Universul, ianuarie 1951 (Anul 68, nr. 1-24)
1951-01-04 / nr. 1
4 PAGINI 4 LEI . Taxa poştală plătită în numerar conform aprobării Aduţiei Poştelor «i Telecomunicaţiilor No. 20.064/930 Anul a 16S-£g£4 Fondator: LUIGI CAZZAVILLAN TIPOGRAFIA „UNIVERSUL” înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov CELE DIN URMA ŞTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE ŞI TELEFONICE REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU No. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10. APARE SUB CONDUCEREA UNUI COMITET DE DIRECŢIE LA ÎNCEPUTUL LUI 1951 începutul noului an în Patria noastră a căpătat de această dată o semnificaţie cu totul deosebită. Privind pe plan general, noi nu am început acum un simplu an, ci am pus piatra iniţială pentru munca unei perioade mult mai lungi: perioada primului Cincinal. Dacă stai să chibzueşti asupra structurii planului de durată ce angajează toate sectoarele vieţii ţării, observi că el se aseamănă cu o maşinărie de ceasornic. Un noian de rotiţe se mişcă nu independent, ci una în funcţie de celelalte. Consecinţa acestui fapt este că şi în timp toate etapele Planului sunt legate armonios, condiţionându-se reciproc. Prima zi a Planului Cincinal a avut deci importanţa ei de necontestat pentru executarea întregului program. Şi dacă aplicăm înţeleaptă noastră vorbă asupra „ziiei bune care se cunoaşte de dimineaţă” avem de ce să fim bucuroşi ! Un ziar de după masă a semnalat încă de ieri primele succese din primele ore ale anului. A apărut tipărit numele unui Gh. Lazar, strungar la Uzinele „Steaua Roşie", care şi-a inaugurat activitatea cu o depăşire de normă de 65°/o. Dacă am cerceta sute de întreprinderi, am găsi desigur mii de oameni asemenea lui bazar Gh., care au şi început să se ia la întrecere aprigă cu timpul noului an. Este interesant de adâncit aceste fapte. De găsit în conştiinţa a miilor de fruntaşi din prima zi a Cincinalului care a fost motorul primelor lor succese. Fără îndoială că răspunsul la întrebare este cu totul la îndemâna noastră. Aceşti oameni au o adâncă încredere în viaţă. Ei privesc în viitor nu ca nişte simpli visători. Prezentul pe care îl pot opune în fiecare clipă trecutului este baza optimismului lor nesecat şi a dorinţei de muncă rodnică. Cu câţiva ani în urmă, un bâlbâit de cap încoronat molfăia în preajma anului nou urări pentru un an prescris mai bun. De data asta oamenii muncii din Patria noastră sunt dinainte convinşi că anul viitor va fi mai bun. Această certitudine există. In condiţiile de azi noi nu avem nevoie să legăm perspectiva anului mai bun de noroc sau de daruri „venite din cer”. In mâinile noastre stă iutrița ca într'adevăr procentele din Plan, dinainte calculate ştiinţific, să devină realitate. Pentru că ridicarea nivelului de trai al celor ce muncesc este o lege a economiei noastre naţionale, nu un simplu precept sau o atenică năzuinţă. Pentru economia canitalistă, fiecare nou an trebue să aducă o înrăutăţire a nivelului de trai al maselor muncitoare. Este şi aceasta tot o lege, urmare a scrurturii modului de producţie canitalist, lege obiectivă împotriva căreia nu poţi lupta decât schimbând din temelii sistemul economic-social cazat pe exploatare. Presa din ţările capitaliste reliefează acest fapt, scoţând în evidenţă că 1951 în actuala situaţie nu poate fi acolo mai bun decât 1950. Ziarul DEMOKRATIKOS, vorbind de perspectivele anului 1951, arată că acesta va însemna pentru Grecia „foamete, intensificarea teroarei și a represiunilor". Strecurând o ironie amară, un caricaturist francez, tratând problema bugetelor cu cifre tot mai încărcate din pricina cheltuelilor pentru înarmări, spune : „Bugetul este umflat în proporţii atât de astronomice, încât pentru simbii care ar fi mai bine să-l calculăm, ca în astronomie, în... ani-lumină...". Darul de Anul Nou al guvernului austriac a fost raţionalizarea unui lot de alimente. Iar soarta celor I ce luptă împotriva responsabililor I mizeriei crescânde a popoarelor I din ţările capitaliste nu-i dintre I cele mai plăcute. O ştire din New York, datată 2 ianuarie 1951, vorbeşte despre un oraş american I (Midletown) transformat în oraş I al teroarei, prin represaliile îm. ,potriva sindicatului local: „bande I de huligani se află în permanenţă în peajma localului sindicatului şi organizează atentate împotriva membrilor săi”. Intr’o asemenea atmosferă şi sub semnul istoriei războinice au început 1951 în apus, în vreme ce la noi, bucuria noului an a fost reală, depăşind cadrul unei simple inaugurări simbolice de calendar. Preţuind fericirea de a fi feriţi de racilele capitalismului aducă- t tor de foamete şi şomaj să facem deci ca zilele noastre de muncă , ce urmează să fie noi victorii ale frontului păcii. Cu cât va fi j mai mare forţa noastră econo- I mică, vor fi mai mari şansele tuturor oamenilor cinstiţi din lume de a câştiga bătălia pentru triumful păcii în lume I f,—"eseu Prima zi de muncă la Cincinal — primele victorii 31 Decembrie 1950. — Posturile de radio au transmis urarea adresată de rairailarani proiiscr iff. C. I. Partion, pre- flintele Prezidiului Marii Adunări Naţionale, oamenilor muririi din ţara noastră. Crainicul de serviciu a anunţat, cu o lovitură de reng, orele 24. A urmat tradiţionala urare „La mulţi ani”. In clipa aceea a început primul an din Planul Cincinal al R.P.R. Ora aceasta târzie din noapte a găsit zeci de mii de oameni ai muncii la locurile 1® de producţie. In Capitala Re publici» Populare Române, câteva sute de vagoane de tramvai circulau şi şi-au continuat activitatea neîntreruptă până mult ,după trmiezul nopţii. La uzinele Grozăveşti şi Filaret, muncitorii Întreprinderii Regionale de Electricitate vechi au şi ei lângă motoare, pentru ca oraşul să aibă lumina necesară, aşa cum o fac în fiecare zi şi noapte a anului. Prin spitale şi maternităţi, personalul de serviciu era prezent la posturi, _________ ~ î colţ al acestOTTCtTfl / *ţj fremăta de ve■ meii erau prear la Reşiţa, la :TJTL[;OUI — lan, la Vlattiţa, 1SO0 UJ — »rimele şarje de v..r Tan Cincinalului. Ei nLUC. OtîtJ. «- turor, fn primul * nppsg /*£ / - Către orele 10 Bl UE «IU / o tră’ește intens. lelor mii de oa. , j. j• • • sare expoziţiile rir-s /u K i"'* expoziția „China "30QX I U"t afluență extraor* " *■ au Intrat aci nu mai întâi : tale zintă luata oame___ ' »tro făurirea unei iuni noi, ««ne ««ie reprezintă lupta împotriva cotropitorilor sau nepreţuita artă veche sau modernă chineză. Revisitul de onoare al expoziţiei poartă sute de mărturii care au fost înscrise aci. Vom reproduce doar pe aceea a monedei Rodica Pernescu: „Vizitând această expoziţie mi-am putut da seama ce însemnătate are luata unui popor pentru lfcertate, libertate care a feri câştigată de viteazul ponor chinez care îşi construeşte acum o viaţă nouă şî fericită”. Şi asemeni acestor cuvinte scrise cu o mână tremurătoare die copil, cu o caligrafie stângace, vei găsi zeci şi sute, în care fiecare vizitator îşi exprimă admiraţia lui pentru ponorul chinez şi pentru bravul lui conducător Mao-Tse Dun. In gara de Nord, încă de dimineaţă au intrat primele trenuri, care au străbăt sute de kilometri în cadrul primului Cincinal. Tren 115.904. «xmlus de mecanicul Dumitrache Grigore şi fochistul Lecete Z. Dumitru, a fost primul care a sosit în Bucureşti, venind de la Mărăşeşti. Din Oraşul Stalin a venit trenul condus de mecanicul cimisuitist Sofronie Petre cu fochistul Topa Ion ; de la Teiuş locomotiva acceleratului a fost condusă de mecanicul Polizările Dumitru cu fochistul Tănase Alexandru, iar de la Timişoara cu mecanicul Lungu Ştefan şi fochistul Frâncu Constantin. In acelaş timp, la depoul de locomotive B.C., numeroşi mecanici antrenaţi In mişcarea cincisutiştilor îşi revizuiau locomotivele, pentru a porni în prima cursă a Cincinalului nostru. Toţi aceşti fruntaşi în muncă erau preocupaţi de gândul de a găsi mijlocul pentru a parcurge un număr cât mai mare de kilometri fără spălări şi fără reparaţii, pentru a-şi aduce astfel cea mai preţioasă contribuţie la realizarea primului Cincinal. Marţi 2 Ianuarie. Sirenele tuturor fabricilor din Capitala R.P.R. au sunat prelung la cremera dimineaţa. In toate fabricile oamenii muncii pontaseră de mult fişa de prezenţă. Fiecare era emoţionat. A început prima zi de muncă în primul nostru Cincinal. Fiecare om al muncii a înţeles să cinstească cât mai bine această zi, şi seara, în fiecare uzină şi fabrică din Capitala Republicii Populare Române, graficele înregistrau simţitoare depăşiri de normă. Metalurgiştii au dat mai multe produse, ţesătoarele mai multă pânză, cei de la fabriciie de pielărie mai multe perechi de încălţăminte şi aşa mai departe. A trecut prima zi de muncă din Planul Cincinal. Şi vor urma multe altele, in care oamenii muncii din ţara noastră vor lucra cu drag pentru a duce la bun sfârşit sarcinile pe care Ie au, pentru a făuri astfel o viaţă nouă, o viaţă fericită pentru ei şi pentru generaţiile viitoare, o viaţă în care exploatarea omului de către om va fi uitată, o viaţă a socialismului. „La maternitatea „Ana Pauker”, zece mame veghiau fericite peste caietele celor zece noi discuţi în prima zi a Planului Cincinal.’ Una din aceste mame, Ecaterina Bulgaru, muncitoare la întreprinderea „Octombrie Roşu”, spunea: „Mă bucur şi eu şi bărbatul meu nespris de mult de naşterea fetiţei. Este primul nostru copil şi am dorit mult să avem o fetiţă. O vom creşte cu grijă şi mă gândesc de pe acum ce minunată îi va fi viaţa ei. Ea nu va mai avea o copilărie grea şi întunecoasă, cum am avut noi. Va avea posibilitatea să înveţe şi să ajungă folositoare acestei ţări, care ne este dragă şi pentru al cărei viitor nu vom precupeţi nici un efort”. S. Cifra oua iurime este imposibil tara un transport bine organizat, care să lege centrele industriale cu cele agricole, furnizoare de materii prime şi alimente. Desvoltarea producţiei industriale şi agricole, precum şi volumul crescând al construcţiilor în perioada Cincinalului, pun sarcini mari transporturilor şi comunicaţiilor în ţara noastră. Graficul de mai sus arată creşterea traficului feroviar pe apă, aerian şi rutier in 1955, faţă de $50. K SOSB! La aniversarea ini Wilhelm Pieck! Poporal Wilhelm Pieck, preşedintele Republicii Democrate Germane, împlineşte astăzi 75 de ani. In decursul vieţii sale, Wilhelm Pieck a fost un fruntaş al mişcării muncitoreşti şi democrate a poporului german, luptând fără şovăire împotriva acţiunilor trădătoare de fascizare a Germaniei. Din fragedă tinereţe, iubitul conducător de azi al Republicii Democrate Germane, Wilhelm Pieck a participat, a mobilizat şi a însufleţit massele muncitoare din Germania, la luptă împotriva exploatării şi a tiraniei capitaliste. In anul 1904, Wilhelm Pieck este ales la Brema ca preşedinte al sindicatului muncitorilor lemnari, iar un an mai târziu muncitorii din acest oraş îl aleg reprezentant al lorin Parlamentul Bremei. Ca un curajos luptător al mişcării muncitoreşti germane, Wilhelm Pieck reprezintă interesele celor mulţi şi exploataţi din ţara sa, cu multă pricepere şi iniţiativă In anul 1906 este ales secretar al Partidului Social Democrat. Wilhelm Pieck, alături de Karl Liebknecht, Roza Luxemburg şi Clara Zetkin a demascat şi calificat ca atare pe conducătorii social-democraţiei germane care au trădat interesele clasei muncitoare, votând în favoarea creditelor de război. In timpul primului război mondial, pentru acţiunile sale împotriva războiului imperialist, Pieck este trimis în faţa Curţii Marţiale Dar, luptătorul Wilhelm Pieck nu descurajează niciun moment, ci dimpotrivă, cu toate ameninţările cu închisoarea şi cu pedeapsa capitală, continuă lupta pentru eliberarea poporului german de sub jugul imperiului Răspunsul reacţiunii a fost o sângeroasă persecuţie. Tovarăşii săi de luptă Roza Luxemburg și Karl Liebknecht au căzut jertă acestei terori. Wilhelm Pieck a reușit numai cu mare greutate să scape de atacul ucigaşilor. In Octombrie 1921 Wilhelm Pieck s'a întâlnit cu V. I. Lenin. La moartea lui Lenin, Wilhelm I Pieck a făcut parte din Gerda de Onoare. Cu această ocazie Sa cunoscut pe marele Stalin. Ca membru al adunării deputaţilor orăşeneşti din Berlin, deputat al Parlamentului Prusiei, membru al Consiliului de Stat al Prusiei, deputat al Reichstab-ului, ca prieten şi tovarăş de luptă al lui Ernst Thaelmann, Wilhelm Piick stă întotdeauna in primul rând al apărătorilor intereselor messelor populare. In timpul dictaturii fasciste a mobilizat organizaţiile muncitoreşti intr’o acţiune comună împotriva lui Hitler. Pus sub supraveghere, Wilhelm Pieck, în primele luni ale regimului nazist, a trăit ascuns la Berlin. Apoi, conducerea Partidului Comunist a hotărit ca Wilhelm Pieck să plece în străinătate. El a condus de acolo acţiunea împotriva fascismului. Materialul publicat de el, ilustrând bestialităţile comise de bandele criminalilor fascişti, a desvăluit cu putere în faţa lumii întregi caracterul imperialist tâlhă- resc al regimului hitlerist. W. Pieck a petrecut 12 ani in emigrare. Reîntors in Germania, dusă la 1_ ! prăpastie de hitlerişti, Wilhelm Pieck devine, încă aii 1947, când j j ruinele oraşului Berlin mai fume . Igau, iniţiatorul neobosit a! recon'■ strucţiei, împreună cu Otto Grotte- j ’- wohl, el izbuteşte să unifice clasa I muncitoare intr’un singur Partid, Partidul Socialist Unit German, I realizând astfel scopul pentru care I a luptat. Ca preşedinte al P.S.U.G., el depune, împreună cu Otto Grottewohl, toată puterea sa de muncă, bogata sa experienţă, precum şi tăria convingerilor sale pentru o viaţă mai bună a poporului german. La 11 Octombrie 1949 Wilhelm Pieck este ales Preşedinte al Republicii Democrate Germane. In acecastă înaltă misiune, încredinţată de poporul german, Wilhelm Pieck duce lupta necontenită pentru unificarea Germaniei intr’un stat unic, democratic şi independent. In această luptă, Wilhelm Pieck dovedeşte marea înţelepciune a omului de stat ridicat din rândurile poporului muncitor. Ferm convins că asigurarea unei păci trainice şi munca de reconstrucţie paşnică, sunt posibile numai in strânsă alianţă cu marea Ţară a Socialismului. Uniunea Sovietică. Wilhelm Pieck este un un, flăcărat luptător pentru prietenia veşnică între poporul german şi popoarele sovietice, prietenie care garantează nu numai înflorirea paşnică a Germaniei Democrate şi existenţa naţională şi statală a poporului german, ci este şi o condiţie de bază pentru asigurarea păcii în Europa şi în întreaga lume. Cu prilejul aniversării a 75 de ani a lui Wilhelm Pieck, poporul nostru participă cu toată însufleţirea la sărbătoarea poporului german, urări conducătorului respectat şi iubit al clasei muncitoare din Germania, sănătate şi viaţă lungă şi tot mai importante realizări pe drumul înfăptuirii Statului German unit, democratic, independent şi iubitor de pace. Delegaţia guvernamentală a R. P. R. la sărbătorirea d-lui Wilhelm Pieck , delegaţie compusă din d-nii Chivu Stoica, membru supleant în Biroul Politic al CC al PMR, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri şi Gh. Stoica, membru supleant al CC al PMR, prim-secretar al Comitetului Organizaţiei de Bucureşti a PMR, a plecat la Berlin pentru a participa la sărbătorirea celei de a 75-a aniversări a preşedintelui Partidului Socialist Unit din Germania, preşedintelui Republicii Democrate Germane, Wilhelm Pieck. (Agerpres). Urarea adresată poporului muncitor din R. P. R. de acad. prof. dr. C. I. Parhon, Preşedintele Prezidiului Marii Adunări Naţionale Cu prilejul Anului Nou, acad. prof. dr. C. I. Parhon, preşedintele Prezidiului Marii Adunări Naţionale, a adresat în seara zilei de 31 Decembrie 1950, orele 24, prin posturile noastre ide radio, o urare poporului muncitor din Republica Populară Română. (Agerpres). Raymonde Dieu a fost eliberată. Eroină a unui gest de o măreţie unică, din clipa când a barat cu trupul ei drumul trenului cu armament menit să alimenteze războiul din Vietnam, tânăra fată din Tours a devenit expresia cea mai vie a umanităţii dornice de pace. A fost osândită la un an închisoare, deoarece autorităţile franceze au considerat că treime să reprime, „pedepsind“ gestul mobilizator al Raymondei Dieu, însuşi sentimentul de puternică solidaritate cu ideea apărării păcii pe care îl manifestau milioane de compatrioţi ai fetei din Tours. Nu s-a reuşit însă, prin sentinţa contrarie opiniei publice luptătoare a Franţei, decât limitarea fizică a capacităţii de acţiune a eroicei reprezentante a luptei pentru pace. Dincolo de gratiile penitenciarului din Bordeaux, unde a fost întemniţată, Raymonde Dieu acţiona totuşi mai departe ca un simbol nepieritor şi de neîncătuşat a! acestei lupte. Şi înainte de a-i fi expirat pedeapsa, Dieu a fost pusă în libertate, ca urmare a presiunii neobosite a poporului francez, a cărui dârză atitudine reformase, din chiar momentul pro■ nunţării ei, sentinţa nedreaptă. Eliberarea Raymondei Dien In I săptămâna din ajunul Anului Nou ! Iată a fi privită, în lumina nădejdiilor de pace ale omenirii, ca un semn al biruinţelor pe care le poate aduce, prin luptă dârză, voinţa de pace a lumii întregi. „Prieteni, trebue să tăcem tot posibilul pentru a împiedica războiul, şi noi vom face aceasta, nu e aşa?“ Astfel s’a adresat luptătoarea pentru pace, mulţimii care o întâmpina după eliberare. Ca o altă Jeanna d’Arc a rezistenţei franceze împotriva forţelor de dominaţie asupra omului, Raymonde Dieu, partizană a pâcii, trece şi ea în paginile istorie). Porumbelul care a întruchipat deasupra rugului de-atunci, nu numai sufletul fecioarei din Orleans, ci şi sufletul mulţimii setoase de dreptate, a trecut din legendă pe umărul tinerei fete din Tours. Ca şi altădată chemarea Jeannei d’Arc, gestul tinerei fete din Tours, degeaba a fost judecat de tribunalul întunericului; el triumfă deasupra oricăror sentinţe, odată cu cauza păcii, cauza omului cinstit de pretutindeni. ÎNSEMNĂRI O NOUĂ VICTORIE A PĂCII Wp. 1 Joi 4 Ianuarie 1951 sovietic păşeşte puternic şi increzător la a doua jumătate a secolului Sărbătorirea Anului Nou în Uniunea Sovietică -Moscova (Agerpres). — TASS transmite : Astăzi este prima zi a noului an. La mulţi ani ! Milioane de oameni au rostit în noaptea trecută aceste cuvinte. Milioane de oameni vor rosti astăzi aceste cuvinte. La mulţi ani tovarăşi ! La mulţi ani, prieteni ! Aceste urări de anu! nou sunt adresate de ziarele din Moscova milioanelor de cititori din Uniune, Sovietică, tuturor luptătorilor pentru pacea, libertatea şi fericirea oamenilor din străinătate. Clopotele Kremlinului, care au răsunat în Piaţa Roşie la miezul nopţii, scrie PRAVDA în editorialul său, au anunţat începutul anului 1951. Omenirea a păşit în cea de a doua jumătate a secolului XX. Oamenii sovietici privesc cu bucurie şi mândrie de pe culmile unei jumătăţi de secol drumul de glorie străbătut de marele popor sovietic. La începutul secolului au apărut în lume două figuri măreţe cum omenirea n'a cunoscut niciodată în trecut — geniile revoluţiei — Lenin şi Stalin. In strânsă colaborare, ei au creat marele Partid Bolşevic, au elaborat bazele sale ideologice, organizatorice, tactice şi teoretice. In strânsă colaborare, Lenin şi Stalin au condus neînfricat, cu încredere şi hotărîre, Partidul Bolşevic şi clasa muncitoare la insurecţia armată din Octombrie 1917. Marea Revoluţie din Octombrie a deschis o eră nouă în istoria omsiblitera triumfului socialismului. Istoria este astăzi împărţită în două epoci, scrie PRAVDA : epoca de dinainte şi de după Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie. Iar tot ce s’a realizat şi se realizează astăzi în lume, toate gândurile şi idealurile omenirii progresiste d.în epoca noastră— toate acestea sunt indisolubil legate de marile nume ale lui Lenin şi Stalin, care au întemeiat primul stat socialist din lume şi au arătat omenirii calea spre libertate, pace "Şi fericire. Mândru de marile victorii repurtate" de conducerea Partidului Bolşevic, însufleţit de geniul lui Stalin, poporul sovietic construeşte victorios comunismul. Poporul sovietic întâmpină noul an desfăşurând o muncă intensă pentru traducerea în viaţă a uriaşelor construcţii staliniste ale comunismului. Poporul sovietic priveşte cu încredere spre viitorul său fericit. Cu totul altul este aspectul pe care îl prezintă lumea capitalistă modernă. In lagărul capitalismului noul an este întâmpinat într’o atmosferă de isterie războinică, de cursă a înarmărilor şi de contradicţii interne care nu pot fi rezolvate. Viaţa confirmă învăţăturile lui Lenin şi Stalin despre imperialism, ca fiind capitalismul muribund, parazitar, In putrefacţiei,„Dp pe culmile unei jumătăţi de Secol. —^ scrie PRAVDA în încheiere, —• noi ,oamenii sovietici, vedem viitorul nostru comunist. Vedem contururile măreţului edificiu al comunismului, pe care poporul sovietic îl construeşte sub conducerea lui I V. Stalin şi potrivit planurilor staliniste. Noi vedem noile realizări ale ţărilor de democraţie populară şi noile victorii ale muncitorilor din ţările capitaliste. Vedem forţele în continuă creştere ale libertăţii, democraţiei şi păcii şi triumful lor asupra forţelor sclaviei capitaliste şi războiului. Păşind în noul an, în cea de a doua jumătate a secolului, poporul sovietic salută eroicul Partid Boievic, pe genialul conducător şi învăţător al întregii omeniri progresiste, Iosif Vissarionovici Stalin. La mulţi ani tovarăşi! Sub steatru,î Partidului lui Lenin — Stalin, înainte, înainte spre noile victorii ale comunismului". Evenimentele din anul care a trecut, scrie IZVESTIA în editorialul său, constitue luminoase jaloane în istoria Patriei Socialiste. In 1950, poporul sovietic a îndeplinit înainte de termen planul cincinal stalinist de după război, a realizat noi succese în toate domeniile vieţii politice, economice şi culturale. Oamenii muncii din Republici, teritorii şi regiuni, muncitorii din diferite ramuri ale economiei naţionale au anunţat iubitului lor Stalin, marile succese în muncă, care întăresc şi mai mult puterea patriei şi ridică bunăstarea poporului. Noi, oamenii muncii nu suntem obişnuiţi cu inactivitatea. Noi avem planuri concrete şi limpezi. Noi ştim ce vom realiza în noul an. Mii de stahanovişti din industrie îşi iau angajamentul să marcheze acest an prin noi victorii în muncă. Colhoznicii lucrează de pe acum în vederea viitoarei recolte. Poporul sovietic păşeşte cu încredere spre triumful comunismului. Fiecare nou an ne duce tot mai aproape de acest ideal scump. La mulţi ani tovarăşi urează IZVESTIA în încheiere. Ziarele publică telegrame descriind cum a fost întâmpinat Anul Nou la Moscova — capitala Uniunii Sovietice — la Leningrad, Kiev, Minsk, Bacu şi alte oraşe, cum a fost sărbătorit Anul Nou de oamenii muncii în Extreran’ Orient sovietic, cum a fost sărbătorit de marinarii sovietici în largul mărilor. La 1 ianuarie, ziarele publică articole ale celor mai cunoscuţi scriitori, oameni de ştiinţă, inovatori din producţie, precum şi versuri ale poeţilor sovietici închinate noului an, strălucitelor realizări ale poporului sovietic în lupta pentru bunăstarea Patriei Socialiste, marii şi nobilei lupte a poporului sovietic pentru pace. PENTRU LUIZ CARLOS PRESTES ! Este cunoscută teroarea şi bezna ! întinsă asupra Braziliei de către | regimul quasi-fascist al generaîul lui Dutra, sângeros plutonier- I major, prea plecat stăpânilor săi I de la Washington, in clipele de faţă obiectivul principal al călăilor este Luiz Carlos Prestes, secretarul general al Partidului Comunist Brazilian, fiul cel mai drag al poporului său, conducătorul marşului, de pe acum legendar al Coloanei celor 1500 (e vorba de cei 1500 soldaţi care, acum un sfert de veac, au străbătut ţara de la un capăt la altul, aducând speranţă şi dreptate zecilor de milioane de brazilieni exploataţi). „Revoluţionar al cărui exemplu a folosit in cea mai mare măsură la formarea mişcării arrti-imperialîste, — din Rio Grande până’n Ţara de foc.'* 1 —astfel îl caracterizează un scriitor. Caracterizarea este exactă. Din Rio Grande până’n Ţara de foc, Luiz Carlos Prestes — adăpat la izvorul fără de moarte al învăţăturii marxist-leniniste — a ridicat o făclie, de lumină pentru popor, de foc pedepsitor pentru imperialişti. Exploatatorii poporului nu i-au iertat-o. Au urmat ani de represiuni şi urmăriri cumplite. „Cineva (scrie Jorge Amado) va scrie cândva odiseea tragică a acestor ani de torturi, a acestor de Eugen Jebeleanu scriitor nopţi de teroare... şi va vorbi de cei asasinaţi... „Cel care va scrie odiseea tragică a acestor ani de tortură va vorbi de cei cari au rămas mutilaţi şi betegi, şi va face o listă imensă de nume... „Noapte de teroare şi prostie. Noapte de tiranie asupra Braziliei”. Rândurile acestea au fost scrise de Amado în 1942. Iuaz Carlos Prestes se afla în temniţă, aruncat de către dictatorul fascist Getulio Vargas. Eliberat în 1945, secretarul general al Partidului Comunist brazilian este hăituit astăzi din nou. De data aceasta nu de Vargas, ci de Dutra, tot dictator fascist, tot valet al Washingtonului, deci tot duşman al păcii. Imperialiştii americani nu pot ierta lui Prestes afirmaţia (care-l reprezintă nu numai pe el, ci întreaga lume muncitoare a Braziliei) : „Brazilienii nu vor ridica niciodată armele împotriva Uniunii Sovietice!‘‘ Luptând pentru pace, Luiz Carlos Prestes se înfăţişează neguţătorilor de tunuri ca un duşman de moarte al lot In zilele în care Truman anunţă că potenţialul forţelor armate americane va spori până la un efectiv de 3 milioane de oameni — lupta lui Luiz Carlos Prestes pentru pacea şi libertatea celor 45 de milioane de brazilieni este, in ochii aţâţătorilor la un nou război, o „crimă”. Iată explicaţia sălbaticei urmăriri la care este supus, în aceste zile, Prestes, „Cavalerul speranţei” poporului brazilian, neînfricat luptător pentru dreptate. Noaptea de teroare şi de tiranie care apăsă Brazia nu va putea însă acoperi glasul puternic al lui Prestes. Luiz Carlos Prestes reprezintă conştiinţa şi dragostea de libertate a poporului său în luptă cu noaptea, pe care aţâţătorii la un nou măcel ar vrea s’o întindă pe întreaga planetă, împotriva acestor „atlanie“, „civilizatori” cu cleştele de smuls carnea şî cu acele vârâte sub unghiile luptătorilor pentru eliberarea şi pacea poporului braziim, se ridică sutele de milioane de inimi cinstite din lumea întreagă. Glasurile acestor sute de milioane de oameni cinsţi cer să înceteze urmărirea lui Luiz Carlos Prestes, admirabilul luptător pentru cauza păcii. Călăii din Brazilia să nu se încreadă prea mult în puterea nopţii. Libertatea nu poate fi arestată. Noaptea va fi risipită! (Continuare in pag. 2-a) Reacţiunea belgiană intensifică cursa înarmărilor Militarizarea intensă a ţării, înfăptuită de cercurile conducătoare ale Belgiei cade ca o povară grea pe umerii masselor muncitoare. Planul Marshall şi Pactul Atlanticului subordonează şi sacrifică imperialiştilor americani, care pregătesc cu înfrigurare războiul, interesele naţionale ale ţării şi ruinează economia ei. Decade una din ramurile industriale de bază ale Belgiei, ramura carboniferă. Numai la Borinage s’au închis în vremea din urmă cinci mine. Se află In preajma Închiderii şi mina nr. 6 „Grand Vin“. Industriaşii încearcă deseori să justifice închiderea minelor, invocând „nerentabilitatea“ lor. Dar adevărata cauză a închiderii sunt rezervele imense de cărbuni care s-au acumulat în cei doi ani precedenţi ai decăderii industriei belgiene. După cum se ştie, în cei doi ani ai planului Marshall producţia de oţel a scăzut în Belgia cu 29o/t, iar construcţiile de maşini cu 22o/t. Afară de aceasta, concurenţa Ruhrului pe care-l renasc americatul, începe să se resimtă tot mai clar. Restrângerea industriei carbonifere duce la reducerea producţiei uzinelor care deservesc minele. Diminuarea producţiei acestor uzine se agravează nu numai prin faptul că americanii importă în Belgia utilaj pentru mine, dar şi prin faptul că uzinele resimt lipsa acută de oţel şi nu pot executa comenzile în termen. Se face simţită trecerea industriei belgiene pe picior de război. Cuptoarele Înalte şî laminoare)« de V. MIHAILOV din ţară lucrează zi şi noapte, dar întreprinderile care deservesc cerinţele economice ale populaţiei, uneori nu primesc laminate cu lunile. Ca urmare, se află în ajunul închiderii uzina „Hower”, care produce maşini de spălat şî racitdare. Nu este mai bună situaţia nici la uzina „Frigo Basile”. Printr’o situaţie analoagă trec întreprinderile de stampat şi de montat vagoanele din ţară. Intr’un viitor apropiat se aşteaptă închiderea mai multor secţii la uzinele Etienne-Saint-Eîoy. A scăzut mult numărul muncitorilor la uzinele Dellicourt, Goldschimdt, Anglo-Grafico-Belge. Starea de criză este caracteristică pentru toate ramurile paşnice ale industriei belgiene. Este seminificativ faptul că tocmai in aceste ramuri are industriei, procentul de şomeri e maxim. Astfel, în Industria de confecţiuni, procentul de şomeri atinge 215/6, iar în industria de pielărie şi cea alimentară 14°/o. Belgia are aproape 250.000 şomeri. Pe fondul decăderii generale a industriei, producţia de armament şi de muniţii creşte din an în an. Producţia lunară medie de armament şi de muniţii a sporit în 1949 In comparaţie cu 1948 de două ori şi continua să crească Intr’un ritm tot mai accelerat. Numeroase întreprinderi belgiene care dădeau producţie paşnică, trec astăzi pe picior de război. Uzinele de laminat Borne dădeau laminate de oţel pentru piaţa internă. Acum, ele simt transformate în oţelărie. Uzinele Milson din Louvière au fost amentajate să producă piese pentru arme. ,,Fabrique de Fer” din Charlesruhr nu mai produce acum decât blindaje care se trimit la Chicago. Producţia majorităţii fabricilor de ciment din Belgia se întrebuinţează pentru construirea unui port petrolier la Anvers. Pregătirile înfrigurate de război ale reacţiunii belgiene duc la faptul că, din an în an, o cotă tot mai mare din bugetul ţării se întrebuinţează în scopuri militare. Proectul de lege pentru prelungirea duratei serviciului militar, proect supus de guvern aprobării de către Parlament, va provoca noi cheltueli, întreaga povară a cheltuelilor legate de pregătirile în vederea unui război de agresiune împotriva U.R.S.S. şi a ţărilor de democraţie populară, guvernul belgian o aruncă pe umerii oamenilor muncii. Fiecare an aduce o nouă sporire a impozitelor directe asupra populaţiei. In bugetul anului 1949 ele reprezentau 23.3 miliarde franci fata de 17.3 miliarde franci din 1948. Cantitatea de hârtie monetă aflată în circulaţie creşte necontenit. La sfârşitul lunii Septembrie 1950 până şi Spaak a fost nevoit să recunoască într’o şedinţă a Consiliului general al partidului socia.