Universul - Capitala, octombrie 1946 (Anul 63, nr. 225-250)

1946-10-14 / nr. 236

Anni al 64*tea­­ 6 Pagini Fondator: LUIGI CAZZAVILLAN Proprietar: „UNIVERSUL“ S. A. înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfo» 30$ LEI CELE DIN URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE $1 TELEFONICE REDACŢIA SI ADMINISTRAŢIA­ BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU NR. 23.S3 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3 M­­#: SECRETARIATUL DE REDACŢIE: 3.30 15 APARE SUB CONDUCE­REA UNUI COMITET DE DIRECŢIE S­PECULA După o scurtă perioadă de o­­pine — la lunile de vară —, cursa preţurilor s’a deslănţuit din nou. Şi încă într’un ritm care tinde, parcă, să pue in um­­bră toate salturile de până a­­cum. Primei a mişcări s’au înregis­trat pe piaţa zarzavaturilor şi a altor câteva articole alimen­tare de strictă necesitate: lap­tele şi derivatele lui, păsările, ouăle, carnea. Pentru cele mai multe din acestea (cartofi, cea­pă, roşii, ardei- morcovi), pro­centul de scumpire s’a ridicat la dublu, in ultimele două săptă­mâni. Pentru altele, încă și mai sus, vinetele rareori se mai pot găsi sub o mie lei bucata, iar cele prm­ai răsărite se vând intre JSOO—3000 lei bucata. Pentru fe­lină, care acum zece zile se pu­tea cumpăra cu 2.500—3.000 lei legătura de 4—5 bucăţi, ţi se cere azi 2.000 şi 3.000 lei pe bu­cată. Dar usturoiul ,care a ajuns la 1000 de lei căpăţăna şi la 30.000 lei reg. ?­In faţa acestui val nestăvilit de scumpete, care se produce tocmai în to­tvii aprovizionărilor de iarnă, toate calculele gospo­darului sunt date peste cap. El constată că intre posibilităţile lui de plată ţi nivelul excesiv al preţurilor de pe piaţă s’a des­chis o prăpastie, care provoacă vestiglia punicei. Preţurile ce se practică azi pe piaţa noastră au ajuns inabor­dabile chiar pentru categoriile mai înstărite de cetăţeni. Este normală această situaţie? ■Este ea măcar justificată din punct de vedere economic ? Se pare că nu. Pentru că, orice s’ar crede, marfă se găseşte la producători. Şi se găseşte în can­tităţi care ar putea satisface — cu eforturi coordonate — nece­sităţile minimale de consum ale întregei populaţii. Dovadă e că, la preţuri ridicate, găseşti orice fel de marfă şi in cantităţi ad libitum. Dar tocmai aci e punctul viţios : condiţiunile in care se aprovizionează târgul al­imentar şi condiţiunile in care circulă se desface marfa. S’au lăsat prea multe porţi deschise acaparatorilor şi intermediarilor, cari, interpunându-se între Pr°­­ducător îi consumator, scumpesc automat marfa. In afară de a­­ceasta, controlul pieţei funcţio­nează defectuos, de îndată ce el se limitează aproape numai la comerţul de detaliu, scăpând din vedere locul de aprovizionare, la producător şi neurmărind mişcarea mărfii pe toată linia de circulaţie, până ajunge la consumator. Puse să lucreze in cuprinsul acestui sistem viţios, nici servi­ciile oficiale de colectare şi nici aprovizionările prin economaie n’au putut să-şi dea randamentele aşteptate­ la fiecare pas lovit­­­du-se de concurenţa şi atmosfera ostilă creată de acaparatori, a­­tunci când concurenţa nu se an­gajează chiar intre colectori şi colectori sau intre delegaţii e­­conomatelor, ei intre ei. D. ministru al justiţiei a anunţat înăsprirea măsurilor pentru com­baterea speculei şi a sabotajului e­­conomic. E vorba de înfiinţarea unor instanţe speciale, de struc­tură şi caracter popular, care să judece, după o procedură acce­lerată, toate infracţiunile în le­gătură cu comerţul de cereale şi alimente. Sunt măsuri binevenite, in­contestabil, de îndată ce îşi pro­pun să restabilească spiritul de i legalitate, de cumpărare şi de o­­m­enie în comerţul alimentar, chemând la ordine, prin sanc­ţiuni înăsprite, pe toţi profesio­niştii speculei ilicite şi ai acapa­rărilor, pe toţi rechinii şi abu­zivii vieţii noastre economice. Paralel, insă, cu aplicarea noi­lor măsuri împotriva speculei şi sabotajului, sunt necesare mă­suri pozitive pentru reorganiza­­­rea pe baze practice şi gospodă­reşti a serviciilor de aprovizio­­­­nare pe întreaga ţară, începând cu oficiile economice judeţene şi comunale, care trebue să aibă­­ evidenţa exactă şi la zi a dispo­nibilităţilor şi nevoilor locale şi încheind cu organele de colec­tare şi distribuţie. Nevoia de coordonare a ordinelor şi dispo­­ziţiunlor celor dintâi şi a acti­vităţilor pe teren ale celor de al doilea, este imperioasă, dacă ţi­nem ca sforţarea de aprovizio­nare minimală a ţării, la preţuri suportabile, să dea rezultate, fără să se încurce adeseori în acţiuni de contracarare recipro­că, de care profită reţeaua in­termediarilor acaparatori şi spe­culanţi. LUCRĂRILE CONFERINŢEI DE PACE VOR CONTINUA PE BORDUL TRANSATLANTICULUI „ACQUITANIA“ , Paris, 12 (Radar). — Cores­pondentul agenţiei „Reuter” transmite: Deşi conferinţa de pace 1* ■fârşit în mod efic. Marţi 15 Octombrie, lucrările confe­­sienţei de pace, care au durat 11 săptămâni, vor continua pe bordul transatlanticului „Aequitania”, angajat la cere­rea d-lui Kevin, ministrul de externe al Marei Britanii, în urma hotărârii de a se convoca consiliul miniştrilor de afaceri străine la New-York. Vasul va sosi într’uin port francez pentru a lua pe bor­dul său pe membrii delegaţii­lor franceză, sovietică şi nord­­americană. La aflarea hotărârii de a se angaja acest vas, un membru al delegaţiei nor­d-americane la conferinţa de pace a decla­rat: ,In felul acesta vom putea să ne continuăm lucrările şi să terminăm textele tuturor tra­tatelor de pace astfel încât atunci când miniştrii de exter­ne se întrunesc la New-York ei să aibă în faţă textele com­plete cu arătarea limpede a articolelor votate sau nevotate de conferinţa de la Paris. Călă­toria ne va face să câştigăm timp”. * Londra, 12 (Rador). — Hotărâ­re* WMll de S Erneut Revia de a închiria transatlanticul „Ac­­quitana”, care şi-a terminat ca­riera de vas transportator de trupe, pentru o călătorie specială cu delegaţii celor patru mari pu­teri de la conferinţa de pace de la Paris la Adunarea Generală a Organizaţiunii Naţiunilor Unite din New York, a provocat Sâm­bătă seara la Londra zvonul că cei patru miniştri de afaceri străine se vor întruni în consi­liu chiar în timpul traversării Ci­ocanului Atlantic, cu toate că cercurile oficiale păstrează rezer­vă asu­pra faptului dacă d. Bo­vin va călători însoţit de d. Vieceslav Molotov, ministrul de externe al Uniunii Sovietice, de d .James Byrnes, secretarul de­partamentului de stat nordame­­rican, şi de d. Georges Bldank­, prim ministru al Franţei. Impresiunea că Intenţia de la Început­ul fort se folosească vasul „Acquitania" drept sediul unei conferinţe plutitoare, in parte, departe de publicitatea ce a Împiedicat negocierile de la Pa­ris, miniştrii de afaceri străine să se poată concentra asupra problemelor rămase până in pre­zent nerezolvate, este alimentată de anunţarea făcută in comuni­catul special oficial de Sâmbătă, după care o mare parte a lucră­rilor premergătoare pentru co­n­­siliul miniștrilor de afaceri străi­ne dest New York va fi făcută pe bordul acestui vas. PARCHETUL GENERAL A DECLARAT RECURS IN CĂZUI MAI MULTOR CRIMINALI DE RĂZBOI Parchetul general al Curţii de I Apel, socotind că în mod greşit I Curţile criminale au achitat pe I unii acuzaţi iar pe alţii l-au con­damnat la pedepse prea mici prin­­aceea că au reţinut numai unele I din învinuirile ce l1 se aduceau, ș­i a declarat recurs la înalta Curte , de Casaţie Împotriva deriziunilor I respective.­­ Astfel au fost atacate cu recurs deciziile prin care au fost achi­tate: generalii Dăscălescu şi Cea­­lâc ; locot. col. Const. Perju; col. Gh. Cristescu; Leopold Wender; Dum. Viasz ; Leon Neumann; Sa­­fian Francisc ; Nic. Cojan. De asemenea deciziile prin care, au fost condamnaţi: col. Gh. Bre­­zeanu, Horia Cosmoviei, general N. Stoenescu, Radu Pavel,­ Ion Po­­pescu, — parchetul găsind că nu­mai prin o greşită aplicare a le­gii li s’au aplicat pedepse prea mici. A NINS IN JUDEŢUL DÂMBOVIŢA Tărgovişti" 12 Oct. Pe munţii din nordul judeţu­lui Dâmboviţa a căzut zăpadă a­­bundentă, din care cauză timpul s’a răcit. Zilele trecute a plouat în toate regiunii® din judeţ, înlesnind mult facerea arăturilor şi semă­năturilor de toamnă. TEHNICA RUSA Profesorul sovietic A. Zvorâ­­chin publică în ziarul „Pravda” un articol intitulat „Gândirea tehnică rusă”, din care extragem următoarele date referitoare la marea contribuţie a poporului rus la tezaurul universal al ştiin­ţei şi tehnicii: Printre primii savanţi ruşi, li­nul din locurile de frunte îl ocu­pă Mihail Lomonosov, care a se­­zisat cu zeci de ani mai devre­me ideile fundamentale ale ştiin­ţelor naturale, temelia generală a tehnicii. Genialul savant rus Ivan Pal­­zunov nu numai că a construit prima maşină cu aburi din lume, dar a preconizat şi ideia unui motor universal, menit să înlo­cuiască roţile hidraulice primiti­ve cu maşina cu aburi. Marele Watt a creiat maşina sa abia la 20 ani de la construirea maşinii lui Polzunov. Prima linie telegrafică a fost inaugurată în Rusia, între Peter­sburg şi Krondstadt, la 7 August 1839, lucrării lui Humpry Davy, care a pus bazele iluminatului elec­tric, savantul rus Vasili Petrov a făcut primele încercări de a utiliza curentul electric pentru iluminat. Primul m­otor electric, bazat pe o mişcare de rotaţie, a fost cons­truit în 1834 de Boris Iacobi, pro­fesor la Universitatea din Peter­sburg. Mihail Dolivo-Dobrovolschi a jucat un rol excepţional în pro­blema transmiterii energiei elec­r­tr­ont­ani Înainte de apariţia­­ trice la distanţă, construind pri­mele instalaţii de curent alterna­tiv trifazic. Inginerii ruşi au jucat, de ase­meni, un rol important în desvol­­tarea metalurgiei. Metalografia a fost creiată de Dmitri Cernov, savant-metalurg rus cu renume­­ mondial. Lucrările lui au deschis­­ calea unei largi aplicări practice ■ a oțelurilor. Metalurgia modernă a aurului se întemeiază pe cercetările teo­retice făcute în al patrulea de­ceniu al secolului trecut de sa­vantul rus Piotr Bagration. Galvanoplastia, o nouă ramură a tehnicii, a fost creiată de sa­vantul rus Iacobi. Strălucita pleiadă a chimiştilor ruşi, în frunte cu marele Dmitri Mendeleev, creatorul sistemului periodic al elementelor, se bucu­ră de un renume universal Cunoscutul chimist rus Nicolai Zinin a pus cel dintâi bazele pro­ducţiei de culori de anilină, una dintre cele mai importante ra­muri ale industriei chimice. Serghei Lededev e creatorul cauciucului sintetic. Savanţii şi inginerii ruşi au merite mari şi nu crearea ramuri noul ale tehnicii, cum ar fi aviaţia şi telecomunicaţiile. Succesul fraţilor Wilbur şi Or­ville Wright, cari au realizat în 1 Decembrie 1903 primul sbor cu­­ un avion prevăzut la un motor­­ cu patru cilindri, acţionând cu o benzină, se datoreşte studierii­­ bazelor teoretice ale navigaţiei aeriene şi creiării aerodinamicii. (Continuare in pag. 2-a) Un grup de studenţi ai Institute­im de aviaţie din Moscova cer­cetând construcţia unor avioane Pregătiri pentru executările de la Nuernberg Neurnberg, 12 (Rador). — Colo­nelul Andruaş, şeful­ serviciului de securitate al Palatului de Jus­tiţie de la Nuernberg, comunică următoarele: 1. Executarea celor 11 condam­nati la moarte nu va fi radio­difuzată; 2. Conferinţa de presă a celor opt ziarişti admişi la execuţie va avea loc în curând; 3. Nici un ziarist prezent nu va putea părăsi incinta curţii în­chisorii, îainte de sfârşitul exe­cuţiei; şi 4. Se confirmă în mod oficial că nici o fotografie a execuțiilor nu va fi publicată. UN AVION DAKOTA S’A PRĂBUŞIT IN PACIFIC San Francisco, 12 (Radar). — Un avion „Dakota”, intitulat ,Jha­­kesequence” s’a prăbuşit Vineri in Pacific, după plecarea lui din Honolulu spre San Francisco. Operatorul de radio a transmis că avionul „se prăbuşeşte”, după care s'a produs o tăcere desăvâr­şită. După câtva timp, s-a auzit prin radio o voce slabă ce spunea că avionul se înălţă deasupra valu­rilor. Pilotul a semnalat că motivul acestui accident este lipsa de car­buranţi pentru a ajunge la San Francisco. Serviciul de pază al coastelor a pornit în ajutor spre scena ac­cidentului. In afară de membrii echipaju­lui, se mai aflau pe bordul avio­nului şi trei pasageri. * New-York, 12 (Radolf). — Poli­ţia din localitatea Alexandria, din statul Virginia, anunţă că un avion necunoscut s’a prăbuşit şi a fost incendiat Intr’o regiune acoperită cu păduri dese, spre care au fost trimise echipe de ajutor. Poliţie anunţă moartea a două persoane în acest accident, avio­nul fiind de tip uşor din materia­lele militare de prisos. Rio de Janeiro, 12 (Frador). — Şase persoane ,între care două­­ femei, au fost omorîte când un­­ avion militar brazilian s-a cioc­nit de muntele Pico de Tijuca. Avionul participase la marile manevre aeriene de Vineri de la baza aeriană Santa Cruz. Victimele au fost complet car­bonizate căci avionul a făcut ex­plozie și a luat foc in că­­dere. Erupţia unui vulcan din insula Tongan Londra, 12 (Rador). — Se a­­nunţă că un vulcan a făcut er­­upţie în insula Tongan, din ar­hipelagul Nianafoou, insulă ce va trebui evacuată imediat. Cu toate că ştiri anterioare a­­nunţau intenţia locuitorilor de pe insulă să rămână la locurile lor, continua activitate vulcanică şi cutrem­urile de pământ arată că este cu putinţă o erupţie finală, astfel că toţi cei 1.300 de locui­tori vor fi luaţi pe bordul vasu­lui neozelandez „Matua”, pentru a fi duşi în portul Vavau, cel mai apropiat de arhipelagul lor. CONDIŢIA SOCIALĂ A SCRIITORULUI Nu poate fi vorba de comentat iintr’un simplu articol de ziar două poziţii estetice antagonice discutate cu lux de amănunte şi argumente în cărţile de specia­litate. Trebue însă subliniat că între cele două tipuri artistice care se perindă în istoria artei şi literaturii, acel impus de li­beralism pare astăzi de tot ana­cronic. Artistul care se opune societăţii, sigularizat, excentric, care scrie pentru sine sau pentru câţiva aleşi şi dispreţueşte pu­blicul, nu mai poate interesa prezentul, pe care socialul îl do­mină. Ori­cât va fi căutat pe vremuri să ridiculizeze critica li­­berală pe artistul-cetăţean, totuşi , acesta este tipul de artist pe care­­ vremurile noi îl impun. Fireşte,­­ înseamnă că celălalt tip ar­tistic a dispărut cu desăvârşire, după cum pe vremea triumfului deplin al liberalismului, Proudhon ştia să distingă din picturile lui Coubert pe artistul-cetăţean. Dar în epoca noastră, în care socialul trece pe primul plan, principiul autonomiei esteticului ni se pare convenţional, artificial şi demo­dat. Rezoluţia adoptată de Uniunea sindicatelor ziariştilor, artiştilor şi scriitorilor arată că scriitorii şi artiştii români au înţeles spiritul vranei Astfel, Uniunea aradtea­­telo­r, artiştilor şi scriitorilor a ho­­tă­rit­ „Lupta împotriva reacţiu­­nii şi a rămăşiţelor fascismului pe plan Intern şi internaţionali“. iar pentru consolidarea păcii s'a hotărît «sprijinirea Federaţiei Sin­dicale Mondiale. In lupta pentru pace scriitorii români şi-au dat mâna cu confraţii francezi, care dela dreapta catolică până la ex­trema stângă au condamnat în u­­nanimitate războiul, duşmanul de moarte al omenirii şi civilizaţiei Seceta nu este desigur un ele­ment poetic; este însă o nenoro­cire naţională, faţă de care insen­sibilitatea­­sau ironia pot apărea ca deosebit de josnice. Fireşte că seceta nu poate fi combătută cu pictură sau cu muzică; lumea primeşte însă cu satisfacţie ştirea că artiştii şi scriitorii neamului înţeleg să susţină imoral şi, în li­mitele posibilităţii, material, lup­ta împotriva secetei şi ajutorarea regiunilor înfometate. Scriitorii, ziariştii şi artiştii ro­mâni au dat dovada, odată mai mult, că împărtăşesc îngrijorările poporului românesc şi că ştiu, în momente grele, să părăsească bi­roul, biblioteca sau atelierul şi să se intereseze de durerile, sufe­rinţele sau nădejdile celor mulţi. Al. Dimitriu-Păuşeşti Un comandament special pentru aprovizionarea regiunilor bântuite de secetă printr’un jurnal al consiliului­­­ţa cărora cade aducerea la înde­­de miniştri s'a instituit în cadrul pl nire a acelor măsuri şi deci­­acţiunii comisiunei interm niste­ zium.­riale, un comandament special. De asemenea, toate departa­­cu depline puteri, pentru aprov -­mentele, autorităţile militare, ilu­zionarea regiunilor bântuite de stituţiile de stat , instituţiile secetă cu unelte agricole şi pro-­­ particulare, sunt obligate a da duse raţion­alizate şi monopol­ian­te, necesare gospodăriilor ţără­neşti şi în deosebi pentru aprovi­,concursul lor delegatului guver­nului pentru aducerea la îndepli­nire a însărcinăr lor conferite zionarea producătorilor agr­ioli , prin prezentul jurnal, din regiunile excedentare cu ace- Oficiile economice judeţene şi leaşi categorii de mărfuri, în comunale, organele I.N.C.D.O.R, scopul uşurării colectăr­i cerea- precum şi toate inst­­uţiile şi în­­leior.­­­treprinderile de stat sau particu­lare, care produc, colectează şi distribuie produsele menţionate mai sus sau care co­lctează ce­reale, su­nt obligate să execute toate măsurile, directivele, deri­ziunile, însărcinările şi atribu­­ţ­­nile ce le vor fi date de către delegatul guvernului. La cererea delegatului guver­nului, ministerul finanţelor v­­a pune la dispoziţie creditele nece­sare în scopul aducer­i la înde­­plinnire a prevederilor acestui jurnal, în limita creditelor des­chise. D. ministru subsecretar de stat­­ dr. Oeriu, comisar general al gu­­nrror­­­vernului pentru legăturile cu Co­misia aliată de control, a fost în­­sărcnat cu exercitarea atribu­­țiunlor comendamentu­lui special, în calitate de delegat al guver­nului. Măsurile şi­­ deciz­­nile luate de delegatul guvernului, în cadrul directivelor generale date de gu­vern, sunt obligatorii şi executo­ri pentru toate departamentele şi instituţiile de stat şi particu­lare În atribuţiunea şi competen­ Kr. 236 Luni 14 Octombrie 6 Pagini DISCURSUL D-LUI MOLOTOV ASUPRA TRATATULUI DE PACE CU ROMÂNIA Paris 12 (Agerpres). — Cores­pondentul­­ special al Agenţiei TASS transmite: Domnule preşe­dinte, domnilor delegaţi, chestiu­nea pe care o discutăm acum — tratatul de pace cu România — este de mare importanţă pentru întreaga problemă a restabilirii păcii în Europa şi in special în Sud-Estul european. Soarta Romaniei dacă ne refe­rim la ultimii ani, este foarte ca­racteristică, pentru acea schimba­re a situaţiei in Europa, de care toţi ne dăm seama de când regi­murile fasciste din ţările Inamice s au prăbuşit şi regimurile demo­crate s’au ridicat, aceasta însem­nând o radicală reconstrucţie şi îndrumarea acestor state pe o nouă c®le, modernă de viaţă. Ştim cu toţii că România a fost statul care printr’o acţiune hotă­­rîtă s’a eliberat de regimul fascist al lui Antonescu, s’a alăturat a­ Jiaţilor şi astfel a înlăturat rolul nefast de servitor al Germaniei hitleriste, apucând pe o nouă cale în rândurile aliaţilor. împreună cu noi, împreună cu trupele aliate noua Românie de­mocrată a început lupta pentru în­­rângerea lui Hitler, a făcut sacri­ficii considerabile în această lupta şi noi toţi recunoaştem serviciile aduse de poporul român acestei cause. Este suficient să spunem că noi toţi socrtim necesar şi just de a rezolva problema Transilvaniei de Nord în tratatul de pace, de o manieră care să satisfacă intere­sele naţionale fundamentale şi as­piraţiile naţiunii române. Discutarea tratatului de pace cu România a scos la iveală şi alte probleme mai generale. Senatorul Wanderberg a fost acela care a contribuit în primul rând la acea­sta prin cuvântarea sa referitoare la problema dimăren­ă, luată cu un tot, şi la problema aşa numite­lor posibilităţi economice egale. Natural că voi trebui să insist şi asupra acestei probleme. Trebue să spun că discursul reprezentan­tului iugoslav,­­ Kardely a con­stituit un splendid răspuns dat cu­­vântărilor asupra problemei du­nărene şi a ajutat deasemenea să clarifice problema principiului „posibilităţilor egale” care este prezentat de anumiţi reprezentanţi ai Statelor Unite şi Marei Britanii ca unul din ceie mai inalte prin­­cpii ale­ timpurilor, noul. Astfel mi­siunea mea a devenit considerabil mai uşoară. PROBLEMA DUNAREANA In primul rând trebue subliniat că d­ voesc să rezolve problema dunăreană în tratatele de pace cu foştii sateliţi ai Germaniei, ei do­resc să soluţioneze problema navi­gaţiei pe Dunăre pe calea ordine­lor date către statele învinse. De fapt ei doresc să-şi creze un avantaj din această posibilitate pentru a restaura poziţia privile­giată pe Dunăre a anumitor mari puteri, care In mod evident nu se îngrijesc de suveranitatea sau de Interesele naţionala ale statelor dunărene, ci voesc să dicteze şi să-i impună voinţa lor pretutin­deni. Ele intenţionează să facă a­­ceasta aşa fel încât orice va fi stabilit în tratatul de pace care impune anumite condiţiuni statelor Învinse, să se refere şi la cele­lalte state dunărene (Iugoslavia şi Cehoslovacia), car sunt aliaţii noş­tri, care au luptat împreună cu nol împotriva inamicului comun şi cărora noi nu avem dreptul să le dictăm, el cu care ar trebui să menţinem prietenia, dezvoltând o cooperare amicală. Statele învinse şi statele aliate, au fost băgate în aceeaşi grămadă tocmai pentru pregătirea drumului in vederea unei influenţe economice în ■ sec­torul dunărean. Trebue socotit acest fapt *­ cer« corect? Duce aceasta la o pace de­mocratică? Nu este pentru prima oară că problema dunăreană este ridicată după război. La conferinţa de la Potsdam, gu­vernul american a ridicat proble­ma regimului dunărean, prezentând propriul său proect referitor la „regimul Internaţional al căilor de apă Interne”. Acest proect nu s’a ocupat numai de regimul navi­gaţiei pe Dunăre, ei şi de aceia pe Rin, Oder şi Canalul Kiel şi în acelaş timp a ridicat problema strâmtorilor Mării Negre.. UN FEL UNILATERAL DE A DISCUTA PROBLEMA Proiecte de acest gen nu fac de­cât să accentueze felul unilateral in care se ridică această problemă din nou. Această manieră unilate­rală este deasemeni menţinută şi la ridicară problemei dunărene in momentul de faţă. Se incearcă a ne convinge că re­gimul internaţional dunărean a fost instituit încă de conferinţa de la Paris din 1859, că acest regim care a creiat o poziţie privilegiată în bazinul dunărean, pentru Marea Britanii, Franţa Prusia şi anumite alte state neducărie, există deja­­ de 90 ani. Ni se spune încă şi as­tăzi că acesta este de fapt un re­gim ideal pentru Dunăre In tim­purile noastre. Dar vreau să amin­tesc senatorului Vandenberg că a­­tunci când Conferinţa de Pace din Paris din 1856 a avut loc acum 90 ani, timpurile erau cu totul altele. E deajuns să spun că In a©e* vreme sclavia negrilor încă există în Statele Unite ale Americii, scla* via din America încă nu fusese desfiinţată. In ceea ce priveşte statele des« pre care discutăm acum, ca State democratice dunărene, În ace» vre­mea deabea că se Îngrijea cineva de independenţa lor, de suverani* tate» lor sftu de vreun lucru ase* mănător. Cele mai multe dintre ele aveau siuaţia unor naţiuni subjugate. D. Bevin a spus mai mult decât odată că Marea lîbito­­rie a renunţat astăzi la Imperia­lismul secolului XIX. Cu toate a­­cestea, numai dacă nu închidem cehii, şi nu ne este teamă de ade­văr şi de a numi adevărul neplăc­cut, necinste, vom fi desigur per­fect justificaţi dacă vom considera timpurile din 1866 ca o perioadă de înflorire a imperialismului se­colului trecut. In acea perioadă atât de tipică a politicii imperialiste din secolul XIX a fost stabilit aşa numitul re­gim Internaţional al Dunării. Şi dacă într’adevăr renunţăm la im*­periatismul secolului XIX — cel puţin la Imperialismul secolului trecut­­ — atunci dece că ne a*­găţăm de aceste rămăşiţe de Impe­rialism ale perioadei pe care an» lăst-o. In urmă la mijlocul secolu­lui trecut, când aşa numitul re­gim dunărean internaţional a fost creiat, nu numai că, însăşi exis­tenţa statelor democrate din bazi­nul dunărean nu a fost niciodată menţionată, dar după câte ştim, nici măcar noţiunea de stat demo­crat nu exista. Atunci „regimul in­ternaţional” creiat cu ajutorul presiuni pe faţă a imperialismului­­ a fost introdus pe Dunăre. Şi acum ni se propune să bilim această ordine sub pretextul „posibilităţilor egale”, sub pretex­tul apărării principiului egalităţii statelor. Natural, că noi nu putem nici­decum să fim de acord cu a- a­ceasta. Nimeni nu va lua în serios o astfel de propunere. Nu de­ multă vreme s’a luat in discuţie principiul aşa numitelor posibilităţi egale. Ce poate fi mai bun decât un astfel de principiu, se sugerează, când posibilităţi egale se stabilesc fără nicio discriminare pentru toate statele ? Reprezentanţii acestui punct de vedere ies acum la iveală ca nişte campioni moderni ai principiului egalităţii în rela­­ţiunile dintre state. Dacă aceasta este cazul, domni­lor, să discutăm principiul egalită­ţii in mod serios şi cinstit. Dună-­­ rea nu este singura cale pe apă de o mare­mportanţă internaţională. Mai există şi alte căi pe apă de o importanţă internaţională şi mai mare. Nu numai anumite fluvii sunt de o importanţă internaţiona­lă dar se ştie bine că drumurile maritime şi cu atât mai mult dru­murile care leagă oceanele sunt de o mare importanţă internaţională mai mare decât sistemele fluviale. Dacă dorim într’adevăr să apă­răm principiul „posibilităţilor ega­le” în chestiunea căilor pe apă, să aderăm la acest principiu în mod consecvent, aşa cum se cuvine u­­nor adevăraţi campioni ai prin em­­­b­ri al egalităţii în reaţiunile din­tre state. Dece nu apărăm atenei princi­piul „posibilităţilor egale” când e vorba de căi ne apă, care privesc Interesele multor state în mod spe­­cial ? De exemplu, Canalul Suez sau Canalul Panama? Multe state sunt interesate în aceste două căi pe apă. Dacă trebue să devenim apărăto­rii înflăcăraţi ai principiului aşa numitelor „posibiltăţi egale”, atunci să discutăm aplicarea acestui prin­cipiu şi In cazul de mai sus. Oara sunt de acord apărătorii principiu­lui „posibilităţilor apli­carea acestui princaj^^^iar ralul de Suez ? ^ . Sunt de acord apărătorii princi­piului „posibilităţilor egale” cu a­­plicarea acestui principiu şi la Ca­nalul Panama ? Nu ar trebui să trecem sub tăcere aceste chestiuni. Mai curând sau mai târziu, vom ajunge oricum la ele In ceea ce priveşte Dunărea, făcând abstrac­ţie de altceva, suntem acum puşi faţă în faţă cu o situaţie specifică pe care nu putem să nu o luăm în considerare. Bazinul dunărean cuprinde ţări care au suferit mult în acest răz­boi. Pe de altă parte, chiar în acest sector, au avut loc importanta schimbări politice şi tinerele demo­craţii care s-au format aici, nu au încă timp suficient pentru a solu­ţiona măcar problemele cele mai urgente ale refacerii post­belice. Bazinul dunărean cuprinde Ro­mânia, Bulgaria, Ungaria, Iugo­slavia Cehoslovacia și anumite alte state. Aceste state au trecut prin timpuri grele in cursul celui de al doilea război mondial. Ele au su­ferit din greu în timpul războiului. Au fost foarte slăbite şi nu orice (Continuare la Ultima Oră) PRETEXTUL „POSIBILITĂŢILOR EGALE“ URMELE RĂZBOIULUI LA PRAGA Străzile strâmte, căţărate pe sub maluri stâncoase într’o insulă fie verdeaţă, unde sgomotele tramvaielor nu mai pătrund, se strângeau, în­gră­mădindu-se şi privind sperioase asupra trepte­lor care duceau în oraşul viu din vale; casele erau mici, cu uşi ca pentru Statu-Palmă, cu ferestre ca pentru păpuşi, in care mâini gospodine au pus pere multe şi mere galbene; oamenii priveau altfel, cu o pâclă parcă în ochii blânzi şi cu ceva prăfuit în vor­ba domoală; biserici mai cuminţi, cu mai multă migală lucrare, e­­rau stăpănite de o tăcere mai co­pleşitoare, venind de pe mormin­tele multe şi vechi de aici. Eram în Stare Mesto, oraşul vechiu, adică în cea dintâi aşe­zare, care avea să devină mai târziu marea metropolă. Şi aici, ca şi în restul oraşului nou — a lui Nove Mesto şi a ce­lorlalte 17 districte din Fraga — răsboiul a trecut de mult şi pa­cea atât de dorită de liniştiţii ce­tăţeni, îşi aşează temeinicele in-I­stiutoţii.­­ Şi Praga a suferit de pe urma I răsboiului, dar a fost mai mult o­­ suferinţă omenească, morală şi fizică. De aceea poate pacea a în­locuit atât de repede răsboiul cu ale lui. Câmpiile din jurul Capitalei cehe nu sunt sfârlogite de lipsa ploii. Seceta care a bântuit ţara noastră, acolo a fost necunoscu­tă. Temperaturile ţintind către punctul de fierbere al apei, aşa­­ cum s’au­ văzuit în ultimele două veri la Bucureşti, sunt lucruri de­­ necrezut la Praga.­­ De aceea nici nu trebuie şi nici ,nu e cu putinţă o comparare a stărilor de acolo cu pretenţiile multor prea grăbiţi, nerăbdători,, de aici.­­ Şi totuşi, în Stare Mesto, răs­boiul a lăsat o urmă. Şi totuşi în Praga sunt urme ale răsboiu­­lui. Le-am văzut şi poate de aceea am gândit că altă lume e acolo, pentru că altele au fost întâmplă­rile şi situaţiile acolo. In Praga te întâmpină în fie­care stradă aproape, câte o pla­că pe care stau scrise câteva mu­me — trei sau patru. Alături o coroană de flori artificiale, bron­zate, o candelă şi, uneori, un bu­chet de flori de câmp. Sunt locu­rile unde au căzuit în timpul lup­tei de rezistenţă, tinerii şi bătrâ­nii, femei şi bărbaţi, împotrivin­­du-se unui duşman care s-a ară­tat făţarnic şi crud. Aproape în fiecare stradă este câte o asemenea placă şi nu ra­reori sunt câte două şi trei pe aceeaşi stradă. Acestea s­unt urmele răsboiu­­lui la Praga. Poate e mult spus. (Continuare in pag. 2-a) ★ PRAGA, Stare Mesto: Catedrala Ioan Huss. In stânga, vechiul orologiu al primăriei, acum în dărâmare

Next