Vatra, 2000 (Anul 30, nr. 1-12)
2000-01-01 / nr. 1
Vatra 1 TOLLE LEGE Iustin PANTA ■ încerc să scriu o poezie (X) Patinatoarea patinează şi plîngeîn noaptea ceţoasă şi cubică salturile ei pe gheaţă par ale unui înger căzut ce se mai poate doar puţin desprinde, ridica, spre cerurispre bolta vag luminată a patinoarului - lacrimile îi îngheaţă pe parchetul din gheaţă, ele au gustul ceaiului din cana spartă deunăzi, licoarea aceea atît de plină de aduceri aminte ce de arome sofisticate. Piruetele ei ne vorbesc despre cum uneori gesturile creează sentimentele, alunecînd pe gheaţă, cu un subînţeles potrivit, obişnuinţa şi mila înseamnă totundele îşi falsifică reciproc înţelesul -iar noi, pacienţi şi prevăzători, de momentele acelea complice trebuie să ne ferim. O memorie totală, ca un preludiu al agoniei este gheaţa pe care alunecă patinatoareadintr-un anumit unghi al patinoarului, poate de la peluză, ea pare o păpuşă îmbătrînită în spirale -dar este falsă impresia aceasta, sentimentul poate s-a frînt, s-a prăbuşit puţin, dar fără să îmbătrînească, aşa cum într-un concert cineva recuperează în grabă, printr-un acord apropiat, nota falsă şi nelalocul eiprodusă de instrumentistul distrat sau neîndemînatic, prin dansul ei rotund, în ringul prezent - dar nu nouă - şi totuşi caduc, ridicîndu-se liberă dinspre recele de dedesubtul patinelor ei, patinatoarea ne corectează conturul intenţiilor şi ne gîndim (aşa cum aşteptarea îndelungată a omului inferior toceşte dorinţa şi sentimentul că dezlegat, slobod, rămâne doar acela care se află printre noi, în lume şi totodată dincolo de ea. A