalaţii de curent alternativ trifazic. Inginerii ruşi au jucat, de asemeni, un rol important în desvoltarea metalurgiei. Metalografia a fost creiată de Dmitri Cernov, savant-metalurg rus cu renume mondial. Lucrările lui au deschis calea unei largi aplicări practice ■ a oțelurilor. Metalurgia modernă a aurului se întemeiază pe cercetările teoretice făcute în al patrulea deceniu al secolului trecut de savantul rus Piotr Bagration. Galvanoplastia, o nouă ramură a tehnicii, a fost creiată de savantul rus Iacobi. Strălucita pleiadă a chimiştilor ruşi, în frunte cu marele Dmitri Mendeleev, creatorul sistemului periodic al elementelor, se bucură de un renume universal Cunoscutul chimist rus Nicolai Zinin a pus cel dintâi bazele producţiei de culori de anilină, una dintre cele mai importante ramuri ale industriei chimice. Serghei Lededev e creatorul cauciucului sintetic. Savanţii şi inginerii ruşi au merite mari şi nu crearea ramuri noul ale tehnicii, cum ar fi aviaţia şi telecomunicaţiile. Succesul fraţilor Wilbur şi Orville Wright, cari au realizat în 1 Decembrie 1903 primul sbor cu un avion prevăzut la un motor cu patru cilindri, acţionând cu o benzină, se datoreşte studierii bazelor teoretice ale navigaţiei aeriene şi creiării aerodinamicii. (Continuare in pag. 2-a) Un grup de studenţi ai Instituteim de aviaţie din Moscova cercetând construcţia unor avioane Pregătiri pentru executările de la Nuernberg Neurnberg, 12 (Rador). — Colonelul Andruaş, şeful serviciului de securitate al Palatului de Justiţie de la Nuernberg, comunică următoarele: 1. Executarea celor 11 condamnati la moarte nu va fi radiodifuzată; 2. Conferinţa de presă a celor opt ziarişti admişi la execuţie va avea loc în curând; 3. Nici un ziarist prezent nu va putea părăsi incinta curţii închisorii, îainte de sfârşitul execuţiei; şi 4. Se confirmă în mod oficial că nici o fotografie a execuțiilor nu va fi publicată. UN AVION DAKOTA S’A PRĂBUŞIT IN PACIFIC San Francisco, 12 (Radar). — Un avion „Dakota”, intitulat ,Jhakesequence” s’a prăbuşit Vineri in Pacific, după plecarea lui din Honolulu spre San Francisco. Operatorul de radio a transmis că avionul „se prăbuşeşte”, după care s'a produs o tăcere desăvârşită. După câtva timp, s-a auzit prin radio o voce slabă ce spunea că avionul se înălţă deasupra valurilor. Pilotul a semnalat că motivul acestui accident este lipsa de carburanţi pentru a ajunge la San Francisco. Serviciul de pază al coastelor a pornit în ajutor spre scena accidentului. In afară de membrii echipajului, se mai aflau pe bordul avionului şi trei pasageri. * New-York, 12 (Radolf). — Poliţia din localitatea Alexandria, din statul Virginia, anunţă că un avion necunoscut s’a prăbuşit şi a fost incendiat Intr’o regiune acoperită cu păduri dese, spre care au fost trimise echipe de ajutor. Poliţie anunţă moartea a două persoane în acest accident, avionul fiind de tip uşor din materialele militare de prisos. Rio de Janeiro, 12 (Frador). — Şase persoane ,între care două femei, au fost omorîte când un avion militar brazilian s-a ciocnit de muntele Pico de Tijuca. Avionul participase la marile manevre aeriene de Vineri de la baza aeriană Santa Cruz. Victimele au fost complet carbonizate căci avionul a făcut explozie și a luat foc in cădere. Erupţia unui vulcan din insula Tongan Londra, 12 (Rador). — Se anunţă că un vulcan a făcut erupţie în insula Tongan, din arhipelagul Nianafoou, insulă ce va trebui evacuată imediat. Cu toate că ştiri anterioare anunţau intenţia locuitorilor de pe insulă să rămână la locurile lor, continua activitate vulcanică şi cutremurile de pământ arată că este cu putinţă o erupţie finală, astfel că toţi cei 1.300 de locuitori vor fi luaţi pe bordul vasului neozelandez „Matua”, pentru a fi duşi în portul Vavau, cel mai apropiat de arhipelagul lor. CONDIŢIA SOCIALĂ A SCRIITORULUI Nu poate fi vorba de comentat iintr’un simplu articol de ziar două poziţii estetice antagonice discutate cu lux de amănunte şi argumente în cărţile de specialitate. Trebue însă subliniat că între cele două tipuri artistice care se perindă în istoria artei şi literaturii, acel impus de liberalism pare astăzi de tot anacronic. Artistul care se opune societăţii, sigularizat, excentric, care scrie pentru sine sau pentru câţiva aleşi şi dispreţueşte publicul, nu mai poate interesa prezentul, pe care socialul îl domină. Oricât va fi căutat pe vremuri să ridiculizeze critica liberală pe artistul-cetăţean, totuşi , acesta este tipul de artist pe care vremurile noi îl impun. Fireşte, înseamnă că celălalt tip artistic a dispărut cu desăvârşire, după cum pe vremea triumfului deplin al liberalismului, Proudhon ştia să distingă din picturile lui Coubert pe artistul-cetăţean. Dar în epoca noastră, în care socialul trece pe primul plan, principiul autonomiei esteticului ni se pare convenţional, artificial şi demodat. Rezoluţia adoptată de Uniunea sindicatelor ziariştilor, artiştilor şi scriitorilor arată că scriitorii şi artiştii români au înţeles spiritul vranei Astfel, Uniunea aradteatelor, artiştilor şi scriitorilor a hotărit „Lupta împotriva reacţiunii şi a rămăşiţelor fascismului pe plan Intern şi internaţionali“. iar pentru consolidarea păcii s'a hotărît «sprijinirea Federaţiei Sindicale Mondiale. In lupta pentru pace scriitorii români şi-au dat mâna cu confraţii francezi, care dela dreapta catolică până la extrema stângă au condamnat în unanimitate războiul, duşmanul de moarte al omenirii şi civilizaţiei Seceta nu este desigur un element poetic; este însă o nenorocire naţională, faţă de care insensibilitateasau ironia pot apărea ca deosebit de josnice. Fireşte că seceta nu poate fi combătută cu pictură sau cu muzică; lumea primeşte însă cu satisfacţie ştirea că artiştii şi scriitorii neamului înţeleg să susţină imoral şi, în limitele posibilităţii, material, lupta împotriva secetei şi ajutorarea regiunilor înfometate. Scriitorii, ziariştii şi artiştii români au dat dovada, odată mai mult, că împărtăşesc îngrijorările poporului românesc şi că ştiu, în momente grele, să părăsească biroul, biblioteca sau atelierul şi să se intereseze de durerile, suferinţele sau nădejdile celor mulţi. Al. Dimitriu-Păuşeşti Un comandament special pentru aprovizionarea regiunilor bântuite de secetă printr’un jurnal al consiliuluiţa cărora cade aducerea la îndede miniştri s'a instituit în cadrul pl nire a acelor măsuri şi deciacţiunii comisiunei interm niste zium.riale, un comandament special. De asemenea, toate departacu depline puteri, pentru aprov -mentele, autorităţile militare, iluzionarea regiunilor bântuite de stituţiile de stat , instituţiile secetă cu unelte agricole şi pro- particulare, sunt obligate a da duse raţionalizate şi monopoliante, necesare gospodăriilor ţărăneşti şi în deosebi pentru aprovi,concursul lor delegatului guvernului pentru aducerea la îndeplinire a însărcinăr lor conferite zionarea producătorilor agrioli , prin prezentul jurnal, din regiunile excedentare cu ace- Oficiile economice judeţene şi leaşi categorii de mărfuri, în comunale, organele I.N.C.D.O.R, scopul uşurării colectări cerea- precum şi toate instuţiile şi înleior.treprinderile de stat sau particulare, care produc, colectează şi distribuie produsele menţionate mai sus sau care colctează cereale, sunt obligate să execute toate măsurile, directivele, deriziunile, însărcinările şi atribuţnile ce le vor fi date de către delegatul guvernului. La cererea delegatului guvernului, ministerul finanţelor va pune la dispoziţie creditele necesare în scopul aduceri la îndeplinnire a prevederilor acestui jurnal, în limita creditelor deschise. D. ministru subsecretar de stat dr. Oeriu, comisar general al gunrrorvernului pentru legăturile cu Comisia aliată de control, a fost însărcnat cu exercitarea atribuțiunlor comendamentului special, în calitate de delegat al guvernului. Măsurile şi deciznile luate de delegatul guvernului, în cadrul directivelor generale date de guvern, sunt obligatorii şi executori pentru toate departamentele şi instituţiile de stat şi particulare În atribuţiunea şi competen Kr. 236 Luni 14 Octombrie 6 Pagini DISCURSUL D-LUI MOLOTOV ASUPRA TRATATULUI DE PACE CU ROMÂNIA Paris 12 (Agerpres). — Corespondentul special al Agenţiei TASS transmite: Domnule preşedinte, domnilor delegaţi, chestiunea pe care o discutăm acum — tratatul de pace cu România — este de mare importanţă pentru întreaga problemă a restabilirii păcii în Europa şi in special în Sud-Estul european. Soarta Romaniei dacă ne referim la ultimii ani, este foarte caracteristică, pentru acea schimbare a situaţiei in Europa, de care toţi ne dăm seama de când regimurile fasciste din ţările Inamice s au prăbuşit şi regimurile democrate s’au ridicat, aceasta însemnând o radicală reconstrucţie şi îndrumarea acestor state pe o nouă c®le, modernă de viaţă. Ştim cu toţii că România a fost statul care printr’o acţiune hotărîtă s’a eliberat de regimul fascist al lui Antonescu, s’a alăturat a Jiaţilor şi astfel a înlăturat rolul nefast de servitor al Germaniei hitleriste, apucând pe o nouă cale în rândurile aliaţilor. împreună cu noi, împreună cu trupele aliate noua Românie democrată a început lupta pentru înrângerea lui Hitler, a făcut sacrificii considerabile în această lupta şi noi toţi recunoaştem serviciile aduse de poporul român acestei cause. Este suficient să spunem că noi toţi socrtim necesar şi just de a rezolva problema Transilvaniei de Nord în tratatul de pace, de o manieră care să satisfacă interesele naţionale fundamentale şi aspiraţiile naţiunii române. Discutarea tratatului de pace cu România a scos la iveală şi alte probleme mai generale. Senatorul Wanderberg a fost acela care a contribuit în primul rând la aceasta prin cuvântarea sa referitoare la problema dimărenă, luată cu un tot, şi la problema aşa numitelor posibilităţi economice egale. Natural că voi trebui să insist şi asupra acestei probleme. Trebue să spun că discursul reprezentantului iugoslav, Kardely a constituit un splendid răspuns dat cuvântărilor asupra problemei dunărene şi a ajutat deasemenea să clarifice problema principiului „posibilităţilor egale” care este prezentat de anumiţi reprezentanţi ai Statelor Unite şi Marei Britanii ca unul din ceie mai inalte princpii ale timpurilor, noul. Astfel misiunea mea a devenit considerabil mai uşoară. PROBLEMA DUNAREANA In primul rând trebue subliniat că d voesc să rezolve problema dunăreană în tratatele de pace cu foştii sateliţi ai Germaniei, ei doresc să soluţioneze problema navigaţiei pe Dunăre pe calea ordinelor date către statele învinse. De fapt ei doresc să-şi creze un avantaj din această posibilitate pentru a restaura poziţia privilegiată pe Dunăre a anumitor mari puteri, care In mod evident nu se îngrijesc de suveranitatea sau de Interesele naţionala ale statelor dunărene, ci voesc să dicteze şi să-i impună voinţa lor pretutindeni. Ele intenţionează să facă aceasta aşa fel încât orice va fi stabilit în tratatul de pace care impune anumite condiţiuni statelor Învinse, să se refere şi la celelalte state dunărene (Iugoslavia şi Cehoslovacia), car sunt aliaţii noştri, care au luptat împreună cu nol împotriva inamicului comun şi cărora noi nu avem dreptul să le dictăm, el cu care ar trebui să menţinem prietenia, dezvoltând o cooperare amicală. Statele învinse şi statele aliate, au fost băgate în aceeaşi grămadă tocmai pentru pregătirea drumului in vederea unei influenţe economice în ■ sectorul dunărean. Trebue socotit acest fapt * cer« corect? Duce aceasta la o pace democratică? Nu este pentru prima oară că problema dunăreană este ridicată după război. La conferinţa de la Potsdam, guvernul american a ridicat problema regimului dunărean, prezentând propriul său proect referitor la „regimul Internaţional al căilor de apă Interne”. Acest proect nu s’a ocupat numai de regimul navigaţiei pe Dunăre, ei şi de aceia pe Rin, Oder şi Canalul Kiel şi în acelaş timp a ridicat problema strâmtorilor Mării Negre.. UN FEL UNILATERAL DE A DISCUTA PROBLEMA Proiecte de acest gen nu fac decât să accentueze felul unilateral in care se ridică această problemă din nou. Această manieră unilaterală este deasemeni menţinută şi la ridicară problemei dunărene in momentul de faţă. Se incearcă a ne convinge că regimul internaţional dunărean a fost instituit încă de conferinţa de la Paris din 1859, că acest regim care a creiat o poziţie privilegiată în bazinul dunărean, pentru Marea Britanii, Franţa Prusia şi anumite alte state neducărie, există deja de 90 ani. Ni se spune încă şi astăzi că acesta este de fapt un regim ideal pentru Dunăre In timpurile noastre. Dar vreau să amintesc senatorului Vandenberg că atunci când Conferinţa de Pace din Paris din 1856 a avut loc acum 90 ani, timpurile erau cu totul altele. E deajuns să spun că In a©e* vreme sclavia negrilor încă există în Statele Unite ale Americii, scla* via din America încă nu fusese desfiinţată. In ceea ce priveşte statele des« pre care discutăm acum, ca State democratice dunărene, În ace» vremea deabea că se Îngrijea cineva de independenţa lor, de suverani* tate» lor sftu de vreun lucru ase* mănător. Cele mai multe dintre ele aveau siuaţia unor naţiuni subjugate. D. Bevin a spus mai mult decât odată că Marea lîbitorie a renunţat astăzi la Imperialismul secolului XIX. Cu toate acestea, numai dacă nu închidem cehii, şi nu ne este teamă de adevăr şi de a numi adevărul neplăccut, necinste, vom fi desigur perfect justificaţi dacă vom considera timpurile din 1866 ca o perioadă de înflorire a imperialismului secolului trecut. In acea perioadă atât de tipică a politicii imperialiste din secolul XIX a fost stabilit aşa numitul regim Internaţional al Dunării. Şi dacă într’adevăr renunţăm la im*periatismul secolului XIX — cel puţin la Imperialismul secolului trecut — atunci dece că ne a*găţăm de aceste rămăşiţe de Imperialism ale perioadei pe care an» lăst-o. In urmă la mijlocul secolului trecut, când aşa numitul regim dunărean internaţional a fost creiat, nu numai că, însăşi existenţa statelor democrate din bazinul dunărean nu a fost niciodată menţionată, dar după câte ştim, nici măcar noţiunea de stat democrat nu exista. Atunci „regimul internaţional” creiat cu ajutorul presiuni pe faţă a imperialismului a fost introdus pe Dunăre. Şi acum ni se propune să bilim această ordine sub pretextul „posibilităţilor egale”, sub pretextul apărării principiului egalităţii statelor. Natural, că noi nu putem nicidecum să fim de acord cu a- aceasta. Nimeni nu va lua în serios o astfel de propunere. Nu de multă vreme s’a luat in discuţie principiul aşa numitelor posibilităţi egale. Ce poate fi mai bun decât un astfel de principiu, se sugerează, când posibilităţi egale se stabilesc fără nicio discriminare pentru toate statele ? Reprezentanţii acestui punct de vedere ies acum la iveală ca nişte campioni moderni ai principiului egalităţii în relaţiunile dintre state. Dacă aceasta este cazul, domnilor, să discutăm principiul egalităţii in mod serios şi cinstit. Dună- rea nu este singura cale pe apă de o maremportanţă internaţională. Mai există şi alte căi pe apă de o importanţă internaţională şi mai mare. Nu numai anumite fluvii sunt de o importanţă internaţională dar se ştie bine că drumurile maritime şi cu atât mai mult drumurile care leagă oceanele sunt de o mare importanţă internaţională mai mare decât sistemele fluviale. Dacă dorim într’adevăr să apărăm principiul „posibilităţilor egale” în chestiunea căilor pe apă, să aderăm la acest principiu în mod consecvent, aşa cum se cuvine unor adevăraţi campioni ai prin embri al egalităţii în reaţiunile dintre state. Dece nu apărăm atenei principiul „posibilităţilor egale” când e vorba de căi ne apă, care privesc Interesele multor state în mod special ? De exemplu, Canalul Suez sau Canalul Panama? Multe state sunt interesate în aceste două căi pe apă. Dacă trebue să devenim apărătorii înflăcăraţi ai principiului aşa numitelor „posibiltăţi egale”, atunci să discutăm aplicarea acestui principiu şi In cazul de mai sus. Oara sunt de acord apărătorii principiului „posibilităţilor aplicarea acestui princaj^^^iar ralul de Suez ? ^ . Sunt de acord apărătorii principiului „posibilităţilor egale” cu aplicarea acestui principiu şi la Canalul Panama ? Nu ar trebui să trecem sub tăcere aceste chestiuni. Mai curând sau mai târziu, vom ajunge oricum la ele In ceea ce priveşte Dunărea, făcând abstracţie de altceva, suntem acum puşi faţă în faţă cu o situaţie specifică pe care nu putem să nu o luăm în considerare. Bazinul dunărean cuprinde ţări care au suferit mult în acest război. Pe de altă parte, chiar în acest sector, au avut loc importanta schimbări politice şi tinerele democraţii care s-au format aici, nu au încă timp suficient pentru a soluţiona măcar problemele cele mai urgente ale refacerii postbelice. Bazinul dunărean cuprinde România, Bulgaria, Ungaria, Iugoslavia Cehoslovacia și anumite alte state. Aceste state au trecut prin timpuri grele in cursul celui de al doilea război mondial. Ele au suferit din greu în timpul războiului. Au fost foarte slăbite şi nu orice (Continuare la Ultima Oră) PRETEXTUL „POSIBILITĂŢILOR EGALE“ URMELE RĂZBOIULUI LA PRAGA Străzile strâmte, căţărate pe sub maluri stâncoase într’o insulă fie verdeaţă, unde sgomotele tramvaielor nu mai pătrund, se strângeau, îngrămădindu-se şi privind sperioase asupra treptelor care duceau în oraşul viu din vale; casele erau mici, cu uşi ca pentru Statu-Palmă, cu ferestre ca pentru păpuşi, in care mâini gospodine au pus pere multe şi mere galbene; oamenii priveau altfel, cu o pâclă parcă în ochii blânzi şi cu ceva prăfuit în vorba domoală; biserici mai cuminţi, cu mai multă migală lucrare, erau stăpănite de o tăcere mai copleşitoare, venind de pe mormintele multe şi vechi de aici. Eram în Stare Mesto, oraşul vechiu, adică în cea dintâi aşezare, care avea să devină mai târziu marea metropolă. Şi aici, ca şi în restul oraşului nou — a lui Nove Mesto şi a celorlalte 17 districte din Fraga — răsboiul a trecut de mult şi pacea atât de dorită de liniştiţii cetăţeni, îşi aşează temeinicele in-Istiutoţii. Şi Praga a suferit de pe urma I răsboiului, dar a fost mai mult o suferinţă omenească, morală şi fizică. De aceea poate pacea a înlocuit atât de repede răsboiul cu ale lui. Câmpiile din jurul Capitalei cehe nu sunt sfârlogite de lipsa ploii. Seceta care a bântuit ţara noastră, acolo a fost necunoscută. Temperaturile ţintind către punctul de fierbere al apei, aşa cum s’au văzuit în ultimele două veri la Bucureşti, sunt lucruri de necrezut la Praga. De aceea nici nu trebuie şi nici ,nu e cu putinţă o comparare a stărilor de acolo cu pretenţiile multor prea grăbiţi, nerăbdători,, de aici. Şi totuşi, în Stare Mesto, răsboiul a lăsat o urmă. Şi totuşi în Praga sunt urme ale răsboiului. Le-am văzut şi poate de aceea am gândit că altă lume e acolo, pentru că altele au fost întâmplările şi situaţiile acolo. In Praga te întâmpină în fiecare stradă aproape, câte o placă pe care stau scrise câteva mume — trei sau patru. Alături o coroană de flori artificiale, bronzate, o candelă şi, uneori, un buchet de flori de câmp. Sunt locurile unde au căzuit în timpul luptei de rezistenţă, tinerii şi bătrânii, femei şi bărbaţi, împotrivindu-se unui duşman care s-a arătat făţarnic şi crud. Aproape în fiecare stradă este câte o asemenea placă şi nu rareori sunt câte două şi trei pe aceeaşi stradă. Acestea sunt urmele răsboiului la Praga. Poate e mult spus. (Continuare in pag. 2-a) ★ PRAGA, Stare Mesto: Catedrala Ioan Huss. In stânga, vechiul orologiu al primăriei, acum în dărâmare