Veac Nou, 1954 (Anul 10, nr. 1-59)
1954-06-11 / nr. 25
Prima brazdă Primăvara aceasta schimbă repede înfățișarea stepelor din Kazahstan. Ca în fiecare an se simte acum apropierea zilelor călduroase, dar ca niciodată, la transformarea acestor stepe ia acum parte și omul. Nu e mult de cînd pretutindeni se întindea zăpada; primăvara întîrzia, spre necazul tractoriștilor ce așteptau să plece în stepă cu puternicele lor mașini. In sfîrșit, a sosit și ziua plecării. Comsomoliștii din brigada de tractoare a lui Anatolii Kogut au primit de la directorul S.M.T. Semiglavo-Morskaia ordinul de plecare la desțelenit. Porniră la drum patru tractoare „Diesel“, ducînd pluguri cu 5 brăzdare, materiale și alimente de rezervă, precum și un vagon pe care îl mai vopsea din mers un zugrav colhoznic. Brigada pornea spre pămînturile virgine ale colhozului „Lenin“. Nu era ușor drumul. Mașinile se împotmoleau adesea în pămîntul cliios. De multe ori, un tractor trebuia să.l despotmolească pe altul. In prima noapte, au poposit la jumătatea drumului ajungînd la destinație abia a doua zi, pe la prînz. Șeful de brigadă și agronomul colhozului au cercetat stepa, apoi au ales locul de tabără pe un deal, în mijlocul unei mari întinderi pustii. Fără a pierde vremea, brigadierul și ajutorul său Aleksandr Cisma au tras primele brazde indicatoare. Pe întinderea sură-gălbuie, pe care anii trecuți creștea doar coliba, se iviră, parcă trase cu tuș negru, patru dreptunghiuri uriașe. Din zorii zilei următoare, stepa răsună de duduitul tractoarelor, care nu se opresc nici ziua, nici noaptea. Sporesc necontenit brazdele negre ale arăturii proaspete, topind întinderile sure,gălbui de colin ie. Insă din întîia zi de lucru, tractoriștii depășiră cu toții norma. Pe tăblița de indici, pontatoarea Tasea Katanina scrise cu creta realizările fiecărui tractorist. In frunte erau Ivan Barjikov, localnic, care depășise norma cu 75%, dar și Ivan Markelov, fost ajutor de mecanic la un depou de locomotive din Moscova, care a realizat 50% peste normă. Atit tractoriștii localnici, cît și cei veniți din Ucraina, din Uzbekistan, din Uralsk, din Moscova lucrează cu însuflețire, pentru a da Patriei noi și noi terenuri cultivable și recolte mari de cereale. t Monumente ale trecutului In Uniunea Sovietică se întreprind maril lucrări în vederea studierii și restaurării monumentelor de seamă ale arhitecturii ruse. Numai la Moscova au fost restaurate în anii din urmă aproape 150 de clădiri, valoroase pentru istorie și pentru artă.. Atelierul științific de restaurare artistică, funcționînd în cadrul Direcției arhitecturii de pe lîngă Consiliul de Miniștri al gară R.S.F.S.R., desfășoară o activitate doeîn domeniul restaurării Străvechilor monumente arhitecturale rusești. Intr-o convorbire cu corespondentul ziarului „Trud", V. I. Borodin, arhitectul șef al acestui atelier arată că în ultimii ani a fost adunat un material bogat referitor la construcțiile din veacurile XIIXVII, precum și la istoria zidirii orașelor Moscova, Smolensk, Gorki, Vologda, Kazan și a altora. Anul acesta, lucrările de restaurare a monumentelor arhitecturii ruse continuă în proporții mari. La Moscova, se restaurează fosta mînăstire Vîsoko-Petrovski, odinioara un avanpost al apărării Capitalei. O deosebită însemnătate istorică și artistică are mănăstirea Savro-Storojevski ridicată în secolul al XIV-lea. Clădirile mînăstirii-cetate care s-au păstrat, sunt un minunat model de arhitectură. Astăzi, pe teritoriul fostei mînăstiri Savro-Storojevski se află una dintre cele mai frumoase case de odihnă din regiunea Moscovei. Pînă la toamnă vor fi pe deplin restaurate chiliile călugărilor și fostul palat al țarului din apropierea orașului. De asemenea, își vor dobândi iarăși înfățișarea inițială turnurile și zidurile cetății. Deosebit de importantă este restaurarea bisericii Vasili Blajenii, aflată în centrul Moscovei, in Piața Roșie, unică prin construcția sa arhitecturală și totodată un monument istoric de preț. Această biserică a fost zidită acum vreo patru secole, în cinstea victoriei repurtate asupra hanului din Kazan. Anul acesta, maiștrii restauratori vor întări zidurile și intrarea în biserică, vor renova soclul de piatră albă, pilaștrii și toate detaliile arhitecturale care împodobesc această minunată construcție a secolului XVI-lea. Spre toamnă, biserica va fi complet restaurată. La castelul „Marfino" de lîngă Moscova se refac toate construcțiile din parc, terasele, sculpturile, funtinile. .Acest castel a fost aproape în întregime distrus de vestitul incendiu din 1812. Se restaurează, de asemenea, unul dintre cele mai minunate monumente ale arhitecturii ruse, fosta biserică din satul Ubori de lângă Moscova, construită în 1697 de cunoscutul meșter pietrar Iakov Bulivostovîi. In numeroase orașe ale Uniunii Sovietice se desfășoară lucrări similare. a. 1 T:: Biserica Vasili Blajenii Trenul se îndreaptă spre sud In fiecare zi pleacă din Moscova, din gara „Kursk“, cîteva trenuri spre sud, cu direcția Soci, Suhumi, Kislovodsk, Simferopol. Numărul călătorilor care se îndreaptă spre stațiuni balneare crește mereu. Casele de bilete funcționează fără întrerupere. Stațiunile balneo-climatice ale Uniunii Sovietice devin din ce în ce mai animate. Acolo se deschid mereu noi și noi sanatorii și case de odihnă. In cursul acestui an a fost deschis la Tha’tubo sanatoriul Ministerului Căilor de Comunicații cu 250 de locuri. Sanatoriul este înzestrat cu diferite cabinete medicale, o sală de concert, camere pentru odihnă, bibliotecă. Numeroși oameni ai muncii au sosit recent în Crimeea pentru a se odihni ________ în sanatoriul „Bielorusia" și în casa de odihnă „Mishov", care au fost deja curind renovate. La Soci, a fost reconstruit sanatoriul „Donbass", pentru mineri, in sanatoriile din Soci și Hosta au urmat diferite tratamente și s-au odihnit in cursul anului trecut aproape o sută de mii de oameni ai muncii. In cursul acestui an numărul lor va crește cu 10.000. In Uniunea Sovietică au fost create cele mai bune condiții pentru odihna și tratamentul medical al oamenilor muncii. Nicăieri nu există atîtea sanatorii ca pe cuprinsul U.R.S.S. Pe litoralul Mării Negre și in Caucaz, în regiunea Mării Baltice, a Volgăi și Uralului, în Siberia și Asia Mijlocie există peste 350 stațiuni balneo-climatice, peste două mii de sanatorii și cîteva mii de case de odihnă. In prezent, în toate stațiunile climatice se fac ultimele pregătiri pentru sezonul de vară. Multe sanatorii sînt renovate, se amenajează plaje, terenuri de sport, parcuri etc. ...Trenul se îndreaptă spre sud. Pasagerii așezați comod in compartimente leagă cunoștințe, se interesează unde pleacă fiecare. Oamenii sînt bine dispuși și nerăbdători să ajungă în regiuni însorite, unde-i așteaptă marea, munții împăduriți, soarele.Intr-un cuvînt o odihnă plăcută. Mări noi Priviți harta Uniunii Sovietice. Ca un copac uriaș cu ramuri răsfirate apare pe hartă Volga cu afluenții săi. Peste cîțiva ani, Volga va arăta altfel ; giganticele noduri hidraulice în construcție o vor schimba cu desăvîrșire. Pe cursul superior al Volgai, pe unde altădată apa putea fi trecută cu piciorul, există de 17 ani „Marea Moscovei“. Ea are peste 300 de kilometri pătrați, înainte de a fi construit acest nod hidraulic, pe aici abia izbuteau să plutească, doar primăvara, vapoare mici și șlepuri ; acum, cît ține sezonul de navigație, pe Volga trec vase mari pînă la Kamin. „Marea Moscovei“ alimentează cu apă minunata construcție a poporului sovietic, Canalul „Moscova-Volga“, care a transformat capitala U.R.S.S. într-un port la 5 mări. Lîngă vechiul Uglici, nivelul fluviului Volga a crescut cu 12 metri, constituind un al doilea nod hidraulic ; totuși, apele nu s-au extins în lărgime, deoarece se stăvilesc malurile înalte. Al treilea nod hidraulic s-a construit lîngă Șcerbakov. „Marea de la Rîbinsk“ — cum se numește el — are peste 4.600 de kilometri pătrați. „Marea de la Rîbinsk“ este de 15 ori mai întinsă decît „Marea Moscovei“, este atît de întinsă încît, pe alocuri, de pe vapor nu-i poți vedea malurile. Vînturile ridică aici valuri mari și adevărate furtuni la apropierea cărora vasele se retrag în golfuri, sau in porturi. Se schimbă fauna și flora mării și a malurilor dimprejur. Au apărut pe aici plante noi. Pe lîngă peștii locali, se înmulțesc și peștii „snetok“, ajunși aici din lacurile Beloe și Ladoga, precum și crapii aurii aduși de piscicultori. Dinspre nord, în Volga se varsă Kama. "Și aici se construiește un mare nod hidraulic. Încă în primăvara aceasta, digul va opri apele rîului. Se va crea „Marea Kamei“, lungă de 250 kilometri. Ea va avea un volum de 10 ori mai mare decît al „Mării Moscovei“. La Jiguri, se construiește cea mai mare centrală hidroelectrică din lume, centrala de la Kuibîșev. „Marea de la Kuibîșev“ va fi cel mai mare rezervor artificial de apă din lume. Ea se va întinde pe 600 de kilometri în susul Volgai, iar în susul Kamei, pe 300 de kilometri. Va avea peste 5000 de kilometri pătrați. Volga își va ridica nivelul pînă dincolo de Ceboksarî. In curind, apele fluviului vor trece pe lîngă zidurile orașului Kazan, care acum e la 5 km depărtare de Volga. „Marea de la Kuibîșev“ va fi pe alocuri lată de peste 30 de kilometri. Numeroase mări noi se creează pe alte rîuri din U.R.S.S. După construirea nodului hidraulic de la Ust- Kamenogorsk, s-a creat „Marea Ir^tîș“, lungă de 80 de kilometri. Pe rîul Kura, se întinde tot mai mult „Marea de la Mingheceaur“. In acest an, ea va atinge o lungime de 75 de kilometri și lățimea de 13 kilometri, devenind unul dintre cele mai adunci rezervoare artificiale de apă. In regiunea Donului, s-a creat „Marea de la Țimleanskaia“, care are 2.600 de kilometri pătrați, Proletari din toate țările, uniți-văi Organ al Consiliului General A.R.LU.S. ANUL X Nr. 25 VINERI 7 MAI 1954 4 PAGINI, 25 BANI Drumul victoriei 9 Mai I Ziua marii victorii ! . .. Astăzi noi toți — și cei care au întîmpinat această zi de mai a anului 1945 în Berlinul fascist înfrînt, încrustînd cu baionetele lor pe pereții Reichstagului : „Noi suntem din Uniunea Sovietică !“, și aceia care au rămas în patrie, în spatele frontului pentru a făuri această baionetă — ne amintim de multe evenimente de seamă și de mulți oameni minunați. Nu am uitat noaptea scurtă de iunie a anului 1941, cutremurată de primele salve ale tunurilor care au răsunat la granița noastră, zilele retragerii de la graniță pînă sub zidurile Moscovei; noi nu i-am uitat pe tovarășii credincioși, slăviți și necunoscuți, care și-au jertfit viața pentru victorie. In zilele grele ale lui decembrie 1941 noi am trăit pentru prima oară în timpul războiului sentimentul unei mari ușurări. In această lună, postul de radio al capitalei Uniunii Sovietice a vestit lumii că armata hitlerista, care a stîrnit groaza în Europa, care a pus stăpînire pe aproape toate capitalele statelor burgheze din Europa, a suferit o înfrîngere în regiunea Moscovei. Și milioane de oameni din Moscova și din întreaga țară, de pe front și de peste granițele Uniunii Sovietice s-au simțit fericiți. In istoria popoarelor ca și în viața fiecărui om, există clipe cînd se împlinesc cele mai mari dorințe, cînd amuțește cea mai cruntă neliniște. Dar în acea toamnă și în acea iarnă omenirea nu a fost cuprinsă de o mai mare neliniște decît aceea pe care a simțit-o pentru Moscova socialistă. Și astăzi, în ziua aniversării victoriei noastre istorico-mondiale asupra forțelor negre ale fascismului german, ne amintim cu emoție de primele fulgere care au strălucit pe cîmpiile din jurul Moscovei, vestind fericirea. . . . Drumul nostru către victorie a fost lung... Astăzi, cînd scriu aceste rînduri, am în față o copie a unui minunat document , moi este procesul verbal al adunării comoținută în una din subunitățile Armatei Sovietice care apărau Star'R- gradul. Iată un fragment din procesul verbal : ..Am ascultat: Despre comportarea comsomoliștilor In luptă. Am stabilit: In tranșee e mai bine să mori decit să fugi in mod rușinos . . . Întrebare pusă raportorului : — Pot exista motive care să le facă săi pleci de pe pozițiile de luptă ? Răspuns : — Dintre toate motivele, numai unul poate fi luat in seamă : moartea. ...Din pricina celui de al 12-lea contraatac al fasciștilor din acea zi, raportorul a fost nevoit să renunțe la concluzii". La sfîrșitul adunării a luat cuvîntul comandantul companiei : — Consider necesar — a arătat ci — sa aduc unele completări la cele spuse aici. S-a vorbit despre moarte și s-a spus ca Patria cere de la noi viața în numele victoriei. Lucrurile n-au fost exprimate tocmai clar: Patria cere de la noi victoria și nu moarte. Bineînțeles, unii nu se vor mai întoarce de pe cîmpul de luptă, aceasta este o lege a războiului. Erou este acela care știe să moară vitejește, apropiind tot mai mult ceasul victoriei. Și este de două ori erou, acela care a știut să-l bată pe dușman și să rămînă totuși în viață. Nimic nu a putut infringe pe acești Gheorghi BEREZKO oameni , însăși moartea se retrăgea în fața vitejiei și a artei militare a celor din Stalingrad ... La 2 februarie 1943, Biroul Sovietic de Informații anunța că au fost lichidate armatele germano-fasciste încercuite in raionul Stalingrad. Și pretutindeni, oriunde pătrundea glasul crainicilor de la radio: în orașele cufundate în întuneric, în secțiile uzinelor, în bordeele partizanilor, pe vasele de luptă, pretutindeni unde era auzit glasul capitalei sovietice — în rîndurile luptătorilor antifasciști din Roma și în casele conspirative ale patrioților francezi — oamenii erau cuprinși de sentimentul unui triumf măreț. Speranța popoarelor din Europa într-o eliberare grabnică de sub jugul fascist a devenit mai puternică. Și astăzi, cu toții ne amintim din nou cu venerație de soldații , Stalingradului — victoria lor a însemnat o cotitură radicală în mersul războiului. ...In august 1943 la Moscova — capitala patriei noastre — a fost trasă prima salvă de artilerie în cinstea armatelor care au eliberat orașele Orel și Belgorod.. Din această clipă, naivele victoriei s-au încetățenit în viața noastră sovietică, au devenit o tradiție. De atunci nu flăcările exploziilor, ci rachetele multicolore, au luminat de nenumărate ori cerul Moscovei. Stalin a spus în raportul său la ședința solemnă a Sovietului orășenesc Moscova : „Dacă bătălia de la Stalingrad a prevestit declinul armatei fasciste germane, bătălia de la Kursk a adus-o în fața catastrofei". In cursul anului 1944, luptele hotărîtoare ale Armatei Sovietice se succedau fără întrerupere. Acesta a fost anul celor zece lovituri nimicitoare date dușmanului, anul eliberării întregului pămînt sovietic de jugul cotropitorilor fasciști. Soldații care au învins în regiunea Moscovei și la Stalingrad, pe Neva și pe Nipru, au adus popoarelor din Europa libertate și independență. Și astăzi, împreună cu gindesc la ei cu recunoștință cei din noi, regiunea Dunării, a Vistulei, a Oderului . . . Și în acest an, în ziua de 9 Mai, numeroase coroane vor fi depuse dr jurul monumentelor înălțate ostașilor eliberatori, la Sofia și Varșovia, la Praga, Viena și în alte capitale europene. Și în această zi fetele vor împodobi cu flori mormîntul ostașului sovietic, mormînt ce se află undeva în Transilvania sau în Valea Elbei . .. Voi sînteți întotdeauna cu noi, voi sînteți întotdeauna prezenți în inimile noastre, soldați ai campaniilor de eliberare nemaicunoscute în istoria militară! La 8 mai 1945 la Berlin, în clădirea fostei școli militare, reprezentanții comandamentului suprem german au semnat actul de capitulare necondiționată. Războiul pe care l-a dus Uniunea Sovietică împotriva unui dușman puternic și perfid luase sfîrșit. A doua zi la Moscova, îmbrăcată în haine de sărbătoare, au fost trase treizeci de salve de artilerie dintr-o mie de tunuri. Capitala Uniunii Sovietice trimitea salutul ei Armatei și Flotei .. . Am obținut o victorie fără precedent, care a salvat omenirea de pericolul înrobirii și al barbariei. Dar n-am obținut-o prea ușor... Trecînd prin cele mai grele încercări ale războiului, prin nenumărate lipsuri și suferințe, oamenii țării sovietice n-au șovăit nici o clipă. Avîntul nemaivăzut al muncii pașnice, creatoare din țara noastră, în anii de după război, dovedește cu prisosință acest lucru. In ce constă izvorul puterii poporului nostru, tn ce constă chezășia succeselor sale ? — ne întrebăm astăzi, în ziua aniversării marii victorii. In anii războiului s-a manifestat puternic superioritatea orînduirii de stat a sistemului economic socialist , sovietice, prietenia popoarelor Uniunii Sovietice a străbătut cu succes toate încercările războiului și s-a călit în luptă. Și cu o deosebită claritate a ieșit la iveală legătura indestructibilă dintre Partidul Comunist și cele mai largi mase populare ale țării noastre: muncă, titanică pentru organizarea întreag a luptei împotriva cotropitorilor fasciști, pentru mobilizarea resurselor materiale și a voinței poporului pentru înfrîngerea dușmanului a fost efectuată sub conducerea partidului. Ca și în anii construcției pașnice, partidul îndrepta spre același țel eforturile oamenilor sovietici, strips uniți în jurul său. Și in unitatea lor patriotică, în ura față de cotropitori, în hotărîrea de a lupta pînă la victoria finală — pretutindeni era prezent exemplul prețios al faptelor vitejești săvirșite de comuniști. Cînd ostașii sovietici porneau la atac — indiferent unde s-ar fi petrecut acest lucru, în regiunea Moscovei sau pe riul Spree — primii care se ridicau în fața dușmanului erau comuniștii. In cele mai primejdioase momente, în cele mai grele împrejurări, membrii Partidului Comunist erau in frunte. Și oricît de anevoios, de greu, de periculos era drumul pe care pășeau oamenii sovietici, comuniștii îl transformau în drumul victoriei ! . . . ...Suntem în luna mai — luna în care înfloresc grădinile și se seamănă ogoarele. E luna marilor speranțe. Cu cîteva zile în urmă, o imensă mulțime de oameni de pe întregul pămînt — toți cei ce muncesc de pe planeta noastră — au sărbătorit ziua de 1 Mai, sărbătoarea luminoasă a unității și prieteniei. Și pe toate continentele, în toate țările, pe steagurile purtate de manifestanți la Moscova și Paris, la Stockholm și Mexico, la Drezda și Djacarza, stătea scris în sute de limbi „Pace !", „Noi vrem pace !“, „Vrem prietenie între popoare, vrem pace !". In ziua victoriei asupra Germaniei fasciste, la 9 Mai 1945, oamenii erau încredințați că pacea va fi instaurată pentru mulți ani. In prezent, omenirea e cuprinsă din nou de la mare neliniște . . . Glasul popoarelor de pe întregul glob pămîntesc răsună din ce in ce mai insistent pentru apărarea păcii. Patria noastră se găsește în deplina înflorire a forțelor sale. Și nu există forță în lume care ar putea clinti siguranța oamenilor sovietici în viitor, nu există asemenea armate • și nici armament care ar pute face să ne îndoim de victoria noastră finală ... Ostașul sovietic ridică sabia doar pentru apărare, doar pentru respingerea agresorului. Și noi nu vrem să renunțăm la convingerea noastră : este posibilă o pace trainică între popoare, pace care este atît de necesară. Sîntem preocupați de o mulțime de treburi urgente, de mari lucrări pașnice. Dimineața fericită a comunismului se înalță deasupra Patriei noastre. Și astăzi, ca și întotdeauna, în ziua gloriei nepieritoare a armelor sovietice, noi repetăm din nou : „Pace lumii !“. Străzile Moscovei sînt încă învăluite în ceața dimineții , luminile semnalizatoarelor plpîie slab la intersecția marilor bulevarde. Viața nocturnă a capitalei Uniunii Sovietice a luat sfîrșit : au intrat în garaje șirurile de camioane de mare tonaj care au transportat materiale de construcție pe șantiere, făină la brutării și diferite mărfuri la magazine. Ultimele mașini de măturat, care au curățat străzile lăsînd în urma lor asfaltul lucitor, se retrag și ele spre garaje. La această oră timpurie, din curtea unei case mari, cenușii, de pe strada „Pravda“ Nr. 24. ies camioane încărcate cu pachete uuriașe luînd drumul gărilor și al aeroporturilor. Milițienii lasă „cale liberă“ acestor mașini ; ei știu că într-un răstimp extrem de scurt pachetele cu ziare trebuie să ajungă la gară, să fie încărcate în trenuri și avioane care pleacă dimineața din Moscova, spre toate colțurile țării. Drumul parcurs de ziar, din redacție și pînă la cititor, nu se măsoară doar în kilometri. De aceea vreau să povestesc despre munca unui mare colectiv de oameni, care alături de cel redacțional, face tot ce-i stă în putință pentru ca cititorul să primească la timp un număr proaspăt al „Pravdei”. In tipografie au sosit din redacție prin transportorul pneumatic, manuscrisele. Maistrul de servici le transmite linotipiștilor pentru a fi culese. Aici, mașinile culeg întregul text al gazetei de la titlul scris cu litere mari și pînă la anunțurile scrise cu caracterele cele mai mici. In secția paginație se naște numărul de gazetă in forma în care îi va primi cititorul. Prin mîinile culegătorilor, corectorilor, dispecerilor și ale paginatorilor au trecut toate notele, articolele, telegramele. In timp ce culegătorii sunt ocupați cu textul, în zincografie au fost pregătite clișeele. Acum, M.A. Malțev, maistru de schimb, le va trimite la paginație. Se apropie miezul nopții. Culegerea materialelor e pe terminate, in timp ce ele sunt revizuite în redacție, la tipografie se întocmesc paginile după o machetă dinainte stabilită. ...Paginarea se apropie de sfîrșit și paginile sînt îndreptate spre calandru. Paginile matrițale pe carton special sínt apoi trimise la stereotipie. Matrițele trec la lipit și aici drumul lor se desparte. O parte sunt împachetate și trimise la aeroport. Acolo, așteaptă avioanele care le vor transporta la Leningrad, Kiev, Harkov, Rostov-pe-Don, Tașkent, Tbilisi, Baku, Kuibîșev, Novosibirsk și Habarovsk. Avioanele cu matrițele „Pravdei“ parcurg zilnic douăzeci și cinci de mii de kilometri, in tipografiile locale se stereotipează si apoi se tipărește „Pravda“. Vara, cititorii din Leningrad, Kiev, Harkov, Kuibîșev, Rostov-pe- Don — primesc ziarul în ziia apariției sale la Moscova, în Novosibirsk, Baku, Tbilisi și Tașkent — a doua zi, în Habarovsk — a treia zi. Matrițele care rămîn ,,acasă“ sunt trecute stereotipurilor. Aceștia se așează în mașinile automate de turnat (stereotipe) și , peste un minut încep să scoată plăcile turnate una după alta. Ca să tipărești un număr al „Pravdei“ trebuie turnate sute de plăci de stereotip. E miez de noapte. In secția rotativă Își începe munca un schimb nou. Încărcătorii fixează rulouri de hîrtie în mașini, iar mecanicii le pregătesc pentru imprimat. Plăcile sunt transportate de banda rulantă care circulă de-a lungul rotativei, apoi sunt montate în mașină. Aici, totul este calculat în secunde. A pierde o secundă înseamnă a nu da la timp sute de exemplare de ziar, chiar dacă mașina va lucra apoi cu întreaga capacitate de producție. Această mașină tipărește sute de mii de exemplare pe oră. Se apropie momentul cel mai încordat. A sosit de la redacție ultima pagină cu viza redactorului de servici : „bun de tipar’... A și început să huruie uriașa rotativă, fîșii de hîrtie pe care sînt tipărite pe o parte paginile I și IV iar pe alta II și III se succed într-un șuvoi neîntrerupt. In mașină foile sînt tăiate, iar aparate speciale de fălțuit le împăturesc. La intrare în transportor, ziarele se numără automat: fiecare al 100-lea exemplar este așezat pe transportor puțin înclinat. Transportorul duce ziarele din secția de imprimare la expediție. Acolo ele sunt primite de către recepționari și împachetatori. Și iată că pachetele cu ziare se îndreaptă spre o trapă, prin care cad direct în autocamion. Peste un minut, mașinile gonesc pe strada Pravda, pe șoseaua Leningrad, strada Gorki, prin piața Komsomolskaia, spre gări și spre oficiile poștale ale Capitalei. Vagoanele poștale care transportă ziarul „Pravda“ parcurg zilnic mii de kilometri. Peste o sută de mii de factori poștali aduc ziarul abonaților din orașele și satele sovietice. Chiar în ziua apariției, ziarele sovietice ajung la Varșovia, București, Budapesta, Sofia, Praga, Berlin. „Pravda“ ajunge pînă în cele mai îndepărtate colțuri ale globului pămîntesc — pretutindeni ea este crainicul mult iubit al păcii și muncii libere. A. ABRAMENKOV Aici se tipărește „Pravda” La 5 mai poporul sovietic a sărbătorit Ziua presei. Cu acest prilej, Prezidiul Sovietului Suprem al U.R.S.S. ... ziarului „Pravda" — care este la a 20-a aniversare — pentru realizări remarcabile în dezvoltarea artei tipografice în țară. De asemenea, au fost conferite ordine și medalii lucrătorilor tipografiei. conferit Ordinul Lenin tipografiei Ziua radiofoniei sovietice Ziua de 7 mai este sărbătoarea radiofoniei sovietice. Prima dată în istoria științei mondiale, la 7 mai 1895, la avantul rus A. S. Popov a făcut o demonstrație publică a aparatului de radiorecepție, inventat și construit de el. Evenimentul acesta de însemnătate covîrșitoare a marcat începutul unei epoci noi, nu numai în știință, ci în viața obișnuită, de fiece zi, a omenirii. Nu s-au scurs nici șase decenii de la memorabila zi a demonstrării publice a invenției lui A. S. Popov, și această minunată victorie a științei ruse s-a dezvoltat uluitor, devenind un bun obișnuit, firesc, al fiecărui cetățean sovietic. întreaga activitate a radiofoniei sovietice este subordonată mărețelor scopuri ale construirii comunismului, slujind ca un puternic mijloc, de educare a maselor. Moscova este cel mai mare centru de transmisiune, glasul ei fiind ascultat cu nemărginită prinsul dragoste și încredere de popoarele de pe întreg cuglobului pămîntesc. Popoarele lumii știu că glasul Moscovei este glasul adevărului, care demască uneltirile provocatorilor la război, este glasul luptei pentru pace trainică, pentru prietenie între popoare. Radiofonia se dezvoltă în U.R.S.S., an de an tot mai repede. Astfel, pentru anul 1935, se prevede sporirea la peste treizeci de milioane a numărului instalațiilor de radiorecepție din Uniunea Sovietică. Face pași deosebit de repezi și radioficarea la sate. Numai în ultimii cîțiva ani s-au creat cîteva mii de noduri noi de radioficare în satele sovietice. O mare dezvoltare a luat în anii din urmă și televiziunea sovietică. De curind, a fost instalat un nou post sovietic de emisiune televizată, cel din orașul Kiev. Numeroși oameni sovietici, orășeni și colhoznici, își cumpără pentru uz propriu aparate de televiziune, pe ecranele cărora urmăresc spectacole de teatru, cinematograf, operă, balet, sau competiții sportive. Printre cele mai noi realizări din Uniunea Sovietică în acest domeniu, este cinematograful „Ermitage“. Un spectator neinformat, intrînd aci, s-ar crede în cel mai obișnuit cinematograf, elegant, spațios, cum sînt atîtea în țara socialismului victorios. De fapt, cinematograful „Ermitage“ este însă un... teatru, și nu unul obișnuit, ci un teatru de televiziune. Șezînd în fotoliile comode ale acestei săli, spectatorii pot vedea pe ecranul teatrului spectacole de teatru jucate în alte orașe sau meciuri sportive transmise direct de pe stadioane. Cel care ar vizita sala înainte de începerea spectacolului, ar putea observa că afară de obișnuitul ecran cinematografic, sala mai are și un ecran special, mare de 3X4 metri, confecționat dintr-o tablă metalică acoperită cu pulbere de aluminiu, aceasta pentru o mai bună reflectare a luminii. Acest ecran este doar începutul unei etape noi în tehnica televiziunii. Nu e departe ziua cînd în U.R.S.S. vor apărea teatre și cluburi în care spectatorii vor putea urmări pe ecrane mari emisiuni radiotelevizate, în culori și în relief. Radiofonia și televiziunea au în Uniunea Sovietică toate condițiile unei strălucite dezvoltări. Pe teme științifice Pregătiri pentru eclipsa de soare din 30 iunie 1 Eclipsa de soare care se va produce la 30 iunie 1954, va putea fi observată într-o zonă ce se întinde, în U.R.S.S., între Marea Baltică și Marea Caspică. De data aceasta, avem de a face cu un caz deosebit de rar în astronomie, căci zona de vizibilitate a eclipsei, lată de 150 km, va cuprinde orașe mari, înzestrate ,cu observatoare foarte bine utilate, ca acelea din orașele Kiev, Minsk și Poltava. Eclipsa va putea fi observată deosebit de bine mai ales în Ucraina, unde observațiile se vor face în trei puncte : la observatorul astronomic principal din apropierea orașului Kiev, la observatorul din Poltava și de către o expediție special trimisă în preajma orașului Dnepropetrovsk. Astronomii din Ucraina vor cerceta proprietățile fizice ale atmosferei soarelui, mai precis a unuia din straturile acestei atmosfere, numită cromosferă. Cromosfera este un strat rarefiat, uriaș, cu o înălțime de 12.000 kilometri, format mai ales din hidrogen, vapori de calciu și vapori de diferite metale. In timpul eclipsei, cromosfera va putea fi observată în jurul discului întunecat, sub forma unei coroane de culoare trandafirie. Mare interes prezintă și studierea coroanei solare. Ea poate fi cercetată în fiecare zi, dar este mult mai comod să se cerceteze coroana soarelui în timpul unei eclipse, cînd ea apare sub forma unei aureole alb-argintii în jurul cromosferei de culoare trandafirie. Pe astronomi îi interesează strălucirea coroanei, ca și densitatea ei în diferite porțiuni. La uzinele din Kiev și Leningrad se fabrică în clipa de față diferite aparate complicate și noi, necesare observațiilor. Se construiește, de pildă, un mare spectograf. In spectografele obișnuite, spectrul se obține cu ajutorul unei prizme speciale. In noul aparat însă, în locul prizmei se folosește un element mai perfecționat, și anume o rețea de difracție, fabricată în U.R.S.S. Această rețea este formată dintr-o sticlă perfect plană, acoperită pe o parte cu un strat de argint. Pe suprafața sticlei se trasează, printr-un procedeu special, un șir de linii paralele foarte fine. Pe o suprafață de zece centimetri se află 60.000 de asemenea linii. Rețeaua, reflectînd raza solară, dă un spectru cu lungime mult mai mare decît îl dă priza și, ca urmare, scoate în evidență, mult mai amănunțit prezența diferitelor elemente in cromosferă. Se mai construiește apoi un astrograf cu șase carpete. Acest aparat este de fapt un aparat de fotografiat cu șase camere, destinat fotografierii coroanei solare. Cele șase camere fixează simultan aspectul coroanei, iar pe obiectivul fiecărei camere se îmbracă filtre ontice. Astfel, imaginea coroanei se va obține în culorile diferite ale spectrului. Acest lucru va îngădui să se fixeze locurile din coroană în care anumite raze sunt mai intense. In afară de aceasta, cu ajutorul astrografului mare al observatorului, coroana solară va fi fotografiată la scară mare, pentru ca astronomii să aibă putința de a-i studia structura fină. Nici măcar observatorul de pe Mercur, a cărui sarcină principală era să observe viata astrului nostru central — a Soarelui — n-a putut, din cauza depărtării prea mari, sa facă cercetări și observații mai exacte. De aceea, s-a hotărît trimiterea unei expediții științifice, care să se apropie de Soare la distanța cea mai mică posibilă. Plecarea expediției a întirzat din cauză că, pentru acest zbor neobișnuit nu se potrivea nici unui din tipurile de nave astrale construite în serie. S-a construit o navă specială, au fost rezolvate din nou o serie întreagă de complicate probleme tehnice și științifice. Cea mai importanta din aceste probleme era modul de ocrotire împotriva forței iradiației solare. Nava astrală, construită pentru această expediție, amintea o umbrelă cu multe straturi, deschisă, a cărei suprafață convexă era îndreptată spre Soare, iar in minerul acesteia,umbrele“ se găseau încăperile pentru oameni și pentru aparate. Aceste suprafețe în formă de umbrelă trebuiau să ocrotească, să apere de razele Soarelui, încăperile ocupate de oameni. Suprafețele exterioare, îndreptate spre Soare, ale umbrelei, posedau o foarte mare capacitate de reflecție. Aceste ecrane erau absolut transparente numai pentru razele unui spectru foarte redus (cel vizibil cu ochii liberi), la fel ca și sticla obișnuită care este opacă pentru sectorul ultraviolet al spectrului, dar e aproape străvezie pentru razele vizibile ochiului omenesc. Deși suprafața lucie a umbrelei exterioare refracta o mare parte a razelor solare, temperatura întregului ecran era destul de ridicată, cam de 2.000— ».000 grade. Razele iradiate de ecran, la această temperatură emanînd lumină, cădeau pe al doilea strat. Și acst strat poseda la rîndul lui o mare capacitate de refracție, dar cu toate o temperatură ridicată și iradia, prin suprafața sa interioară, parte a căldurii spre ecranul următor. O serie de ecrane așezate consecutiv unul după altul, căror temperatură cobora pe măasură ce se depărtau de ecranul exterior, ocroteau racheta. Se luase hotărîrea ca o parte a căldurii să fie îndepărtată de la ecranele exterioare printr-un lichid care să circule într-un sistem special de țevi și cavități. In continuare acest lichid se făcea în radiatoarele care se găseau în porțiunea umbrită de ecrane și care iradiau căldura lor în toate direcțiile spațiului cosmic. ... La amiază, expediția și-a luat zborul de pe cosmodromul de pe Mercur și nava, depărtîndu-se încet de planetă, atrasă de marea putere de gravitație a Soarelui, a început să se apropie de el, mișcindu-se pe arcul larg al elipsei. Cu cît nava se apropia mai mult de Soare, cu atît se mărea și viteza ei. Și iată că a atins periheliul — punctul cel mai apropiat de Soare, din drumul eltin Printr-o serie de ecrane, care permiteau decit pătrunderea razelor sectorului îngust al spectrului vizibil, omul a văzut pentru prima oară, in fata ochilor săi, aprigul Soare arzător cu petele lui negre, cu cîrliontii pletoși ai protuberantei, l-a văzut in strălucirea orbitoare a coroanei sale minunate. Nava cosmică a trecut în zbor r prin fața Soarelui ca un proiectil și, mîșcîndu-se pe celălalt arc al elipsei, începu să se îndepărteze de el. Misiunea era îndeplinită. Pămîntul iși aștepta acum curajosul»»i călători, care, cu ajutorul științei și al îndrăznelii, au pătruns în domenii ale universului interzise pînă atunci. ...Zborul descris aici încă n a avut loc. Dar va avea, negreșit. Căci nu există piedici pentru curiozitatea omului, lui taine ne care n »tura și nu există le dezvăluie omului.