Veac Nou, 1949 (Anul 5, nr. 1-33)

1949-10-23 / nr. 32

z i— Pace, un război­ de 1. MÂRȘAN­ Atomul, tim­p îndelungat, In Statele Unite, Destule minți a vătămat, Și capete î ncalzite. Adânc i-a turburat mintal — Smintiții, în ce hal­îs ! — Pe răposatul Forrestal, Pe muribundul Dulles, Ca'n jurul focului, păgâni, In jurul bombei, toate, Stau cete de bancheri hapsâni Dănțâind un danț de moarte. Nu doar pe corbul cel mai gras L-a scos din fire, bomba. Dar sluga slugii-i ține pas, Cu fală-și poartă pompa. Și fiarele cu ochii goi întind flămânde, ghiară. In Chili, lupii vor război, Șacalii, în Ankara. Și presa prea supusă lor, Ținută strâns în labe. Repetâ­n apucatul cor : „ATOM 1" — două silabe. Tot socotind căm cum și cât. Ce nimicire vastă La Washington s'a hotărît Pentru Uniunea noastră. Deodată vestea’n ziare sta­tă de doi ani încoace Arma atomică se­ afla La cei ce vor doar pace Și nu e pentru a'așela. Nici pentru harță-anume Aduce pace Moscova Popoarelor din lume. Izvorul forței mari și noi, Prețiosul dar al firii. Să nu-1 împingă spre război. Călăii omenirii I în românește de Nina Cassiem VEAC NOE In preajma Conferinței pe țara a Compozitorilor din R.P.R* Realizările muzicii sovietice, un sprijin prețios pentru compozitorii noștri S­ăptămâna aceasta va avea loc Conferința pe țară a Compozitorilor din f­.P.R., convocată pentru a desbate problemele creației noastre muzicale și pentru a proceda la constituirea unui organism — viitoarea Uniune a Compozitorilor din R.P.R., — care să contribue efectiv la desvoltarea vieții muzicale din țara noastră. Intr’adevăr, in ultimii ani, impor­tantele transformări înfăptuite in țara noastră de clasa muncitoare sub În­drumarea Partidului Muncitoresc Ro­mân au deschis compozitorilor noștri orizonturi noi și largi, au dat un pu­ternic și proaspăt avânt creației noa­stre muzicale, din ce în ce mai­­ strâns legată de mase. De aceea, Conferința pe țară a Compozitorilor este un eve­niment important, care nu interesează numai pe muzicieni, ci întreg poporul nostru muncitor, doritor de lumină și cultură. Asemeni celorlalte arte, și muzica a devenit astăzi, un bun al poporului. Aspectele noi și puternice ale vieții au început să se oglindească in lu­crările compozitorilor noștri, cărora ea le oferă bogate izvoare de inspira­ție. Cuceririle democratice ale po­­oru­lui nostru, în lupta sa pentru l­­­ertate, pentru independență, pentru înlăturarea exploatării omului de către om, eforturile oamenilor muncit in opera de construire a socialismului, lupta pentru pace a popoarelor demo­cratice in frunte cu Uniunea Sovietică, — atâtea idei scumpe poporului nos­tru — sunt cântate în compozițiile muzicienilor din Republica Populară Română. Astfel, prin arta lor inspirată din viața poporului și destinată aces­tuia, compozitorii din Republica noastră Populară însuflețesc pe oamenii mun­cii in efortul lor creator și contribuie, in acest chip, la edificarea socialismu­lui in țara noastră. Element activ, care participă intens la întreaga muncă des­fășurată in țară, compozitorul este Încu­rajat, moralmente și materialmente, de Stat. Spre deosebire de compozitorii din­ țările burgheze, în veșnică goană după un editor, compozitorii noștri pri­mesc comenzi din partea Statului, operele lor sunt tipărite de Editura de Stat, iar in căminele de odihnă și de­­ creație ei găsesc cele mai bune con­diții pentru munca lor de creație ar­tistică. Pe acest drum de desvoltare a crea­ției, realizările muzicienilor sovietici, Rezoluțiile Partidului Com­unist (b) din U­ R.S.S.au constituit un prețios și puter­nic sprijin pentru compozitorii noștri, care au putut trage to­­ate ,'nvlță­­minta din strălucita experiență sovie­tică, in special Rezoluția din Februarie 1948 a C.C.. al P.C (b)­ din U.R.S.S. pri­vitoare la problemele muzicii a marcat un meri­­u­ hotârîtor in creația noa­stră m­ai ri­vală, careia i-a deschis vaste perspective de desvoltare. Arătând pri­mejdia formalismului și a cosmopoli­tismului, care duc la sărăcirea și lichi­darea artei muzicale, Rezoluția a tra­sat drumul sănătos și fecund al unei arte muzicale, care, bazată pe moș­tenirea bogată a clasicilor și, mai ales, a clasicilor ruși, pe creația artistică a poporului, va răspunde înaltelor ce­rințe artistice ale poporului sovietic. Combătând influențele artei burgheze decadente, Rezoluția a postulat des­voltarea tendinței realiste a școlii cla­sice ruse, urmarea pildei marilor cla­sici și desvoltarea tradiției lor, Îmbi­narea unui înalt conținut de idei și sentimente cu desăvârșirea artistică a formei, veridicitatea și realismul muzi­cii, legate organic de popor și de creația sa artistică, — elemente pri­mordiale pentru o artă muzicală de înaltă valoare artistică, simplă și apro­piată de înțelegerea și năzuințele po­porului. Discuțiile din cadrul primului Con­gres Unional al Compozitorilor Sovie­tici au lămurit și mai mult, prin exemple concrete, problemele creației muzicale, și au fost de mare ajutor pentru compozitorii noștri. Legați de un scop comun, artiștii sovietici simt că sunt luptătorii unui from unitar și lucrează umăr la umăr, ajutându-se unul pe altul in realizarea cât mai va­labilă a operelor lor. Patriotismul compozitorilor sovietici, legătura lor profundă cu poporul și cu viața de subită a acestuia, tradusă în opere de mare valoare artistică, au constituit o strălucită pildă pentru creatorii noș­tri de muzică. Conștienți de înaltul lor rol social, legați de viața de luptă a clasei mun­citoare și călăuziți de Partidul Mun­citoresc Român, compozitorii noștri au dat la iveală noi opere, în care se reflectă puternica realitate a înfăptui­rilor poporului nostru. Urmând pilda compozitorilor sovietici, muzicienii noștri au început să cultive câ­­tecul de masse, care are un larg ecou în rândurile oamenilor muncii .Străbătute de suflul larg și viguros al vieții, ace­ste opere au un conținut bogat, care răspunde năzuințelor maselor noastre muncitoare și este exprimat într’o formă națională, apropiată de sensibi­litatea și înțelegerea poporului. Acea­stă producție artistică reprezintă un început îmbucurător pe noul drum de desvoltare a artei noastre muzicale spre o muzică realist-socialistă. Cu aceste caractere, muzica n’a mai rămas apa­najul unu­i cerc restrâns de așa -ziși cunoscători și esteți rafinați, ci a de­venit o artă din ce în ce mai prețuită de mase, un bun al întregului popor. Pentru a continua pe acest drum, pentru a da un nou avânt artei noa­stre muzicale, s'a simțit nevoia de o organizare mai efectivă a compozi­torilor, astfel­ încât activitatea lor să se integreze cât mai strâns în viața de luptă neobosită a oamenilor muncii din țara noastră. Față de această si­tuație, vechea organizare a Societății Compozitorilor Români nu numai că a devenit necorespunzătoare, dar a con­stituit chiar o piedică in drumul de desvoltare a artei noastre muzicale. Principala preocupare a Societății era perceperea drepturilor de autor, care se efectua printr’o adevărată armată de agenți, împrăștiați in toate ora­șele din țară. Fără nicio legătură intre ei, cultivând „arta pentru artă”, mulți compozitori practicau o artă formalistă, ruptă de popor, și in acest fel nu făceau decât să slujească registul burgheziei exploatatoare, care căuta să mențină poporul in întuneric și ne­știință. încurajarea și­­ stimularea elementelor tinere n’a intrat niciodată in preocupările Societății. In vechea Societate, muzica naționalităților con­locuitoare era cu totul ignorată, înlăturând toate aceste neajunsuri, noua Uniune a Compozitorilor din R.P.R. va răspunde nevoilor de astăzi ale vieții noastre muzicale și se va strădui să creeze cele mai bune con­diții pentru viitoarea ei desvoltare. In proectul de statut al Uniunii se arata că noul organism se constituie pe „principiul participării active a membrilor săi în lupta pentru con­struirea socialismului”. Așezată pe poziția de luptă a cla­sei muncitoare, Uniunea va urmări : „realizarea unor creații muzicale de inaltă valoare artistică, constituind un factor de seamă in opera de desvol­tare a culturii și de răspândire a mu­zicii in masse’’, „desvoltarea unei cri­tici și a unei științe muzicale pe baze marxist-leniniste, capabilă să îndru­­­meze și sâ stimuleze creația muzi­cală in R.P.R.”. Insușindu-și metoda realismului socialist, compozitorii vor participa activ prin muzica lor, „la lupta împotriva claselor exploatatoare, împotriva obscurantismului, împotri­va imperialismului, — dușman de moarte al păcii, culturii și indepen­denței popoarelor și progresului”, con­tribuind astfel, la „educarea omului nou, socialist, care se naște în proce­sul muncii și al luptei pentru construi­rea socialismului în țara noastră”. Pe aceste temelii sănătoase, legată strâns de viața de muncă și luptă a poporului nostru muncitor, Uniunea Compozitorilor din R.P.R. va fi o or­ganizație, care, stimulând pe creato­rii noștrii, ridicându-le nivelul ideolo­gic, va contribui la educarea muzi­cală a maselor și va duce creația noa­stră muzicală, în slujba poporului, spre noi și mari succese. Andrei Tudos LITERATU­RA -ARTA C „Obcumul clandestin la lucru c­­ omuniștii și comsomoliștii consti­tuiți în organizații clandestine, și-au continuat neînfricați acti­vitatea chiar sub ocupația hit­lerista. Cu armele în mâini, ei au luptat în spatele liniilor inamice. Ast­fel, comuniștii au dat curaj și au în­tărit moralul poporului. Prin el, cu­vântul Partidului Comunist (bolșevic) pătrundea pretutindeni unde pământul țării socialiste fusese vremelnic în­călcat. Despre lupta pe care au dus-o pr­evizațiile comuniste pentru libertatea și independența patriei lor, s-au scris numeroase cărți, cunoscute in lumea Întreagă. Ultima, de curând apărută este volumul lui A. FEDOROV, de două ori erou al Uniunii Sovietice. In opera sa „Obcumul clandestin ia lu­cru“, el descrie cu simplitate, dar însuflețit de un aprins spirit bolșevic, acțiunile eroice ale comitetelor re­gionale ale P. C. (b) — Obcom­ — din Cernigov și Volhinia (Ucraina), acți­uni de pe urma cărora hitleriștii au suferit pierderi considerable în oa­meni și materiale. În acest chip, Ob­­com-ul a contribuit la sdrobirea și alungarea cotropitorilor. „Obcomul clands­tin la lucru“ a fost tipărit și în limba franceză de Edi­tura în Limbi Străine din Mos­cova, „Uobkom clandestin à l’oeuvre” a sosit zilele acestea, la editura „Cartea Rusă“, „Viața Românească” Nr. U­ ltimul număr al „Vieții Ro­m­ânești “ se menține, ca și ce­lelalte două care l-au prece­dat, pe aceiași linie de­­ progres. In afară de unele lipsuri în calitate­a traducerilor, care trebue îmbunătă­țite, materialul literar și critic adus de revistă se dovedește variat, a­­dăncit, mobilizator. Tem­ele princi­pale ale vieții de construcție din Republica Populară Română se o­­glindesc în­­ poeziile lui Victor Tul­bure, Nina Cassian și Florin Tor­nea, în nuvela lui Petru Dumitriu. „Nopțile din Iunie”, care oglindește momentul înființării primelor Gos­podarii Agricole Colective, în re­portajul despre construcția cana­lului „S'a mișcat Valea Cara-Su” de Milu Dragomir. Un fapt însemnat și plin de sem­nificații il constituie publicarea a două nuvele premiate la concursul Ministerului Artelor: „Rotiță” de Ștefan Gheorghiu și „Vin apele” de Aurel Mihail. Ele dovedesc vigoar­­­ea și putința de creștere in­ viitor a mlădițelor literare, ridicate din sânul oamnilor muncii. Din literatura sovietică, revista, publică două poeme pline de com­bativitate ale lui Constantin Sim­o­­nov, și studiul atât de binevenit al lui R. M. Rubin, ,,Atitudinea an­­ticosmopolită la democrații revolu­­ționari ruși’’. IN 3­APT­AMAN­A PRIETENIEI ROMANO-SOVIETICE VOR APARE: Editura P.M.R. V. I. Lenin. — Opere alese, vol. II. partea II-a. I. V. Stalin. — ff caracterul interna­țional al Revoluției din Octombrie (limba maghiară). Editura „Cartea Rusă" S. BABAEVSKI: Cavalerul stelei de aur. T. SEMU5KIN. Alitet pleacă in munți. V. CARPINSKI: Democrația socia­listă sovietică. G­ SIMONOV' Pricteni și dușmani (în limbile români $1 maghiară). MAXIM GORKI: Despre patrie. A1AXIM GORKI : Orașul diavolului galben (in limba maghiară). D. FURMANOV: „1918“ (nuvele). Călăuza țărănimii colhoznice pe drumul belșugului (Colecția satului). Constructorul sovietic. T­.R­S S. — bastion al păcii și secu­rității popoarelor. Oamenii sovietici și-au cucerit a­­pele. Formarea cadrelor calificate în U. R.S.S. Editura de Stat Leonid Leonov. — Sbu­. î. Ehrenburg. — O fază sovietică (in limba germană). Veretenîcov. — Volodia Ultanov (în limba maghiară). Pașa Anghelîna. —• ©ame­ni! hot­elor colhoznice (in limba germană). Editura Tineretului I. Stalin. — Sarcinile Uniuniiii­ii estului (in limba germană). 1. V. Stalin. — Sarcinile tineretului (in limba germană).­ S. M. Chirov. — Despre tineret. B. Gorbatov. — Generația stea. Vera Kotlinscaia. — Bărbăție. V. Ivanov. — Comsomolul, ajutor al Partidului Comunist (bolșevic). Arcadie Gaidar — Școala. Dobrovolski. — Despre vitejie și iroism (limba maghiară). Editura C.G.M. Arălicev. — Sentimentul noutății. I. Peschin. — Miliardele Moscovei A. Litvac. — Un aspect al planu­­lui cincinal E. P. L. A. Mina Casîkin — An viu, pauă sute $­ șaptesprezece. —­ Poem pentru 7 Scembrie (An­tologie). CARTEA IN U.R.S.S. Editura „Molodaia Gvardia”* A. KR.ONOV : „In stepa de dincolo de Volga” — 118 pag. MIHAIL SUKONIN : ,,Cartea Sta­­lingradului” — 128 pag. L. PLATOV : „Arhipelagul insulelor care dispar” (roman) 170 pag. V. TRENIOV : ,.Calea către ocean ’ (povestire istorică) — 238 pag. A. FERSMAN : Călătoriile mele’ — ISO pag. Editura „Belghii" N. ARTINHOVA : „Vară” (versuri și ghid­ori, cu desene de M. Rodu­mov) — 18 pag. M. FRIDMAN : „Cei de pe Baltica", (culegere de povestiri și versuri închinate marinarilor de pe Bal­tica) — 168 pag. V. BIANCHI: „Turta dulce, poms­urile unui vânător bătrân” — 16 pag. P. GAVRILOV: „Egorka” - 1­2 pag. B. JITKOV : „O căsuță albă” (po­vestiri) — 32 pag. MIHAIL LERMONTOV : „Fugarul ’, „Mțori“ (cu gravuri de F. Con­­stantinov) — 48 pag. IIFȘIȚ : ,,Corul’ (cu desene­ d­e V. Vlasov) — 24 pag. ARCADII PERVENTEV : „Volodika fiul partizanilor” 30 pag. II I­n ziarul „Trud” numărul 220, bine cu­noscutul critic sovietic Mendelsohn pu­blică un articol despre romanul „The great Midland” de Alexander Saxton, un tânăr scriitor progresist american. Cartea aceasta a fost întâmpinată de critica burgheză din Sta­tele Unite, fie prin tăcere, fie prin atacuri în­verșunate. E și firesc , romanul lui Saxton nu urmărește demobilizarea masselor prin mijloace formaliste și decadente, ci este o puternică o­­pera realistă, închinată luptei poporului ameri­can. Eroul romanului este un tip de luptător ener­­gic, cu mintea limpede, cinstit și echilibrat. Dave Spaas intră în rândurile Partidului Co­munist In jurul său se grupează cei mai în­drăzneți și mai conștienți muncitori de la în­treprinderea „The Great Midland”. El se love­ște de acțiunea diversionistă a șefilor refor­miști vânduți patronilor, între care apare fi­gura caracteristică a excrocului Jameson, care de zece ani trădează interesele muncitorimii. Dave isbutește să demaște rolul acestor slugi ale patronilor și să mobilizeze pe muncitorii din întreprinderi într’o grevă de solidaritate cu lupta muncitorilor din altă ramură de in­dustrie. Romanul pune just problema diversiunii ra­siale, arătând cum negrul Pludger Mac­Adams ajunge să înțeleagă că nu toți albii sunt la fel și că ura împotriva negrilor este un mijloc al patronilor de a desbina pe muncitori. Relevând și unele lipsuri, Mendelsohn subli­niază importanța romanului ,,The great Mid­land”. El arată cât de mult prețuesc păturile progresiste ale poporului american rolul comu­niștilor în mișcarea sindicală, de câtă dragoste se bucură din partea muncitorilor comuniștii, — cei mai conștienți, hotărîți și organizați re­prezentanți ai clasei muncitoare din Statele Unite. Compozitorii sovietici luptă pentru pace P­e versurile scrise de A. Ceapurnov, compo­zitorul sovietic Alexandru Manevici a com­pus o cantată, care se cheamă „Pentru pace, pentru democrație”. Cantata e scrisă pentru or­chestră, cor și soliști. Ea se deschide printr-o In­troducere a orchestrei — un requiem în memoria eroilor căzuți pe frontul Marelui Război pentru Apărarea Patriei. Fără pauză, urmează partea a doua a cantatei, plină de dinamism, de energie vitejească. Partea a treia este un imn pentru Patrie. De aici se trece la finalul cantatei, in care co­rul face un apel la lupta pentru pace: „Fiecare om cinsti Să vină’n lupta pentru pace!” Compozitorul Vladimir Solokin a scris și el o suită­ cantată, „înfloresc grădinile” (textul e de­ A Prokofiev). Opera aceasta muzicală e închinată vieții post-belice d­e reconstrucție și de muncă pe drumul spre comunism. Mai trebue citată și compoziția lui D Șosta­­kovici, „Cântecul păcii” (pe versuri de E. Dom­sa­­tovski), pe care publicul a cunoscut-o din filmul „întâlnire pe Elba’’. In afară de aceste opere, amintim de compoziția lui V. Belii, „In apărarea păcii”, de cântecul „Sub steagul păcii” al­ lui E. Slavinski și de cân­tecul lui A. Novikov, „Pentru Patrie”. Compozitorii sovietici sunt prezenți, alături de toți oamenii muncii fizice și intelectuale din Uni­unea Sovietică, în lupta uriașă pe care forțele progresului, in frunte cu Țara Socialismului vic­torios, o duc pentru demascarea ațâțătorilor in război și pentru consolidarea păcii in lumea întreagă. Cartea e un bun al poporului * e­ste bine cunoscută larga răspândire a ETM culturii in massele populare din Uniu­nea Sovietică. Revoluția din Octombrie a deschis poporului sovietic drumuri largi și pline de lumină pentru clădirea unei solide culturi care să fie un permanent și prețios ajutor în munca de zidire a unui viitor fericit. Nicio altă țară din lume nu cunoaște tira­jele impresionante în care se tipăresc cărțile sovietice de literatură, artă, știință. Nicio altă cultură de pe glob nu pune la îndem­âna mas­selor de cititori cărți atât de mobilizatoare, cu atâta conținut omenesc și cu atâta putere de realizare artistică așa cum pune cultura Sta­tului Socialist. Prin grija Partidului Bolșevic și a guvern­ului sovietic, editarea de cărți a luat o desvoltare întâlnită pentru întâia oară în istoria culturii­­ mondiale. Citim în „Pravda” nr. 255 și în „Cultura i jizni" nr. 27 două editoriale ca­re se ocupă toc­mai de aceste mari realizări culturale, pe care le-am subliniat mai sus. Pe lângă operele scriitorilor sovietici se ti­păresc în sute de mii și în milioane de exem­plare clasicii ruși și numeroși autori străini progresiști. „Problema editorială” — scrie „Pravda” — e pusă pe un înalt plan ideologic de către Par­tidul nostru. Partidul ridică, cu grijă, cadre de specialiști în editură, se inoculează dragos­tea pentru cartea hărăzită poporului și cere să se scrie cărți cu înalt conținut ideologic și pe deplin realizate din punct de vedere artistic. Cărțile sovietice sunt un uriaș mijloc de edu­care comunistă a celor ce muncesc”. Tocmai de aceea Partidul bolșevic îndeamnă pe scriitori la o creație care să-și împlinească cu succes nobila misiune educatoare. „Cultura i jizni” scrie: „Partidul lui Lenin și Stalin și poporul sovietic vor ca în țara noastră să se editeze, an de an, din ce în ce mai multe cărți bune, care să ajute celor ce muncesc, în lupta lor pentru victoria comunis­mului” Un roman despre americani comuniștii ;

Next