Veac Nou, 1954 (Anul 10, nr. 1-59)

1954-06-11 / nr. 25

Prima brazdă Primăvara aceasta schimbă repede înfățișa­rea stepelor din Kazahstan. Ca în fiecare an se simte acum apropierea zilelor călduroase, dar ca niciodată, la trans­formarea acestor stepe ia acum parte și o­­mul. Nu e mult de cînd pretutindeni se întin­dea zăpada; primăvara întîrzia, spre necazul tractoriștilor ce așteptau să plece în stepă cu puternicele lor mașini. In sfîrșit, a sosit și ziua plecării. Comsomo­­liștii din brigada de tractoare a lui Anatolii Kogut au primit de la directorul S.M.T. Se­­miglavo-Morskaia ordinul de plecare la desțe­­lenit. Porniră la drum patru tractoare „Die­sel“, ducînd pluguri cu 5 brăzdare, materiale și alimente de rezervă, precum și un vagon pe care îl mai vopsea din mers un zugrav colhoznic. Brigada pornea spre pămînturile virgine ale colhozului „Lenin“. Nu era ușor drumul. Mașinile se împotmo­leau adesea în pămîntul cliios. De multe ori, un tractor trebuia să.l despotmolească pe al­tul. In prima noapte, au poposit la jumătatea drumului ajungînd la destinație abia a doua zi, pe la prînz. Șeful de brigadă și agronomul colhozului au cercetat stepa, apoi au ales lo­cul de tabără pe un deal, în mijlocul unei mari întinderi pustii. Fără a pierde vremea, briga­dierul și ajutorul său Aleksandr Cisma au tras primele brazde indicatoare. Pe întinde­rea sură-gălbuie, pe care anii trecuți creștea doar colib­a, se iviră, parcă trase cu tuș negru, patru dreptunghiuri uriașe. Din zorii zilei următoare, stepa răsună de duduitul tractoarelor, care nu se opresc nici ziua, nici noaptea. Sporesc necontenit brazdele negre ale arăturii proaspete, topind întinderile sure­,gălbui de colin ie. Insă din întîia­ zi de lucru, tractoriștii depă­șiră cu toții norma. Pe tăblița de indici, pontatoarea Tasea Katanina scrise cu creta realizările fiecărui tractorist. In frunte erau Ivan Barjikov, localnic, care depășise norma cu 75%, dar și Ivan Markelov, fost ajutor de mecanic la un depou de locomo­tive din Moscova, car­e a realizat 50% peste normă. Atit tractoriștii localnici, cît și cei veniți din Ucraina, din Uzbekistan, din Uralsk, din Moscova lucrează cu însufle­țire, pentru a da Patriei noi și noi terenuri cultivable și recolte mari de cereale. t Monumente ale trecutului In Uniunea Sovietică se întreprind mari­­­­l­ lucrări în vederea studierii și restaură­rii monumentelor de seamă ale arhitec­turii ruse. Numai la Moscova au fost res­taurate în anii din urmă aproape 150 de clădiri, valoroase pentru istorie și pentru artă.. Atelierul științific de restaurare artisti­că, funcționînd în cadrul Direcției arhi­tecturii de pe lîngă Consiliul de Miniștri al gară R.S.F.S.R., desfășoară o activitate doe­în domeniul restaurării Străvechilor monumente arhitecturale rusești. Intr-o convorbire cu corespondentul zia­rului „Trud", V. I. Borodin, arhitectul șef al acestui atelier arată că în ultimii ani a fost adunat un material bogat refe­ritor la construcțiile din veacurile XII­­XVII, precum și la istoria zidirii orașelor Moscova, Smolensk, Gorki, Vologda, Ka­zan și a altora. Anul acesta, lucrările de restaurare a monumentelor arhitecturii ruse continuă în proporții mari. La Moscova, se restaurea­ză fosta mînăstire Vîsoko-Petrovski, odi­nioara un avanpost al apărării Capitalei.­­ O deosebită însemnătate istorică și ar­tistică are mănăstirea Savro-Storojevski ridicată în secolul al XIV-lea. Clădirile mî­­năstirii-cetate care s-au păstrat, sunt un minunat model de arhitectură. Astăzi, pe teritoriul fostei mînăstiri Savro-Storojevski se află una dintre cele mai frumoase case de odihnă din regiunea Moscovei. Pînă la toamnă vor fi pe deplin restaurate chiliile călugărilor și fostul palat al țarului din apropierea orașului. De asemenea, își vor dobândi iarăși înfățișarea inițială turnurile și zidurile cetății. Deosebit de importantă este restaurarea bisericii Vasili Blajenii, aflată în centrul Moscovei, in Piața Roșie, unică prin construcția sa arhitecturală și totodată un monument istoric de preț. Această biserică a fost zidită acum vreo patru secole, în cinstea victoriei repurtate asupra hanului din Kazan. Anul acesta, maiștrii restauratori vor întări zidurile și intrarea în biserică, vor renova soclul de piatră albă, pilaștrii și toate detaliile arhitecturale care împodobesc această minunată construcție a secolului XVI-lea. Spre toamnă, biserica va fi complet restaurată. La castelul „Marfino" de lîngă Moscova se refac toate construcțiile din parc, terasele, sculpturile, funtinile. .Acest castel a­ fost aproape în întregime distrus de ves­titul incendiu din 1812. Se restaurează, de asemenea, unul dintre cele mai minunate monumente ale ar­hitecturii ruse, fosta biserică din satul Ubori de lângă Moscova, construită în 1697 de cunoscutul meșter pietrar Iakov Bulivostovîi. In numeroase orașe ale Uniunii Sovietice se desfășoară lucrări similare. a. 1 T:: Biserica Vasili Blajenii Trenul se îndreaptă spre sud In fiecare zi pleacă din Moscova, din gara „Kursk“, cîteva trenuri spre sud, cu direcția Soci, Suhumi, Kislovodsk, Simferopol. Numărul călătorilor care se îndreaptă spre stațiuni balneare crește mereu. Casele de bilete funcționează fără întrerupere. Stațiunile balneo-climatice ale Uniunii Sovietice devin din ce în ce mai animate. Acolo se deschid mereu noi și noi sanatorii și case de odihnă. In cursul acestui an a fost deschis la Tha’tubo sanatoriul Ministerului Căilor de Comunicații cu 250 de locuri. Sanatoriul este înzestrat cu diferite cabinete medicale, o sală de concert, camere pentru odihnă, bibliotecă. Numeroși oameni ai muncii au sosit recent în Crimeea pentru a se odihni ________ în sanatoriul „Bielorusia" și în casa de odihnă „Mishov", care au fost de­­ja curind renovate. La Soci, a fost reconstruit sanatoriul „Donbass", pentru mineri, in sa­natoriile din Soci și Hosta au urmat diferite tratamente și s-au odihnit in cursul anului trecut aproape o sută de mii de oameni ai muncii. In cursul acestui an numărul lor va crește cu 10.000. In Uniunea Sovietică au fost create cele mai bune condiții pentru odihna și tratamentul medical al oamenilor muncii. Nicăieri nu există­ atîtea sana­torii ca pe cuprinsul U.R.S.S. Pe litoralul Mării Negre și in Caucaz, în re­giunea Mării Baltice, a Volgăi și Uralului, în Siberia și Asia Mijlocie există peste 350 stațiuni balneo-climatice, peste două mii de sanatorii și cîteva mii de case de odihnă. In prezent, în toate stațiunile climatice se fac ultimele pregătiri pentru sezonul de vară. Multe sanatorii sînt renovate, se amenajează plaje, tere­nuri de sport, parcuri etc. ...Trenul se îndreaptă spre sud. Pasagerii așezați comod in comparti­mente leagă cunoștințe, se interesează unde pleacă fiecare. Oamenii sînt bine dispuși și nerăbdători să ajungă în regiuni însorite, unde-i așteaptă marea, munții împăduriți, soarele.­­Intr-un cuvînt o odihnă plăcută. Mări noi Priviți harta Uniunii Sovietice. Ca un copac uriaș cu ramuri răsfirate apare pe hartă Volga cu afluenții săi. Peste cîțiva ani, Volga va arăta altfel ; giganticele noduri hidraulice în construcție o vor schimba cu de­­săvîrșire. Pe cursul superior al Volgai, pe unde altădată apa putea fi trecută cu piciorul, există de 17 ani „Marea Moscovei“. Ea are peste 300 de ki­lometri pătrați, înainte de a fi cons­truit acest nod hidraulic, pe aici a­­bia izbuteau să plutească, doar pri­măvara, vapoare mici și șlepuri ; a­­cum, cît ține sezonul de navigație, pe Volga trec vase mari pînă la Ka­­­m­­in. „Marea Moscovei“ alimentează cu apă minunata construcție a poporu­lui sovietic, Canalul „Moscova-Vol­­ga“, care a transformat capitala U.R.S.S. într-un port la 5 m­ări. Lîngă vechiul Uglici, nivelul flu­viului Volga a crescut cu 12 metri, constituind un al doilea nod hidrau­lic ; totuși, apele nu s-au extins în lărgime, deoarece se stăvilesc malu­rile înalte. Al treilea nod hidraulic s-a cons­truit lîngă Șcerbakov. „Marea de la Rîbinsk“ — cum se numește el — are peste 4.600 de kilometri pă­tr­ați. „Marea de la Rîbinsk“ este de 15 ori mai întinsă decît „Marea Mos­covei“, este atît de întinsă încît, pe alocuri, de pe vapor nu-i poți vedea malurile. Vînturile ridică aici valuri mari și adevărate furtuni la apropierea cărora vasele se retrag în golfuri, sau in porturi. Se schimbă fauna și flora mării și a malurilor dimprejur. Au apărut pe aici plan­te noi. Pe lîngă peștii locali, se înmulțesc și peștii „snetok“, ajunși aici din lacurile Beloe și Ladoga, precum și crapii aurii aduși de pisci­­cultori. Dinspre nord, în Volga se varsă Kama. "Și aici se construiește un mare nod hidraulic. Încă în primă­vara aceasta, digul va opri apele rî­­ului. Se va crea „Marea Kamei“, lungă de 250 kilometri. Ea va avea un volum de 10 ori mai mare decît al „Mării Moscovei“. La Jiguri, se construiește cea mai mare centrală hidroelectrică din lu­me, centrala de la Kuibîșev. „Marea de la Kuibîșev“ va fi cel mai mare rezervor artificial de apă din lume. Ea se va întinde pe 600 de kilometri în susul Volgai, iar în susul Kamei, pe 300 de kilometri. Va avea peste 5000 de kilometri pătrați. Volga își va­ ridica nivelul pînă dincolo de Ce­­boksarî. In curind, apele fluviului vor trece pe lîngă zidurile orașului Kazan, care acum e la 5 km depăr­tare de Volga. „Marea de la Kui­bîșev“ va fi pe alocuri lată de pes­te 30 de kilometri. Num­eroase mări noi se creează pe alte rîuri din U.R.S.S. După cons­truirea nodului hidraulic de la Ust- Kamenogorsk, s-a creat „Marea Ir^­tîș“, lungă de 80 de kilometri. Pe rîul Kura, se întinde tot mai mult „Marea de la Mingheceaur“. In a­­cest an, ea va atinge o lungime de 75 de kilometri și lățimea de 13 ki­lometri, devenind unul dintre cele mai adunci rezervoare artificiale de apă. In regiunea Donului, s-a creat „Marea de la Țimleanskaia“, care are 2.600 de kilometri pătrați, Proletari din toate țările, uniți-văi Organ al Consiliului General A.R.LU.S. ANUL X Nr. 25 VINERI 7 MAI 1954 4 PAGINI, 25 BANI Drumul victoriei 9 Mai I Ziua marii victorii ! . .. Astăzi noi toți — și cei care au întîmpinat a­ceastă zi de mai a anului 1945 în Berlinul fascist înfrînt, încrustînd cu baionetele lor pe pe­reții Reichstagului : „Noi suntem­ din Uni­unea Sovietică !“, și aceia care au rămas în patrie, în spatele frontului pentru a făuri această baionetă — ne amintim de multe evenimente de seamă și de mulți oameni minunați. Nu am uitat noaptea scurtă de iunie a anului 1941, cutremurată de primele salve ale tunurilor care au răsunat la granița noastră, zilele retragerii de la graniță pînă sub zidurile Moscovei; noi nu i-am uitat pe tovarășii credincioși, slăviți și necunoscuți, care și-au jertfit viața pentru victorie. In zilele grele ale lui decembrie 1941 noi am trăit pentru prima oară în timpul răz­boiului sentimentul unei mari ușurări. In­ această lună, postul de radio al capitalei Uniunii Sovietice a vestit lumii că armata hitlerista, care a stîrnit groaza în Europa, care a pus stăpînire pe aproape toate ca­pitalele statelor burgheze din Europa, a suferit o înfrîngere în regiunea Moscovei. Și milioane de oameni din Moscova și din întreaga țară, de pe front și de peste gra­nițele Uniunii Sovietice s-au simțit fericiți. In istoria popoarelor ca și în viața fie­­cărui om, există clipe cînd se împlinesc cele mai mari dorințe,­ cînd amuțește cea mai cruntă neliniște. Dar în acea toamnă și în acea iarnă omenirea nu a fost cuprinsă de o mai mare neliniște decît aceea pe care a simțit-o pentru Moscova­­ socialistă. Și astăzi, în ziua aniversării victoriei noastre istorico-mondiale asupra forțelor negre ale fascismului german, ne amintim cu emoție de primele fulgere care au strălucit pe cîmpiile din jurul Moscovei, vestind feri­cirea. . . . Drumul nostru către victorie a fost lung... Astăzi, cînd scriu aceste rînduri, am în față o copie a unui minunat docu­ment , moi este procesul verbal al adunării com­o­­ținută în una din subunitățile Armatei Sovietice care apărau Sta­r'R- gradul. Iată un fragment din procesul verbal : ..Am ascultat: Despre comportarea comsomoliștilor In luptă. Am stabilit: In tranșee e mai bine să mori decit să fugi in mod rușinos . . . Întrebare pusă raportorului : — Pot exista motive care să le facă săi pleci de pe pozițiile de luptă ? Răspuns : — Dintre toate motivele, numai unul poate fi luat in seamă : moartea. ...Din pricina celui de al 12-lea contra­­atac al fasciștilor din acea zi, raportorul a fost nevoit să renunțe la concluzii". La sfîrșitul adunării a luat cuvîntul co­mandantul companiei : — Consider necesar — a arătat ci — sa aduc unele completări la cele spuse aici. S-a vorbit despre moarte și s-a spus ca Patria cere de la noi viața în numele vic­toriei. Lucrurile n-au fost exprimate toc­mai clar: Patria cere de la noi victoria și nu moarte. Bineînțeles, unii nu se vor mai întoarce de pe cîmpul de luptă, aceasta este o lege a războiului. Erou este acela care știe să moară vitejește, apropiind tot mai mult ceasul victoriei. Și este de două ori erou, acela care a știut să-l bată pe duș­man și să rămînă totuși în viață. Nimic nu a putut infringe pe acești Gheorghi BEREZKO oameni , însăși moartea se retrăgea în fața vitejiei și a artei militare a celor din Sta­lingrad ... La 2 februarie 1943, Biroul So­vietic de Informații anunța că au fost lichi­date armatele germano-fasciste încercuite in raionul Stalingrad. Și pretutindeni, ori­unde pătrundea glasul crainicilor de la radio: în orașele cufundate în întuneric, în secțiile uzinelor, în bord­eele partizanilor, pe vasele de luptă, pretutindeni unde era auzit glasul capitalei sovietice — în rîndu­­rile luptătorilor antifasciști din Roma și în c­asele conspirative ale patrioților francezi — oamenii erau cuprinși de sentimentul unui triumf măreț. Speranța popoarelor din Europa într-o eliberare grabnică de sub jugul fascist a devenit mai puternică. Și astăzi, cu toții ne amintim din nou cu ve­nerație de soldații , Stalingrad­ului — vic­toria lor a însemnat o cotitură radicală în mersul războiului. ...In august 1943 la Moscova — capi­tala patriei noastre —­ a fost trasă prima salvă de artilerie în cinstea armatelor care au eliberat orașele Orel și Belgorod.. Din această clipă, naivele victoriei s-au încetă­țenit în viața noastră sovietică, au devenit o tradiție. De atunci nu flăcările explozii­lor, ci rachetele multicolore, au luminat de nenumărate ori cerul Moscovei. Stalin a spus în raportul său la ședința solemnă a Sovietului orășenesc Moscova : „Dacă bă­tălia de la Stalingrad a prevestit declinul armatei fasciste germane, bătălia de la Kursk a adus-o în fața catastrofei". In cursul anului 1944, luptele hotărîtoare ale Armatei Sovietice se succedau fără în­trerupere. Acesta a fost anul celor zece lo­vituri nimicitoare date dușmanului, anul eliberării întregului pămînt sovietic de jugul cotropitorilor fasciști. Soldații care au învins în regiunea Mos­covei și la Stalingrad, pe Neva și pe Nipru, au adus popoarelor din Europa libertate și independență. Și astăzi, împreună cu gindesc la ei cu recunoștință cei din noi, re­giunea Dunării, a Vistulei, a Oderului . . . Și în acest an, în ziua de 9 Mai, nume­roase coroane vor fi depuse d­r jurul mo­numentelor înălțate ostașilor eliberatori, la Sofia și Varșovia, la Praga, Viena și în alte capitale europene. Și în această zi fetele vor împodobi cu flori­ mormîntul ostașului sovietic, mormînt ce se află un­deva în Transilvania sau în Valea Elbei . .. Voi sînteți întotdeauna cu noi, voi sînteți întotdeauna prezenți în inimile noastre, sol­dați ai campaniilor de eliberare nemai­cunoscute în istoria militară! La 8 mai 1945 la Berlin, în clădirea fostei școli militare, reprezentanții comandamen­tului suprem german au semnat actul de capitulare necondiționată. Războiul pe care l-a dus Uniunea Sovietică împotriva unui dușman puternic și perfid luase sfîrșit. A doua zi la Moscova, îmbrăcată în haine de sărbătoare, au fost trase treizeci de salve de artilerie dintr-o mie de tunuri. Capitala Uniunii Sovietice trimitea salutul ei Arma­tei și Flotei .. . Am obținut o victorie fără precedent, care a salvat omenirea de pericolul înro­birii și al barbariei. Dar n-am obținut-o prea ușor... Trecînd prin cele mai grele încercări ale războiului, prin nenumărate lipsuri și suferințe, oamenii țării sovietice n-au șovăit nici o clipă. Avîntul nemaivă­zut al muncii pașnice, creatoare­­­ din țara noastră, în anii de după război, dovedește cu prisosință acest lucru. In ce constă izvorul puterii poporului nostru, tn ce constă chezășia succeselor sale ? — ne întrebăm astăzi, în ziua ani­versării marii victorii. In anii războiului s-a manifestat puternic superioritatea orînduirii de stat a sistemului economic socialist , sovietice, prietenia popoarelor Uniunii Sovietice a străbătut cu succes toate încercările războiului și s-a călit în luptă. Și cu o deosebită claritate a ieșit la iveală legătura indestructibilă dintre Partidul Comunist și cele mai largi mase populare ale țării noastre: muncă, titanică pentru organizarea întreag a luptei împotriva cotropitorilor fasciști, pentru mo­bilizarea resurselor materiale și a voinței poporului pentru în­frîngerea dușmanului a fost efectuată sub conducerea partidului. Ca și în anii construcției pașnice, partidul îndrepta spre același țel eforturile oame­nilor sovietici, strips uniți în jurul său. Și in unitatea lor patriotică, în ura față de cotropitori, în hotărîrea de a lupta pînă la victoria finală — pretutindeni era prezent exemplul prețios al faptelor vitejești săvir­­șite de comuniști. Cînd ostașii sovietici porneau la atac­ — indiferent unde s-ar fi petrecut acest lucru, în regiunea Moscovei sau pe riul Spree — primii care se ridicau în fața­ dușmanului erau comuniștii. In­­ cele mai primejdioase momente, în cel­e mai grele împrejurări, membrii Partidului Comunist erau in frunte. Și oricît de anevoios, de greu, de periculos era drumul pe care pășeau oamenii sovietici, comuniștii îl transformau în drumul victoriei ! . . . ...Suntem­ în luna mai — luna în care înfloresc grădinile și se seamănă ogoarele. E luna marilor speranțe. Cu cîteva zile în urmă, o imensă­ mulțime de oameni de pe întregul pămînt — toți cei ce muncesc de pe planeta noastră — au sărbătorit ziua de­­ 1 Mai, sărbătoarea luminoasă a unității și prieteniei. Și pe toate continentele, în toate țările, pe stea­gurile purtate de manifestanți la Moscova și Paris, la Stockholm și Mexico, la Drezda și Djacarza, stătea scris în sute de limbi „Pace !", „Noi vrem pace !“, „Vrem prie­tenie între popoare, vrem pace !". In ziua victoriei asupra Germaniei fas­ciste, la 9 Mai 1945, oamenii erau încre­dințați că pacea va fi instaurată pentru mulți ani. In prezent, omenirea e cuprinsă din nou de la mare neliniște . . . Glasul popoarelor de pe întregul glob pămîntesc răsună din ce in ce mai insistent pentru apărarea păcii. Patria noastră se găsește în deplina în­­­florire a forțelor sale. Și nu există forță în lume care ar putea clinti siguranța oa­menilor sovietici în viitor, nu există ase­menea armate • și nici armament care ar pute face să ne îndoim de victoria noastră finală ... Ostașul sovietic ridică sabia doar pentru apărare, doar pentru respingerea agresoru­lui. Și noi nu vrem să renunțăm la convin­gerea noastră : este posibilă o pace trai­nică între popoare, pace care este atît de necesară. Sîntem preocupați de o mulțime de treburi urgente, de mari lucrări pașnice. Dimineața fericită a comunismului se înalță deasupra Patriei noastre. Și astăzi, ca și întotdeauna, în ziua gloriei nepieri­toare a armelor sovietice, noi repetăm din nou : „Pace lumii !“. Străzile Moscovei sînt încă învăluite în cea­ța dimineții , lumi­nile semnalizatoarelor p­lpîie slab la intersec­ția marilor bulevarde. Viața nocturnă a capitalei Uniunii Sovie­tice a luat sfîrșit : au intrat în garaje și­rurile de camioane de mare tonaj care au transportat materiale de construcție pe șan­tiere, făină la brutării și diferite mărfuri la magazine. Ultimele mașini de măturat, care au curățat străzile lăsînd în urma lor as­faltul lucitor, se retrag și ele spre garaje. La această oră timpurie, din curtea unei case mari, cenușii, de pe strada „Pravda“ Nr. 24. ies camioane încărcate cu pachete u­­uriașe luînd drumul gărilor și al aeroporturi­lor. Milițienii lasă „cale liberă“ acestor ma­șini ; ei știu că într-un răstimp extrem de scurt pachetele cu ziare trebuie să ajungă la gară, să fie încărcate în trenuri și avi­oane care pleacă dimineața din Moscova, spre toate colțurile țării. Drum­ul parcurs de ziar, din redacție și pînă la cititor, nu se măsoară doar în kilo­metri. De aceea vreau să povestesc despre munca unui mare colectiv de oameni, care alături de cel redacțional, face tot ce-i stă în putință pentru ca cititorul să primească la timp un număr proaspăt al „Pravdei”.­­ In tipografie au sosit din redacție prin transportorul pneumatic, manuscrisele. Maistrul de servici le transmite linotipiștilor pentru a fi culese. Aici, mașinile culeg întregul text al gaze­tei de la titlul scris cu litere mari și pînă la anunțurile scrise cu caracterele cele mai mici. In secția paginație se naște numărul de gazetă in forma în care îi va primi ci­titorul. Prin mîinile culegătorilor, corectorilor, dis­pecerilor și ale paginatorilor au trecut toate notele, articolele, telegramele. In timp ce culegătorii sunt ocupați cu tex­tul, în zincografie au fost pregătite clișeele. Acum, M.A. Malțev, maistru de schimb, le va trimite la paginație. Se apropie miezul nopții. Culegerea mate­rialelor e pe terminate, in timp ce ele sunt revizuite în redacție, la tipografie se întoc­mesc paginile după o machetă dinainte sta­bilită. ...Paginarea se apropie de sfîrșit și pagi­nile sînt îndreptate spre calandru. Paginile matrițale pe carton special sínt apoi trimise la stereotipie. Matrițele trec la lipit și aici drumul lor se desparte. O parte sunt împachetate și trimise la aeroport. Acolo, așteaptă avioanele care le vor transporta la Leningrad, Kiev, Har­kov, Rostov-pe-Don, Tașkent, Tbilisi, Baku, Kuibîșev, Novosibirsk și Habarovsk. Avioa­nele cu matrițele „Pravdei“ parcurg zilnic douăzeci și cinci de mii de kilometri, in ti­pografiile locale se stereotipează si apoi se ti­părește „Pravda“. Va­ra, cititorii din Lenin­grad, Kiev,­ Harkov, Kuibîșev, Rostov-pe- Don — primesc ziarul în zii­a apariției sale la Moscova, în Novosi­birsk, Baku, Tbilisi și Tașkent — a doua zi, în Habarovsk — a treia zi. Matrițele care rămîn ,,acasă“ sunt trecute stereotipurilor. Aceștia se­ așează în mașinile automate de turnat (stereotipe) și , peste un minut încep să scoată plăcile turnate una după alta. Ca să tipărești un număr al „Prav­dei“ trebuie turnate sute de plăci de stereo­tip. E miez de noapte. In secția rotativă Își începe munca un schimb nou. Încărcătorii fi­xează rulouri de­­ hîrti­e în­ mașini, iar me­canicii le pregătesc pentru imprimat. Plăcile sunt transportate de banda rulantă care circulă de-a lungul rotativei, apoi sunt montate în mașină. Ai­ci, totul este calculat în secunde. A pierde o secundă înseamnă a nu da la timp sute de exemplare de ziar, chiar dacă mașina va lucra apoi cu întreaga capacitate de producție. Această mașină ti­părește sute de mii de exemplare pe oră. Se apropie momentul cel mai încordat. A sosit de la redacție ultima pagină cu viza redactorului de servici : „bun de tipar­’... A și început să huruie uriașa rotativă, fîșii de hîrtie pe care sînt tipărite pe o parte pa­ginile I și IV iar pe alta II și III se succed într-un șuvoi neîntrerupt. In mașină foile sînt tăiate, iar aparate speciale de fălțuit le împăturesc. La intrare în transportor, ziarele se numără automat: fiecare al 100-lea exem­plar este așezat pe transportor puțin încli­nat. Transportorul duce ziarele din secția de im­primare la expediție. Acolo ele sunt primite de către recepționari și împachetatori. Și iată că pachetele cu ziare se îndreaptă spre o trapă, prin care cad direct în autocami­on. Peste un minut, mașinile gonesc pe strada Pravda, pe șoseaua Leningrad, strada Gorki, prin piața Komsomolskaia, spre gări și spre oficiile poștale ale Capitalei. Vagoanele poștale care transportă ziarul „Pravda“ parcurg zilnic mii de kilometri. Peste o sută de mii de factori poștali aduc ziarul abonaților din orașele și satele sovie­tice. Chiar în ziua apariției, ziarele sovietice ajung la Varșovia, București, Budapesta, Sofia, Praga, Berlin. „Pravda“ ajunge pînă în cele mai îndepărtate colțuri ale globului pămîntesc — pretutindeni ea este crainicul mult iubit al păcii și muncii libere. A. ABRAMENKOV Aici se tipărește „Pravda” La 5 mai poporul sovietic a sărbătorit Ziua presei. Cu acest prilej, Prezidiul Sovietului Suprem al U.R.S.S. ... ziarului „Pravda" — care este la a 20-a aniversare — pentru realizări remarcabile în dezvoltarea artei tipografice în țară. De asemenea, au fost conferite ordine și medalii lucrătorilor tipografiei. conferit Ordinul Lenin tipografiei Ziua radiofoniei sovietice Ziua de 7 mai este sărbătoarea radiofoniei sovietice. Prima dată în­ istoria științei mondiale, la 7 mai 1895, la a­vantul rus A. S. Popov a făcut o demonstrație publică a apa­ratului de radiorecepție, inventat și construit de el. Eveni­mentul acesta de însemnătate covîrșitoare a marcat începutul unei epoci noi, nu numai în știință, ci în viața obișnuită, de fiece zi, a omenirii. Nu s-au scurs nici șase decenii de la memorabila zi a de­monstrării publice a invenției lui A. S. Popov, și această mi­nunată victorie a științei ruse s-a dezvoltat uluitor, devenind un bun obișnuit, firesc, al fiecărui cetățean sovietic. întreaga activitate a radiofoniei sovietice este subordonată mărețelor scopuri ale construirii comunismului, slujind ca un puternic mijloc, de educare a maselor. Moscova este cel mai mare centru de transmisiune, glasul ei fiind ascultat cu nemăr­ginită prinsul dragoste și încredere de popoarele de pe întreg cu­globului pămîntesc. Popoarele lumii știu că glasul Moscovei este glasul adevărului, care demască uneltirile pro­vocatorilor la război, este glasul luptei pentru pace trainică, pentru prietenie între popoare. Radiofonia se dezvoltă în U.R.S.S., an de an tot mai repede. Astfel, pentru anul 1935, se prevede sporirea la peste treizeci de milioane a numărului instalațiilor de radiorecepție din Uniunea Sovietică. Face pași deosebit de repezi și radioficarea la sate. Numai în ultimii cîțiva ani s-au creat cîteva mii de noduri noi de radioficare în satele sovietice. O mare dezvoltare a luat în anii din urmă și televiziunea sovietică. De curind, a fost instalat un nou post sovietic de emisiune televizată, cel din orașul Kiev. Numeroși oameni so­vietici, orășeni și colhoznici, își cumpără pentru uz propriu aparate de televiziune, pe ecranele cărora urmăresc spectacole de teatru, cinematograf, operă, balet, sau competiții sportive. Printre cele mai noi realizări din Uniunea Sovietică în acest domeniu, este cinematograful „Ermitage“. Un spectator nein­­format, intrînd aci, s-ar crede în cel mai obișnuit cinema­tograf, elegant, spațios, cum sînt atîtea în țara socialismului victorios. De fapt, cinematograful „Ermitage“ este însă un... teatru, și nu unul obișnuit, ci un teatru de televiziune. Șezînd în fotoliile comode ale acestei săli, spectatorii pot vedea pe ecranul teatrului spectacole de teatru jucate în alte orașe sau meciuri sportive transmise direct de pe stadioane. Cel care ar vizita sala înainte de începerea spectacolului, ar putea observa că afară de obișnuitul ecran cinematografic, sala mai are și un ecran special, mare de 3X4 metri, con­fecționat dintr-o tablă metalică acoperită cu pulbere de alu­miniu, aceasta pentru o mai bună reflectare a luminii. Acest ecran este doar începutul unei etape noi în tehnica televiziunii. Nu e departe ziua cînd în U.R.S.S. vor apărea teatre și cluburi în care­­ spectatorii vor putea urmări pe ecrane mari emisiuni radiotelevizate, în culori și în relief. Radiofonia și televiziunea au în Uniunea Sovietică toate con­dițiile unei strălucite dezvoltări. Pe tem­e științifice Pregătiri pentru eclipsa de soare din 30 iunie 1 Eclipsa de soare care se va produce la 30 iunie 1954, va pu­­­­tea fi observată într-o zonă ce se întinde, în U.R.S.S., între Marea Baltică și Marea Caspică. De data aceasta, avem de a face cu un caz deosebit de rar în astronomie, căc­i zona de vizibilitate a eclipsei, lată de 150 km, va cuprinde orașe mari, înzestrate ,cu observatoare foarte bine utilate, ca acelea din orașele Kiev, Minsk și Poltava. Eclipsa va putea fi observată deosebit de bine mai ales în Ucraina, unde observațiile se vor face în trei puncte : la observatorul astronomic prin­cipal din apropierea orașului Kiev, la observatorul din Poltava și de către o expediție special trimisă în preajma orașului Dnepropetrovsk. Astronomii din Ucraina vor cerceta proprie­tățile fizice ale atmosferei soarelui, mai precis a unuia din straturile acestei atmosfere, numită crom­­osferă. Cromosfera este un strat rarefiat, uriaș, cu o înălțime de 12.000 kilometri, format mai ales din hidrogen, vapori de calciu și vapori de diferite metale. In timpul eclipsei, cromosfera va putea fi ob­servată în jurul discului întunecat, sub forma unei coroane de culoare trandafirie. Mare interes­ prezintă și­ studierea coroanei solare. Ea poate fi cercetată în fiecare zi, dar este mult mai comod să se cer­ceteze coroana soarelui în timpul unei eclipse, cînd ea apare sub forma unei aureole alb-argintii în jurul cromosferei de culoare trandafirie. Pe astronomi îi interesează strălucirea co­roanei, ca și densitatea ei în diferite porțiuni. La uzinele din Kiev și Leningrad se fabrică în clipa de față diferite aparate complicate și noi, necesare observațiilor. Se construiește, de pildă, un mare spectograf. In spectografele obișnuite, spectrul se obține cu ajutorul unei prizme speciale. In noul aparat însă, în locul prizmei se folosește un element mai perfecționat, și anume o rețea de difracție, fabricată în U.R.S.S. Această rețea este formată dintr-o sticlă perfect plană, acoperită pe o parte cu un strat de argint. Pe suprafața sticlei se trasează, printr-un pro­cedeu special, un șir de linii paralele foarte fine. Pe o su­prafață de zece centimetri se află 60.000 de asemenea linii. Rețeaua, reflectînd raza solară, dă un spectru cu lungime mult mai mare de­cît îl dă priza și, ca urmare, scoate în evidență, mult mai amănunțit prezența diferitelor elemente in cromosferă. Se mai construiește apoi un astrograf cu șase carpete. Acest aparat este de fapt un aparat de fotografiat cu șase camere, destinat fotografierii coroanei solare. Cele șase camere fixează simultan aspectul coroanei, iar pe obiectivul fiecărei camere se îmbracă filtre ontice. Astfel, imaginea coroanei­ se va ob­ține în culorile diferite ale spectrului. Acest lucru va îngădui să se fixeze locurile din coroană în care anumite raze sunt mai intense. In afară de aceasta, cu ajutorul astrografulu­­i mare al observatorului, coroana solară va fi fotografiată la scară mare, pentru ca astronomii să aibă putința de a-i studia structura fină. Nici măcar observatorul de pe Mercur, a cărui sarcină principa­lă era să observe viata astrului nostru central — a Soarelui — n-a putut, din cauza depărtării prea mari, sa facă cercetări și observații mai exacte. De aceea, s-a hotărît trimite­rea unei expediții științifice, care să se apropie de Soare la distan­ța cea mai mică posibilă. Plecarea expediției a întirz­at din cauză că, pentru acest zbor neobișnuit nu­ se potrivea nici unui din tipurile de nave astra­le construite în serie. S-a cons­truit o navă specială, au fost re­­zolvate din nou o serie întreagă de complicate probleme tehnice și științifice. Cea mai importanta din aceste probleme era modul de ocrotire împotriva forței ira­­diației solare. Nava astrală, construită pentru această expediție, amintea o um­brelă cu multe straturi, deschi­să, a cărei suprafață convexă era îndreptată spre Soare, iar in mi­nerul acestei­a,umbrele“ se gă­seau încăperile pentru oameni și pentru aparate. Aceste suprafețe în formă de umbrelă trebuiau să ocrotească, să apere de razele Soarelui, încăperile ocupate de oameni. Suprafețele exterioare, îndreptate spre Soare, ale umbre­lei, posedau o foarte mare capa­citate de reflecție. Aceste ecrane erau absolut transparente numai pentru razele unui spectru foarte redus (cel vizibil cu ochii liberi), la fel ca și sticla obișnuită care este opacă pentru sectorul ultra­violet al spectrului, dar e aproa­pe străvezie pentru razele vizi­bile ochiului omenesc. Deși suprafața lucie a umbre­lei exterioare refracta o mare parte a razelor solare, tempera­tura întregului ecran era des­tul de ridicată, cam de 2.000— ».000 grade. Razele iradiate de ecran, la această temperatură e­­man­înd lumină, cădeau pe al doilea strat. Și­­ acst strat pose­da la rîndul lui o mare capaci­tate de refracție, dar cu toate o temperatură ridicată și iradia, prin suprafața sa interioară, parte a căldurii spre ecranul ur­­­mător. O serie de ecrane așezate consecutiv unul după altul, căror temperatură cobora pe mă­a­sură ce se depărtau de ecranul exterior, ocroteau racheta. Se luase hotărîrea ca o parte a căldurii să fie îndepărtată de la ecranele exterioare printr-un li­chid care să circule într-un sis­tem special de țevi și cavități. In continuare acest lichid se făcea în radiatoarele care se gă­seau în porțiunea umbrită de e­­crane și care iradiau căldura lor în toate direcțiile spațiului cos­mic. ... La amiază, expediția și-a luat zborul de pe cosm­odromul de pe Mercur și nava, depăr­­tîndu-se încet de planetă, atra­să de marea putere de gravitație a Soarelui, a început să se a­­propie de el, mișcindu-se pe ar­cul larg al elipsei. Cu cît nava se apropia mai mult de Soare, cu atît se mărea și viteza ei. Și iată că a atins periheliul — punctul cel mai apropiat de Soa­re, di­n drumul el­­tin Printr-o serie de ecrane, care permiteau decit pătrunderea razelor sectorului îngust al spec­trului vizibil, omul a văzut pen­tru prima oară, in fata ochilor săi, aprigul Soare arzător cu petele lui negre, cu cîrliontii pletoși ai protuberantei, l-a vă­zut in strălucirea orbitoare a co­roanei sale minunate. Nava cosmică a trecut în zbor r prin fața Soarelui ca un proiec­til și, mîșcîndu-se pe celălalt arc al elipsei, începu să se îndepăr­­teze de el. Misiunea era înde­plinită. Pămîntul iși aștepta acum curajosu­l»»i călători, care, cu ajutorul științei și al îndrăznelii, au pătruns în domenii ale univers­­ului interzise pînă atunci. ...Zborul descris aici încă n a avut loc. Dar va avea, negreșit. Căci nu există piedici pentru curiozitatea omului, lui taine ne care n »tura ș­i nu există le dezvăluie omului.

Next