Universul, iunie 1948 (Anul 65, nr. 125-147)

1948-06-11 / nr. 133

Anul al 65-lea Fondator: LUICI CAZZAVILLAN Proprietar: „UNIVERSUL“ S. A. înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov 8 PAGINI 4 LEI Taxa poștală plătită In numerar­­ conform aprobării Dir. G-rale P. T. T. Jir. 26.064/939 CELE SIN URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA. TELEGRAFICE Sl TELEFONICE REDACŢIA Sl ADMINISTRAŢIA, BUCUREȘTI,STR.BREZOIANU NR. 23*35 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI­­ 3.30.10: ~ ~ ~------------- ' RMI REDUCEREA REPARAŢIILOR Suntem, în plin e­­for­t de reconstrucţie, în plină muncă de în­tărire şi desvoltare a vieţii noastre econo­mice. Cele 20 de mili­arde investiţii arată cât de vaste simt pro­porţiile acestui efort. Deşi aceste 20 de mi­liarde nu sunt decât începutul acţiunei de investiţie. Investiţiile vor con­tinua. Efortul depus pentru întărirea şi desvoltarea vieţii noa­stre economice va fi din ce în ce mai mare pentru a putea clădi o ţară nouă şi bogată în care să dispară toate urmele trecutului ne­fast. Era clar că acest­­­­fort avea să fie mult înlesnit dacă ne-ar fi fost micşorate obliga­ţiunile reparaţiilor de răsboiu datorate Uniu­nii Sovietice. Puteam însă să solicităm noi această m­icşorare ,când, se ştie câte dis­trugeri, cât jaf au fă­cut armatele antones­­ciene în Uniunea So­vietică? Puteam să so­licităm­ încă un gest de prietenie dela o ţară pe care o ataca­sem împinşi de ura fascistă care dăduse goade înveninate şi de­­meleagurile noastre ? Faţă de oricare, alta ţară am fi putut avea indoeli fie în accepta­rea ajutorării, fie în uşurarea obligaţiuni­lor reparaţiilor. Dela Uniunea Sovietică nu puteam avea însă de­cât răspunsurile pe care le-am avut: ne-au fost date, mereu, aju­toare iar acum, când am solicitat reducerea reparaţiilor, ne-a fost şters cu buretele 50% din ce mai aveam de dat. . . . De ce nu putea fi de­cât acesta răspunsul Uniunii Sovietice? De ce ni s-au dat mereu a­­­jutoare ca să ne refa­cem sau ca să scăpăm de foametea secetei iar acum ne-au fost reduse la jumătate o­­bligaţiunile reparaţii­lor? Pentru că Uniu­nea Sovietică — dat fiind regimul său so­cial — nu face din­­jefuirea sau măcar din slăbiciunea economi­că şi politică, a altor popoare obiectivul po­liticii sale externe ci, dimpotrivă, ea are in­teresul ca statele care îi sunt amice să fie a­­jutate pentru a­ fi pu­ternice, pentru a avea asigurate bazele eco­nomice ale prosperi­tăţii lor materiale şi ale independenţei lor naţionale. In ţările imperialis­te, marii financiari, marii industriaşi sau moşieri care domină economic şi politic a­­ceste ţări, ei îşi trag beneficiile nu numai din exploatarea pro­priilor lor popoare, ci mai ales din jefuirea celorlalte popoare, fie că aceste popoare sunt coloniale sau nu­mai dominate econo­mic şi politic de ţările imperialiste. Iată de ce aceste ţări imperialis­te au interesul să ţină celelalte popoare în inferioritate econo­mică şi dependenţă politică. De aceea chiar când le dau acestor ţări aşa nişele ajutoa­re (împrumuturi, cre­dite etc.), apoi o fac în astfel de condiţii că­­mătăreşti şi cu astfel de consecinţe politice încât a­jutoarele impe­rialiste înseamnă o je­fuire mai mare şi mai bine organizată a ţări­lor dependente, în­seamnă o şi mai strân­să ferecare a lor în lanţurile sclaviei poli­tice. Exemplul planului Marshall e elocvent, în această privinţă. El nu numai că obligă ţările solicitatoare să devi­nă coloniile de apro­vizionare a industriei şi de desfacere a­ măr­furilor americane, dar condiţiile politice pu­se de acest plan trans­formă ţările „ bene­fi­­ciare” în instrumente­le politicii răsboinice a imperialiştilor ameri­cani, în victimele in­tervenţiei lor milita­re, în sclavii tentati­velor lor de a înăbuşi voinţa, de eliberare a popoarelor. Situaţia Greciei, a Italiei, a Franţei şi chiar a An­gliei care pierde, rând pe rând, coloniile şi influenţa în lume în favoarea americanilor care îi iau locul, situa­ţia tuturor ţărilor a­­derente la pl­a­n­u­l Marshall sau la mai ştiu eu ce blocuri oc­cidentale, această si­tuaţie arată cum con­cepe imperialismul a­­merican ajutorarea chiar a ţărilor foste ali­ate în răsboiu, necum ajutorarea ţărilor în­vinse pe care încear­că să le ia, pur şi sim­plu, în primire ca pe bunuri ale trusturilor şi concernelor ameri-Ei bine, in Uniunea Sovietică nu există clici imperialiste care să­ aibă interesul să jefuiască economic şi să domine politic cele­lalte popoare. Politi­ca externă a Uniunii Sovietice e aceia a in­tereselor popoarelor sovietice. Aceste po­poare au interesul ca în lumea întreagă şi mai ales la graniţele lor să fie popoare prospere ale căror re­gimuri sincer demo­crate să facă o politi­că de pace şi de cola­borare internaţională. De aceea Uniunea So­vietică ne-a dat aju­toare. Nu numai nouă, ci tuturor popoa­relor democrate. Nu ne-a dat ajutoare care să însemne o exploa­tare a ţării — Cum fac Statele-Unite cu „aju­toarele” planului Mar­shall — ci ne-a­u trimis unelte, maşini, mate­rii prime, instalaţii in­dustriale etc., care să ne permită să ne întă­rim economia şi să de­venim astfel, CU ade­vărat, independenţi din punct de vedere economic şi politic. Iar acum, când se pune problema mare- l lui efort de investiţii,­­ fie întărire şi de des- S voltare a economiei noastre, Uniunea So­vietică ne dă cel mai mare ajutor posibil; ne şterge 50% din res­tul obligaţiilor repara­ţiilor. Această reducere a reparaţiilor nu-i nu­mai un semn al forţei economice actuale a Uniunii Sovietice ca­re poate acum să re­nunţe la jumătatea reparaţiilor pe care noi ar fi trebuit să le dăm . Nu-i numai un semn al justei noastre poli­tici externe pe care o facem azi datorită re­­gimulu­i de democra­ţie populară. Nu-i numai un gest de mare, de profundă prietenie din partea popoarelor sovietice şi a­ Generalissimului Stalin. Nu-i numai un act de morală, internaţio­nală. E un exemplu de po­litică externă, al unui stat socialist. Un e­­xemplu pe lângă, atâ­tea alte exemple care mi arătat lumii sincera şi consecventa politică de pace şi de colabo­rare internaţională a Uniunii Sovietica. AS. C. C®rssîaIstisîescu­ CONVOCAREA MAREI ADUNĂRI NAŢIONALE PENTRU VINERI 11 IUNIE Prezidiul Marii Adunări Naţionale în baza art. 44 din Constituţie convoacă Marea Adunare Naţională pe ziua de Vineri, 11 Iunie 1948, orele 10 dimineaţa. ■ir Toţi d-nii deputaţi membri in­­ Partidul Muncitoresc Ro­mani, Frontul Plugarilor, U­­niunea Populară Maghiară, Partidul Național Popular, sunt convocați pentru joi, 10 iunie 1948, orele 10, la sediile centrale ale partidelor res­pective. SĂRBĂTOAREA RELIGIOASĂ DE ASTĂZI Ziua eroilor va fi sărbătorită la 9 Mai Preşedinţia Consiliului die Mi- Independentei şi a Victoriei, tuşferi comunică: „ Ca urmare, ziua înălţării In conformitate cu dispozi- j Domnului (19 Iunie) rămâne nu­­tiiuma« Decretului No. 71 publi- | mai sărbătoare religioasă, cat in Monitorul Oficial No. 1 In această zi Instituţiile Pu_ 132/948, Ziua Eroilor va fi săr-­j Mice şi întreprinderile de Stat bătorită la 9 Mai, odată cu ziua­­ și particulare nu vor lucra. AMERICANII AU UN NOU PROGRAM DE CONSTRUIRE DE BAZE STRATEGICE IN TURCIA Se ştie că, înainte chiar de a se vorbi de planul Marshall, Greciei şi Turciei le-au fost a­­cordate credite de către Sta­tele Unite. Dope atonei erau clare motivele pentru care au fost acordate aceste credite. El­e nu aveau nici o legătură cu int­eresele popoarelor res­pective ci erau dictate de cal­culele cercurilor imperialiste din Statele Unite. De aceea aceste credite au fost date mai mult „în natură”, adică sub formă de armament trimis a­­cesto­r ţări. Guvernului reac­ţionar grec î-a fost trimis ar­mament pentru a înăbuşi în sânge revolta poporului grec iar guvernului turc pentru a echipa armata şi a o instrui cu nouile mijloace tehnice a­­mericane. In cee­a ce priveşte Turcia, restul creditelor au fost închi­nate construcţiei de baze mili­tare trasării de drumuri strategice care să facă legătura înt­­re aceste baze.­­Cum atât armamentul cât şi banii închinaţi construc­ţiilor militare nu slujeau acestor ţări ci calculelor Statelor Uni­te, au fost trimise atât în Gre­cia cât şi în Turcia misiuni militare care să observe utili­zarea acestor „credite“. Raportul pe care generalul Macbright şi amiralul Siettle, conducătorii misiunilor ameri­cane în Turcia, l-au trimis gu­vernului Statelor Unite nu est­e, însă, câtuşi de puţin pro l­imiţător asupra posibilităţilor de a fi utilizate creditele ame­ricane conform dorinţei celor care le-au acordat. Nici folosirea creditelor nici utilizarea armamentului nu dau efectele urmărite, spun cei ce au trimis raportul la Washington. Astfel, în raport se a­rată că nici infanteria tur­că nici celelalte arme nu şi-au însuşit tehnica militară ameri­cană. Masa esenţială a arma­mentului american trimis în Turcia este păstrată în depo­zite şi nu e utilizată în ins­trucţia militară zilnică a ar­matei turceşti. După părerea generalului Macbright şi a amiralului Sie­­ttle, cauza esenţială stă în sta­rea de înapoiere a ofiţerilor inferiori turci. Din pricina a­­cestei înapoeri nu se poate fa­ce instrucţie cu armamentul american, care zace astfel în de­pozite. Dealtfel, nici gradul de pregătire teoretică a ofiţerilor superiori turci nu e mai ridi­cat. Majoritatea lor, în frunte chiar cu statul major, nu au nici un fel de experienţă mili­tară şi nu cunosc tehnica mili­tară actuală. Deaceia ei nu pot organiza coordonarea diferite­lor arme şi nici nu pot intro­duce în armată cele mai noui principii operative tehnice. In aceste condiţiuni e clar că nu poate fi ridicată, câtuşi de puţin, combativitatea arma­tei turceşti. Acest raport a dat efecte neaşteptate. Guvernul Statelor Unite a hotărît o schimbare în programul general de con­struire a bazei­ strategice de pe teritoriul Turciei. Scopul prin­cipal urmărit acum nu va mai fi reorganizarea şi moderniza­rea forţelor armate turce ci pregătirea pe teritoriul turc a câtorva zone strategice adec­vate debarcării, aprovizionării şi desfăşurării unor unităţi militare operative mari. Conform acestui nou plan, litoralul mării Egee, în regiu­nea cuprinsă între Mercina şi Alexandrei I,­, inclusiv acest o­­raș și regiunea înconjurătoare va deveni zonă strategică. Co­mandamentul acestei zone atra­tegice va fi comun: turco-ame­­rican. Bineînțeles că acest plan în­seamnă o deplasare spre su­dul Turciei a eforturilor prin­cipale ale S­atelor'T’T^ftWe. A­­ceastă deplasare este motivată de interesele Stat­elor­ Unite în partea răsăriteană a Mării Me­­diterane şi a ţărilor de pe lito­ral. Inărirea poziţiei Statelor Unite în această direcţie tre­buie, de asemenea, să echili­breze forţele anglo-america­ne în Orientul apropiat şi în Ori­entul mijlociu. Aceas­tă deplasare a intere­sului strategic este urmată de măsuri concrete şi în planul construcţiei drumurilor nece­sare deservirii acestor zone. Astfel, este revăzut acum şi planul anterior al construc­ţiei de drumuri în regiunile din adâncul ţării. De data a­­ceas­t e vorba ca, în primul rând, să fie construite drumu­rile necesa­re legăturilor opera­tive între zonele strategice a­­ratate cât şi drumurile care vor asigura comunicaţia sigu­ră între Turcia şi Iran. Rezultă, de aici, că nevoile economice ale Turciei nu cân­tăresc câtuşi de puţin în tra­sarea drumurilor de acolo. Aşa cum acordarea şi utiliza­rea creditelor sau modificări­le aduse destinaţiei lor nu sunt în funcţie de interesele po­porului turc ci de calculele cercurilor imperialiste­­de la Washington şi de felul în care armata turcă se dovedeşte a fi sau a nu fi în stare să cores­pundă acestor calcule. OAMENII MUNCII MULŢUMESC UNIUNII SOVIETICE PENTRU REDUCEREA S0 DATORATE IN CONTUL REPARAŢII DE RĂZBOI Manifestaţiile de erii din întreprinderi şi I­nstituţiuni Agerpres. 9.­­ La nume­roase întreprinderi şi insti­tuţii din Capitală au avut loc meeting-uri, în cadrul cărora muncitorii şi salari­­aţii şi­ au manifestat recunoş­tinţa pentru marele ajutor pe care ni l-a dat Uniunea Sovietică, prin reducerea la jumătate a sumelor datorate în contul reparaţiilor de război. LA FILATURA ROMÂNĂ DE BUMBAC La Filatura Română de Bum­bac (F.R.B.), peste cinci sute de muncitori s’au adunat in sala de festivităţi. Meetingul a fost pre­zidat de d. P. Anghel. Au luat cuvântul d. Ciunca, din partea Consiliul sindical Judeţean ?i Florica Matei, care au relevat importanţa noului gest de prie­tenie al U.R.S.R. _ ________ , LA FABRICA DE BERE „BRA­­GADIRU" Muncitorii de la fabrica de be­re „Bragadiru” au ţinut să cins­tească în cadrul unui­­ meeting gestul de prietenie al Uniunii Sovietice.­­ Luând cuvântul d. Horaţiu Marinescu, preşedintele comite­tului de fabrică, a subliniat în­semnătatea acestui gest pentru R.P.R. A mai luat cuvântul, d. Ange­­lescu, funcţionar, care a arătat pe scurt ce au însemnat pentru consolidarea economiei noastre ajutoarele date până în prezent de către U.R.S.S. In încheerea meetingului s’a votat o moţiune prin care se a­­duce un cald omagiu atât po­poarelor sovietice cât şi Genera­­lissimului Stalin, marele prieten al poporului român. LA UZINELE LEMASTRE La uzinele „Lemaître''^ a-KBC*. bi­ d. Oprescu, din partea sec­­torului P.M.R., exprimând re­cunoaşterea muncitorilor pentru actul de generozitate al U.R.S.S. Salariaţii întreprinderii şi-au luat, cu acest prilej, angajamen­tul de a munci cu mai mult a­­vânt pentru mărirea producţiei şi ridicarea productivităţii mun­cii. Muncitorii au manifestat înde­lung pentru Generalisimul Sta­lin şi pentru prietenia dintre po­poarele sovietice şi poporul ro­mân. LA FABRICA DE CHIBRI­TURI Muncitorii, funcţionarii şi teh­nicienii fabricei de chibrituri, de la filatura Dămboviţa şi Mo­­netăria Naţională, şi-au mani­festat, in cadrul unui meeting co­mun, adânca satisfacţie şi bucu­rie pe care au simţit-o la citirea scrisorii trimisă de Generalisi­mul Stalin, preşedintele consil­­ului de minis­ttr al UJ&ISIS, LA SOC. „DEM BAU” Intr’o atmosferă sărbătorească salariaţii societăţii pentru cons­trucţii de drumuri ,perubau" s’au întrunit pentru a lua cu­noştinţă de evenimentul produs prin scrisoarea Generalisimului Stalin, care ne face cunoscut că datoriile ţării noastre faţă de U. R.S.S. au fost reduse la jumă­tate. Toţi vorbitorii au arătat în­semnătatea acestu­i gest mărini­mos al prietenei noastre de la­ răsărit. D. ing. Dăscălescu a făcut un istoric al actelor generoase pe care le-a făcut Uniunea Sovie­tică faţă de ţara noastră înce­pând cu uşoarele condiţiuni ale armistiţiului, urmând cu o primă reducere a datoriilor de război, ajutor neprecupeţit când am fost loviţi de secetă, amânarea (Continuare in pag. 2-a) INTENSA ACTIVITATE A ARMATEI DEMOCRATICE GRECEŞTI IN EPIR Atena, 9 (Rador). — Postul de Radio Grecia Liberă anunţă că uni­tăţile armatei democratice precum şi grupele de şoc au desfăşurat o­ activitate intensă împotriva celor două brigăzi monarho-fasciste din Epir. Forţele inamice din regiunile Ka­­lamas, Iguinenica şi Jan­jir­a au fost puternic atacate şi puse pe fugă. In mai multe locuri comunicaţiile ina­mice au fost tăiate. In cursul acestor lupte monarho­­fasciştii au avut 118 morţi şi 124 de răniţi. Grupe de şoc ale armatei demo­cratice au aruncat îtr aer 19 ca* ştim*^ isaai.ee. ______ii*i­ Nr. Hi Vineri at Iunie 1948 APARE S'JB CONDUCE­REA UNUI COMITET &S DIRECTIE SERBĂRILE CENTENARULUI REVOLUŢIEI DIR 1848 ADUNAREA FESTIVĂ DE LA ISLAZ Cuvântările d-lor prof. P. Constantinescu - Iaşi şi ministru Emil Bodnăraş La Islaz, pe câmpia de unde acum o sută di­ ani a pornit Revoluţia, a avut loc ori o mare adunare festivă, la care au partiiciipat zeci de mii de săteni şi munuitori, din Ramag­naţi, Teleorman şi judeţele in­­vectoare. Pentru întâmpinarea membri­lor Prezidiului, ai Guvernului şi a celorlalţi oaspeţi ce se în­­drepta­u sp­re Islaz, ora­şele A­­lexan­drift, Turnu Măgurele, ca şi toate comunele de pe şoselele ce duceau spre locul marei a­­dunări festive, au îmbrăcat hai­nă sărbătorească, populaţia în iruri­to cu autorităţile locale precum şi elevii tuturor şcoli­lor şi organizaţiile de masse o­­vaiţiparâtid îndelung pe oaspeţi. Comuna Islaz, frumos pavoa­zată de organizaţiile de tineret, sub îndrumarea echipelo­r de arhitecţi al Ministerului Artelor şi Informaţiilor, a trăit o zi înălţătoare. Lângă frumosul arc de triumf ridicat la intrarea în comună, grupe de tineri călări aşteptau sosirea înalţillor demnitari, în vreme ce lungi coloane de mun­citori şi sătenii, în straie sărbă­toreşti, se îndreptau cu pancar­te şi lozinc’, spre locul adunării în cuprinsul căruia fluturau mulţime de drapele roşii şi tri­colore şi unde alături de uriaşe­le portrete ale lui Marx, En­gels, Lenin şi Stalin şi ale fun­taşilor Guvernului, au fost aşe­zate panouri cu citate din cu­vântările conducătorilor clasei muncitoare şi din Constituţia R. P. R. La intrarea in comuna Islaz, înalţii demnitari au fost întâm­pinaţi de fruntaşii autorităţilor locale şi conduşi apoi spr® lo­cul adunării. Luând loc in tri­buna special amenajată, mem­brii Prezidiului şi ai Guvernu­lui ca şi ceilalţi oaspeţi au fost îndelung ovaţionaţi de mulţi­mea care-şi mărturisea entu­ziasmul prin repetate lozinci strigate în cor. ASISTENŢA Din partea Prezidiului Marii Adunări Naţionale au partici­pat d-miii: prof. P. Constanti­­nescu-Iaşi­, prim, vice­ preşedin­­te, şi I. Nikculi, vice-preşedinte, cu d-na. Guvernul a fost reprezentat prin d-nii: Em. Bodnăraş, mi­nistrul Apărării Naţionale, cu d-na, Octav Livezeanu, minis­trul Artelor şi Informaţiilor, cu d-na, Ion­­Vinţe, ministrul Sil­viculturii, C. Daicoviciu, minis­trul adjunc al învăţământului Public, şi Ludovic Takacs, mi­nistrul adjunct al Naţionalităţi­lor. Au mai fost de faţă d-nii N. Moraru şi D. Mihaalache, secre­tari generali ai Ministerului Ar­telor şi Informaţiilor . D-na deputat Eugenia Rădă­­ceanu, vice-preşedinta U.F.D.R. d­nii deputaţi G. Florescu, pre­şedintele F.N.T.D.R., Petre Luipu şi Pavel, Lada, secretari U.T.M. George Ivaşcu, Geo Bogza, Z­ona Vancea, I. Vaida, Harry Brauner, D. Ion­escu, lt. col. Se­verin Alexandru, reprezentanţi ai presei române şi străine, şefii autorităţilor locale, şi din jude­ţele vecine, etc. A participat deasemenea o de­legaţie de săteni maghiari în­ pitoreşti costume. CUVÂNTĂRILE După o© muzica militară a intonat Imnul Republicii Popu­lare Române, d. Marin Neacşu, prefectul jud. Romanaţi, a des­chis seria cuvântărilor. D-sa a arătat că 3« epoca anului revo­luţionar 1848 toate satele de pe valea Oltului şi a Dunării erau robite boerilor. Trei mii de boeri aveau drept de proprieta­te asupra întregului pământ al ţării, iar peste două milioane şi jumătate de plăh­aşi nu puteau folosi decât a şaptea parte a rodului acestui pământ, fără drept de proprietate. Revoluţia pornită de la Islaz î­n 1848 n’a putut să-şi îndeplinească idea­lurile. Ele au fost însă preluate mai târziu de clasa muncitoar­e, pentru a fi înfăptuite­­ pe o treaptă superioară. Astăzi, după o sută de ani, poporul nostru şi-a dobândit libertatea, inde­pendenţa şi a făurit regimul democraţiei populară, sub care se desvoltă şi progresează în noua Republică Populară Ro­mână. In numele ţărănimii munci­toare a vorbit săteanul Constan­tin Ghigeanu, primariul comu­nei Islaz. D-sa a amintit că a­cuim o sută de ani ţăranii din Islaz au încercat să scuture ju­gul spre a scăpa de robia cio­coiască şi a căpăta pământul pe care-l munceau. A trebuit să treacă o sută de ani ,pentru ca această încercare să izbutească, în urma ajutoru­lui dat de clasa muncitoare. ,,Ne legăm — a încheiat să­teanul Const. Ghigeanu — în faţa conducătorilor noştri ieşiţi cu adevărat din rândul nostru, să apărăm cu pieptul şi viaţa noastră Republica Populară Ro­mână, să apărăm dreptatea şi democraţia populară, care ne-a dat pământ şi libertate”. A vorbit apoi săteannca Ioana Tom­a, în numele sătencelor din judeţul Teleorman. ’’Sărbătorind luptele de la 1348 — spune d-sa — azi când ne bu­curăm de toate libertăţile şi suntem­ stăpâni ai pământului, atât noi femeile. Cât şi bărbaţii, ne luăm angajamentul că prin munca şi lupta noastră vom păstra pentru totdeauna drep­turile şi libertăţile câştigate în Republica Populară Română’’. Făgăduind să muncească cu mai multă râvnă şi să lupte împotriva aţâţătorilor la noul războaie, săteanca Ioana Toma a încheiat astfel: ,,Vom creşte copiii noştri în spiritul de luptă pentru apăra­rea drepturilor şi libertăţilor şi de ură contra tuturor asuprito­rilor poporului”. In numele Prezidiului Marii Adunări Naţionale a luat cu­vântul d. prof. P. Comstantines­­cu-Iaşi, prim vice-preşedinte, care după ce a trecut în revis­tă principalele momente ale Re­­­­voluiţîei, a relevat semnificaţia sărbătoririi, spunând întite ,chi­tele : Lupta lui Bălcescu şi a celor­lalţi sinceri patrioţi n’a rămas­­ zadarnică. După câteva decenii, odată cu apariţia proletariatului şi cu desvoltarea muncitorimii, revendicările de la 1848 au fost reluate şi înscrise în programul de luptă al partidului clasei muncitoare. Ţărănimea, după frământări dureroase, culminând cu cei 11.000 de ţărani jertfiţi la 1907,­­ şi-a găsit aliatul ei firesc. Urmaşii intelectualilor revo­­■ luţionari dela 1848, au preluat ’■ i tradiţia lui Bălcescu, C. A. Ro­sed, Cogăisniceanu şi celorlalţi şi s’au alăturat muncitorimii in lupta pentru progres. Du­pă 23 August 1944 şi înde­osebi după 6 Martie 1945, forţele democratice s’au întărit ?i au , pornit la realizarea idealurilor­ pentru care se străduiseră „pa­şoptiştii”. Dorinţele '­revoluţionare ă la 1848, din art. 13 al Constituţiei, s-au împlinit prin aplicarea ma­rii reforme agrare de acum trei ani. Iar dorinţa d­eci punctul 5 a fost nu numai îndeplinită, dar şi depăşită: azi nu mai avem nici un fel de „domn”, astăzi suntem o republică, cu adevărat demo­cratică, republică populară, în fruntea statului fiind un Prezi­diu. In numele Prezidiului, d. prof. P. Constantinescu-Iaşi a adus a­­poi un cald salut tuturor celor ce ostenesc pentru împlinirea nouei Constituţii, Constituţia Republicii Populare Române, care a complectat şi adâncit Constituţia de la Islaz. Cu toţii împreună — a spus d-sa — să ne unim puterile pen­tru înflorirea Republicii Popu­lare Române, ţară de pace, de dreptate şi de bună stare pentru toţi. Slăvită fie amintirea luptăto­rilor dela 1848!. Trăiască Republica Populară Română! Cuvântarea d-lu­i prof. P. Constantinescu-Iaşi, prim vice-preşedinte al Prezidiului Marii Adunări Naţionale D-nii miniştri Emil Bodnăraş şi Octav Livezeanu, în mijloc­ul participanţilor la festivitate (Continuare in pag. 3-a) Discursul d-lui ministru Emil Bodnice In numele guvernului şi al Co­mitetului Central al Partidului Muncitoresc Român, a luat cu­vântul d. ministru Emil Bod-Prieteni şi Tovarăşi. Acum 100 de ani, pe aceste locuri, masele truditoare ale poporului român au ridicat steagul revoluţiei împotriva a­­şezărilor feudale ale vremii, îm­potriva privilegiilor boereşti, îm­potriva iobăgiei­, împotriva a­­mestecului străin în treburile Ţării. Orânduirea feudală, susţinută de clasa dominantă de atunci — mana boerime — finea Principa­tele Româneşti în chingile unei cumplite înapoeri economice, po­litice şi culturale. La starea de înapoiere a maselor truditoare se adăuga şi lipsa libertăţii naţi­onale sugrumată de jugul tur­cesc. Răscoala condusă de Tudor nu isbutise să aducă eliberarea so­cială şi naţională, pentru care luptaseră mulţimile ţăranilor panduri. 4 Satesi­ii ab rebes jutteţui Basis te feaăinţate - -55*

Next